Dumnezeu – Un Dumnezeu al Legămintelor

Legămintele sunt angajamente solemne pe care Dumnezeu le-a făcut cu omenirea de-a lungul istoriei.
Deși există mai multe tipuri de legăminte, ne vom concentra pe două dintre cele mai importante: Legământul Condiționat și Legământul Necondiționat.

Potrivit Legământului încheiat cu Avraam, Mesia promis urma să vină din linia genealogică a acestuia.
Legămintele ulterioare aveau să aducă mai multă lumină asupra identității Eliberatorului, Domnul Isus Hristos, Mântuitorul.

Dumnezeu este un Dumnezeu al legămintelor, care Și-a dezvăluit planul de mântuire în mod progresiv, prin aceste angajamente solemne.
Lucrarea Sa nu poate fi încurcată, ci se va împlini întocmai așa cum a fost plănuită de la început.

Poate Lucrarea Domnului Dumnezeu să fie încurcată?

Lucrarea lui Dumnezeu nu poate fi încurcată, deoarece Planul Său este perfect și suveran.

Există două tipuri de lucrare divină: condiționată și necondiționată.

Lucrarea condiționată implică acțiunile noastre – dacă ascultăm, dacă mergem pe Calea Lui, atunci vom beneficia de binecuvântările Lui. Însă Lucrarea Lui Dumnezeu nu depinde de noi, ci de suveranitatea Lui. De exemplu, promisiunea dată lui Avraam că va fi tatăl unei mari națiuni este o lucrare necondiționată, care se va împlini indiferent de acțiunile oamenilor.

Deci, deși uneori putem simți că încurcăm Lucrarea lui Dumnezeu, în realitate Planul Său veșnic nu poate fi afectat. El lucrează toate lucrurile după sfatul voinței Sale.

Poate Dumnezeu să fie încurcat în lucrarea Sa?

Lucrarea Domnului Dumnezeu este desăvârșită și nu poate fi încurcată.

Deși uneori lucrurile pot părea confuze sau dificile de înțeles din perspectiva noastră limitată, Dumnezeu are un plan perfect și o înțelepciune infinită.

Încrederea în Dumnezeu și acceptarea faptului că El știe mai bine decât noi este cheia pentru a avea pace și a înțelege lucrarea Lui în viețile noastre.

Chiar dacă nu întotdeauna vedem imediat scopul, putem fi siguri că Dumnezeu lucrează totul spre binele nostru și spre slava Lui.

Respectarea Legământului Condiționat al lui Dumnezeu

Legământul condiționat al lui Dumnezeu este supus unor termene și condiții clare. Prin urmare, dacă nu ascultăm de El, putem încurca lucrarea Domnului. Totuși, chiar și atunci când ne abaterem de la calea Sa, Dumnezeu nu poate fi distrus. Lucrarea Sa va continua, deoarece El este atotputernic și suveran.

Responsabilitatea noastră este să ne supunem cu credință și ascultare Legământului Său, pentru a ne bucura de binecuvântările promise.
Doar prin alinierea noastră la voința Lui putem vedea împlinirea planului Său divin în viețile noastre.
Dumnezeu ne cheamă să fim părtași la lucrarea Sa, dar succesul ei depinde de ascultarea noastră.

Lucrarea Necondiționată a Lui Dumnezeu – Planul Său Neclintit

Dumnezeu este un Dumnezeu al planurilor și promisiunilor neclintite. Lucrarea Sa necondiționată se manifestă în mod direct peste tot și în toate, fără a putea fi distrusă de nimic din această lume pământească sau din lumea angelică.

Un exemplu elocvent al lucrării necondiţionate a lui Dumnezeu este promisiunea făcută lui Avraam, că va fi tatăl credinței și va naște un neam mare. De asemenea, Legământul Davidic reprezintă o altă expresie a planului neschimbător al lui Dumnezeu, prin care El a promis un popor ales.

Indiferent de circumstanțe, Dumnezeu Își împlinește planurile și promisiunile în mod suveran și neclintit. Aceasta este o adevărată mângâiere și încurajare pentru toți cei care își pun încrederea în El.

 

Legământul Mozaic: Când Planul Divin întâlnește Acțiunea Umană

Legământul Mozaic este un concept fascinant, care ne învață că Planul lui Dumnezeu poate fi împlinit chiar și atunci când oamenii par să se abată de la calea Sa.

