Conform descrierii din Apocalipsa capitolele 21-22, noul pământ va fi un loc minunat, pregătit ca locuință veșnică pentru cei care cred în Isus Hristos.
Biblia ne oferă câteva informații fascinante despre gloria și frumusețea noului cer și a noului pământ, un loc unde dreptatea va domni și unde păcatul nu va mai exista.
Va fi un mediu perfect, lipsit de suferință și de răutate, unde cei aleși vor trăi în pace și desăvârșire alături de Dumnezeu.
Ceruri noi și pământul nou-Apocalipsa 21-22
Ce este Viața Veșnică și Veșnicia Veşnicilor
Viața Veșnică și Veșnicia Veşnicilor este o temă profundă și complexă în spiritualitate și religie. Este un concept care depășește înțelegerea noastră limitată și ne poartă în lumea eternității, în care timpul și spațiul își pierd sensul obișnuit. Viața Veșnică este considerată a fi o stare de existență fără început sau sfârșit, un fel de realitate divină în care sufletul găsește pacea și fericirea veșnică. Veșnicia Veșnicilor ne poartă către misterul absolut al Divinității, unde toate lucrurile găsesc scopul lor final și adevărata lor destinație. Este o călătorie eterică către transcendență și iluminare, care ne oferă speranță și consolare în fața trecerii noastre prin lumea materială.
Eternitatea divină este mult mai mult decât o simplă noțiune umană.
Eternitatea divină transcendă înțelegerea umană și depășește simpla noțiune temporală a existenței.
Timpul și spațiul trec, dar existența divină este atemporală.
Experimentăm trecerea limitărilor timpului prin conexiunea noastră cu divinul.
Ne deschidem către această dimensiune divină atunci când ne conectăm cu Dumnezeu.
Această transcendență divină ne oferă o reînnoire a ființei și o conexiune profundă cu Dumnezeu.
Prin El, depășim limitele temporale ale vieții noastre pământești și intrăm în eternitatea atemporală.
Este o realitate transcendentă care ne conectează cu Dumnezeu în mod sublim.
Este o experiență transcendentă în care suntem reînnoiți și conectați cu Dumnezeu într-un mod profund.voie.
Ne invită să trăim în prezentul divin, îmbrățișând eternitatea atemporală prin relația noastră cu Dumnezeu.
Eternitatea atemporală – este acesta un oximoron? Timpul este un concept pământesc la fel ca spațiul.
Există însă o dimensiune divină în care timpul și spațiul nu au aceeași semnificație ca pe pământ.
Suntem limitați de timp și spațiu și așa că ne orientăm viața în jurul acestui lucru.
Orientarea noastră către Dumnezeu ne deschide căile pentru a experimenta eternitatea atemporală.
Timpul este finit prin aceea că moartea este o realitate și, prin urmare, un sfârșit de timp pentru fiecare dintre noi.
Această efemeritate a vieții umane adaugă profunzime conceptului de eternitate.
Atemporal înseamnă că nu există conceptul de timp.
Această dimensiune transcendentă ne oferă o perspectivă nouă asupra existenței noastre limitate.
Eternitatea este locul în care locuiește Dumnezeu și El nu are început și nici sfârșit.
Relația noastră cu Dumnezeu transcendă orice limitare temporală.
Prin urmare, el operează dincolo de timp.
Duhul ne-a dat o viață nouă care depășește limitările eului nostru terestru.
Eternitatea atemporală este așadar o dimensiune care este dincolo de timp.
Deși am trăit în limitele timpului, acum, prin Hristos, avem acces la eternitatea divină.
Dumnezeu operează în această dimensiune.
Dumnezeu este infinit în timp ce noi suntem ființe finite.
Avem un trup și un suflet și un spirit.
Spiritele noastre sunt adăpostite în corpurile noastre.
Spiritele noastre sunt conectate cu Dumnezeu care este Duh.
Avem prin urmare capacitatea de a ne conecta cu Dumnezeu.
Cu toate acestea, mintea noastră ne limitează în multe feluri.
Mintea ne dictează acțiunile și așa operăm.
Odată ce devenim vii în Spirit, intrăm într-o nouă dimensiune a eternității eterne.
Aceasta este ceea ce se numește experiența nașterii din nou in care experimentam viata vesnica inca traind in trup uman!
( 1 Petru 1:23 ”fiindcă ați fost născuți din nou nu dintr-o sămânță care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și care rămâne în veac.”
Spiritul nostru era mort, dar Dumnezeu ne-a trezit din morți și este viu în Dumnezeu.
Isus a venit să ne reconecteze cu Tatăl.
Păcatul ne-a blocat capacitatea de a ne conecta cu Dumnezeu.
Moartea lui Isus a abolit puterea păcatului asupra noastră și ne-a reconectat la Dumnezeu.
EL,Isus a calcat moartea cu moartea Sa,si reconectandu-ne cu Dumnezeu Tatal=Dumnezeirea : TATAL,FIUL,DUHUL SFANT!=DUMNEZEU
Viață nouă nelimitată de timp
În Dumnezeu acum avem o nouă viață.
Suntem o creație nouă
(2 Corinteni 5:17”Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă.
Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi.”).
Vechiul a trecut, noul a venit.
Acum trăim și operăm în dimensiunea eternității lui Dumnezeu, unde timpul nu este un factor limitator.
Fiecare zi este eternă, deoarece nu există ieri sau mâine.
Astăzi este ziua în care să trăiești pe deplin, așa cum azi este veșnic.
Acest lucru ne sufla mintea; dar aici trebuie să trăim, deasupra limitărilor de timp și spațiu.
Avem viața veșnică ca noua Sa creație.
Moartea nu mai este o problemă, pentru că am murit deja pentru lume (Coloseni 2:20”
Dacă ați murit împreună cu Hristos față de învățăturile începătoare ale lumii, de ce, ca și cum ați trăi încă în lume, vă supuneți la porunci ca acestea: „Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru”? Toate aceste lucruri, care pier odată cu întrebuințarea lor și sunt întemeiate pe porunci și învățături omenești, au, în adevăr, o înfățișare de înțelepciune într-o închinare voită, o smerenie și asprime față de trup, dar nu sunt de niciun preț împotriva gâdilării firii pământești.”
Acum suntem așezați în locurile cerești în Hristos (Efeseni 2:6”El ne-a înviat împreună și ne-a pus să ședem împreună în locurile cerești, în Hristos Isus”
Acum operăm ca ființe spirituale în trup, așa cum a făcut Isus când era în trup.
Pentru că El a mers să fie cu Tatăl, noi putem face aceleași lucrări ca și El și fapte mai mari (Ioan 14:12-14”Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele și mai mari decât acestea, pentru că Eu mă duc la Tatăl: și orice veți cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.
Dacă veți cere ceva în Numele Meu, voi face.”..
Existența atemporală – ființă sau entitate fără schimbare
Dumnezeu locuiește în veșnicie, fiind Cel ce este, Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul.
Apocalipsa 1:8 „Eu sunt Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul”, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era și Cel ce vine, Cel Atotputernic.”
Viața veșnică începe în momentul în care o persoană își exercită credința în Hristos.
Viața veșnică înseamnă să-L cunoști pe Dumnezeu și să-L cunoști pe Isus Hristos, care a fost trimis de El.
Când Biblia vorbește despre viața veșnică, se referă la un dar al lui Dumnezeu care vine doar „prin Isus Hristos, Domnul nostru” ( Romani 6:23 ”Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.”
Credincioșii nu trebuie să „aștepte” viața veșnică, pentru că nu este ceva care începe când mor.
Când credinciosul moare, el doar progresează spre o existență veșnică cu Dumnezeu.
Mai degrabă, viața veșnică începe în momentul în care o persoană își exercită credința în Hristos.
Ioan 5:24-30 ”Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis are viața veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață. Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, și acum a și venit, când cei morți vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și cei ce-l vor asculta vor învia. Căci, după cum Tatăl are viața în Sine, tot așa a dat și Fiului să aibă viața în Sine. Și I-a dat putere să judece, întrucât este Fiu al omului. Nu vă mirați de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui și vor ieși afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viață, iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată. Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi: judec după cum aud; și judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.”
Ceea ce credem și cum trăim viața noastră sunt importante pentru primirea și menținerea vieții veșnice.
Este posesiunea noastră actuală.
