Avraam: Patriarhul Ales și Prietenul lui Dumnezeu
În Vechiul Testament, niciun personaj nu este menționat mai des în Noul Testament decât Avraam. Iacov îl numește pe Avraam „prietenul lui Dumnezeu”, un titlu unic în Scriptură. Mai mult, credincioșii din toate generațiile sunt considerați „copiii lui Avraam”. Importanța și impactul lui Avraam în istoria răscumpărării sunt clar evidențiate în Biblie.
Iacov 2:23” Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, și i s-a socotit ca neprihănire” și el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu”.
Avraam a jucat un rol central în planul divin de mântuire a omenirii. Ca patriarh ales de Dumnezeu, el a fost chemat să fie tatăl unei națiuni binecuvântate, prin care toate popoarele pământului urmau să fie binecuvântate. Credința și ascultarea lui Avraam față de Dumnezeu l-au transformat într-un model de credință pentru toți cei care îl urmează.
Galateni 3:7 ”Înțelegeți și voi dar că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credință.”
Viața lui Avraam în Geneza
Conform cu Biblia: Viața lui Avraam ocupă o bună parte din narațiunea Genezei, de la prima sa mențiune în Geneza 11:26 până la moartea sa în Geneza 25:8. Deși știm multe despre viața lui Avraam, există puține informații despre nașterea și viața timpurie a acestuia. Când îl întâlnim pentru prima dată, Avraam are deja 75 de ani.
Conform Genezei 11:28, tatăl lui Avraam, Terah, locuia în Ur, un oraș influent din sudul Mesopotamiei, situat pe râul Eufrat, la jumătatea distanței dintre capul Golfului Persic și orașul modern Bagdad. De asemenea, aflăm că Terah și-a luat familia și a pornit spre țara Canaanului, dar s-a stabilit în orașul Haran din nordul Mesopotamiei, pe ruta comercială din Babilonia antică, la jumătatea distanței dintre Ninive și Damasc.
„1”: „El este considerat una dintre cele mai importante figuri din tradițiile iudaică, creștină și islamică.”,
„2”: „Informațiile disponibile sugerează că Avraam s-ar fi născut în jurul anului 2000 î.Hr.”,
„3”: „Acest aspect este semnificativ deoarece ne ajută să înțelegem contextul istoric și cultural în care a trăit.”,
„4”: „Aceasta călătorie a fost crucială pentru destinul ulterioar al descendenților săi.”,
„5”: „Această decizie de a se stabili în Haran a avut un impact major asupra evoluției genealogiei biblice.”
Chemarea lui Avraam – O călătorie de credință
Povestea lui Avraam devine cu adevărat interesantă la începutul Genezei 12. În primele trei versete, vedem chemarea lui Avraam de la Dumnezeu: „Domnul îi spusese lui Avram: ‘Părăsește țara ta, poporul tău și casa tatălui tău și du-te la pământ pe care vi-l voi arăta. Te voi transforma într-un neam mare și te voi binecuvânta; Îți voi face numele mare și vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta și pe cine te va blestema, îl voi blestema; și toate popoarele de pe pământ vor fi binecuvântate prin tine'” (Geneza 12:1-3).
Dumnezeu îl cheamă pe Avraam din casa lui din Haran și îi spune să meargă într-o țară pe care i-o va arăta. Dumnezeu face și trei promisiuni lui Avraam: 1) promisiunea unei pământuri proprii; 2) promisiunea de a fi făcută într-o națiune mare și 3) promisiunea de binecuvântare; promisiuni care sunt ratificate în Geneza 15 și 17.
Autorul cărții Evrei îl folosește de mai multe ori pe Avraam ca exemplu de credință și se referă în mod specific la acest act impresionant: „Prin credință Avraam, când a fost chemat să meargă într-un loc pe care avea să-l primească mai târziu ca moștenire, a ascultat și a plecat, chiar dacă a făcut-o nu știu unde se duce”
Evrei 11:8 ”Prin credință Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-L ia ca moștenire, a ascultat și a plecat fără să știe unde se duce.
