Moartea: Pedeapsă sau Poartă către Veșnicie?
Moartea este o realitate incontestabilă a vieții, pe care toți o vom întâlni la un moment dat. Însă, Biblia ne învață că moartea nu este doar o încetare a funcțiilor trupești, ci o trecere către o stare veșnică.
„Căci plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Hristos Isus, Domnul nostru.” (Romani 6:23)
Deși moartea este o pedeapsă pentru păcat, Dumnezeu ne oferă posibilitatea de a obține viața veșnică prin credința în Isus Hristos. Alegerea noastră este vitală, deoarece „cine crede în El nu va fi osândit, dar cine nu crede este deja osândit” (Ioan 3:18).
„Căci Dumnezeu atât de mult a iubit lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (Ioan 3:16)
Două Destinații Eterne: Rai sau Iad
Conform Scripturii, există două direcții eterne pentru sufletul uman după moarte: Viața veșnică în prezența lui Dumnezeu sau separarea veșnică de Dumnezeu în chin.
Calea spre Rai este prin credința în Isus Hristos. Biblia spune: „Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3:16). Îngerii lui Dumnezeu îi vor conduce pe cei credincioși în Rai (Luca 16:22).
Pe de altă parte, Biblia avertizează despre Iad, Sheol, Hades și Gheena – locuri de chin veșnic pentru cei care resping mântuirea lui Dumnezeu. „Căci plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 6:23).
Alegerea este a fiecăruia. Vă încurajăm să căutați mântuirea prin credința în Hristos și să evitați destinația veșnică a iadului.
Drumul către Veșnicie: Alegerea Eternă
Viața pe pământ ne determină direcția în Veșnicie. Alegerea ne aparține, iar consecințele sunt eterne. Când sufletul părăsește trupul, este crucial cine vine după el. Fie că este primit de îngerii lui Dumnezeu și dus în Rai, sau de îngerii celui rău, care își iau partea celor ce au respins pe Hristos. Alegerea noastră în timpul vieții pământești va decide destinația sufletului nostru pentru eternitate. Drumul către Veșnicie poate fi în prezența lui Dumnezeu sau departe de El. Alegerea ne aparține, iar consecințele sunt eterne.
„Căci plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 6:23)
„Iată, Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine.” (Apocalipsa 3:20)
Moartea este un Sentiment: Perspectiva Biblică
Moartea este o realitate inevitabilă a vieții, dar Biblia ne oferă o perspectivă profundă asupra acestui subiect. Conform Scripturii, toți oamenii sunt păcătoși și lipsiți de slava lui Dumnezeu (Romani 3:23). Plata păcatului este moartea, dar Dumnezeu ne oferă darul vieții veșnice prin Isus Hristos (Romani 6:23).
Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a venit pe pământ, a trăit o viață fără păcat (1 Petru 2:22) și a murit pe cruce pentru a ne mântui de păcat (Romani 5:8). După ce a fost îngropat, Isus a înviat a treia zi, conform Scripturilor (1 Corinteni 15:1-4), dând astfel biruință asupra morții.
Prin credința în Isus Hristos, primim darul vieții veșnice (Ioan 3:16) și suntem îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu (Romani 4:25). Moartea nu mai are putere asupra noastră, deoarece Isus ne-a dăruit viața (Ioan 10:10) și ne va lua cu El în cer (Ioan 14:3).
Puterea Cuvintelor: Explorând Rolul Limbii în Scripturi
Limba este o componentă esențială a comunicării umane, iar în Scriptură, aceasta este utilizată atât în sens literal, cât și metaforic. În special în Psalmi, Proverbe și Epistola lui Iacov, limba este descrisă ca „o mică parte a corpului” (Iacov 3:5), dar cu o putere extraordinară. Proverbele 18:21 afirmă că „moartea și viața sunt în puterea limbii; oricine o iubește îi va mânca roadele”, indiferent dacă vorbim despre viață și moarte în limba română sau în orice altă limbă.
Această putere a cuvintelor este evidențiată în întreaga Scriptură. Limba poate aprinde „un foc mic” care poate duce la „o pădure mare” (Iacov 3:5), subliniind impactul pe care îl pot avea cuvintele noastre. De aceea, este esențial să folosim limba cu înțelepciune și grijă, recunoscând responsabilitatea pe care o avem în a vorbi și a scrie.
Iacov 3:5 ,Tot așa și limba este un mic mădular și se fălește cu lucruri mari. Iată un foc mic ce pădure mare aprinde!,,
Proverbele 18:21Moartea și viața sunt în puterea limbii; oricine o iubește îi va mânca roadele.
Fățărnicia – Păcatul Ascuns în Inima Noastră
„Cel ce-și ascunde păcatele nu va prospera, dar cine le mărturisește și le părăsește va avea îndurare.” (Proverbe 28:13)
Adesea, ne este mai ușor să vedem păcatele altora decât pe ale noastre.