Un învățător al Legii s-a ridicatsă îl ispiteascăpe Isus și i-a spus:
„Învățătorule, ce trebuie să fac pentru a primi viața veșnică?” Isus i-a răspuns: „Ce este scris în Lege? Cum interpretezi tu acest lucru?”
Luca 10: 26 -28
26”Isus i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citești în ea?” 27El a răspuns: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu tot cugetul tău și pe aproapele tău ca pe tine însuți.” 28„Bine ai răspuns”, i-a zis Isus; „fă așa și vei avea viața veșnică.”
” Dar bărbatul, care încerca să se justifice, l-a întrebat pe Isus: „Și cine este aproapele meu?” Isus a început să povestească: „Un om călătorea de la Ierusalim la Ierihon și a fost atacat de niște tâlhari. Aceștia l-au deposedat de toate, l-au bătut crunt și l-au lăsat aproape mort. Un preot și un levit au trecut pe lângă el fără să îl ajute. Însă un samaritean, călătorind pe același drum, s-a apropiat de el, i-a acordat primul ajutor, l-a dus la un han și s-a îngrijit de rănile sale. A doua zi, acesta a plătit cheltuielile pentru îngrijirea lui și l-a îndemnat pe hangiu să aibă grijă de rănit. Cine dintre cei trei s-a dovedit a fi aproapele celui atacat de tâlhari?” Învățătorul Legii a răspuns: „Cel care a arătat compasiune.” Isus i-a zis: „Du-te și fă același lucru.
Mulți din cei ce dorm în țărâna pământului se vor scula: unii pentru viața veșnică și alții pentru ocară și rușine veșnică. Viața eternă evidențiată în aceste versete este un concept fundamental legat de credința noastră și de importanța de a intra în eternitate împreună cu credință și ascultare.
Atunci s-a apropiat de Isus un om și I-a zis: „Învățătorule, ce bine să fac, ca să am viața veșnică?” Și oricine a lăsat case sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde pentru Numele Meu va primi însutit și va moșteni viața veșnică. Aceste versete subliniază întrebarea existențială referitoare la cum să obținem viața veșnică și importanța renunțării la posesiunile terestre pentru o moștenire cerească.
Și aceștia vor merge în pedeapsa veșnică, iar cei neprihăniți vor merge în viața veșnică.” Tocmai când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om care a îngenuncheat înaintea Lui și L-a întrebat: „Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” Și să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, frați, surori, mame, copii și holde, împreună cu prigoniri, iar în veacul viitor, viața veșnică. Accentul se pune aici pe culegerea răsplatelor nu doar în această viață, ci și în viața veșnică care va urma, evidențiind justiția divină și promisiunile eterne.
Un învățător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus și i-a zis: „Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?”
Luca 10:25-37
Ioan 3:16 Pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. Cine crede în Fiul are viața veșnică, dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”
Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică.” Cine seceră primește o plată și strânge rod pentru viața veșnică, pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure în același timp. Conexiunea între culegere pentru viața veșnică și bucuria derivată din sădire și culegere oferă un paralelism spiritual pentru credincioși.
Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis are viața veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață. Isus îi îndeamnă pe oameni să caute viața veșnică nu doar cu cunoștințe scripturistice, ci și prin recunoașterea mărturiei Lui încorporată în Scripturi.
Lucrați nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viața veșnică și pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică Însuși Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.” Voia Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul și crede în El să aibă viața veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.” Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viața veșnică. Afirmarea aici subliniază comuniunea spirituală dintre credința în Hristos și posesia vieții eterne, promițând învierea celor care participă la esența Sa.
Vesnicia-vesniciilor-Eternitatea-eternitatilor
Daniel 12:2Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţa veşnică şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică.
Mulţi din cei care dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţa veşnică şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică sunt menţionaţi în aceste versete biblice.
Matei 19:16Atunci s-a apropiat de Isus un om şi I-a zis: „Învăţătorule, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?”
Matei 19:29Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde pentru Numele Meu va primi însutit şi va moşteni viaţa veşnică.
Întrebarea unui om adresată lui Isus, privind ce să facă pentru a obține viața veșnică, este discutată și răspunsă în versetul din Matei 19:16.
Matei 25:46Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.”
Marcu 10:17Tocmai când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om care a îngenuncheat înaintea Lui şi L-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”
Marcu 10:30şi să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri, iar în veacul viitor, viaţa veşnică.
Matei 25:46 aduce în discuție destinele celor drepti și nedrepți, arătând diferența dintre pedeapsa veșnică și viața veșnică.
Luca 10:25Un învăţător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus şi I-a zis: „Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”
Luca 10:28„Bine ai răspuns”, i-a zis Isus; „fă aşa şi vei avea viaţa veşnică.”
Luca 18:18Un fruntaş a întrebat pe Isus: „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”
Luca 18:30şi să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa veşnică.”
Ioan 3:15pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
Necesarul credinței în El pentru a avea viață veșnică este subliniat în Ioan 3:15 prin promisiunea de a nu pieri, ci de a trăi etern.
Ioan 3:16Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
Promisiunea vieții veșnice pentru cei care cred în Isus Hristos este un act suprem de dragoste divină, așa cum se arată în Ioan 3:16.
Ioan 3:36Cine crede în Fiul are viaţa veşnică, dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”
Ioan 4:14Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.”
Ioan 4:36Cine seceră primeşte o plată şi strânge rod pentru viaţa veşnică, pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure în acelaşi timp.
Principiul semănării și culegerii asociat cu viața veșnică este evidențiat în Ioan 4:36, subliniind bucuria rezultată din muncă pentru Dumnezeu.
Ioan 5:24Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.
În Ioan 5:24, Isus oferă asigurarea că cei care ascultă și cred în cuvintele Sale scapă de judecată și trec de la moarte la viață.
Ioan 5:39Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.
Necesitatea studierii Scripturilor pentru a găsi viața veșnică și mărturisirea acestora despre Isus sunt punctate în Ioan 5:39.
Ioan 6:27Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică Însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.”
Ioan 6:40Voia Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”
Ioan 6:47Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viaţa veşnică.
Folosirea credinței pentru a primi și a păstra viața veșnică este subliniată de Isus în Ioan 6:47, aducând din nou în discuție importanța credinței.
Ioan 6:54Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.
Ideea legată de comuniunea cu Hristos și primirea vieții veșnice prin participarea la trupul și sângele Său este exprimată în Ioan 6:54.
Ioan 10:28Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.
Isus își reafirmă promisiunea de a oferi viață veșnică celor ce Îl urmează în Ioan 10:28, stabilind siguranța și protecția oferite de El.
Ioan 12:25Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică.
Considerația față de propria viață și calea către viața veșnică sunt reflectate în Ioan 12:25, aducând în discuție aspectul sacrificiului personal.
Ioan 12:50Şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică.
În Ioan 12:50, se conturează ideea că obediența constistentă față de voia lui Dumnezeu este cheia spre viața veșnică.
De aceea lucrurile pe care le spun, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl.”
Ioan 17:2după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu.
Faptul că puterea divină este acordată lui Isus pentru a oferi viața veșnică este accentuat în Ioan 17:2, remarcând magnitudinea darului divin.
Ioan 17:3Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.
Conceptul esențial al vieții veșnice, bazat pe cunoașterea profundă a lui Dumnezeu și a lui Isus, este prezentat în Ioan 17:3.
Faptele apostolilor 13:46Dar Pavel şi Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întâi vouă, dar, fiindcă voi nu-l primiţi şi singuri vă judecaţi nevrednici de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem spre neamuri.
Apostolii Paul și Barnaba reflectă despre refuzul unor persoane de a primi mesajul lui Dumnezeu și confruntarea cu responsabilitatea propovăduirii vieții veșnice în Faptele apostolilor 13:46.
Faptele apostolilor 13:48Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta şi preamăreau Cuvântul Domnului.
Bucuria și recunoștința exprimate de neamuri la auzul vestirii Cuvântului Domnului exemplifică impactul revelației asupra dobândirii vieții veșnice, conform Faptele apostolilor 13:48.
Şi toţi cei ce erau rânduiţi să capete viaţa veşnică au crezut.
Recepția credincioșilor la mesajul divin și acceptarea faptului că sunt rânduiți spre viața veșnică este prezentată concis în versetul selectat.
Romani 2:7Şi anume va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea,
Romani 5:21pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.
Rolul sfințeniei și stăruinței în bine în obținerea vieții veșnice este subliniat în Romani 2:7, conturând principiul moral fundamental implicat.
Romani 6:22Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit: viaţa veşnică.