Avraam și Sara nu aveau copii, o adevărată sursă de rușine în acea cultură.
Totuși, Dumnezeu a promis lui Avraam că va avea un fiu ”
Geneza 15:4”
Atunci, Cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Nu el va fi moştenitorul tău, ci cel* ce va ieşi din tine, acela va fi moştenitorul tău.”* 2 Sam 7:12 2 Sam 16:11 2 Cron 32:21
Acest fiu va fi moștenitorul vastei averi a lui Avraam, dar mai important, el va fi moștenitorul promisiunii și continuarea liniei evlavioase a lui Set.
Avraam a crezut în făgăduința lui Dumnezeu, iar această credință i-a fost socotită drept neprihănire
Geneza 15:1-6” După aceste întâmplări, Cuvântul Domnului a vorbit lui Avram într-o vedenie și a zis: „Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tău și răsplata ta cea foarte mare.” Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci mor fără copii, și moștenitorul casei mele este Eliezer din Damasc.” Și Avram a zis: „Iată că nu mi-ai dat sămânță, și slujitorul născut în casa mea va fi moștenitorul meu.” Atunci, Cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Nu el va fi moștenitorul tău, ci cel ce va ieși din tine, acela va fi moștenitorul tău.” Și după ce l-a dus afară, i-a zis: „Uită-te spre cer și numără stelele, dacă poți să le numeri.” Și i-a zis: „Așa va fi sămânța ta.” Avram a crezut pe Domnul, și Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire.”
Dumnezeu își reiterează promisiunea lui Avraam în Geneza 17, iar credința lui este răsplătită în Geneza 21 cu nașterea lui Isaac.
Totuși, credința lui Avraam va fi pusă la încercare în ceea ce privește fiul său, Isaac. În Geneza 22, Dumnezeu îi poruncește lui Avraam să-l sacrifice pe Isaac pe vârful Muntelui Moria.
Avraam a ascultat cu credincioșie de Dumnezeu, care a fost extraordinar de milostiv și bun cu el până în acest moment. Povestea se termină cu Dumnezeu care îl împiedică pe Avraam să-l sacrifice pe Isaac, dar imaginați-vă cum trebuie să se fi simțit Avraam.
Credința lui în Dumnezeu a fost mai mare decât dragostea lui pentru fiul său, și a avut încredere că, chiar dacă l-ar fi sacrificat pe Isaac, Dumnezeu l-ar fi putut aduce înapoi din morți
Evrei 11:17-19 ”17Prin credință a adus Avraam jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare, el, care primise făgăduințele cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu! 18El căruia i se spusese: „În Isaac vei avea o sămânță care-ți va purta numele!” 19Căci se gândea că Dumnezeu poate să învieze chiar și din morți: și, drept vorbind, ca înviat din morți l-a primit înapoi.
Deși Avraam a avut momente de eșec și păcat, Biblia le relatează cu onestitate. Cunoaștem cel puțin două ocazii în care Avraam a mințit despre relația sa cu Sara pentru a se proteja în țări ostile, dar Dumnezeu l-a protejat și binecuvântat în ciuda lipsei de credință. Frustrarea de a nu avea un copil i-a purtat pe Avraam și Sara să recurgă la Agar, slujitoarea Sarei, pentru a avea un fiu, Ismael. Această acțiune a demonstrat inutilitatea lipsei de credință a lui Avraam, dar și harul lui Dumnezeu. Când Ismael a împlinit 13 ani, Dumnezeu i-a dat lui Avram un nou nume, Avraam, „tatăl unei mulțimi”, și o promisiune reînnoită de a-i da un fiu prin Sarai. Avraam a avut momente de îndoială și neîncredere, dar este totuși înălțat ca exemplu de viață credincioasă. Lecția evidentă este că trebuie să trăim o viață de credință, așa cum a făcut Avraam când l-a dus pe Isaac pe Muntele Moria. Chiar și eșecurile lui Avraam demonstrează că Dumnezeu lucrează cu bunăvoință voia Sa în noi și prin noi.
