Avraam, Tatăl Credinței și Deschizătorul Drumului către Hristos
Așa cum a explicat Pavel în Galateni 3:16, promisiunile lui Dumnezeu au fost făcute lui Avraam și „sămânței” sale, adică lui Hristos. Avraam a fost un exemplu de credință și ascultare, ieșind fără să știe unde merge, așa cum citim în Evrei 11:8. Prin credință, Avraam a ascultat chemarea lui Dumnezeu și a plecat într-un loc pe care avea să-L ia ca moștenire, fără să știe unde se duce.
Geneza 12:1-3
Domnul zisese lui Avram: „Ieși din țara ta, din rudenia ta și din casa tatălui tău și vino în țara pe care ți-o voi arăta. Voi face din tine un neam mare și te voi binecuvânta; îți voi face un nume mare și vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta și voi blestema pe cei ce te vor blestema și toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.”
Înainte ca Avram să-și primească numele schimbat în Avraam, Dumnezeu l-a chemat din casa sa din Ur al Caldeilor, o regiune cunoscută pentru idolatria și practicile religioase păgâne. În acel moment, Avram nu cunoștea adevăratul Dumnezeu sau planurile Sale mărețe de a-și alege un popor special pentru Sine, un popor care avea să fie parte din istoria mântuirii. De asemenea, el nu știa că, în viitor, Mântuitorul lumii, promisiunea divină, va fi printre descendenții săi, aducând o nouă speranță și restaurare întregului umanități.
„1”: „Ur a devenit astfel un simbol al distanței dintre umanitate și cunoașterea lui Dumnezeu, un loc unde practici păgâne predominau, și de la care Avram avea să se împărtășească de revelația divină.”,
„2”: „Această chemare a marcat începutul unui drum plin de provocări, dar și de promisiuni, care avea să definească nu doar viața lui Avram, ci și destinul întregului popor pe care urma să-l fondeze.”,
„3”: „Viața lui Avram este o mărturie puternică despre credință și ascultare, demonstrând cum un simplu om poate influența cursul istoriei divine prin răspunsul său la chemarea lui Dumnezeu.”
Incercarea lui Avraam: Credința în fața provocărilor
Povestea jertfirii lui Isaac este una dintre cele mai dramatice și provocatoare din Biblie. Dumnezeu îi cere lui Avraam, un om credincios, să-și sacrifice propriul fiu, pe Isaac, singurul său moștenitor. Această cerere pune la încercare credința și ascultarea lui Avraam față de Dumnezeu.
Avraam se ridică dis-de-dimineață, își pregătește lucrurile și pornește împreună cu Isaac către locul indicat de Dumnezeu. Pe drum, Isaac îl întreabă unde este mielul pentru arderea-de-tot, iar Avraam răspunde cu credință: „Dumnezeu Însuși va purta grijă de mielul pentru arderea-de-tot.”
Ajunși la locul indicat, Avraam construiește un altar, îl leagă pe Isaac și ridică cuțitul pentru a-l jertfi. Însă, în ultimul moment, un înger al Domnului îl oprește, lăudându-l pentru credința și ascultarea sa. În locul lui Isaac, Avraam găsește un berbec și îl aduce ca ardere-de-tot.
Dumnezeu îl binecuvântează pe Avraam pentru credința sa, promițându-i o sămânță numeroasă și că toate neamurile pământului vor fi binecuvântate prin el. Această poveste ne învață că, în ciuda provocărilor, credința în Dumnezeu poate duce la binecuvântări uluitoare.
Dumnezeu l-a ales pe Avraam pentru a pregăti calea Mântuitorului. În Geneza 22:1-19, Dumnezeu a promis că în urmașii lui Avraam toate națiunile pământului vor fi binecuvântate. Această promisiune se referă la Isus Hristos, prin care toți oamenii lumii pot primi viața veșnică.
Geneza 22:1-19,, După aceste lucruri, Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam şi i-a zis: „Avraame!” „Iată-mă”, a răspuns el. 2 Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria şi adu-l ardere-de-tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune.” 3 Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă, a pus şaua pe măgar şi a luat cu el două slugi şi pe fiul său Isaac. A tăiat lemne pentru arderea-de-tot şi a pornit spre locul pe care i-l spusese Dumnezeu. 4 A treia zi, Avraam a ridicat ochii şi a văzut locul de departe. 5 Şi Avraam a zis slugilor sale: „Rămâneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul ne vom duce până acolo să ne închinăm şi apoi ne vom întoarce la voi.” 6 Avraam a luat lemnele pentru arderea-de-tot, le-a pus în spinarea fiului său Isaac şi a luat în mână focul şi cuţitul. Şi au mers astfel amândoi împreună. 7 Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său Avraam, a zis: „Tată!” „Ce este, fiule?” i-a răspuns el. Isaac a zis din nou: „Iată focul şi lemnele, dar unde este mielul pentru arderea-de-tot?” 8 „Fiule”, a răspuns Avraam, „Dumnezeu Însuşi va purta grijă de mielul pentru arderea-de-tot.” Şi au mers amândoi împreună înainte. 9 Când au ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar şi a aşezat lemnele pe el. A legat pe fiul său Isaac şi l-a pus pe altar, deasupra lemnelor. 10 Apoi, Avraam a întins mâna şi a luat cuţitul, ca să junghie pe fiul său. 11 Atunci, Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri şi a zis: „Avraame! Avraame!” „Iată-mă!” a răspuns el. 12 Îngerul a zis: „Să nu pui mâna pe băiat şi să nu-i faci nimic; căci ştiu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.” 13 Avraam a ridicat ochii şi a văzut înapoia lui un berbec încurcat cu coarnele într-un tufiş, şi Avraam s-a dus de a luat berbecul şi l-a adus ca ardere-de-tot în locul fiului său. 14 Avraam a pus locului aceluia numele: „Domnul va purta de grijă”[a]. De aceea se zice şi azi: „La muntele unde Domnul va purta de grijă.” 15 Îngerul Domnului a chemat a doua oară din ceruri pe Avraam 16 şi a zis: „‘Pe Mine Însumi jur’, zice Domnul, ‘pentru că ai făcut lucrul acesta şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, 17 te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi anume: ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării, şi sămânţa ta va stăpâni cetăţile vrăjmaşilor ei. 18 Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!’ ” 19 Avraam s-a întors la slugile sale, şi s-au sculat şi au plecat împreună la Beer-Şeba, căci Avraam locuia la Beer-Şeba.
Pavel a explicat în Galateni 3:16,, Acum, făgăduințele au fost făcute „lui Avraam și seminței lui”. Nu zice: „Și semințelor” (ca și cum ar fi vorba de mai multe), ci ca și cum ar fi vorba numai de una: „Și seminței tale”, adică Hristos.,, că promisiunile lui Dumnezeu au fost făcute lui Avraam și „sămânței” sale, adică lui Hristos. Avraam a fost un exemplu de credință și ascultare, ieșind fără să știe unde merge, așa cum citim în
Evrei 11:8.Prin credință Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-L ia ca moștenire, a ascultat și a plecat fără să știe unde se duce.
Ca moștenitori ai credinței lui Avraam, trebuie să urmăm modelul său de ascultare credincioasă, renunțând la activitățile și mângâierile lumești, și mergând acolo unde ne conduce Dumnezeu, având încredere în El pentru viitor.
Să căutăm ca promisiunile lui Dumnezeu să se împlinească în viețile noastre, așa cum s-a întâmplat în viața lui Avraam.
-Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos!
2 Petru 1:2
Isus Te Iubește