Prin jertfa lui Isus Hristos, harul împlinește aspirația umană pentru viața veșnică, așa cum se arată succint în Romani 5:21.
Romani 6:23Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.
Contrastul dintre plata păcatului și darul nemeritat al vieții veșnice, oferit de Dumnezeu prin Isus Hristos, este conturat clar în Romani 6:23.
Galateni 6:8Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea, dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică.
Prin faptele din acord cu Duhul, o persoană poate obține roadele vieții veșnice, prezentate în Galateni 6:8 ca rezultat al orientării spirituale.
1 Timotei 1:16Dar am căpătat îndurare, pentru ca Isus Hristos să-Şi arate în mine, cel dintâi, toată îndelunga Lui răbdare, ca o pildă celor ce ar crede în El, în urmă, ca să capete viaţa veşnică.
Exemplul personal al lui Pavel, prezentat în 1 Timotei 1:16, ilustrează modul în care perseverența poate contribui la obținerea vieții veșnice.
1 Timotei 6:12Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori.
În 1 Timotei 6:12, se evidențiază ideea de luptă spirituală pentru a câștiga și aprecia viața veșnică, subliniind dedicarea și mărturisirea credinței personale.
1 Ioan 1:2pentru că viaţa a fost arătată şi noi am văzut-o şi mărturisim despre ea şi vă vestim viaţa veşnică, viaţă care era la Tatăl şi care ne-a fost arătată –,
1 Ioan 2:25Şi făgăduinţa pe care ne-a făcut-o El este aceasta: viaţa veşnică.
Existența vieții veșnice, împărtășită în Isus Hristos, este mărturisită în 1 Ioan 1:2 și încurajează continuarea propovăduirii acestei vestiri binecuvântate.
1 Ioan 3:15Oricine urăşte pe fratele său este un ucigaş; şi ştiţi că niciun ucigaş n-are viaţa veşnică rămânând în el.
Nedreptatea și disprețul pentru ceilalți sunt asociate cu absența vieții veșnice, conform avertismentului dur din 1 Ioan 3:15.
1 Ioan 5:11Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică şi această viaţă este în Fiul Său.
Adresându-se credincioșilor, apostolul Ioan le confirmă încrederea în obținerea vieții veșnice în 1 Ioan 5:13, consolidând legătura strânsă între credință și mântuire.
1 Ioan 5:13V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică.
Mărturisirea din 1 Ioan 5:20 subliniază importanța revelației despre Dumnezeu prin Fiul Său, Isus Hristos, ca fundație a cunoașterii și vieții veșnice.
1 Ioan 5:20Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Cel ce este adevărat.
Mărturisirea că Dumnezeu este adevărul și izvorul vieții veșnice, cu referință precisă la Isus Hristos, este prezentată convingător în 1 Ioan 5:20.
Şi noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui.
Finalul solemn al versetului din 1 Ioan 5:20 subliniază perspectiva adevărată a lucrurilor în Cristos, amintind de importanța care domină viața și viața veșnică.
El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică.
Îndemnul la păstrarea dragostei divine și așteptarea promisiunii vieții veșnice prin Isus Hristos este evident în Iuda 1:21, subliniind conexiunea intimă cu izbăvirea eternă.
Iuda 1:21ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viaţa veşnică.
Expunerea identității lui Dumnezeu, atât ca Tată al lui Israel, cât și ca Mântuitor, din perspectiva veșniciei, este detaliată în pasajul selectat.
Exodul 3:15Dumnezeu a mai zis lui Moise: „Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: ‘Domnul Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov, m-a trimis la voi.
În Psalmii 55:19, recunoașterea tronului divin ca un simbol al stabilității și suveranității este prezentată, subliniind prezența și autoritatea lui Dumnezeu.
Acesta este Numele Meu pentru veşnicie, acesta este Numele Meu din neam în neam.’
1 Cronici 16:36Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, din veşnicie în veşnicie!”Şi tot poporul a zis: „Amin” şi lăuda pe Domnul!
1 Cronici 17:27Binecuvântează dar casa robului Tău, ca să rămână pe vecie înaintea Ta! Căci ce binecuvântezi Tu, Doamne, este binecuvântat pentru veşnicie!”
Neemia 9:5Şi leviţii Iosua, Cadmiel, Bani, Haşabnia, Şerebia, Hodia, Şebania şi Petahia au zis:„Sculaţi-vă şi binecuvântaţi pe Domnul Dumnezeul vostru, din veşnicie în veşnicie! Binecuvântat să fie Numele Tău cel slăvit, care este mai presus de orice binecuvântare şi de orice laudă!
Psalmii 41:13Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, din veşnicie în veşnicie! Amin! Amin!
Psalmii 55:19Dumnezeu va auzi şi-i va smeri, El, care din veşnicie stă pe scaunul Lui de domnie.
Caracterizările despre Dumnezeu sunt evidențiate în Psalmii 111:8, relevând atributele divine care contribuie la împreunarea continuă cu slava sa și la obținerea vieții veșnice.
(Oprire) Căci în ei nu este nicio nădejde de schimbare şi nu se tem de Dumnezeu.
În Psalmii 133:3, binecuvântarea divină este comparată cu răcoarea și prospețimea râului Hermonului, evidențiind darul vieții etern și lucrarea lui Dumnezeu în aceasta.
Psalmii 90:2Înainte ca să se fi născut munţii şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!
Psalmii 93:2Scaunul Tău de domnie este aşezat din vremuri străvechi; Tu eşti din veşnicie!
Psalmii 106:48Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, din veşnicie în veşnicie! Şi tot poporul să zică: „Amin! Lăudaţi pe Domnul!”
Psalmii 111:8întărite pentru veşnicie, făcute cu credincioşie şi neprihănire.
Dorința de a călca pe calea vieții eterne este exprimată sugestiv în Psalmii 139:24, lăsând la latitudinea divină orientarea spre această destinație supremă.
Psalmii 133:3Este ca roua Hermonului, care se coboară pe munţii Sionului, căci acolo dă Domnul binecuvântarea, viaţa, pentru veşnicie.
În Proverbele 8:23, prezența divină este recunoscută încă de la începuturile lumii, subliniind distincția sa eternă și puterea creativă.
Psalmii 139:24Vezi dacă sunt pe o cale rea şi du-mă pe calea veşniciei!
Proverbele 8:23Eu am fost aşezată din veşnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul.
Apelul la statornicia lui Dumnezeu și la conexiunea umană cu veșnicia, indiferent de limitările omenirii, este subliniat în pasajul selectat.
Eclesiastul 3:11Orice lucru El îl face frumos la vremea lui.
Recunoașterea supremației și stabilității divine, dincolo de cunoștința umană, este ilustrată înșiși în Eclesiastul 3:11, relevând prezența eternă și înțelepciunea Creatorului.
A pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.
Identificarea lui Dumnezeu ca Tată al poporului și sprijin în veșnicie este subliniată în Ieremia 7:7, reflectând caracterul său veșnic și angajamentul față de creația sa.
Isaia 63:16Totuşi Tu eşti Tatăl nostru! Căci Avraam nu ne cunoaşte, şi Israel nu ştie cine suntem, dar Tu, Doamne, eşti Tatăl nostru, Tu din veşnicie Te numeşti Mântuitorul nostru.
Contractul divin cu poporul și promisiunea unei păstrări veșnice a legăturii cu Ierusalemul este evidențiată în versetul citat, subliniind uniunea veșnică cu Dumnezeu.
Ieremia 7:7numai aşa vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta, în ţara pe care am dat-o părinţilor voştri, din veşnicie în veşnicie.
Glorificarea lui Dumnezeu prin aprecierea puterii și înțelepciunii divine este prezentată în pasajul selectat, evidențiind caracterul etern al Domnului.
Ieremia 25:5Ei au zis: ‘Întoarceţi-vă fiecare de la calea voastră cea rea şi de la răutatea faptelor voastre, şi veţi rămâne în ţara pe care v-am dat-o vouă şi părinţilor voştri, din veşnicie în veşnicie;
Daniel 2:20Daniel a luat cuvântul şi a zis: „Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie! Ale Lui sunt înţelepciunea şi puterea.
Demonstrarea slujirii dumnezeiești a lui Daniel și lauda adusă lui Dumnezeu pentru veșnicia sa sunt subliniate în versetul citat, reliefind profunzimea credinței lui Daniel.
Daniel 7:18Dar sfinţii Celui Preaînalt vor primi împărăţia şi vor stăpâni împărăţia în veci, din veşnicie în veşnicie.’