Geneza 12:10-19;
A venit însă o foamete în țară, și Avram s-a coborât în Egipt ca să locuiască pentru câtăva vreme acolo, căci era mare foamete în țară. Când era aproape să intre în Egipt, a zis nevestei sale Sarai: „Iată, știu că ești o femeie frumoasă la față. Când te vor vedea egiptenii, vor zice: ‘Aceasta este nevasta lui!’ Și pe mine mă vor omorî, iar pe tine te vor lăsa cu viață. Spune, rogu-te, că ești sora mea, ca să-mi meargă bine din pricina ta și sufletul meu să trăiască datorită ție.” Când a ajuns Avram în Egipt, egiptenii au văzut că nevasta lui era foarte frumoasă. Slujbașii cei mai de frunte ai lui Faraon au văzut-o și ei și au lăudat-o la Faraon, și femeia a fost adusă în casa lui Faraon. Pe Avram l-a primit bine din pricina ei și Avram a căpătat oi, boi, măgari, robi și roabe, măgărițe și cămile. Dar Domnul a lovit cu mari urgii pe Faraon și casa lui din pricina nevestei lui Avram, Sarai. Atunci, Faraon a chemat pe Avram și i-a zis: „Ce mi-ai făcut? Pentru ce nu mi-ai spus că este nevastă-ta? De ce ai zis: ‘Este sora mea’, și am luat-o astfel de nevastă? Acum, iată-ți nevasta; ia-o și pleacă!”
Geneza 20:1-18 ”
Avraam a plecat de acolo în țara de miazăzi, s-a așezat între Cades și Șur și a locuit ca străin în Gherar. Avraam zicea despre Sara, nevastă-sa: „Este sora mea!” S-a temut să spună că este nevastă-sa, ca să nu-l omoare oamenii din cetate din pricina ei. Abimelec, împăratul Gherarului, a trimis și a luat pe Sara. Atunci, Dumnezeu S-a arătat noaptea în vis lui Abimelec și i-a zis: „Iată, ai să mori din pricina femeii pe care ai luat-o, căci este nevasta unui bărbat.” Abimelec, care nu se apropiase de ea, a răspuns: „Doamne, vei omorî Tu oare chiar și un neam nevinovat? Nu mi-a spus el că este soră-sa? Și n-a zis ea însăși că el este frate-său? Eu am lucrat cu inimă curată și cu mâini nevinovate.” Dumnezeu i-a zis în vis: „Știu și Eu că ai lucrat cu inimă curată, de aceea te-am și ferit să păcătuiești împotriva Mea. Iată de ce n-am îngăduit să te atingi de ea. Acum, dă omului nevasta înapoi, căci el este proroc. Se va ruga pentru tine și vei trăi. Dar, dacă n-o dai înapoi, să știi că vei muri negreșit, tu și tot ce-i al tău.” Abimelec s-a sculat dis-de-dimineață, a chemat pe toți slujitorii săi și le-a spus tot ce se întâmplase. Și oamenii aceia au fost cuprinși de o mare spaimă. Abimelec a chemat și pe Avraam și i-a zis: „Ce ne-ai făcut? Și cu ce am păcătuit eu împotriva ta, de ai făcut să vină peste mine și peste împărăția mea un păcat atât de mare? Ai făcut față de mine lucruri care nu trebuiau nicidecum făcute.” Și Abimelec a zis lui Avraam: „Ce ai văzut de ai făcut lucrul acesta?” Avraam a răspuns: „Îmi ziceam că, fără îndoială, nu-i nicio frică de Dumnezeu în țara aceasta și că au să mă omoare din pricina nevestei mele. De altfel, este adevărat că este sora mea, fiica tatălui meu; numai că nu-i fiica mamei mele și a ajuns să-mi fie nevastă. Când m-a scos Dumnezeu din casa tatălui meu, am zis Sarei: ‘Iată hatârul pe care ai să mi-l faci: în toate locurile unde vom merge, spune despre mine că sunt fratele tău.’” Abimelec a luat oi și boi, robi și roabe și le-a dat lui Avraam și i-a dat înapoi și pe Sara, nevastă-sa. Abimelec a zis: „Iată, țara mea este înaintea ta; locuiește unde-ți va plăcea.” Și Sarei i-a zis: „Iată, dau fratelui tău o mie de arginți; aceasta să-ți fie o dovadă de cinste față de toți cei ce sunt cu tine, așa că înaintea tuturor vei fi fără vină.” Avraam s-a rugat lui Dumnezeu, și Dumnezeu a însănătoșit pe Abimelec, pe nevasta și roabele lui, așa că au putut să nască. Fiindcă Domnul încuiase pântecele tuturor femeilor din casa lui Abimelec din pricina Sarei, nevasta lui Avraam.”