Suntem tentați să fim aspri și judecători cu cei din jur, în timp ce tolerăm propriile noastre greșeli.
Această atitudine face parte din aspectul fățărniciei, un păcat care ne poate îndepărta de Dumnezeu și de semenii noștri.
Pentru a învinge fățărnicia, trebuie să începem prin a ne examina propriul suflet, să ne mărturisim păcatele și să le părăsim.
Numai atunci vom putea privi cu compasiune spre ceilalți și îi vom putea ajuta să se elibereze de propriile lor poveri.
Moartea – Un Sentiment Profund și Sacru
Moartea este o realitate inevitabilă a vieții, dar poate fi privită ca un sentiment profund și sacru. Conform Scripturii, moartea nu este sfârșitul, ci o trecere către o viață veșnică. Iată câteva versete biblice care susțin această temă:
„Căci plata păcatului este moartea, dar darul lui Dumnezeu este viața veșnică în Hristos Isus, Domnul nostru.” (Romani 6:23)
„Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis, are viața veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață.” (Ioan 5:24)
„Și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile de demult au trecut.” (Apocalipsa 21:4)
„Căci noi știm că, dacă această locuință pământească a cortului nostru este desfăcută, avem o clădire de la Dumnezeu, o locuință veșnică în ceruri, care nu este făcută de mâini.” (2 Corinteni 5:1)
Poveștile Patriarhilor: Moștenirea Credincioșiei
Viața patriarhilor a fost marcată de un scop și un ideal profund. Ei au trăit pentru a transmite credința în legământul lui Dumnezeu generației următoare, lucrând și prosperând, văzându-și nepoții îngenunchind în fața lor, înainte de a muri bătrâni și plini de ani, adunați la strămoșii lor.
Sheol, sau Hades în greacă, a fost văzut ca un loc al umbrelor neînțelepte și al mormăitorilor fără minte, adăpostul binelui și al răului deopotrivă, rupt de prezența Dumnezeului Vieții, unde nimeni nu-i dădea laudă. Totuși, patriarhii și-au găsit scopul în a păstra credința vie, în ciuda limitărilor acestei vieți.
Conform cu Scriptura, moartea este o consecință a păcatului, rezultat al neascultării din Grădina Edenului. Dumnezeu i-a avertizat pe Adam și Eva că vor muri dacă vor mânca din pomul cunoștinței binelui și răului (Geneza 2:17). Moartea are putere asupra noastră deoarece în gura Lui Dumnezeu se află Viața și Moartea (Deuteronom 32:39). Respingerea darului vieții prin Isus Hristos conduce la mânia lui Dumnezeu, Judecata Finală și Moartea a doua (Romani 6:23, Apocalipsa 20:14). Păcatul este prezent în lume și ne mistuie din interior spre exterior, iar lumea zace în cel rău (1 Ioan 5:19).
Îngerul Morții – Așteptându-ne la Poarta Veșniciei
Moartea este o realitate inevitabilă a vieții, iar Biblia ne dezvăluie că există o entitate divină responsabilă pentru a executa această poruncă a lui Dumnezeu – Îngerul Morții. Acest înger este trimis de Dumnezeu pentru a prelua sufletele celor care își încheie călătoria pământească, așa cum vedem în exemplul ieșirii din Egipt, când Îngerul Morții a ucis întâii născuți din țară și din casa lui faraon (Exod 12:29).
Îngerul Morții este un instrument al judecății divine, dar și al milei lui Dumnezeu, deoarece el îi conduce pe cei credincioși în viața veșnică. Așa cum spune Psalmistul: „Chiar dacă voi trece prin valea umbrei morții, nu mă voi teme de niciun rău, căci Tu ești cu mine” (Psalm 23:4). Îngerul Morții ne așteaptă la poarta veșniciei, pentru a ne conduce în prezența Domnului.
Prin exemplele biblice și promisiunile divine, putem găsi mângâiere și speranță în fața morții, știind că Îngerul Morții este trimis de Dumnezeu pentru a ne duce la viața veșnică.
Moartea: Dincolo de Sentiment
Moartea este mai mult decât un simplu sentiment – este o realitate profundă care ne separă de Dumnezeu. Trebuie să facem o distincție clară și să avem discernământ spiritual pentru a înțelege adevărata natură a morții.
Plata Păcatului face referire la păcat, care este moartea – separarea de Dumnezeu. Moartea este procesul de separare de trup și de a intra din nou în cele veșnice din care am fost creați, pentru a putea intra în prezența lui Dumnezeu. În trupul de carne nu putem intra în prezența lui Dumnezeu, ci doar în Trupul de Slavă, așa cum îl are Domnul Isus Hristos. Doar cei care îl recunosc ca Domn și Stăpân în viața lor vor fi asemenea Lui în prezența lui Dumnezeu.
Moartea este reprezentată prin boldul morții, adică Păcatul. Niciun păcat nu poate sta în prezența lui Dumnezeu, deoarece El, Creatorul, este Stăpân și Suveran peste toate. Sheolul, Hades și Iadul sunt descrieri biblice ale locurilor de despărțire de Dumnezeu, unde este plânsul și scrâșnirea dinților. Moartea a doua este locuința morților, condamnați definitiv la Judecata lui Dumnezeu, atât pentru Satana și îngerii lui căzuți, cât și pentru toți oamenii care îl resping pe Dumnezeu. Ghena este o variantă a locuinței morților, tradusă ca locul de chin veșnic, adică Moartea a Doua și Locuința Morților.
Viața Veșnică: Promisiunea Divină pentru Credincioși
Biblia ne oferă o perspectivă clară asupra vieții veșnice și a destinului final al omenirii. Pasajele selectate din Scriptură ne ghidează către adevărul că moartea fizică nu este sfârșitul, ci doar o etapă de tranziție către o existență eternă în prezența lui Dumnezeu pentru cei care cred în Isus Hristos ca Domn și Mântuitor.
Evrei 9:27-28 ne amintește că „oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata”. Totuși, Ioan 3:16 ne asigură că „Dumnezeu a iubit atât de mult lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică”.
Ioan 5:24 ne oferă o promisiune minunată: „Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis, are viața veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață”.
Isus Hristos, Domnul vieții, a declarat în Ioan 11:25-26: „Eu sunt învierea și viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar muri, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac”.
Aceste și alte pasaje biblice ne încurajează să ne pregătim pentru viața veșnică prin credința în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Moartea și Viața
Geneza 2:17 „…căci în ziua în care vei mânca din el vei muri cu siguranță.” Această secțiune de predare subliniază ceea ce credem că Cuvântul Adevărului explică pe acest subiect vast și vital.
Moartea este la fel de dificil de definit ca „viața”. Când Dumnezeu l-a făcut pe Adam, i-a dat suflarea Vieții. Această Viață s-a manifestat ca respirație, dar ce este, nu știm. După ce Adam a păcătuit, în fiecare om a existat o natură păcătoasă care are ca rezultat ceea ce numim moarte. Chiar dacă trăim, murim.
Din Exod 19:12-13 aflăm că moartea este opusul Vieții. Când cineva este „omorât”, acela „nu va trăi”. Un om nu poate fi mort și viu în același timp. Moartea este o revenire la starea anterioară – praf – a pământului. Din ea am venit, din ea suntem și la ea ne vom „întoarce” (Geneza 3:19, Eclesiastul 12:7).
Un om în afara Noii Umanități în Hristos nu este diferit de fiara pământului (Eclesiastul 3:20). El este ca fiarele care pier (Psalmi 49:14). Acest lucru hidos numit moarte a avut originea în Satana, „Puterea morții” (Evrei 2:14). Moartea va rămâne până când Dumnezeu o va înghiți în Victorie prin Hristos Isus (1 Corinteni 15:22-28, Apocalipsa 20:14).
Însuși Creatorul a gustat din moarte în Persoana lui Isus Hristos pentru a-i răscumpăra pe cei aflați sub blestemul ei. Numai El a fost fără păcat și și-a dat viața ca răscumpărare pentru noi toți, iar apoi, prin Înviere, a triumfat asupra morții.
Dumnezeu a permis ca cerul și pământul să fie supuse morții, astfel încât fiecare ființă simțitoare să aibă de ales Viața sau moartea. Dumnezeu dorește creaturi care L-ar alege din proprie voință, nu marionete ascultătoare. Planul Său a cerut ființe vitale, capabile să fie mișcate de Cuvântul Său și să folosească principiul Credinței (Romani 10:8-18).
Moartea se hrănește cu tot ce atinge până când totul este mistuit, cu excepția celui care, prin credință, își însușește Puterea Răscumpărătoare a lui Hristos. Lui i se dă un nou principiu de viață – el devine parte dintr-o nouă rasă umană în Hristos Isus. Moartea nu mai are stăpânire pe acesta.
Distincția dintre Plata Păcatului și Moartea
Plata păcatului este moartea, adică separarea de Dumnezeu (Romani 6:23).
Moartea reprezintă procesul de separare de trup și de a intra din nou în cele veșnice din care am fost creați, pentru a putea intra în prezența lui Dumnezeu (2 Corinteni 5:8).
În trupul de carne nu putem intra în prezența lui Dumnezeu, ci doar în Trupul de Slavă, așa cum îl are Domnul Isus Hristos(1 Corinteni 15:50).
Moartea este reprezentată prin boldul morții, adică Păcatul (1 Corinteni 15:56). Niciun păcat nu poate sta în prezența lui Dumnezeu, deoarece El, Creatorul, este Stăpân și Suveran peste toate (Habacuc 1:13).
Sheolul, Hades și Ghena sunt diferite aspecte ale morții și locuinței morților, descrise în Biblie (Luca 16:23,
Apocalipsa 20:14).
Moartea a doua este locul locuinței morților și a celor condamnați definitiv la Judecata lui Dumnezeu (Apocalipsa 20:14).
Explorând Adevărurile Biblice despre Viață și Moarte
Acest articol prezintă o sinteză a principalelor versete biblice care abordează subiectul vieții și morții. Vom examina învățăturile Scripturii cu privire la originea vieții, consecințele păcatului, realitatea morții și speranța învierii.
Geneza 2:17 ne avertizează că neascultarea de Dumnezeu duce la moarte. Exod 19:12-13 subliniază sfinția lui Dumnezeu și consecințele grave ale încălcării legilor Sale. Geneza 3:19 ne amintește că moartea fizică este rezultatul păcatului. Eclesiastul 12:7 și 3:20 ne învață că trupul nostru se întoarce la țărână, dar sufletul se întoarce la Dumnezeu.
Psalmii 49:14, Evrei 2:14 și Apocalipsa 20:14 vorbesc despre moartea finală și judecata divină. 1 Corinteni 15:22-28 și Romani 10:8-18 prezintă victoria lui Hristos asupra morții și oferta de viață veșnică prin credința în El. Romani 5:12-21 și 1 Corinteni 2:11 explică moștenirea păcatului și a morții, precum și lucrarea Duhului Sfânt în noi.
Fapte 17:28, Ioan 1:4 și Romani 1:19-32, 1:25, Ioan 5:25, Iov 34:14 și 27:3, Geneza 3:4 ne amintesc că viața vine de la Dumnezeu, că El este Creatorul și Susținătorul nostru, și că El are putere asupra vieții și morții.
Iadul, Sheolul, Hades și Ghena: Explorând Locuința Morților și Moartea a Doua
Biblia oferă o perspectivă detaliată asupra conceptelor de Iad, Sheol, Hades și Ghena, care reprezintă diferite aspecte ale locuinței morților și a morții a doua. Aceste teme sunt esențiale pentru a înțelege în profunzime învățăturile biblice despre viața de dincolo de moarte.
Sheolul este termenul ebraic folosit în Vechiul Testament pentru a descrie locuința tuturor morților, atât a celor drepți, cât și a celor nelegiuiți.
Hades este termenul grecesc echivalent din Noul Testament. Ghena, pe de altă parte, este un loc de pedeapsă veșnică pentru păcătoși.
Moartea a doua, menționată în Apocalipsa, se referă la separarea definitivă de Dumnezeu și condamnarea la judecata veșnică.
Aceste teme sunt esențiale pentru a înțelege în profunzime învățăturile biblice despre viața de dincolo de moarte și a ne pregăti în consecință
Vehiul Testament, descrie locuința tuturor morților, atât a celor drepți, cât și a celor nelegiuiți (Geneza 37:35, Numeri 16:30, Psalmii 16:10). Hades, termenul grecesc echivalent din Noul Testament, este de asemenea menționat ca loc al morților (Luca 16:23, Faptele Apostolilor 2:27, Apocalipsa 1:18).
Pe de altă parte, Ghena este un loc de pedeapsă veșnică pentru păcătoși (Matei 5:22, Marcu 9:43, Luca 12:5). Moartea a doua, menționată în Apocalipsa, se referă la separarea definitivă de Dumnezeu și condamnarea la judecata veșnică (Apocalipsa 2:11, 20:6, 20:14).
Aceste teme sunt esențiale pentru a înțelege în profunzime învățăturile biblice despre viața de dincolo de moarte.
Sheolul, Hades și Ghena – Explorând Iadul în Biblie
Sheolul, Hades și Ghena – Trei Locuri Distincte în Lumea de Dincolo
Iadul,Sheolul, Hades și Ghena,Locuinta Mortilor si Moartea a Doua sunt trei locuri distincte menționate în Biblie care fac referire la lumea de dincolo. Să explorăm fiecare dintre ele și să le înțelegem mai bine prin prisma Scripturii:
Sheolul (Vechiul Testament)
„Căci Tu nu-mi vei lăsa sufletul în Șeol, nici nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.” (Psalmii 16:10)
„Adâncurile Șeolului m-au cuprins, moartea m-a înconjurat.” (2 Samuel 22:6)
Hades (Noul Testament)
„Și în Locuința morților a ridicat ochii, fiind în chinuri, și a văzut de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul lui.” (Luca 16:23)
„Și eu îți spun că tu ești Petru, și pe această piatră voi zidi Biserica Mea, și porțile Locuinței morților nu o vor birui.” (Matei 16:18)
Ghena
„Și dacă mâna ta te face să păcătuiești, taie-o; este mai bine pentru tine să intri în viață ciung, decât să ai două mâini și să mergi în Ghena, în focul ce nu se stinge.” (Marcu 9:43)
„Ci vă voi arăta de cine să vă temeți: Temeți-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în Ghena. Da, vă spun, de Acesta să vă temeți.” (Luca 12:5)
Explorând Frumusețea Raiului prin Ochii Scripturii
Raiul, acel loc minunat promis de Dumnezeu, a fost întotdeauna o temă fascinantă pentru credincioși. Prin intermediul Cuvântului Său, Biblia ne oferă o imagine clară și detaliată a acestei locații cerești. Să explorăm împreună câteva versete biblice care ne dezvăluie frumusețea și splendoarea Raiului.
„În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.” (Ioan 14:2)
„Și am văzut un cer nou și un pământ nou; pentru că cerul cel dintâi și pământul cel dintâi pieriseră, și marea nu mai era.” (Apocalipsa 21:1)
„Și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” (Apocalipsa 21:4)
„Acolo nu va mai fi noapte. Și nu vor mai avea trebuință nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Și vor împărăți în vecii vecilor.” (Apocalipsa 22:5)
Aceste versete ne oferă o imagine minunată a Raiului – un loc de pace, bucurie și comuniune veșnică cu Dumnezeu. Să ne pregătim cu seriozitate pentru a ajunge în această frumoasă locuință cerească.
Iubirea și ascultarea de Hristos
Cuvintele lui Isus din Evanghelia după Ioan 14:21-23 ne îndeamnă să ne concentrăm pe iubirea față de Hristos și ascultarea de poruncile Lui. Acela care păzește poruncile Lui este cel ce Îl iubește, iar Tatăl îl va iubi și Hristos Se va arăta lui. Dacă cineva Îl iubește pe Hristos, va păzi cuvântul Său, iar Tatăl și Fiul vor veni la el și vor locui împreună cu el. Să ne străduim să trăim în ascultare și iubire față de Hristos, căci aceasta este calea spre binecuvântare și comuniune cu Dumnezeu.
O Călătorie Spirituală
Geneza 2:17 ne amintește că „în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit”. Exod 19:12-13 avertizează că „oricine se va atinge de munte va fi omorât”. Geneza 3:19 ne reamintește că „în sudoarea feței tale îți vei câștiga pâinea, până te vei întoarce în pământ”. Eclesiastul 12:7 ne spune că „țărâna se va întoarce în pământ, așa cum a fost, și duhul se va întoarce la Dumnezeu, care l-a dat”. Eclesiastul 3:20 afirmă că „tot ce este din pământ, în pământ se va întoarce”. Psalmii 49:14 ne avertizează că „ca oile sunt puși în Locuința morților”. Evrei 2:14 ne amintește că Hristos a venit „pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morții”. Apocalipsa 20:14 ne spune că „moartea și Locuința morților au fost aruncate în iazul de foc”. 1 Corinteni 15:22-28 ne asigură că „în Adam toți mor, dar în Hristos toți vor învia”. Romani 10:8-18 ne îndeamnă să mărturisim și să credem în Hristos pentru a fi mântuiți. Psalmii 49:14 ne reamintește că „ca oile sunt puși în Locuința morților”. Romani 5:12-21 ne explică că „prin un singur om a intrat păcatul în lume, și prin păcat a intrat moartea”. 1 Corinteni 2:11 ne învață că „nimeni nu cunoaște lucrurile lui Dumnezeu decât Duhul lui Dumnezeu”. Fapte 17:28 ne spune că „în El avem viața, mișcarea și ființa”. Ioan 1:4 ne asigură că „în El era viața, și viața era lumina oamenilor”. Romani 1:19-32 ne avertizează împotriva idolatriei și a păcatelor. Romani 1:25 ne spune că oamenii „au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună”. Ioan 5:25 ne asigură că „vine ceasul, și acum a și venit, când morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu”. Iov 34:14 și Iov 27:3 ne amintesc că Dumnezeu ne-a dat suflarea vieții. Geneza 3:4 ne avertizează împotriva ascultării de șarpe, care a dus la păcat și moarte.
Ioan 14:21-23”21Cineare poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește și cine Mă iubește va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui.”22Iuda, nu Iscarioteanul, I-a zis: „Doamne, cum se face că Te vei arăta nouă, și nu lumii?” 23Drept răspuns, Isus i-a zis: „DacăMă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el șivom locui împreună cu el.”
Ioan 12:36 Aceste lucruri le-a spus Isus și S-a îndepărtat și S-a ascuns de ei.
Ioan 12:37 Dar, deşi făcuse atâtea semne înaintea lor, ei nu credeau în El;
Ioan 12:38 pentru ca să se împlinească cuvântul proorocului Isaia, pe care l-a spus: „Doamne, cine a crezut vestirea noastră? Și cui i s-a arătat brațul Domnului?”
Ioan 12:39 Pentru aceasta nu puteau crede, căci Isaia a zis din nou:
Ioan 12:40 „El le-a orbit ochii și le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu vadă cu inima, să nu se întoarcă și Eu să-i vindec.”
Ioan 12:41 Aceste lucruri a spus Isaia, pentru că a văzut slava Lui și a vorbit despre El.
Ioan 14:2 În casa Tatălui Meu sunt multe locuințe; dacă n-ar fi fost așa, ți-aș fi spus; căci mă duc să-ți pregătesc un loc.
2 Corinteni 3:18 Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.
2 Corinteni 10:8 Și chiar dacă m-aș lăuda ceva mai mult cu stăpânirea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidirea voastră, iar nu pentru dărâmarea voastră, tot nu mi-ar fi rușine.
2 Corinteni 13:10 Tocmai de aceea vă scriu aceste lucruri când nu sunt de față, pentru ca, atunci când voi fi de față, să nu mă port cu asprime, potrivit cu puterea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidire, iar nu pentru dărâmare.
Efeseni 4:12 pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos
Efeseni 4:16 Din El, tot trupul, bine închegat și s-au legat prin ceea ce dă fiecare încheietură, primește creșterea potrivit cu lucrarea fiecărei părți în măsura ei și se zidește în dragoste.
1 Corinteni 8:1 În ce privește lucrurile jertfite idolilor, știm că toți avem cunoștință. Dar cunoștința îngâmfă, pe când dragostea zidește.
Galateni 4:19 Copilașii mei, pentru care iarăși simt durerile nașterii până ce va lua Hristos chip în voi!
Romani 14:19 Deci, să urmărim lucrurile care duc la pace și zidirea unul altuia.
2 Timotei 2:19 Cu toate acestea, temelia tare a lui Dumnezeu stă, având această pecete: „Domnul îi cunoaște pe cei ce sunt ai Lui” și „Toți cei ce numește Numele Domnului să se abțină de la răutate”.
1 Corinteni 3:11 Căci nimeni nu poate pune altă temelie decât cea pusă, care este Isus Hristos.
Luca 6:47 „Oricine vine la Mine, aude cuvintele Mele și le face, Îți voi arăta cu cine este el:
Luca 6:48 Se aseamănă cu un om care, când a zidit o casă, a săpat adânc înainte și a așezat temelia pe stâncă. A venit o vărsare de ape și s-a năpustit șuvoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stâncă.
Dumnezeu Locuiește în Ceruri: O Perspectivă Biblică
Conform Scripturii, Dumnezeu este o persoană reală care locuiește în ceruri, nu peste tot.
Această afirmație este susținută de mai multe pasaje biblice:
În rugăciunea sa, regele Solomon a spus: „Fie ca tu însuți să asculți din ceruri, locul tău stabilit de locuință” (1 Împărați 8:43). De asemenea, Isus i-a învățat pe ucenicii Săi să-și adreseze rugăciunile către „Tată în ceruri” (Matei 6:9). După învierea Sa, Isus „a intrat în cerul însuși, acum să se înfățișeze înaintea persoanei lui Dumnezeu” (Evrei 9:24).
Aceste versete indică clar că Dumnezeu are o locuință stabilită în ceruri, de unde El ascultă și răspunde rugăciunilor oamenilor. Prin urmare, putem concluziona că Dumnezeu nu este omniprezent în sens fizic, ci locuiește într-un loc specific – cerurile.
Isus Hristos i-a învățat pe ucenicii Săi să-și adreseze rugăciunile către „
Tată în ceruri.
”— Matei 6:9 .”Iată dar cum trebuie să vă rugați: ‘Tatăl nostru care ești în ceruri! Sfințească-se Numele Tău”
După ce Isus a înviat, a intrat în „
în cerul însuși, acum să se înfățișeze înaintea persoanei lui Dumnezeu.
”— Evrei 9:24 .Căci Hristos n-a intrat într-un locaș de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaș de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfățișeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu.
Și odată cu suflarea nărilor tale, apele s-au adunat, râurile s-au ridicat drept o grămadă și adâncurile s-au înghețat în inima mării. (Exod 15:8)
Dar va locui Dumnezeu într-adevăr pe pământ? iată, cerul şi cerul cerurilor nu te pot cuprinde; cu cât mai puțin această casă pe care am construit-o? (1 Împăraţi 8:27)
Căci lucrurile nevăzute ale Lui de la înfăptuirea lumii se văd clar, fiind înțelese prin lucrurile care au fost făcute, chiar puterea veșnică și Dumnezeirea Lui; astfel încât să fie fără scuză. (Romani 1:20)
Care este chipul Dumnezeului nevăzut, întâiul născut al oricărei făpturi; căci prin El au fost create toate cele din ceruri și cele de pe pământ, cele văzute și cele nevăzute, fie că sunt tronuri, fie stăpânirile, sau stăpânirile, sau stăpânirile: toate lucrurile au fost create de El și pentru El: Și El este înaintea tuturor lucrurilor și toate lucrurile stau prin El. Și el este capul trupului, al bisericii: cine este începutul, întâiul născut din morți; ca în toate lucrurile să aibă preeminenţa. Căci Tatălui a plăcut ca în El să locuiască toată plinătatea; Și, făcând pace prin sângele crucii Sale, prin El să împace toate lucrurile cu Sine; prin el, spun eu, fie că sunt lucruri de pe pământ, fie lucruri din ceruri. Iar voi, care cândva ați fost înstrăinați și vrăjmași în mintea voastră prin fapte rele, totuși acum s-a împăcat în trupul trupului Său prin moarte, ca să vă înfățișeze înaintea Lui sfinți și neînvinovățiți și de nereproșat. (Coloseni 1:15-22)
Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Căci Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să condamne lumea; ci ca lumea prin El să fie mântuită. Cine crede în El nu este osândit; dar cel ce nu crede, este deja osândit, pentru că nu a crezut în numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. (Ioan 3:16-18)
Eu sunt calea, adevărul şi viaţa; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Dacă M-ați fi cunoscut, ați fi cunoscut și pe Tatăl Meu; și de acum înainte Îl cunoașteți și L-ați văzut. (Ioan 14:6-7)
Evrei 9:27-28, Ioan 3:16, Ioan 5:24, Ioan 11:25-26, Matei 10:28, Apocalipsa 1:18, Filipeni 3:20-21, Ioan 14:2-3, Luca 23:42-43, Ioan 5:28-29, Evrei 9:27-28, Ioan 14:1-3, Filipeni 1:21-23, Apocalipsa 20:11-15, 1 Tesaloniceni 4:13-18, 2 Corinteni 5:1-10, Matei 25:31-46, 1 Corinteni 15:12-31, 1 Corinteni 15:35-58:
Viața veșnică prin credința în Hristos
Biblia ne învață că oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata (Evrei 9:27). Însă Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară nu în vederea păcatului, ci ca să aducă mântuirea celor ce-L așteaptă (Evrei 9:28).
Dumnezeu a iubit atât de mult lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică (Ioan 3:16). Cine aude cuvântul lui Hristos și crede în Cel ce L-a trimis, are viață veșnică și nu va fi judecat, ci a trecut de la moarte la viață (Ioan 5:24).
Isus Însuși a declarat: „Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată” (Ioan 11:25-26). Deci, nu trebuie să ne temem de cei ce ucid trupul, ci de Cel ce poate pierde și sufletul în gheenă (Matei 10:28).
Hristos, Cel viu, a fost mort, dar iată că este viu în vecii vecilor și ține cheile morții și ale Locuinței morților (Apocalipsa 1:18). Cetățenia noastră este în ceruri, de unde îl așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos, care va schimba trupul nostru smerit și-l va face asemenea trupului Său slăvit (Filipeni 3:20-21).
Isus a promis că Se va întoarce și ne va lua cu Sine, ca acolo unde este El, să fim și noi (Ioan 14:2-3). Așadar, să avem încredere în Dumnezeu și în Hristos, căci toți vom sta înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru a primi răsplata după faptele noastre (2 Corinteni 5:1-10).
Fraților, fiți tari, neclintiți, sporiți totdeauna în lucrul Domnului, căci știți că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică (1 Corinteni 15:58). Căci moartea a fost înghițită de biruință prin Domnul nostru Isus Hristos!
Evrei 9:27-28 Și, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata, tot așa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară nu în vederea păcatului, ci ca să aducă mântuirea celor ce-L așteaptă.
Ioan 3:16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.
Ioan 5:24 24 „Adevărat adevărat vă spun că oricine aude cuvântul Meu și crede în Cel ce M-a trimis are viață veșnică și nu va fi judecat, ci a trecut de la moarte la viață.
Ioan 11:25-26 Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”
Matei 10:28 Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeți-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă și sufletul, și trupul în gheenă.
Apocalipsa 1:18 Cel viu. Am fost mort, și iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu țin cheile morții și ale Locuinței morților.
Filipeni 3:20-21 Dar cetățenia noastră este în ceruri, de unde și așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos. El va schimba trupul stării noastre smerite și-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Și supune toate lucrurile.
Ioan 14:2-3 În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca, acolo unde sunt Eu, să fiți și voi.
Luca 23:42-43 ,42Și a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ți aminte de mine când vei veni în Împărăția Ta!” 43Isus a răspuns: „Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.”
Ioan 5:28-29 Nu vă mirați de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui și vor ieși afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viață, iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată.
Evrei 9:27-28 Și, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata, tot așa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară nu în vederea păcatului, ci ca să aducă mântuirea celor ce-L așteaptă.
Filipeni 1:21-23 21 Căci pentru mine a trăi este Cristos, iar a muri este un câştig. 22 Dar dacă trebuie să mai trăiesc în trup, aceasta înseamnă o lucrare roditoare pentru mine şi nu ştiu ce să aleg. 23 Sunt strâns din două părţi: doresc mult să părăsesc această viaţă şi să fiu împreună cu Cristos, pentru că este mult mai bine,”
Apocalipsa 20:11-15 Apoi am văzut un scaun de domnie mare și alb și pe Cel ce ședea pe el. Pământul și cerul au fugit dinaintea Lui și nu s-a mai găsit loc pentru ele. Și am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niște cărți au fost deschise. Și a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieții. Și morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile acelea. Marea a dat înapoi pe morții care erau în ea; Moartea și Locuința morților au dat înapoi pe morții care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. Și Moartea și Locuința morților au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieții a fost aruncat în iazul de foc.
1 Tesaloniceni 4:13-18 Nu voim, fraților, să fiți în necunoștință despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristați ca ceilalți, care n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit și a înviat, credem și că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiți. Căci Însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va coborî din cer și întâi vor învia cei morți în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiați-vă dar unii pe alții cu aceste cuvinte.
2 Corinteni 5:1-10 Știm, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veșnică. Și gemem în cortul acesta, plini de dorința să ne îmbrăcăm peste el cu locașul nostru ceresc, negreșit, dacă atunci când vom fi îmbrăcați nu vom fi găsiți dezbrăcați de el. Chiar în cortul acesta deci gemem apăsați, nu că dorim să fim dezbrăcați de trupul acesta, ci să fim îmbrăcați cu trupul celălalt peste acesta, pentru ca ce este muritor în noi să fie înghițit de viață. Și Cel ce ne-a făcut pentru aceasta este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului. Așadar, noi întotdeauna suntem plini de încredere, căci știm că, dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul, pentru că umblăm prin credință, nu prin vedere. Da, suntem plini de încredere și ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul. De aceea ne și silim să-I fim plăcuți, fie că rămânem acasă, fie că suntem departe de casă. Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-și primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.
Matei 25:31-46 Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toți sfinții îngeri, va ședea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărți pe unii de alții cum desparte păstorul oile de capre; și va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui. Atunci, Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: ‘Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, de moșteniți Împărăția, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând și Mi-ați dat de mâncat; Mi-a fost sete și Mi-ați dat de băut; am fost străin și M-ați primit; am fost gol și M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și ați venit să Mă vedeți; am fost în temniță și ați venit pe la Mine.’ Atunci, cei neprihăniți Îi vor răspunde: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând și Ți-am dat să mănânci sau fiindu-Ți sete și Ți-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin și Te-am primit sau gol și Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniță și am venit pe la Tine?’ Drept răspuns, Împăratul le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut.’ Apoi va zice celor de la stânga Lui: ‘Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui! Căci am fost flămând, și nu Mi-ați dat să mănânc; Mi-a fost sete, și nu Mi-ați dat să beau; am fost străin, și nu M-ați primit; am fost gol, și nu M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și în temniță, și n-ați venit pe la Mine.’ Atunci, Îi vor răspunde și ei: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ți sete sau străin sau gol sau bolnav sau în temniță și nu Ți-am slujit?’ Și El, drept răspuns, le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-ați făcut aceste lucruri unuia dintr-acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut.’ Și aceștia vor merge în pedeapsa veșnică, iar cei neprihăniți vor merge în viața veșnică.”
1 Corinteni 15:12-31
Însemnătatea învierii lui Hristos
1 Corinteni 15:35-58
Cum vor învia morţii
35 Dar va zice cineva: „Cum învie morţii? Şi cu ce trup se vor întoarce?” 36 Nebun ce eşti! Ce semeni tu nu învie dacă nu moare mai întâi. 37 Şi când semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întâmplă: fie de grâu, fie de altă sămânţă. 38 Apoi, Dumnezeu îi dă un trup, după cum voieşte, şi fiecărei seminţe îi dă un trup al ei. 39 Nu orice trup este la fel, ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peştilor. 40 Tot aşa sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti, dar alta este strălucirea trupurilor cereşti şi alta a trupurilor pământeşti. 41 Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii şi alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea. 42 Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire şi învie în neputrezire; 43 este semănat în ocară şi învie în slavă; este semănat în neputinţă şi învie în putere. 44 Este semănat trup firesc şi învie trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc. 45 De aceea este scris: „Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu”. Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă. 46 Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă. 47 Omul dintâi este din pământ, pământesc; omul al doilea este din cer. 48 Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; cum este Cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. 49 Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc. 50 Ce spun eu, fraţilor, este că nu pot carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu, şi că putrezirea nu poate moşteni neputrezirea. 51 Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, 52 într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi. 53 Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. 54 Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă. 55 Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?” 56 Boldul morţii este păcatul şi puterea păcatului este Legea. 57 Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos! 58 De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.
-Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos!
2 Petru 1:2
Isus Te Iubește