Mica 5:2„Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei.”
Habacuc 1:12Doamne, nu eşti Tu din veşnicie Dumnezeul meu, Sfântul meu? Nu vom muri! Doamne, Tu ai ridicat pe poporul acesta ca să-Ţi împlineşti judecăţile Tale; Tu, Stânca mea, l-ai ridicat ca să dai prin el pedepsele Tale!
Faptele apostolilor 15:18zice Domnul, care face aceste lucruri şi căruia Îi sunt cunoscute din veşnicie.
Atât intermedierea umană cât și cea divină pentru obținerea vieții veșnice sunt distinse în pasajul din cartea Evrei, relevând superioritatea slujirii lui Hristos.
Filimon 1:15Poate că el a fost despărţit de tine pentru o vreme tocmai ca să-l ai pentru veşnicie,
Evrei 7:28În adevăr, Legea pune mari preoţi pe nişte oameni supuşi slăbiciunii, dar cuvântul jurământului, făcut după ce a fost dată Legea, pune pe Fiul, care este desăvârşit pentru veşnicie.
Îndemnul final din 2 Petru 3:18 la creșterea spirituală și cunoaștere întărită a Domnului întărește legătura cu viața veșnică.
2 Petru 3:18ci creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos.
Recunoașterea supremului merit și atributei divine, indiferent de percepția oamenilor, este exprimată în finalul versetului selectat.
A Lui să fie slava acum şi în ziua veşniciei.
Concluzionarea solemnă a mărturisirii îndreptată către slava eternă evidențiază triumful speranței creștine.
Amin..
Rugăciunea de încheiere, exprimând aderența credincioșilor la promisiunea veșnică, subliniază înțelegerea și acceptarea credinței creștine ca drum al fericirii și izbăvirii eterne.
* Isa 53:11 Ier 9:24 ** 1 Cor 8:4 1 Tes 1:9 † Ioan 3:34 Ioan 5:36 Ioan 5:37 Ioan 6:29 Ioan 6:57 Ioan 7:29 Ioan 10:36 Ioan 11:42
-Ioan 17:3 ‘– este unul dintre cele mai importante versete biblice referitoare la tema vieții veșnice.
Pentru a înțelege viața veșnică, trebuie să înțelegem și cum este folosit acest cuvânt aici.
Prin folosirea cuvântului „cunoaște”, Ioan 17:3 sugerează că pentru a avea viață veșnică, este necesară o cunoaștere profundă și intimă a lui Dumnezeu.
Conține, fără îndoială, elemente de cunoaștere intelectuală, înțelegere, discernământ, informații și familiaritate.
Această cunoaștere nu se referă doar la un aspect intelectual, ci implică și un aspect emoțional și spiritual.
Potrivit Ioan 17:3, Isus echivalează ‘viața veșnică’ cu cunoașterea lui Dumnezeu și a Fiului său, prin urmare este esențial să îl cunoaștem pe Fiul pentru a-L cunoaște pe Tatăl.
Ioan 17:3 este un pasaj important în această privință, așa cum se roagă Isus: „Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.” Aici, Isus echivalează „viața veșnică” cu cunoașterea lui Dumnezeu și a Fiului.
Din nou, Ioan 17 subliniază că nici o cunoaștere a Tatălui nu este posibilă fără a cunoaște pe Fiul, așa cum este menționat în Ioan 17:6 și 14:9.
Nu există cunoaștere a lui Dumnezeu fără Fiul, pentru că prin Fiul Tatăl Se descoperă celor aleși ( Ioan 17:6 ” Am* făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care** Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau şi Tu Mi i-ai dat; şi ei au păzit Cuvântul Tău.”
; Ioan 14:9” Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi și nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: ‘Arată-ne pe Tatăl’?
Această cunoaștere profundă a Tatălui și Fiului este personală și dătătoare de viață, și nu poate fi realizată doar printr-o conștientizare academică.
Această cunoaștere dătătoare de viață a Tatălui și a Fiului este o cunoaștere adevărată, personală, nu doar o conștientizare academică.
Această cunoaștere personală este esențială, deoarece există unii care vor pretinde pe nedrept că sunt urmașii lui Isus, dar în Ziua Judecății, Isus declară că nu i-a cunoscut niciodată. (Matei 7:23)
Vor fi unii în Ziua Judecății care pretindeau că sunt urmași ai lui Hristos, dar nu au avut niciodată o relație cu El.
Pentru acei profesori falși, Isus îi va respinge, spunându-le: ‘Du-te departe de mine, răufăcătorilor!’ (Matei 7:23)
Acelor profesori falși, Isus le va spune: „Nu v-am cunoscut niciodată.
Pavel afirmă că își propune să-L cunoască pe Hristos și puterea învierii sale, asociind astfel cunoașterea personală cu actul liberatoriu al învierii. (Filipeni 3:10-11)
Departe de mine, răufăcătorilor!” ( Matei 7:23 ).
Astfel, cunoașterea personală a lui Isus Hristos și a învierii sale poate fi văzută ca o cheie spre o viață eternă în prezența Tatălui.
Apostolul Pavel și-a stabilit scopul pentru Domnul și a legat această cunoaștere de învierea din morți: „Vreau să-L cunosc pe Hristos — da, să cunosc puterea învierii Lui și a participării la suferințele Lui, devenind ca El în moartea Lui.
Ar trebui să ne ducem aminte că, prin cunoașterea personală a lui Isus, acesta ne restabilește accesul la pomul vieții.
și astfel, cumva, ajungând la învierea din morți” ( Filipeni 3:10-11 ).
Pomul vieții apare în prima și ultima carte a bibliei ca un simbol al harului divin oferit omului.
În Geneza, pomul vieții este asociat cu viața veșnică și cu prezența lui Dumnezeu, și apare ca unul dintre cele două copaci de la mijlocul grădinii Eden.
Dar după căderea omului în păcat, accesul la pomul vieții a fost negat, iar omul a fost alungat din prezența lui Dumnezeu.
Cu toate acestea, în Apocalipsa, pomul vieții este restaurat, de data aceasta în Noul Ierusalim.
Orașul nu mai are nevoie de soare sau de lună, deoarece strălucirea lui Dumnezeu îl luminează, și pomul vieții oferă fructe vindecătoare pentru națiuni.
Iar frunzele pomului sunt pentru vindecarea neamurilor” ( Apocalipsa 22:1-2 ).
Prin urmare, pomul vieții simbolizează restaurarea relației dintre Dumnezeu și om prin Isus Hristos.
În Eden, ne-am răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și am fost alungați din pomul vieții ( Geneza 3:24 ).
Isus este Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii și ne oferă acces la viața veșnică prin cunoașterea personală a lui. (Ioan 1:29)
În cele din urmă, Dumnezeu ne restabilește cu bunăvoință accesul la pomul vieții.
Prin urmare, viața veșnică este accesibilă prin credință în Isus Hristos și cunoașterea personală a Fiului lui Dumnezeu.
Acest acces este oferit prin Isus Hristos, Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii ( Ioan 1:29 ).
Viața veșnică nu este doar o continuare fără sfârșit, ci înseamnă să cunoști pe Dumnezeu și să fii cunoscut de El.
viață perpetuă – continuă și continuă, fără sfârșit..
Prin urmare, relația noastră personală cu Isus Hristos este esențială pentru salvarea noastră și pentru a dobândi cunoașterea care poate aduce viața veșnică.
Geneza 2:24 descrie și el ideea de unificare a soțului și soției într-un singur trup.
Soțul și soția nu mai sunt doi, ci un singur trup.
Această unificare reflectă intimitatea, încrederea și dragostea adevărată prezentă într-o relație sănătoasă.
În această privință, în Ioan 17:3 , lucrul important nu este actul sexual, ci intimitatea inimii și a minții care în dragostea adevărată preced actul.
Aceeași intimitate este necesară și în relația cu Dumnezeu pentru a ajunge la o cunoaștere profundă și reală a Lui.
Prin urmare, a-L cunoaște pe Dumnezeu nu înseamnă doar a avea cunoștințe intelectuale despre El, ci înseamnă a avea o relație intimă, personală cu El, ca cea mai apropiată și mai dragă relație dintre doi oameni.
În acest sens, viața veșnică poate fi înțeleasă ca o viață de comuniune și unitate cu Dumnezeu.