Povestea lui Saul este un exemplu elocvent al acestui adevăr.

Saul a primit porunca să aștepte sosirea lui Ilie pentru a aprinde focul de jertfă.
Însă, nerăbdător, Saul a acționat de capul lui și a aprins el însuși focul.
Atunci a apărut Samuel, care i-a spus: „Ai lucrat ca un nebun!” Deși Saul ar fi putut fi întărit pe veci în domnia sa, din cauza neascultării sale, împărăția i-a fost luată și dată altcuiva.

Acest episod ne arată că, deși Planul lui Dumnezeu este făcut de la început, acțiunile noastre pot influența modul în care se împlinește acel Plan pe pământ.
Nimeni nu poate strica Planul Domnului, dar putem strica lucrarea Lui pe pământ, cel puțin pentru o vreme.

Concluzia este clară: să fim atenți să nu devenim instrumente ale celui rău, încercând să stricăm lucrarea Domnului.

Chiar dacă uneori lucrurile par încurcate, să avem încredere că Planul lui Dumnezeu se va împlini, indiferent de acțiunile noastre.

Când ne îndepărtăm de Dumnezeu, ne așteptă consecințe

2 Cronici 16:9  Căci Domnul Își întinde privirile peste tot pământul ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui. Ai lucrat ca un nebun în privința aceasta, căci de acum vei avea războaie.”

Regele Asa a făcut o alegere greșită când s-a bazat pe ajutorul împăratului Siriei în loc să se încreadă în Dumnezeu.

Profetul Hanani l-a avertizat că această decizie va avea consecințe grave, însă Asa a reacționat cu furie și l-a aruncat în închisoare.

Istoria ne arată că atunci când ne îndepărtăm de Dumnezeu și ne încredem în propriile forțe sau în ajutorul oamenilor, riscăm să distrugem lucrarea pe care Dumnezeu o face în viața noastră.

Să învățăm din exemplul lui Asa și să ne menținem inimile întregite față de Dumnezeu, care este singura noastră adevărată sursă de putere și binecuvântare.

2 Cronici 16:7-10  ” 7În vremea aceea, Hanani, văzătorul, s-a dus la Asa, împăratul lui Iuda, și i-a zis: „Pentru că te-ai sprijinit pe împăratul Siriei, și nu te-ai sprijinit pe Domnul Dumnezeul tău, de aceea a scăpat oastea împăratului Siriei din mâinile tale. 8Etiopienii și libienii nu alcătuiau oare o oaste mare, cu o mulțime de care și călăreți? Și totuși Domnul i-a dat în mâinile tale pentru că te sprijiniseși pe El. 9Căci Domnul Își întinde privirile peste tot pământul ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui. Ai lucrat ca un nebun în privința aceasta, căci de acum vei avea războaie.” 10Asa s-a mâniat pe văzător și l-a pus la închisoare, pentru că era înfuriat împotriva lui. Tot în același timp, Asa a apăsat și pe unii din popor.

Consecințele dezastruoase ale neascultării lui Saul

Saul, regele lui Israel, a fost ales de Dumnezeu pentru a conduce poporul. Cu toate acestea, în momentul crucial când Samuel nu a ajuns la timp la Ghilgal, Saul a luat decizia de a aduce el însuși arderea-de-tot și jertfele de mulțumire, încălcând astfel porunca Domnului.

Când Samuel a sosit, l-a mustrat pe Saul pentru această faptă, spunându-i că a lucrat ca un nebun și că nu a păzit porunca Domnului. Consecința a fost că domnia lui Saul nu va dăinui, deoarece Dumnezeu Și-a ales un alt om după inima Lui să fie căpetenia poporului.

Această întâmplare ne arată clar că neascultarea de Dumnezeu și încălcarea poruncilor Sale pot avea consecințe dezastruoase, nu doar pentru noi, ci și pentru cei din jurul nostru. Să învățăm din greșelile lui Saul și să fim atenți să ascultăm și să urmăm întotdeauna voința lui Dumnezeu.

1 SamuelCapitolul 13

Creați de Dumnezeu, Slujitorii Săi Nemuritori

Biserica Lui Hristos este lucrarea minunată și binecuvântată a Atotputernicului Dumnezeu, care ne-a adus împreună pentru a-L lăuda și a-I sluji.

Nimic nu poate strica ceea ce El a făcut, iar planurile Lui sunt veșnice și perfecte.

