Unde merg Credincioșii imediat când mor în rai?
1 Tesaloniceni Capitolul 4
* Lev 19:28 Deut 14:1 Deut 14:2 2 Sam 12:20 ** Efes 2:12
* 1 Cor 15:13 ** 1 Cor 15:18 1 Cor 15:23 1 Tes 3:13
* 1 Imp 13:17 1 Imp 13:18 1 Imp 20:35 ** 1 Cor 15:51
* Mat 24:30 Mat 24:31 Fapte 1:11 2 Tes 1:7 ** 1 Cor 15:52 † 1 Cor 15:23 1 Cor 15:52
* 1 Cor 15:51 ** Fapte 1:9 Apoc 11:12 † Ioan 12:26 Ioan 14:3 Ioan 17:24
18Mângâiaţi-vă dar* unii pe alţii cu aceste cuvinte. * 1 Tes 5:11
Sinteza:
1 Tesaloniceni Capitolul 4
13Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca* să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care** n-au nădejde.
Leviticul 19:28 şi Deuteronomul 14:1-2 interzic tatălui să-şi taie fiica şi credincioşilor să-şi practice tăierea în semn de jale faţă de cei morţi. 2 Samuel 12:20 relatează un caz în care regele David nu şi-a mai aranjat părul şi nu şi-a mai spălat în semn de jale când copilul său s-a îmbolnăvit. Efeseni 2:12 descrie starea idolatrie a neamurilor înainte de venirea la credinţă în Hristos.
* Lev 19:28 Deut 14:1 Deut 14:2 2 Sam 12:20 ** Efes 2:12
14Căci dacă* credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe** cei ce au adormit în El.
1 Corinteni 15:13 afirmă că dacă n-ar fi învierea morţilor, nici Hristos n-ar fi înviat. 1 Tesaloniceni 3:13 menţionează faptul că la a doua venire a lui Hristos vor veni cu El toţi sfinţii, inclusiv cei morţi care înviorează. Astfel, întreaga comunitate a sfinţilor se va reuni.
* 1 Cor 15:13 ** 1 Cor 15:18 1 Cor 15:23 1 Tes 3:13
15Iată, în adevăr, ce vă spunem prin* Cuvântul Domnului: noi cei** vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi.
1 Împăraţi 13:17-18 şi 20:35 descriu adesea un om al lui Dumnezeu cu un mesaj divin care pronunţă sau pentru alte persoane. 1 Corinteni 15:51-52 declară că totul se va schimba, inclusiv cei vii, prin transformarea ulterioară a trupului. Ceilalţi vor fi transformaţi la a doua venire într-o clipă.
* 1 Imp 13:17 1 Imp 13:18 1 Imp 20:35 ** 1 Cor 15:51
16Căci Însuşi Domnul*, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa** lui Dumnezeu, Se va coborî din cer şi întâi vor învia cei morţi† în Hristos.
1 Tesaloniceni 4:16 arată că Isus Însuşi va descendenta din cer, precedat de un strigăt, glasul unui arhanghel şi trâmbiţa lui Dumnezeu, adunându-şi poporul pentru a fi cu El. 1 Corinteni 15:23 afirmă că Hristos este cel dintâi născut dintre morţi şi cel dintâi care a înviat la o viaţă nouă.
* Mat 24:30 Mat 24:31 Fapte 1:11 2 Tes 1:7 ** 1 Cor 15:52 † 1 Cor 15:23 1 Cor 15:52
17Apoi*, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în** nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom† fi totdeauna cu Domnul.
1 Corinteni 15:51-52 promite că la a doua venire a lui Hristos, cei morţi se vor învia şi cei vii vor fi înălţaţi în văzduh, astfel încât toţi să fie împreună cu Domnul la noul Ierusalim. Fapte 1:9-11 descrie ascensiunea lui Isus la cer, înconjurat de nori şi promisiunea îngerilor că se va întoarce în acelaşi fel cum L-au văzut plecând. Ioan 14:3 şi 17:24 reiterează promisiunea continuării comuniunii creştineşti cu Dumnezeu în Împărăţia Sa.