Osea 4:6 oferă un exemplu interesant al efectului practic al „cunoașterii”: „Poporul Meu a fost nimicit din lipsă de cunoaștere.
– Osea 4:6 -este un exemplu elocvent al consecințelor ignoranței și a lipsei de cunoaștere.
Pentru că ai respins știința, și Eu te voi lepăda de la a fi preot pentru Mine, pentru că ai uitat legea.
A fi lipsit de cunoștință îți poate afecta nu doar relația cu Dumnezeu, ci și relațiile cu cei din jur.
de Dumnezeul tău, și eu voi uita de copiii tăi”.
O fereastră deschisă spre cunoaștere și înțelegere poate fi cheia evitării dificultăților și a problemelor din viața de zi cu zi.
Implicația lui Dumnezeu este clară.
Putem învăța din acest verset că ignoranța poate fi un pericol real.
Dacă ar fi avut cunoștință despre Dumnezeu, ar fi avut puterea de a evita să fie distruși.
Cunoașterea și învățarea sunt chei pentru a ne proteja și a-i ajuta și pe cei din jurul nostru.
Nimeni în mintea sa nu vrea să fie distrus.
Dacă vrem să evităm pierderea de timp și problemele care decurg din ignoranță, trebuie să ne străduim să învățăm și să creștem în cunoaștere.
Ignoranța poate fi o fericire, dar acest verset arată că poate pune viața în pericol..
Aceasta poate fi calea către o viață plină de frumusețe și înțelepciune prin cunoaștere.
Înțelegerea acestui lucru este făcută mai dificilă deoarece ebraica nu are un cuvânt general pentru „timp”.
– cuvântul folosit de Isaia 57:15, înseamnă mai degrabă „durată, perpetuatate și continuitate” decât timp.
Aceasta este și asemănătoare cu numele Yahweh, care înseamnă „Cel ce este”.
Aceasta este similară cu ideea din spatele numelui Yahweh , tradus „DOMNUL , ” care înseamnă „Cel ce este”.
De asemenea, aceasta este în concordanță cu referința la Dumnezeu ca „Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul” din Apocalipsa 1:8.
Aceasta corespunde cu „„Eu sunt Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul”, spune Domnul, „Cine este și care a fost și cine va veni, Cel Atotputernic” ( Apocalipsa 1:8 ).
Dumnezeu este atotputernic și există întotdeauna, indiferent de cum oamenii înțeleg timpul.
Dumnezeu este, a fost și va fi întotdeauna, indiferent de modul în care oamenii percep timpul.
Numele lui Dumnezeu, „EU SUNT”, sugerează că Dumnezeu are o relație necuprinsă cu timpul.
Un alt nume al lui Dumnezeu, „EU SUNT” ( Exod 3:14 ) implică, de asemenea, că oamenii nu pot înțelege cu adevărat relația Lui cu timpul.
Așa cum subliniază Pavel în Romani 11:33
”O, adâncul bogăției, înțelepciunii și științei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui!”
Veșnicia lui Dumnezeu Îi permite să-și pună la punct planul pe toată întinderea timpului.
Dumnezeu are veșnicia la dispoziție pentru a-și îndeplini planul pe întreaga întindere a timpului.
Din trecutul cel mai îndepărtat, El a planificat, creat și împlinit fiecare pas al scopului Său de a realiza scopul Său final, nașterea de fii și fiice în Familia Sa ( II Corinteni 6:18 ).
El a creat și a îndeplinit fiecare pas pentru a realiza un scop final, care este nașterea de fii și fiice în Familia Sa.
Dumnezeu Însuși explică cum funcționează aceasta:
Adu-ți aminte de lucrurile de mai înainte, căci Eu sunt Dumnezeu și nu există altul; Eu sunt Dumnezeu și nu este nimeni ca Mine, care declară sfârșitul de la început și din cele mai vechi timpuri lucruri care nu s-au făcut încă, spunând: „Sfatul Meu va rămâne în picioare și Îmi voi face toată plăcerea” .
Dumnezeu însuși afirmă puterea sa asupra timpului și a evenimentelor, precum și a planului său pentru viitor în Isaia 46:9-11.
El poate profetiza un eveniment care se va întâmpla în viitor și apoi poate îndeplini această profeție.
Deși conceptul este dificil de înțeles, Dumnezeu poate duce la îndeplinire astfel de lucruri prin controlul său supranatural al timpului.
Într-adevăr, am spus-o; O voi duce și eu la îndeplinire.
Așa cum afirmă Dumnezeu, ceea ce El și-a propus, El va face.
Mi-am propus; O voi face si eu.
Dumnezeu poate realiza cu ușurință planurile sale pe termen lung datorită puterii sale infinit de mari.
( Isaia 46:9-11 )
Psalmul 139:13-14 ne îndeamnă să recunoaștem faptul că suntem făcuți minunat și că Dumnezeu ne-a creat într-un mod unic și minunat. În Isaia 49:15-16, Dumnezeu își arată dragostea față de noi, spunând că ne are mereu în grijă și că ne-a scris pe palmele Sale.
În același timp, există și pasaje care vorbesc despre Dăruirea deplinei Existente a lui Dumnezeu. Ioan 3:16 ne spune că Dumnezeu a iubit lumea atât de mult încât l-a dat pe Fiul Său, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. În Filipeni 2:5-8, Hristos este prezentat ca un model de Dăruire a deplinei Sale Existente, deoarece S-a umilit până la moarte, pentru a ne aduce mântuirea.
Prin urmare, putem vedea că există o legătură strânsă între noțiunea de „ființă” și „entitate” și conceptul de Existenta deplinei Dăruiri a lui Dumnezeu. Înțelegerea acestei legături nu numai că ne poate ajuta să ne aprofundăm relația cu Dumnezeu, ci și să ne ajute să ne valorificăm pe noi înșine și să valorificăm viețile celor din jurul nostru.
Eternitatea este cel mai bine concepută, nu doar sub forma negativă a timpului non-temporal sau incomensurabil, ci în mod pozitiv, ca modul de autoexistență atemporală a Fundamentului Absolut al universului.
Această concepție despre eternitate nu este doar negativă, ci are o relație pozitivă cu timpul prin intermediul lui Dumnezeu etern.
Fluxul timpului devine mai întâi inteligibil pentru noi, numai atunci când luăm în gând gândul la Dumnezeu ca etern – înălțat deasupra timpului.
În acel moment, timpul devine mai ușor de înțeles prin raportarea la un Dumnezeu ridicat deasupra lui.
Existența atemporală – ființa sau entitate fără schimbare – este ceea ce noi înțelegem aici prin eternitate, și nu doar veșnicie sau permanență în timp.
Așadar, eternitatea este o entitate fără schimbare ce reprezintă ceea ce înțelegem prin existență atemporală.
Dumnezeu, în ființa Sa interioară, este înălțat deasupra timpului; în absolutitatea Sa eternă, El este tronat deasupra dezvoltării temporale și nu cunoaște, așa cum spun Scripturile, nicio schimbare.
În esența sa interioară, Dumnezeu este tronat deasupra timpului și nu cunoaște nicio schimbare.
Concepția despre eternitate, ca fără început sau sfârșit, ne lasă doar cu o negație care trebuie să fie completată cu realitatea.
Eternitatea nu este o simplă idee negativă, ci o relație pozitivă cu timpul prin Dumnezeu etern.
În Vechiul Testament, eternitatea lui Dumnezeu este exprimată doar negativ, ca implicând doar un timp prelungit nedefinit ( Geneza 21:33 ; Deuteronom 33:27 ), deși Isaia 40:28 ia o formă mai absolută.
În Vechiul Testament, eternitatea lui Dumnezeu este exprimată doar negativ și implicit ca un timp prelungit, deși Isaia 40:28 are o formă mai absolută.
Mai bună este viziunea eternității, considerată obiectiv, ca mod de a fi al lui Dumnezeu în raport cu Sine Însuși.
Este mai bine să considerăm eternitatea obiectiv ca un mod de a fi al lui Dumnezeu în relația cu Sine Însuși.
Căci El era veșnic, pe când lumea și timpul încă nu erau.
Totuși, în Noul Testament, prevalează expresia negativă a eternității.
Dar chiar și în Noul Testament predomină forma negativă de exprimare.
Percepția noastră despre etern se completează mai bine prin timp și prin progres nesfârșit.
În Noul Testament:
Timpul, cu succesiunea lui de evenimente, ajută la completarea ideii pe care ne-o putem forma despre etern, conceput ca un progres nesfârșit.