Geneza 16:1-16 ”
Sarai, nevasta lui Avram, nu-i născuse deloc copii. Ea avea o roabă egipteancă, numită Agar. Și Sarai a zis lui Avram: „Iată, Domnul m-a făcut stearpă; intră, te rog, la roaba mea; poate că voi avea copii de la ea.” Avram a ascultat cele spuse de Sarai. Atunci, Sarai, nevasta lui Avram, a luat pe egipteanca Agar, roaba ei, și a dat-o de nevastă bărbatului său, Avram, după ce Avram locuise ca străin zece ani în țara Canaan. El a intrat la Agar, și ea a rămas însărcinată. Când s-a văzut ea însărcinată, a privit cu dispreț pe stăpână-sa. Și Sarai a zis lui Avram: „Asupra ta să cadă batjocura aceasta, care mi se face! Eu însămi ți-am dat în brațe pe roaba mea, și ea, când a văzut că a rămas însărcinată, m-a privit cu dispreț. Să judece Domnul între mine și tine!” Avram a răspuns Saraiei: „Iată, roaba ta este în mâna ta; fă-i ce-ți place!” Atunci, Sarai s-a purtat rău cu ea, și Agar a fugit de ea. Îngerul Domnului a găsit-o lângă un izvor de apă în pustie, și anume lângă izvorul care este pe drumul ce duce la Șur. El a zis: „Agar, roaba Saraiei, de unde vii și unde te duci?” Ea a răspuns: „Fug de stăpâna mea Sarai.” Îngerul Domnului i-a zis: „Întoarce-te la stăpână-ta și supune-te sub mâna ei.” Îngerul Domnului i-a zis: „Îți voi înmulți foarte mult sămânța și ea va fi atât de multă la număr, că nu va putea fi numărată.” Îngerul Domnului i-a zis: „Iată, acum ești însărcinată și vei naște un fiu, căruia îi vei pune numele Ismael, căci Domnul a auzit mâhnirea ta. El va fi ca un măgar sălbatic printre oameni; mâna lui va fi împotriva tuturor oamenilor, și mâna tuturor oamenilor va fi împotriva lui și va locui în fața tuturor fraților lui.” Ea a numit Numele Domnului care-i vorbise: „Tu ești Dumnezeu care mă vede!” Căci a zis ea: „Cu adevărat, am văzut aici spatele Celui ce m-a văzut!” De aceea, fântâna aceea s-a numit „Fântâna Celui Viu care mă vede”; ea este între Cades și Bared. Agar a născut lui Avram un fiu și Avram a pus fiului pe care i l-a născut Agar numele Ismael. Avram era de optzeci și șase de ani când i-a născut Agar pe Ismael.”
Geneza 17.
Galateni 3:29”Și dacă sunteți ai lui Hristos, sunteți „sămânța” lui Avraam, moștenitori prin făgăduință.”
Evanghelia: De la Geneza la Mântuire
Mulți consideră că Evanghelia începe cu viața și moartea lui Isus, dar adevărata sa origine se găsește încă din Geneza. În Geneza 3:15, Dumnezeu a făcut prima promisiune a Evangheliei, spunând că „sămânța femeii” va zdrobi capul șarpelui. Teologii consideră acest verset ca fiind prima mențiune a Evangheliei în Biblie.