Suntem protejați și păziți de Creatorul nostru, care ne ține în brațele Sale pline de iubire, iar nimic nu ne poate despărți de iubirea Lui nemărginită.

Dumnezeu este Stăpânul vieților noastre, conducătorul și călăuza noastră, iar nimic nu ne poate despărți de El și de planul Său desăvârșit, care este plin de speranță și împlinire pentru fiecare dintre noi.

Avem încredere deplină în grija și protecția Atotputernicului, știind că El este mereu alături de noi, îndrumându-ne pașii pe calea vieții noastre.

Geneza 21:2 Sara a rămas însărcinată și a născut lui Avraam un fiu la bătrânețe, la vremea hotărâtă, despre care-i vorbise Dumnezeu.

Divina Promisiune: Povestea Miracolului lui Sara

Sara a fost binecuvântată cu un dar divin atunci când un înger i-a vestit că va avea un copil în curând, în ciuda vârstei sale înaintate. Deși a reacționat cu scepticism inițial, promisiunea divină s-a împlinit, demonstrând puterea credinței și a planului lui Dumnezeu. Această poveste ne reamintește că uneori ceea ce ni se pare imposibil poate deveni realitate prin credința și încrederea în divinitate.

Dumnezeu Își ține promisiunile: Nașterea lui Isaac

Conform Genezei 21, Dumnezeu Și-a adus aminte de promisiunea făcută Sarei și a împlinit-o. Sara a rămas însărcinată și a născut lui Avraam un fiu la o vârstă înaintată, așa cum Dumnezeu îi spusese mai înainte. Avraam a numit fiul său nou-născut Isaac, iar la vârsta de opt zile l-a tăiat împrejur, așa cum îi poruncise Dumnezeu.

Sara a fost uimită de această minune și a spus: „Dumnezeu m-a făcut de râs: oricine va auzi va râde de mine.” Ea a adăugat: „Cine s-ar fi gândit să spună lui Avraam că Sara va da țâță la copii? Și totuși i-am născut un fiu la bătrânețe!”

Această poveste ne arată că Dumnezeu Își ține promisiunile, chiar și atunci când lucrurile par imposibile din punct de vedere uman. El poate face minuni și poate împlini ceea ce ni se pare de necrezut.

Geneza 21 Nașterea lui Isaac

1Domnul Și-a adus aminte de cele ce spusese Sarei și Domnul a împlinit față de Sara ce făgăduise. 2Sara a rămas însărcinată și a născut lui Avraam un fiu la bătrânețe, la vremea hotărâtă, despre care-i vorbise Dumnezeu. 3Avraam a pus fiului său nou-născut, pe care i-l născuse Sara, numele Isaac4Avraam a tăiat împrejur pe fiul său Isaac la vârsta de opt zile, cum îi poruncise Dumnezeu. 5Avraam era în vârstă de o sută de ani la nașterea fiului său Isaac. 6Și Sara a zis: „Dumnezeu m-a făcut de râs: oricine va auzi va râde de mine.” 7Și a adăugat: „Cine s-ar fi gândit să spună lui Avraam că Sara va da țâță la copii? Și totuși i-am născut un fiu la bătrânețe!”

Credincioșii din toate generațiile își asumă cu mândrie titlul de „fii ai lui Avraam”.

Conform Epistolei către Galateni 3:7, „Înțelegeți deci că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credință.” Narațiunea lui Avraam pornește din Geneza 11:26 și se desfășoară până la finalul existenței sale pământene în Geneza 25:8.

Deși detaliile despre realizările lui Avraam sunt bine cunoscute, nașterea și primele faze ale existenței lui rămân o enigmă.
Atunci când este revelat pentru prima dată, Avraam avea deja 75 de ani.

Geneza 11:28 indică faptul că tatăl său, Terah, a locuit în Ur, un oraș cu importanță spirituală remarcabilă în sudul Mesopotamiei, pe malul sacru al râului Eufrat.

Deși destinul său îl îndemna spre țara Canaan, Terah s-a stabilit în orașul Haran, situat în nordul Mesopotamiei.

Povestea lui Avraam devine cu adevărat captivantă la începutul capitolului 12 din Geneza, când Dumnezeu îl cheamă cu o voce plină de iubire, invitându-l să părăsească țara sa și să descopere țara sfântă pe care i-o va arăta.