Însă, din cauza limitărilor noastre, nu putem avea o idee pozitivă despre eternitate.
Dar, ca ființe finite, nu ne putem forma nicio idee pozitivă despre eternitate.
Timpul nu ajuta la dezvăluirea a ceea ce știm cu adevărat despre eternitate.
Timpul este mai puțin contradictoriu cu eternitatea, decât ajută la dezvăluirea a ceea ce știm despre el.
Anularea timpului nu ne aduce cu siguranță eternitatea, ci mai degrabă îi poate arăta temeiul realității sale.
Nu așa cum anularea timpului, deși ar putea fi considerată a fi în sine exclusivă de timp, este de luată eternitatea, ci mai degrabă ca temeiul realității sale.
Astfel, timpul este mai degrabă fundamentul realității în loc să fie exclus din aceasta.
Eternul „Acum”:
Eternitatea ar putea, fără îndoială, să fie considerată ca un timp care nu mai este măsurat prin succesiunea evenimentelor, ca în universul finit.
Eternitatea este ca un timp care nu mai este măsurat prin succesiunea evenimentelor dintr-un univers finit.
Dar, într-o perspectivă strictă, există ceva absurd într-o eternitate care include timpul, iar o eternitate în afară de timp este o concepție zadarnică și imposibilă.
Nu putem concepe o eternitate care să includă timpul sau una în afara timpului.
A vorbi despre eternitatea lui Dumnezeu ca pe un Acum etern – un prezent în sensul timpului – implică o contradicție.
Căci existența eternă nu este descrisă mai mult de noțiunea de prezent decât de trecut sau de viitor.
Existența atemporală nu poate fi descrisă mai mult de noțiunea de prezent decât de trecut sau viitor.
Un astfel de Acum sau prezent presupune un nu-acum și ridică din nou vechile necazuri ale timpului, în raport cu eternitatea.
În plus, ideea de Acum ridică problemele veche legate de timp în relație cu eternitatea.
Cu siguranță timpul nu este forma vieții lui Dumnezeu,
Eternitatea lui înseamnă libertatea de timp.
Eternitatea lui Dumnezeu înseamnă eliberare de timp.
Prin urmare, a fost extrem de supărător pentru teologia Evului Mediu să aibă un Dumnezeu care nu a fost deloc în timp, trebuind să creeze lumea într-un anumit moment al timpului.
Acest lucru a fost o problemă majoră în teologia Evului Mediu, care a trebuit să conceapă un Dumnezeu care să creeze lumea într-un anumit moment al timpului.
Atitudinea religioasă față de eternitate:
Așadar, este veșnicia, nu ca timp incomensurabil, ci mai degrabă ca mod de a fi al Dumnezeului imuabil, care încă se revelează treptat pe Sine în timp, ceea ce am expus aici.
Este veșnicia ca mod de a fi al lui Dumnezeu imuabil, care se revelează treptat pe Sine în timp, ceea ce este important pentru conștiința religioasă.
Aceasta nu înseamnă că conștiința religioasă nu are propria ei nevoie de concepția despre Dumnezeu ca fiind „din veșnicie în veșnicie”, ca în Psalmii 90:2 , și despre împărăția Sa ca „o împărăție veșnică” ( Daniel 4:3 ).
Aceasta este o necesitate pentru concepția religioasă despre împărăția lui Dumnezeu ca o împărăție veșnică.)
Astfel, putem înțelege cu sinceritate că El este cel care trăiește „într-un loc înalt și sfânt, și cu cel ce este cu duh smerit și smerit, pentru a înviora duhul celor smeriți și pentru a înviora inima celui smerit.”
Prin urmare, se spune atât de adevărat în Isaia 57:15 : „Așa vorbește Cel Înalt și Înalt, care locuiește în veșnicie, al cărui nume este Sfânt:
Locuiesc într-un loc înalt și sfânt, și cu cel ce este cu duh smerit și smerit, pentru a înviora duhul celor smeriți și pentru a înviora inima celui smerit.” De aici, de asemenea, sinceritatea profundă a unor astfel de cuvinte în Faptele Apostolilor 17:27,28 , „El nu este departe de fiecare dintre noi, căci în El trăim, ne mișcăm și avem ființa noastră, după toate cele spuse, cea mai bună cunoaștere a veșniciei, așa cum există.” Dumnezeu, nu este dezvoltat în nicio manieră metafizică, ci după modurile pozitive și atemporale ale vieții spirituale – modurile de încredere și iubire..
Prin urmare, Dumnezeu este perceput cel mai bine prin modurile pozitive și atemporale ale vieții spirituale – modurile de încredere și iubire.
Ioan 16:13 ”13 – ”Când va veni Mângâietorul, Duhul* adevărului, are să vă** călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare.”!
1 Ioan 1:2
pentru că viaţa a fost arătată şi noi am văzut-o şi mărturisim despre ea şi vă vestim viaţa veşnică, viaţă care era la Tatăl şi care ne-a fost arătată –,
1 Ioan 2:25
Şi făgăduinţa pe care ne-a făcut-o El este aceasta: viaţa veşnică.
În Ioan 16:28, Isus face o referire la Tatăl din care a venit și către care se întoarce, iar în Ioan 13:3 putem observa puterea Duhului Sfânt în acțiune prin cunoștințele lui Isus.
Ioan 16 cu 28 ”Am ieşit* de la Tatăl şi am venit în lume; acum las lumea şi Mă duc la Tatăl.”
* Ioan 13:3 ” Isus, fiindcă ştia că Tatăl* Îi dăduse toate lucrurile în mâini, că** de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu Se duce,”
2 Petru 3:18
ci creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos.
2 Petru 3:18 îndeamnă credincioșii să crească în cunoștința lui Isus, dar și în harul său.
A Lui să fie slava acum şi în ziua veşniciei.
Să ne amintim mereu că slava îi aparține lui Dumnezeu și nu nouă, așa cum este scris în Psalmii 115:1.
Amin.
Amin reprezintă un cuvânt de origine ebraică care înseamnă “Fie așa”, fiind folosit în special la finalul rugăciunilor și celorlalte slujbe bisericești.
Matei capitol 11 : 27 ” Toate* lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu, şi** nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.”
Se analizează în detaliu implicațiile acestui pasaj biblic în ceea ce privește existența vesnică – aceea a unei ființe sau entități fără schimbare și atemporală.
Deși noi suntem ființe limitate ca timp și spațiu, conceptul de Eternitate, așa cum este prezentat în Biblie, ne poate ajuta să înțelegem că există o realitate veșnică dincolo de această viață terestră.
Acest subiect este deosebit de important în teologie și filozofie și poate fi o sursă de înțelegere profundă a naturii noastre umane și a universului înconjurător.
Prin înțelegerea noțiunii de Eternitate, putem ajunge să cunoaștem mai profund atât natura noastră umană, cât și universul în care trăim.
Psalmii 139:24
Vezi dacă sunt pe o cale rea şi du-mă pe calea veşniciei!
Proverbele 8:23
Eu am fost aşezată din veşnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul.
Proverbele 8:23 face o referire la înțelepciunea dinaintea creației lumii și subliniază existența divinității încă de la începuturile timpului.
Eclesiastul 3:11
Orice lucru El îl face frumos la vremea lui.
Chiar și când trecem prin perioade dificile, trebuie să avem încredere că Dumnezeu face totul frumos la vremea lui, așa cum este menționat în Eclesiastul 3:11.
A pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.
Oamenii nu pot înțelege lucrarea lui Dumnezeu în totalitate, dar totuși El a pus în inima lor dorul după lucrurile veșnice, așa cum este scris în Eclesiastul 3:11.
Isaia 63:16
Totuşi Tu eşti Tatăl nostru! Căci Avraam nu ne cunoaşte, şi Israel nu ştie cine suntem, dar Tu, Doamne, eşti Tatăl nostru, Tu din veşnicie Te numeşti Mântuitorul nostru.
Isaia 63:16 ne aduce aminte că Dumnezeu este Tatăl nostru și că din veșnicie este Mântuitorul nostru.
Faptele apostolilor 15:18
zice Domnul, care face aceste lucruri şi căruia Îi sunt cunoscute din veşnicie.
Faptele Apostolilor 15:18 ne asigură că nimic nu este ascuns de ochii lui Dumnezeu, căruia îi sunt cunoscute toate lucrurile din veșnicie.