Restul Vechiului Testament relatează realizarea acestei promisiuni divine a harului, prin linia genealogică care începe cu Set (Geneza 4:26). Chemarea lui Avraam a fost doar o altă piesă importantă din povestea mântuirii, care avea să se împlinească în Isus Hristos.
Deci, Evanghelia nu a început cu viața și moartea lui Isus, ci are rădăcini adânci în Geneza și în întregul Vechiul Testament.
„1”: „De fapt, multe dintre profețiile semnificative din Vechiul Testament prefigurează venirea și misiunea lui Isus.”,
„2”: „Această conexiune arată cât de interconectate sunt scrierile biblice și cum Dumnezeu a avut un plan bine definit pentru umanitate.”,
„3”: „Aceasta subliniază importanța studierii întregii Scripturi pentru a înțelege pe deplin mesajul mântuirii.”,
„4”: „Prin fiecare personaj biblic și eveniment, Dumnezeu a pregătit calea pentru împlinirea planului Său divin.”,
„5”: „Astfel, înțelegerea Vechiului Testament ne oferă o perspectivă mai profundă asupra Noului Testament.”,
„6”: „În viața și învățăturile lui Isus, putem vedea cum aceste promisiuni au fost aduse la împlinire.”,
„7”: „Așadar, Evanghelia este un fir roșu care străbate întreaga istorie biblică și care continuă să influențeze credința creștină și astăzi.”
Credința lui Avraam: O lecție despre mântuire individuală
Evanghelia a fost propovăduită încă din vremea lui Avraam, când Dumnezeu i-a spus: „Toate neamurile vor fi binecuvântate prin tine” (Galateni 3:8).
Un lucru important pe care îl învățăm din viața lui Avraam este că credința nu este ereditară.
Așa cum citim în
Matei 3:9, 9Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: ‘Avem ca tată* pe Avraam!’ Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.* Ioan 8:33 Ioan 8:39 Fapte 13:26 Rom 4:1 Rom 4:11 Rom 4:16”
Luca 3:8 ”Faceți dar roade vrednice de pocăința voastră și nu vă apucați să ziceți în voi înșivă: ‘Avem pe Avraam ca tată!’ Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.”
Ioan 8:39,” „Tatăl nostru”, I-au răspuns ei, „este Avraam.” Isus le-a zis: „Dacă ați fi copii ai lui Avraam, ați face faptele lui Avraam. ”
Simpla descendență fizică din Avraam nu este suficientă pentru mântuire.
La fel, a fi crescut într-un cămin creștin nu ne garantează intrarea în părtășia cu Dumnezeu sau în cer. Dumnezeu nu este obligat să ne salveze doar pentru că avem un trecut creștin.
Pavel ilustrează acest lucru în Romani 9, unde arată că nu toți descendenții lui Avraam au fost aleși pentru mântuire
Romani 9:7”
și, măcar că sunt sămânța lui Avraam, nu toți sunt copiii lui Avraam, ci este scris: „În Isaac vei avea o sămânță, care-ți va purta numele.””
Dumnezeu îi alege în mod suveran pe cei care vor primi mântuirea, iar această mântuire vine prin aceeași credință pe care Avraam a exercitat-o în viața sa.
În final, Iacov folosește viața lui Avraam ca o ilustrare că credința fără fapte este moartă
Iacov 2:21”Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?”
Deci, mântuirea este o chestiune personală, care nu se moștenește, ci se primește prin credința individuală în Dumnezeu, la fel cum a făcut Avraam.
„1”: „Aceasta înseamnă că mesajul lui Dumnezeu a fost accesibil tuturor oamenilor, iar Avraam a răspuns printr-o credință activă.”,
„2”: „Aceasta ne amintește că fiecare individ trebuie să își afirme personal credința și să își asume responsabilitatea spirituală.”,
„3”: „Astfel, este crucial să înțelegem că mântuirea depinde de o relație autentică cu Dumnezeu și nu de apartenența la o comunitate religioasă.”,
„4”: „Această realitate subliniază importanța cercetării personale și a dezvoltării unei relații directe cu Creatorul.”,
„5”: „Acest lucru ne învață că orice persoană, indiferent de moștenirea sa, trebuie să răspundă chemării divine într-un mod conștient.”,
„6”: „Acest principiu ne îndeamnă să căutăm o credință activă și personală, care produce fapte vizibile în viața noastră.”,
„7”: „Din acest motiv, credința noastră trebuie să se manifeste prin acțiuni concrete care reflectă angajamentul nostru față de învățăturile lui Dumnezeu.”,
„8”: „Așadar, Avraam devine un exemplu de credință activă, care combină încrederea în Dumnezeu cu faptele sale.”,
„9”: „Astfel, mântuirea este o alegere conștientă ce implică curajul de a-L urma pe Dumnezeu în fiecare zi.”
Povestea lui Avraam și Isaac pe Muntele Moria ne oferă o lecție valoroasă despre importanța unei credințe vii. Simpla acceptare a adevărurilor Evangheliei nu este suficientă pentru a ne mântui. Credința trebuie să se manifeste prin fapte bune și ascultare, demonstrând o credință vie.
Credința care l-a justificat pe Avraam și l-a considerat drept în ochii lui Dumnezeu (Geneza 15) a fost aceeași credință care l-a determinat să acționeze ascultând porunca lui Dumnezeu de a-și jertfi fiul Isaac. Avraam a fost îndreptățit prin credința sa, iar credința sa a fost dovedită prin faptele sale.
Avraam nu a fost un om perfect, dar viața sa ilustrează multe adevăruri ale vieții creștine. Dumnezeu l-a ales pe Avraam din milioanele de oameni de pe pământ pentru a fi obiectul binecuvântărilor Sale și pentru a juca un rol esențial în realizarea planului de mântuire, culminând cu nașterea lui Isus.
Avraam este un exemplu viu de credință și speranță în promisiunile lui Dumnezeu
Evrei 11:8–10 ” 8 Prin credință Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-L ia ca moștenire, a ascultat și a plecat fără să știe unde se duce.
9 Prin credință a venit și s-a așezat el în țara făgăduinței ca într-o țară care nu era a lui și a locuit în corturi, ca și Isaac și Iacov, care erau împreună-moștenitori cu el ai aceleiași făgăduințe.
10 Căci el aștepta cetatea care are temelii tari, al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu.
Viețile noastre ar trebui să fie trăite în așa fel încât, la sfârșitul zilelor noastre, credința noastră, ca și a lui Avraam, să rămână o moștenire de durată pentru alții.
„1”: „Aceasta ne îndeamnă să ne aprofundăm relația personală cu Dumnezeu și să ne întrebăm cât de mult ne implicăm în credința noastră.”,
„2”: „Primirea mesajului divin în inimile noastre este primul pas, dar urmează o responsabilitate de a trăi conform acelui mesaj.”,
„3”: „Fără fapte, credința rămâne doar o teorie, iar prin faptele noastre putem reflecta veridicitatea credinței noastre.”,
„4”: „Atitudinea sa de ascultare reprezintă un exemplu de credință activă care se încrede în planul divin chiar și în cele mai dificile momente.”,
„5”: „El ne arată că, prin eforturile noastre sincere de a urma învățăturile lui Hristos, putem, de asemenea, obține iertare și răscumpărare.”,
„6”: „Aceasta ilustrează modul în care Dumnezeu lucrează prin oameni imperfecți pentru a aduce împlinire promisiunilor Sale.”,
„7”: „Astfel, Avraam devine un simbol al credinței și al relației intime între omul și Creatorul său.”,
„8”: „Fiecare alegere pe care o facem poate avea un impact profund asupra celor din jurul nostru și perseverează prin generații.”,
„9”: „Astfel, fiecare acțiune și decizie va conta, iar credința noastră va fi o moștenire ce va dăinui pentru cei care vin după noi.”
-Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos!
2 Petru 1:2
Isus Te Iubește