Conceptul de familie avea o semnificație profundă pentru o persoană care trăia în vremea lui Avraam.

La acea vreme, unitățile familiale erau extrem de legate; era neobișnuit ca membrii unei familii să locuiescă la distanțe de sute de kilometri unii de alții.

În Geneza 22, Dumnezeu îi poruncește lui Avraam să-l jertfească pe Isaac pe vârful Muntelui Moria.

Avraam Îl ascultă cu o credință neclintită pe Dumnezeul care era scutul său (Geneza 15:1) și care a fost deosebit de plin de har și bunătate față de el până în acel moment.

Deși povestea se încheie cu intervenția lui Dumnezeu, care îl împiedică pe Avraam să îl sacrifice pe Isaac, credința lui Avraam în Dumnezeu depășea dragostea sa pentru fiul său.

Geneza 12:1-3  Domnul zisese lui Avram: „Ieși din țara ta, din rudenia ta și din casa tatălui tău și vino în țara pe care ți-o voi arăta. Voi face din tine un neam mare și te voi binecuvânta; îți voi face un nume mare și vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta și voi blestema pe cei ce te vor blestema și toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.”

Dumnezeu îl cheamă pe Avraam să iasă din casa lui din Haran și îi spune să meargă într-o țară pe care i-o va arăta. De asemenea, Dumnezeu îi face trei promisiuni lui Avraam:

1) promisiunea unei țări a lui;

2) promisiunea de a ajunge o mare națiune;

și 3) promisiunea unei binecuvântări.

Aceste promisiuni formează temelia pentru ceea ce mai târziu numim legământul avraamic.

Ceea ce îl face cu adevărat special pe Avraam este faptul că L-a ascultat pe Dumnezeu și a plecat fără să știe unde se duce.

Un alt exemplu al vieții de credință a lui Avraam este legat de nașterea fiului său Isaac. Deși Avraam și Sara nu puteau avea copii, Dumnezeu a promis că Avraam va avea un fiu. Avraam a crezut această promisiune, iar credința lui i-a fost socotită ca neprihănire.

Credința lui Avraam va fi testată în privința fiului său Isaac. Dumnezeu îi poruncește lui Avraam să-l jertfească pe Isaac, iar Avraam ascultă cu credincioșie. Deși Avraam a avut și momente de eșec și păcat, viața lui ilustrează atât de multe adevăruri ale vieții de creștin.

O lecție evidentă pe care o luăm din viața lui Avraam este că trebuie să trăim o viață de credință. Avraam a putut să-l ducă pe fiul său Isaac pe Muntele Moria pentru că știa că Dumnezeu e credincios să-Și țină promisiunile. Viața lui Avraam ne arată și binecuvântarea care vine din simpla ascultare.

Avraam este un exemplu viu de credință și nădăjduire în promisiunile lui Dumnezeu. Trebuie să ne trăim viața în așa fel încât, atunci când vom ajunge la sfârșitul zilelor noastre, credința noastră, la fel ca cea a lui Avraam, să rămână o moștenire durabilă pentru alții.

 Evrei 11.8’Prin credință Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-L ia ca moștenire, a ascultat și a plecat fără să știe unde se duce.

1. **Geneza 15.4**: Aici, Dumnezeu îi promite lui Avraam că va avea un fiu care îi va fi moștenitor, subliniind importanța credinței și a făgăduinței divine.

2. **Geneza 15.6**: Acest verset evidențiază credința lui Avraam, care i-a fost socotită drept neprihănire. Este un exemplu puternic despre cum credința poate influența relația unui om cu Dumnezeu.

3. **Geneza 17**: În acest capitol, Dumnezeu stabilește legământul său cu Avraam, incluzând instituirea circumciziei ca semn al acestui legământ, și promite nașterea unui copil, Isaac.

4. **Geneza 22.3**: Acest verset relatează sacrificiul de sine al lui Avraam, care, prin ascultarea sa față de Dumnezeu, se pregătește să-l sacrifice pe fiul său, Isaac, un act de credință extremă.

5. **Evrei 11.17-19**: Aceste versete descriu credința lui Avraam în contextul sacrificiului fiului său și cum, prin credință, el a fost convins că Dumnezeu poate învia din morți.

6. **Geneza 12.10-20**: Aici se vorbește despre Avraam care merge în Egipt din cauza faminei, găsind o situație complicată cu privire la soția sa, Sara.

7. **Geneza 20.1-18**: Acest pasaj detaliază o altă întâmplare în care Avraam, temându-se pentru viața sa, pretinde că Sara este sora lui.

8. **Geneza 16.1-15**: În această secțiune, se discută despre Hagar și nașterea lui Ismael, o poveste care aduce în prim-plan problemele legate de răbdare și necredință.

9. **Geneza 17**: Reiterează teme esențiale ale legământului divine, evidențiind importanța bărbăției și a nașterilor în cadrul promisiunilor divine.

10. **Galateni 3.29**: Acest verset le reamintește credincioșilor că, prin Hristos, sunt parte din promisiunile făcute lui Avraam, extinzând astfel noțiunea de moștenire spirituală.

11. **Geneza 15.1**: Este un verset care vorbește despre chemarea lui Dumnezeu către Avraam, asigurându-l că El îi va oferi tot ceea ce are nevoie.

12. **Geneza 19**: Acest capitol relatează distrugerea Sodomei și Gomorei, subliniind judecata divină și favoarea acordată lui Lot și familiei sale.

13. **Geneza 17.17-23**: Aici, Avraam reacționează la promisiunea lui Dumnezeu referitor la nașterea lui Isaac, punând în evidență scepticismul uman față de voința divină.

14. **Geneza 3.15**: Este un verset important care, în cadrul narațiunii despre Căderea omului, prezice venirea lui Hristos și conflictul dintre bine și rău.

15. **Geneza 4.26**: Acest verset menționează cum oamenii au început să cheme numele Domnului, subliniind începuturile închinării și relației cu Dumnezeu.

16. **Galateni 3.8**: Aici, Pavel explică cum Dumnezeu a văzut dinainte credința națiunilor și a pregătit pentru ele o binecuvântare, extinzând binecuvântarea lui Avraam.

17. **Matei 3.9**: Versetul subliniază rădăcinile credinței iudaice și a nevoii de a nu te baza pe moștenire națională, ci pe faptele personale.

18. **Luca 3.8**: În acest context, Ioan Botezătorul îndeamnă oamenii să-și dovedească pocăința prin faptele lor, evidențiind importanța acțiunilor în credință.

19. **Ioan 8.39**: Acest verset discută despre identitatea spirituală a celor care se consideră urmași ai lui Avraam, accentuând relația dintre credință și obiceiurile morale.

20. **Romani 9.7**: Apostolul Pavel clarifică că nu toți descendenții lui Avraam sunt neapărat copii ai promisiunii, întărind ideea alegerii divine.

21. **Geneza 15**: Reiterând tema promisiunii divine, acest capitol vorbește despre visele și revelațiile lui Avraam, consolidându-i credința.

22. **Romani 3.28**: Pavel subliniază că omul este justificat prin credință, nu prin faptele Legii, aducând un mesaj de libertate și har.

23. **Geneza 3.15**: Confirmă din nou planul divin de mântuire, unind temele creației și răscumpărării.

24. **Galateni 3.6-9, 14, 16, 18, 29**: Aceste versete oferă o înțelegere profundă a moștenirii spirituale și a validității credinței prin Hristos, invitând la o viață trăită în evlavie.

25. **Iacov 2.21**: Vorbește despre credința lui Avraam care a fost demonstrată prin faptele sale, evidențiind interdependența dintre credință și acțiuni.

26. **Geneza 15**: Se finalizează cu o reiterare a legămintelor divine și a promisiunilor constante adresate lui Avraam, simbolizând credința perpetuă.

27. **Evrei 11.8-10**: Detaliază cum, prin credință, Avraam a răspuns chemării divine, căutând o țară promițătoare, un exemplu de credință activă și dedicată.

Fiecare dintre aceste versete este esențial pentru înțelegerea nu doar a vieții lui Avraam, ci și a întregii revelări divine mai amplu, întărind credința și învățăturile fundamentale ale Scripturii. Această sinteză oferă nu doar o privire generală, ci și o invitație de a explora profunzimea fiecărei lecții biblice.

2 Imparati 22:5Să se dea argintul acesta în mâinile meşterilor însărcinaţi cu lucrarea în Casa Domnului. Şi să-l dea celor ce lucrează la dregerea stricăciunilor Casei Domnului,

Isaia 29:16Stricaţi ce sunteţi! Oare olarul trebuie privit ca lutul sau poate lucrarea să zică despre lucrător: „Nu m-a făcut el”? Sau poate vasul să zică despre olar: „El nu se pricepe”?

Geneza 6 – Stricăciunea oamenilor

Conform Genezei 6, în vremurile acelea, oamenii s-au înmulțit pe pământ și au început să se căsătorească între ei. Fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase și și-au luat de neveste pe cele pe care și le-au ales.

Atunci, Domnul a spus că Duhul Său nu va rămâne pururea în om, căci omul nu este decât carne păcătoasă. Totuși, zilele omului vor fi de o sută douăzeci de ani.

În acele vremuri, pe pământ erau și uriași, care s-au născut în urma împreunării fiilor lui Dumnezeu cu fetele oamenilor. Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că gândurile inimii lui erau îndreptate doar spre rău.

Din această cauză, Domnul a spus că va șterge de pe fața pământului pe omul pe care l-a făcut, de la om până la vite, până la târâtoare și până la păsările cerului, căci Îi părea rău că i-a făcut.

Geneza 6

Moise cere să vadă slava lui Dumnezeu

În Exod 33, citim despre o conversație profundă între Moise și Dumnezeu. Moise, liderul poporului Israel, se adresează Domnului cu o rugăminte îndrăzneață: „Arată-mi slava Ta!” (Exod 33:18).

Dumnezeu îi răspunde că, deși nu poate vedea Fața Sa, Moise va fi pus într-o crăpătură a stâncii și va vedea Slava Lui trecând pe dinaintea lui (Exod 33:21-22). Această experiență unică îi va permite lui Moise să-L cunoască mai bine pe Dumnezeu și să aibă o relație mai intimă cu El.

Prin această interacțiune, învățăm că Dumnezeu este dispus să Se descopere oamenilor care Îl caută cu sinceritate. Deși nu putem înțelege pe deplin Slava Sa, El ne invită să ne apropiem de El și să experimentăm prezența Lui minunată.

Exod 33

Psalmul 57:2 Eu strig către Dumnezeu, către Cel Preaînalt, către Dumnezeu, care lucrează pentru mine.

Eclesiastul 8:15 Am lăudat dar petrecerea, pentru că nu este altă fericire pentru om sub soare decât să mănânce și să bea și să se veselească; iată ce trebuie să-l însoțească în mijlocul muncii lui, în zilele vieții pe care i le dă Dumnezeu sub soare.

Dumnezeu, Suveranul Suprem

Dumnezeu este Cel care controlează toate lucrurile și își împlinește planul veșnic. Așa cum citim în Isaia 46:10, El „vestește sfârșitul de la început și din cele mai vechi timpuri ceea ce va urma”, iar „scopul Său va rămâne în picioare și El va împlini toată plăcerea Sa”.

Daniel 4:35 ne amintește că „toate popoarele pământului sunt socotite ca nimic, și El face ce vrea cu oștirea cerului și cu popoarele pământului. Nu este nimeni care să-I rețină mâna sau să-I spună: ‘Ce ai făcut?'”. Psalmii 115:3 și 135:6 afirmă că „Dumnezeul nostru este în ceruri; El face cum vrea El” și că „Domnul face tot ce-I place în ceruri și pe pământ, în mări și în toate adâncurile lor”.

Deși oamenii pot face multe planuri, „scopul Domnului va birui” (Proverbe 19:21). Așa cum Domnul a jurat în Isaia 14:24, „așa cum am plănuit, așa va fi; așa cum mi-am propus, așa va rămâne”. Nimeni nu poate zădărnici hotărârile Lui (Isaia 14:27), pentru că „cuvântul Său, care iese din gura Lui, nu se va întoarce la El în gol, ci va împlini ce voiește și va prospera acolo unde îl va trimite” (Isaia 55:11).

Nimic nu este prea greu pentru Dumnezeu (Ieremia 32:17,27; Geneza 18:14), pentru că „la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință” (Matei 19:26). „Niciun cuvânt de la Dumnezeu nu va eșua vreodată” (Luca 1:37), deoarece El lucrează totul „după planul Celui care lucrează totul prin sfatul voii Sale” (Efeseni 1:11) și „lucrează toate lucrurile împreună pentru bine” (Romani 8:28).

Atunci când omul încurcă lucrările lui Dumnezeu, acesta este de la diavol, căci diavolul păcătuiește de la început.

Fiul lui Dumnezeu S-a arătat pentru a nimici lucrările diavolului.

Cei care păcătuiesc au pe diavolul ca tată și vor să împlinească poftele tatălui lor.

Diavolul a fost ucigaș de la început și nu stă în adevăr, ci este mincinos și tatăl minciunii.

Lumea este țarina, iar sămânța bună sunt fiii Împărăției, iar neghina sunt fiii celui rău.

Cei care se împotrivesc căilor drepte ale Domnului sunt plini de viclenie și răutate, fiind fii ai diavolului.

1 Ioan 3 cu 8Cine* păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca** să nimicească lucrările diavolului.
* Mat 13:38 Ioan 8:44 ** Gen 3:15 Luca 10:18 Ioan 16:11 Evr 2:14

Ioan 8 cu 44Voi* aveţi de tată pe diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş şi nu** stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.
* Mat 13:38 1 Ioan 3:8 ** Iuda 1:6

Matei 13 cu 38Ţarina* este lumea; sămânţa bună sunt fiii Împărăţiei; neghina sunt fiii** celui rău.
* Mat 24:14 Mat 28:19 Marc 16:15 Marc 16:20 Luca 24:47 Rom 10:18 Col 1:6 ** Gen 3:15 Ioan 8:44 Fapte 13:10 1 Ioan 3:8

Fapte 13 cu 10şi a zis: „Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul* dracului, vrăjmaş al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului?
* Mat 13:38 Ioan 8:44 1 Ioan 3:8

Suntem din Dumnezeu, dar lumea zace în cel rău

Scriptura ne spune că „știm că suntem din Dumnezeu, și că toată lumea zace în cel rău” (1 Ioan 5:19). Acest verset ne reamintește că, deși trăim în această lume, noi aparținem Împărăției lui Dumnezeu. În timp ce lumea se află sub influența răului, noi suntem copiii lui Dumnezeu, chemați să fim lumină în întuneric.

Această realitate ne conferă o perspectivă unică asupra vieții. În timp ce alții se luptă să găsească sens și speranță, noi avem certitudinea că suntem protejați de mâna lui Dumnezeu. Suntem chiar mai mult decât biruitori prin Cel ce ne-a iubit (Romani 8:37).

Prin urmare, să ne trăim viața cu curaj și credință, știind că Dumnezeu este de partea noastră și că victoria finală este deja câștigată.

1 Ioan 5:19 Știm că suntem din Dumnezeu și că toată lumea zace în cel rău.

Când Diavolul Atacă Lucrarea Lui Dumnezeu: Lecții din Faptele Apostolilor 13

În Faptele Apostolilor 13, întâlnim o scenă dramatică în care Elima, un vrăjitor, se opune cu înverșunare predicării Evangheliei de către Pavel și Barnaba. Elima încerca să-l abată pe dregător de la credință, dar Pavel, plin de Duhul Sfânt, l-a mustrat cu tărie, numindu-l „om plin de toată viclenia și de toată răutatea, fiul dracului, vrăjmaș al oricărei neprihăniri”.

În final, Pavel a vestit judecata lui Dumnezeu asupra lui Elima, care a fost orbit pentru o vreme. Această întâmplare ne învață că atunci când lucrarea lui Dumnezeu este amenințată, El nu ezită să intervină și să-i pedepsească pe cei care se opun planurilor Sale. Credincioșii trebuie să fie vigilenți și să se încreadă în puterea lui Dumnezeu, care este mai mare decât orice uneltire a diavolului.

Fapte 13 :

8Dar Elima*, vrăjitorul – căci aşa se tâlcuieşte numele lui –, le stătea împotrivă şi căuta să abată pe dregător de la credinţă.

* Exod 7:11 2 Tim 3:8

9Atunci, Saul, care se mai numeşte şi Pavel, fiind plin* de Duhul Sfânt, s-a uitat ţintă la el

* Fapte 4:8

10şi a zis: „Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul* dracului, vrăjmaş al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului?

* Mat 13:38 Ioan 8:44 1 Ioan 3:8

11Acum, iată că mâna* Domnului este împotriva ta: vei fi orb şi nu vei vedea soarele până la o vreme.” Îndată a căzut peste el ceaţă şi întuneric şi căuta bâjbâind nişte oameni care să-l ducă de mână.

Poate Dumnezeu să fie încurcat în lucrarea Sa?

Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos!

2 Petru 1:2

Isus Te Iubește