Filimon 1:15
Poate că el a fost despărţit de tine pentru o vreme tocmai ca să-l ai pentru veşnicie,
1 Ioan 5:11
Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică şi această viaţă este în Fiul Său.
1 Ioan 5:11 ne asigură că Dumnezeu ne-a dat viață veșnică prin Fiul său, Isus.
1 Ioan 5:13
V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică.
1 Ioan 5:13 ne îndeamnă să păstrăm credința în Numele Fiului lui Dumnezeu pentru a avea viață veșnică.
1 Ioan 5:20
Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Cel ce este adevărat.
1 Ioan 5:20 ne Învață că prin credința în Isus Hristos, suntem în Adevăratul Dumnezeu.
Şi noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui.
Acesta este încă un motiv pentru a ne bucura de viața veșnică atât de mult dorită, așa cum este menționat în 1 Ioan 5:20.
El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică.
Dumnezeu este sursa vieții veșnice a creștinilor, așa cum este menționat în 1 Ioan 5:20.
Iuda 1:6
El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri veşnice, în întuneric, pe îngerii care nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa.
Iuda 1:6 vorbește despre îngerii care și-au părăsit demnitatea și care vor fi judecați la sfârșitul veacurilor.
Iuda 1:7
Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor, care se dăduseră ca şi ele la curvie şi au poftit după trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc veşnic.
Iuda 1:7 ne amintește despre soarta Sodomei și Gomorei, care au suferit pedeapsa unui foc veșnic.
Iuda 1:21
tineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viaţa veşnică.
Iuda 1:21 ne îndeamnă să ne păstrăm credința și să așteptăm cu încredere venirea Domnului nostru, pentru viața veșnică.
Apocalipsa 14:6
Şi am văzut un alt înger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod..
Apocalipsa 14:6 spune că Evanghelia veșnică va fi vestească de la un capăt la altul al lumii, pentru toate popoarele și toate limbile.
Existența atemporală –
Psalmul 90:1-4”1Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost
din neam în neam.
2Înainte ca să se fi născut munții
și înainte ca să se fi făcut pământul și lumea,
din veșnicie în veșnicie, Tu ești Dumnezeu!
3Tu întorci pe oameni în țărână
și zici: „Întoarceți-vă, fiii oamenilor!”
4Căci înaintea Ta, o mie de ani
sunt ca ziua de ieri, care a trecut,
și ca o strajă din noapte.”
Poate că numai Isaia 40 se poate compara cu acest psalm în prezentarea măreției și eternității lui Dumnezeu în contrast cu fragilitatea și mortalitatea noastră.
Isaia 40 se poate compara cu acest psalm în prezentarea măreției și eternității lui Dumnezeu în contrast cu fragilitatea și mortalitatea noastră.
Atât Iov, cât și David se plâng de scurtimea vieții și de zbuciumul ei.
Iov se plânge: „Acum zilele mele sunt mai iute decât un alergător; ei fug, nu văd nimic bun.
Trec ca niște corăbii iute, ca vulturul care se aruncă pe prada lui” ( Iov 9:25-26 ).
În Psalmul 39:4-5 , David se roagă:
Doamne , fă – mă să-mi cunosc sfârşitul şi care este măsura zilelor mele, ca să ştiu cât de slab sunt.
David se roagă: „Doamne, fă-mă să-mi cunosc sfârșitul și care este măsura zilelor mele, ca să știu cât de slab sunt.”
Într-adevăr, mi-ai făcut zilele ca lățimea mâinilor și vârsta mea este ca nimic înaintea Ta; cu siguranță fiecare om în starea sa cea mai bună este doar vapori.
Și, în cele din urmă, Asaf scrie: „Căci El și-a adus aminte că ei nu erau decât trup, o suflare care trece și nu se mai întoarce” ( Psalmul 78:39 ).
Asaf scrie: „Căci El și-a adus aminte că ei nu erau decât trup, o suflare care trece și nu se mai întoarce” ( Psalmul 78:39 ).
Trecerea rapidă a timpului este ceva la care trebuie să fim serioși.
Nu putem trăi ca și cum nu ar exista o zi de socoteală, deoarece judecata este acum asupra familiei lui Dumnezeu
( I Petru 4:17 ”Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu. Și, dacă începe cu noi, care va fi sfârșitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?”)
În Apocalipsa 21:1, Dumnezeu face o schimbare completă a cerului și a pământului (Isaia 65:17; 2 Petru 3:12–13).
În Apocalipsa 21:1, se spune că Dumnezeu face o schimbare completă a cerului și a pământului (Isaia 65:17; 2 Petru 3:12–13), pentru a pregăti lumea pentru starea veșnică pe care unii o numesc noul cer și noul pământ, unde locuiește dreptatea (2 Petru 3:13).
Noul cer și noul pământ sunt ceea ce unii numesc „ starea veșnică ” și vor fi „unde locuiește dreptatea” (2 Petru 3:13).
Acest oraș trebuie să fie un loc minunat având în vedere faptul că Dumnezeu însuși l-a construit. Mai mult, Dumnezeu îl dezvăluie pe noul Ierusalim imediat după re-creare (Apocalipsa 21:2).
După re-creare, Dumnezeu dezvăluie Noul Ierusalim.
În viziunea sa, Ioan vede coborându-se din cer, pregătită ca o mireasă îmbrăcată frumos pentru soțul ei, Cetatea sfântă, noul Ierusalim (Apocalipsa 21:2).
Ioan vede o privire în viziunea sa: „Cetatea sfântă, noul Ierusalim, coborându-se din cer de la Dumnezeu, pregătită ca o mireasă îmbrăcată frumos pentru soțul ei” (Apocalipsa 21:2).
Această cetate este una pe care Avraam a căutat-o cu credință (Evrei 11:10).
Noul Ierusalim este locul unde Dumnezeu va locui cu poporul Său pentru totdeauna (Apocalipsa 21:3), un loc care ar fi suficient pentru a aduce fericirea chiar și unui suflet neliniștit.
Este locul unde Dumnezeu va locui cu poporul Său pentru totdeauna (Apocalipsa 21:3).
Locuitorii acestui oraș ceresc nu vor mai simți durere, nici suferință și nici lacrimi (Apocalipsa 21:4). Ei vor fi în deplinătate.
Aceasta reprezintă o speranță incredibilă pentru noi, oamenii care luptăm cu multiplele suferințe și probleme ale vieții.
Noul Ierusalim va fi suprinzător de mare și încăpător, având dimensiunea de aproape 1400 de mile în toate direcțiile (Apocalipsa 21:15–17).
Ioan consemnează că orașul are aproape 1.400 de mile lungime și este la fel de lat și de înalt pe cât este de lung – Noul Ierusalim fiind egal în lungime, lățime și adâncime (Apocalipsa 21:15–17).
Chiar și așa, dimensiunea nu va limita frumusețea orașului, ci va fi o expresie a măreției divine.
Orașul va fi orbitor din toate punctele de vedere.
Frumusețea orașului constă în faptul că este luminat de slava lui Dumnezeu (versetul 23), fără nicio altă sursă de lumină vizibilă.
Este luminat de slava lui Dumnezeu (versetul 23).
De altfel, cele douăsprezece temelii ale Noului Ierusalim care poartă numele celor doisprezece apostoli sunt împodobite cu orice fel de piatră prețioasă (versetul 19).
Cele douăsprezece temelii ale sale, care poartă numele celor doisprezece apostoli, sunt „împodobite cu orice fel de piatră prețioasă” (versetul 19).
Orașul are douăsprezece porți, fiecare dintre ele fiind o singură perlă și care poartă numele celor douăsprezece triburi ale lui Israel (versetele 12 și 21).
Strada va fi făcută din aur curat (versetul 21).
Cât de uimitor este aceasta!? Cum poate cineva să nu-și dorească să experimenteze această slavă divină?
Noul Ierusalim este destinul final al celor răscumpărați de către Isus Hristos. Într-adevăr, în această cetate, blestemul vechiului pământ va dispărea definitiv (Apocalipsa 22:3).
Blestemul vechiului pământ va dispărea (Apocalipsa 22:3).
Pentru cei care îl acceptă pe Isus ca Mântuitor, Noul Ierusalim va oferi binecuvântări nenumărate, incluzând un pom al vieții pentru vindecarea neamurilor și un râu al vieții (versetele 1–2).
În oraș sunt pomul vieții„pentru vindecarea neamurilor” și râul vieții (versetele 1–2).