* 1 Cor 15:51 ** Fapte 1:9 Apoc 11:12 † Ioan 12:26 Ioan 14:3 Ioan 17:24
18Mângâiaţi-vă dar* unii pe alţii cu aceste cuvinte. * 1 Tes 5:11.
Cuvintele de speranţă într-o viitoare reîntâlnire cu cei dragi sunt menite să-i mângâie pe toţi credincioşii, chiar şi pe cei care plâng recente pierderi. Cuvintele de încurajare şi speranţă menţionate în această parte din 1 Tesaloniceni arată cum comunitatea creştină trebuie să se îngrijească unul pe celălalt prin încurajare, susţinere şi dăruire.
Această întrebare a fost pusă de mulți oameni de-a lungul secolelor, însă răspunsul este simplu: credincioșii în Isus Hristos merg imediat în cer când mor.
Prin „rai” ne referim la un adevărat loc de mângâiere și binecuvântare, unde locuiește Dumnezeu, iar credincioșii se vor bucura de prezența Sa. Este un loc de pace și de fericire, unde durerea și suferința nu mai există. În plus, acolo credincioșii vor fi alături de cei dragi care au plecat înaintea lor în gloria cerească.
Desigur, trupurile credincioșilor rămân pe pământ, așteptând învierea, dar sufletele/duhurile lor merg să fie cu Domnul (vezi 2 Corinteni 5:8). De asemenea, credincioșii vor primi o recompensă pentru credința și faptele lor bune.
În concluzie, trecerea în cerul cel nou este o experiență extraordinară pentru toți cei care cred în Isus Hristos și trăiesc în conformitate cu credința lor.
Este o speranță și un motiv de bucurie pentru toți cei care fac parte din familia lui Dumnezeu!
Raiul este un loc real descris în Biblie.
Raiul este adesea portretizat ca fiind un loc cu aripi îngeresti si halo-uri luminoase.
Cuvântul „rai” este găsit de 276 de ori numai în Noul Testament.
Sunt multe discutii privind semnificatia numerelor biblice, in special cei trei ceruri mentionati in Scriptura.
Scriptura se referă la trei ceruri.
Aceste trei ceruri pot fi interpretate ca fiind trei niveluri ale existentei, sau trei locuri fizice distincte.
Apostolul Pavel a fost „răpit până în al treilea cer”, dar i s-a interzis să dezvăluie ceea ce a trăit acolo (2 Corinteni 12:1-9).
Chiar daca nu este dezvaluita prea multe despre celalalt doua ceruri, ele sunt la fel de importante ca si al treilea.
Dacă există un al treilea cer, trebuie să mai existe și alte două ceruri.
Unii interpreteaza cele trei ceruri ca fiind cerurile atmosferice, cerurile stelare si cerul lui Dumnezeu.
Primul este cel mai frecvent denumit în Vechiul Testament „cerul” sau „firmamentul”.
Cerul atmosferic este cel mai aproape de noi si este de multe ori vizibil cu ochiul liber.
Acesta este raiul care conține nori, zona prin care zboară păsările.
Din acest motiv, multi oameni considera cerul atmosferic drept singurul cer.
Cel de-al doilea cer este spațiul interstelar/exterior, care este locuința stelelor, planetelor și a altor obiecte cerești (Geneza 1:14-18).
In timp ce cerul stelar este deasemenea impresionant, el este in continuare destul de explorat de oamenii de stiinta.
Al treilea cer, a cărui locație nu este descoperită, este locuința lui Dumnezeu.
Este posibil ca al treilea cer sa fie cu totul diferit de celalalte doua, fiind locul in care acesta locuieste impreuna cu ingerii Sai.
Isus a promis că va pregăti un loc pentru adevărații creștini în ceruri (Ioan 14:2).
Oamenii cred ca raiul este destinat celor care au credinta in Dumnezeu si au acceptat iertarea prin Hristos.
Raiul este, de asemenea, destinația sfinților din Vechiul Testament care au murit încrezându-se în promisiunea lui Dumnezeu despre Mântuitorul (Efeseni 4:8).
Intr-adevar, aceasta promisiune minunata este regasita in multe locuri ale Scripturii.
Oricine crede în Hristos nu va pieri niciodată, ci va avea viață veșnică (Ioan 3:16).
Cand ne intoarcem privirea asupra Scripturii, vom vedea ca promisiunea lui Dumnezeu este una solida si certa.
Apostolul Ioan a avut privilegiul să vadă și să raporteze despre cetatea cerească (Apocalipsa 21:10-27).
Ioan descrie orasul ca fiind construit din jasp, cu un singur tron si o singura lumina care ilumineaza totul.
Ioan a fost martor că cerul (noul pământ) posedă „slava lui Dumnezeu” (Apocalipsa 21:11), însăși prezența lui Dumnezeu.
Una dintre cele mai remarcabile despre descrierea Scripturii despre rai este faptul ca este o experienta totala a prezentei lui Dumnezeu.
Pentru că cerul nu are noapte și Domnul Însuși este lumină, soarele și luna nu mai sunt necesare (Apocalipsa 22:5).
Acestea sunt descrieri minunate ale cerului, pline de pace si frumusete.
Orașul este plin de strălucirea pietrelor scumpe și a jaspului limpede.
Faptul ca orasul are douasprezece porti si douasprezece temelii sugereaza ca este un loc de perfectiune si echilibru.
Cerul are douăsprezece porți (Apocalipsa 21:12) și douăsprezece temelii (Apocalipsa 21:14).
Cu toate acestea, cea mai mare bucurie despre rai este ca vom fi in prezenta Domnului nostru.
Paradisul Grădinii Edenului este restaurat: râul apei vieții curge liber și pomul vieții este disponibil din nou, dând roade lunar cu frunze care „vindecă neamurile” (Apocalipsa 22:1-2).
Din acest motiv, nicio descriere, indiferent cat de detaliata sau poetica ar fi aceasta, nu poate face adevarata justitie cu privire la frumusetea si splendoarea cerului.
Oricât de elocvent a fost Ioan în descrierea sa despre cer, realitatea cerului este dincolo de capacitatea omului finit de a o descrie (1 Corinteni 2:9).
Este o experienta care depaseste cu mult capacitatea omului de a intelege sau descrie.
Raiul este un loc al „fără moravuri”.
Raiul este un loc al fericirii pure, fara nicio urma de suferinta sau durere.
Nu vor mai fi lacrimi, nici durere, nici întristare (Apocalipsa 21:4).
Aceasta este o veste buna pentru oricine a cunoscut durerea din aceasta lume.
Nu va mai fi despărțire, pentru că moartea va fi biruită (Apocalipsa 20:6).
Mai presus de toate, vom fi alaturi de Hristos, Cel care ne-a salvat si ne-a dus acasa la Tatal.
Cel mai bun lucru despre cer este prezența Domnului și Mântuitorului nostru (1 Ioan 3:2).
Este o onoare si o esenta a bucuriei noastre sa fim in prezenta lui Hristos pentru totdeauna.
Vom fi față în față cu Mielul lui Dumnezeu care ne-a iubit și S-a jertfit pe Sine, astfel încât să ne putem bucura de prezența Lui în cer pentru veșnicie..
Cu adevarat, raiul este un loc minunat si un dar nepretuit pentru toti cei care cred in Hristos.
În timp ce Domnul nostru Isus a suferit pe cruce, un alt prizonier condamnat a cerut iertare. Răspunsul Domnului nostru la cererea hoțului pocăit respinge atât doctrina somnului sufletesc, cât și credința în purgatoriu:
Unul dintre criminalii rastignitii l-a jignit, zicând: „Nu ești tu Hristosul? Salvează-te pe tine și pe noi!” Dar celălalt l-a certat, zicând: „Nu te temi de Dumnezeu, pentru că ești sub aceeași osândă? Și noi într-adevăr pe drept, căci primim răsplata cuvenită pentru faptele noastre; dar acest om nu a făcut nimic rău.” Iar el a spus: „Isuse, adu-ți aminte de mine când vei veni în împărăția ta”. Iar el i-a zis: „Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în rai” (Luca 23:39–43).
Isus nu a spus: „După un timp hotărât de mizerie și suferință, vei fi cu Mine în paradis”; nici El nu a spus: „După o perioadă lungă de stupoare inconștientă, vei recăpăta simțirea și vei fi cu mine în paradis”. Conform promisiunii lui Isus, hoțul pocăit se va alătura Mântuitorului său în paradis chiar în acea zi.
Deci avem mereu curaj. Știm că, în timp ce suntem acasă în trup, suntem departe de Domnul, căci umblăm prin credință, nu prin vedere. Da, avem curaj și am prefera să fim departe de trup și acasă la Domnul (2 Corinteni 5:6–8,În povestea lui Isus despre bogatul și Lazăr, cerșetorul a murit și „îngerii l-au dus de partea lui Avraam” (Luca 16:22).
În mod similar, când Isus a fost răstignit alături de doi tâlhari, unul dintre ei I s-a adresat, spunând: „Isuse, aminteşte-ţi de mine când vei veni în Împărăţia Ta.” (Luca 23:42).
Acesta pare să fi fost un eveniment imediat, fără nici un interval de timp între moartea lui Lazăr și a fost ridicat de îngeri.
Acest eveniment sugerează că trecerea din această lume în rai poate fi instantanee pentru unii oameni, în timp ce alții așteaptă în ceruri.
În viziunea lui Ioan despre cer, el vede „sub altar sufletele celor care fuseseră uciși din pricina cuvântului lui Dumnezeu și a mărturiei pe care ei o păstraseră” (Apocalipsa 6:9).
Astfel, răsplata credincioșilor din ceruri poate fi experimentată în diferite moduri, în funcție de planul lui Dumnezeu pentru fiecare dintre ei.
În timp ce acești credincioși din ceruri așteaptă răzbunarea și învierea trupurilor lor, ei vorbesc cu Domnul.
O altă perspectivă asupra vieții de după moarte se găsește în viziunea proorocului Daniel, care vorbește despre o înviere generală, la care vor participa atât cei drepți, cât și cei nedrepți (Daniel 12:2).
Se pare că, de îndată ce au fost martirizați, au fost în rai..
În final, ceea ce se întâmplă după moarte poate fi o taină pentru noi, dar putem avea încredere că Dumnezeu are un plan și o răsplată pentru toți cei care Îl urmează.
La moartea unui credincios, spiritul său neîntrupat intră imediat în prezența plină de bucurie a Domnului nostru Isus.
Potrivit credinței creștine, la moartea unui credincios, spiritul se înalță spre cer, în prezența Domnului.
La răpire, spiritul sfântului se alătură corpului său înviat – un trup glorificat, impermeabil la ravagiile îmbătrânirii, bolii, bolii, suferinței și morții (1 Corinteni 15:42–53).
În momentul răpirii, se va produce și învierea corpului credinciosului, care va fi transformat într-un trup glorificat și veșnic.
La sfârșitul domniei milenare a lui Isus, cerul așa cum este trece, iar Dumnezeu dezvăluie Noul Ierusalim, căminul nostru etern (Apocalipsa 21:1–4).
Astfel, la sfârșitul domniei milenare a lui Isus, cerul se va schimba, iar cei aleși se vor muta în Noul Ierusalim care va fi căminul lor etern.
Corpurile noastre muritoare actuale nu sunt potrivite pentru eternitate, dar noile noastre trupuri nu se vor îmbolnăvi, îmbătrâni sau vor muri niciodată.
Noile trupuri ale credincioșilor vor fi imuabile, fiind nepătrunse de îmbătrânire, boală și moarte.
Vom trăi glorios cu El în trupuri perfecte de-a lungul veacurilor nesfârșite ale eternității.
Aceste trupuri perfecte ne vor permite să trăim glorios alături de Dumnezeu pentru totdeauna.
Având în vedere acest scop, apostolul Pavel a izbucnit într-un apostrof plin de bucurie: „O, moarte, unde este biruința ta? O, moarte, unde este înțepătura ta? Înţepătura morţii este păcatul, iar puterea păcatului este legea.
Apostolul Pavel se întreabă retoric unde este biruința morții și își exprimă bucuria că prin Isus Hristos, credincioșii au biruit păcatul și moartea.
Dar mulțumiri fie lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos” (1 Corinteni 15:55–57.
Prin urmare, credincioșii pot avea speranța vieții veșnice în prezența lui Dumnezeu.
-Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos!
2 Petru 1:2
Isus Te Iubește