Noul Ierusalim reprezintă o realizare măreață a harului din Hristos Isus, ceea ce face ca mărirea spre venirea sa să fie cu atât mai mare (Efeseni 2:7).
Este locul despre care a vorbit Pavel: „În veacurile viitoare [Dumnezeu] ar putea arăta bogățiile incomparabile ale harului Său, exprimate în bunătatea Lui față de noi în Hristos Isus” (Efeseni 2:7).
Acest oraș reprezintă împlinirea supremă a tuturor promisiunilor lui Dumnezeu de a elibera lumea de tirania răului și de a-l aduce la starea de perfectă dreptate.
Noul Ierusalim este împlinirea supremă a tuturor promisiunilor lui Dumnezeu.
În acest sens, Noul Ierusalim este bunătatea lui Dumnezeu făcută pe deplin manifestată.
Noul Ierusalim este bunătatea lui Dumnezeu făcută pe deplin manifestată.
Cât de mult ar trebui să fim recunoscători că avem această destinație încredințată nouă prin harul lui Dumnezeu!
Cine sunt locuitorii Noului Ierusalim? Tatăl și Mielul sunt acolo (Apocalipsa 21:22).
Locuitorii Noului Ierusalim vor fi acolo cu Tatăl și Mielul (Apocalipsa 21:22), iar îngerii vor fi în slujba lor la porți (versetul 12).
Îngerii sunt la porți (versetul 12).
Cu toate acestea, Noul Ierusalim va fi un oraș al sfinților lui Dumnezeu, un oraș în care vom fi în prezența Lui pentru totdeauna. Cât de mare este această binecuvântare!
Dar orașul va fi umplut cu copiii răscumpărați ai lui Dumnezeu.
Ascensiunea spre Noul Ierusalim este contracararea finală a marelui Babilon rău (Apocalipsa 17), distrus de judecata lui Dumnezeu (Apocalipsa 18).
Noul Ierusalim este contracarorul drept al Babilonului rău (Apocalipsa 17), distrus de judecata lui Dumnezeu (Apocalipsa 18).
Cei răi au avut orașul lor iluzoriu devreme, dar acum Dumnezeu are propriul oraș care era planificat dinaintea întemeierii lumii.
Cei răi aveau cetatea lor, iar Dumnezeu o are pe a Lui.
Fiecare om aflat sub cer poate să aleagă acum căreia cetăți își dorește să îi aparțină. Dacă i-ai cerut lui Dumnezeu să te salveze prin harul Lui și ai încrederea în Isus Hristos ca Mântuitorul tău, atunci acest oraș al iubirii și dreptății va fi și casa ta veșnică (Efeseni 2:6–7, 1 Petru 1:4).
Cărui oraș aparții? Babilonul cel Mare sau Noul Ierusalim? Dacă crezi că Isus, Fiul lui Dumnezeu, a murit și a înviat și i-ai cerut lui Dumnezeu să te salveze prin harul Său, atunci ești cetățean al Noului Ierusalim.
Așadar, haideți să ne punem încrederea în Hristos ca să ajungem în Noul Ierusalim. Ca urmare, Duhul și mireasa spun: „Vino!” Și cel ce aude să zică: „Vino!” Să vină cel însetat; și cine dorește să ia darul gratuit al apei vieții (Apocalipsa 22:17).
„Dumnezeu a înviat împreună cu Hristos și v-a așezat cu El în tărâmurile cerești în Hristos Isus” (Efeseni 2:6).
Aveți „o moștenire care nu poate pieri, strica sau stinge niciodată” (1 Petru 1:4).
Dacă încă nu te-ai încrezut în Hristos ca Mântuitor al tău, atunci te îndemnăm să-L primești.
Invitația este extinsă: „Duhul și mireasa spun: „Vino!” Și cel ce aude să zică: „Vino!” Să vină cel însetat; și cine dorește să ia darul gratuit al apei vieții” (Apocalipsa 22:17)..
Chiar acum, fiecare păcătos este invitat să-L cunoască pe Hristos și să primească viața veșnică: „Să vină cel însetat; și cel ce dorește să ia darul apei vieții” ( Apocalipsa 22:17 ).
Dacă ești interesat să-L cunoști pe Hristos, iată ce trebuie să faci:
? În primul rând, mărturisește-ți păcatul înaintea Sfântului nostru Dumnezeu.
Confesarea păcatului este primul pas pentru a primi viață veșnică
Atunci acceptă prevederea lui Dumnezeu de a avea un Mântuitor în numele tău.
Acceptând că Isus Hristos este singurul Mântuitor al nostru
„Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit” ( Romani 10:13 ).
Pentru că, așa cum spune și Scriptura: „Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit” ( Romani 10:13 )
Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a murit pentru păcatele voastre și a înviat a treia zi.
El a făcut acest lucru pentru ca noi să fim iertați de păcatele noastre și să primim viața veșnică.
Crede în această veste bună; încrede-te în Domnul Isus ca Mântuitor al tău și vei fi mântuit ( Fapte 16:31 ; Romani 10:9-10 ).
Este o decizie simplă, dar importantă, care poate schimba întreaga noastră perspectivă asupra vieții.
Ioan o spune atât de simplu: „Dumnezeu ne-a dat viața veșnică și această viață este în Fiul Său.
Aceasta este singura cale prin care putem primi viața veșnică și reconcilierea cu Dumnezeu.
Cine are pe Fiul are viață; cine nu are pe Fiul lui Dumnezeu, nu are viață” ( 1 Ioan 5:11-12 ).
Decizia de a crede în Isus Hristos este cea mai importantă decizie pe care o putem lua în viața noastră.
Sinteza : Existența atemporală :Viata Vesnica-Eternitatea in prezenta Lui Dumnezeu sau condamnarea celui care refuza sa-L accepte pe Isus Hristos Mantuitor duc direct la Judecata Suprema! Credinciosul care IL accepta pe Isus Hristos ca Domn si Mntuitor si crede ca este Fiul Lui Dumnezeu si Implineste conditiile de pocainta- fapte si credinta nu va murii ci v-a trece de la moarte la Viata Vesnica! Bucuria Deplina este alturi de Dumnezeu in Noul Ierusalim!
Condamnarea celui care refuza sa-l accepte pe Isus Hristos este descrisa in 2 Tesaloniceni 1:9 ca fiind pedepsit cu distrugerea de la fata prezentei Lui Dumnezeu.
Matei 25:46 ne spune ca cei neprihaniti vor merge la Viata Vesnica, iar cei pedepsiti vor merge la chinul vesnic.
Credinta este o conditie esentiala pentru a primi Viata Vesnica, asa cum ne arata si Ioan 3:36 unde se spune ‘Cine crede in Fiul are viata vesnica; cine nu crede in Fiul nu va vedea viata, ci mania lui Dumnezeu ramane peste el.’
Ioan 3:15 ne arata ca oricine crede in Isus va avea Viata Vesnica si nu va pieri.
Adevarul despre Viata Vesnica si Noul Ierusalim este fundamental in credinta crestina.
Aceasta nadajduim cu totii ca este adevarat!
Isus Mantutitor-Mijlocitor
Noul Ierusalim.
Noul Ierusalim este descris ca fiind un oras mare si minunat, pregatit ca o mireasa pentru mirele ei, care este Isus Hristos, asa cum ne arata Apocalipsa 21:9-11.
Apocalipsa 21:2 ne descrie Noul Ierusalim ca fiind un oras sfant si minunat, pregatit ca o mireasa impodobita pentru mirele ei, care este Isus Hristos.
Lumina lui Dumnezeu va lumina Noul Ierusalim, astfel ca nu va mai fi nevoie de soare sau luna pentru a ilumina, dupa cum se spune in Apocalipsa 21:23.
Apocalipsa 22:5 ne spune ca nu va fi noapte acolo, ci vor trai in lumina slavei lui Dumnezeu pentru totdeauna.
Privelistea nemarginita a vietii vesnice in prezenta lui Dumnezeu este unul dintre cele mai mari daruri oferite credinciosilor.
Ce adevar minunat si incurajator pentru noi, cei care credem in El!
Sa ne dedicam vietile pentru a trai in conformitate cu invataturile biblice, astfel incat sa putem primi Viata Vesnica si sa fim alaturi de Dumnezeu in Noul Ierusalim.
Iar promisiunea Sa este că toți cei care vin la El vor fi primiți cu brațele deschise.
Prin urmare, Dumnezeu are acces la orice punct din timp și poate controla și îndeplini planurile sale.
-Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos!