Fratele fațarnic și vânzarea de frați

-Matei 12:50

^{” 50} Căci oricine face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă.,, 

Termenul „fățărnicie” se referă la comportamentul cuiva care pretinde că este o persoană bună și onestă, dar în realitate este ipocrită și înșelătoare. Fățărnicia poate fi o formă de manipulare prin care o persoană încearcă să obțină avantaje de la alții. Aceasta poate lua forme diferite, cum ar fi pretinderea că te interesează persoana respectivă sau că îți pasă de problemele lor, în timp ce în spatele lor te ocupi de alte interes personale. În general, fățărnicia este văzută ca un comportament negativ, deoarece poate afecta relațiile personale și poate fi considerată ca o formă de trădare a încrederii celorlalți.

În Biblie, există numeroase referințe la valoarea sincerității. De exemplu, Efeseni 4:25 declară „De aceea, dezbrăcaţi-vă de minciună şi vorbiţi adevărul fiecare cu aproapele lui…” iar Coloseni 3:9 ne îndeamnă „Să nu vă minţiţi unii pe alţii, căci v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui.” Astfel, în loc să fii fatarnic cu frații și surorile tale, este important să fii deschis și să construiești relații bazate pe încredere și adevăr.

Fratele sau sora care se comportă într-un mod fals şi ipocrit faţă de Scriptură şi Biblie ne este prezentat în mai multe pasaje biblice. De exemplu, în Matei 23:28, o persoană care pretinde că este un creştin devotat şi urmează învăţăturile Scripturii, dar nu trăieşte în conformitate cu acestea şi este motivată de interese personale, este un fals şi un mincinos. În Proverbe 26:24-26, se spune că un om care îşi ascunde sentimentele şi gândeşte răul în inima sa este un ipocrit şi va fi dezvăluit în cele din urmă. Este important să trăim într-un mod autentic şi să ne iubim aproapele ca pe noi înşine, aşa cum ne îndeamnă Isus în Matei 22:39.
Fratele fatarnic este o persoană care pretinde că este credincios și cinstit, dar care de fapt trăiește o viață plină de minciuni și ipocrizie. Biblia ne arată că fatarnicia este o abatere gravă de la adevărata credință, fiind condamnată de Dumnezeu. Iată câteva versete biblice despre fatarnicie:

1. „Fiecare își laudă munca, dar lăudați să fiți numai de la Domnul, și nu de la oameni.” – Galateni 6:4
2. „Ce spui despre tine însuți nu contează. Ceea ce contează este ceea ce spune Dumnezeu despre tine.” – 2 Corinteni 10:18
3. „Ferește-te de oamenii falși, care vin la tine sub acoperirea dreptății, dar care în inima lor sunt plini de ipocrizie și fărădelege.” – Matei 7:15
4. „Nu fiți ca fățarnicii, care își doresc să fie văzuți de oameni, deoarece își vor primi răsplata pe pământ. Trebuie să căutați aprobarea Domnului.” – Matei 6:1.

Una dintre cele mai grave abateri în fața lui Dumnezeu este trădarea și vânzarea propriilor frați, așa cum a făcut-o Iuda Iscarioteanul în cazul lui Isus. Această acțiune a fost descrisă în Biblie, în Matei 26:14-16. Acest gest nu a adus doar rușine și distrugere asupra lui Iuda, ci a avut și consecințe tragice asupra lui Isus și a întregii lumi. De-a lungul istoriei, trădarea și vânzarea fraților au fost considerate acțiuni extrem de grave, atât în ochii lui Dumnezeu, cât și în societatea umană. Este important să ne amintim că iubirea, respectul și compasiunea față de ceilalți trebuie să primeze întotdeauna în fața propriilor interese egoiste, astfel încât să evităm să comitem astfel de abateri și să trăim în armonie cu lumea și cu Dumnezeu.

Unul dintre cele mai cunoscute exemple este vânzarea lui Iosif de către frații săi, în cartea Geneza 37:28. Frații lui au hotărât să-l vândă unor negustori ismaeliți pentru 20 de sicli de argint.
În Biblie există câteva exemple în care fratele sau sora a ajuns să-și vândă frații, iar aceste pasaje ridică multe întrebări cu privire la tragedia umană a vânzării și a trădării familiei. În cartea Genezei, Iosif a fost vândut de frații săi pentru câțiva shekeli, devenind apoi sclavul lui Potifar. În Cartea Judecătorilor, Abimelec a fost convins de mama sa să ucidă restul fraților săi, astfel încât el să poată deveni rege. În ambele cazuri, actul de vânzare sau ucis a dus la suferință, tristețe și conflicte perpetue în acele familii. Această temă reflectă o realitate tristă a omenirii, și anume că trădarea celor mai apropiați din familie pentru beneficiul personal este o practică des întalnită în istoria umană.
Este important să subliniem faptul că astfel de practici nu sunt aprobate de către Biblie și că ele reprezintă acțiuni greșite ale oamenilor care se abat de la standardele morale ale lui Dumnezeu. Biblia învață că toți oamenii sunt creați egali, făcuți după chipul lui Dumnezeu și că fiecare persoană are o valoare și demnitate inerente, în virtutea acestui fapt nimeni nu ar trebui să fie vândut, cumpărat sau tratat ca un obiect.

Vânzarea sau trădarea de frați este o acțiune gravă care este condamnată în Biblie. Exemplele biblice ale acestui comportament includ trădarea lui Iuda Iscarioteanul când a vândut pe Isus pentru 30 de arginți (Matei 26:14-16); vânzarea lui Iosif de către frații săi care l-au vândut în robie în Egipt din cauza geloziei și invidiei (Geneza 37:28); și trădarea lui Absalom, fiul lui David, care a luptat împotriva tatălui său și a încercat să-i ia regatul (2 Samuel 15-18). Toate aceste exemple biblice evidențiază importanța relațiilor frățești și a încrederii și loialității pe care trebuie să o avem unii față de alții. Vânzarea sau trădarea de frați este condamnată, iar acești exemple ar trebui să ne învețe să păstrăm relații sănătoase și să fim loiali față de cei din jurul nostru.

Conform Bibliei, vânzarea de frați poate avea diverse motive, precum dorința de a ocupa o poziție socială mai înaltă sau de a obține avantaje financiare. În multe cazuri, aceasta este motivată de invidie, gelozie sau pizmă față de fratele sau sora în cauză. Biblia ne avertizează să fim atenți la cei care au astfel de motive și să ne ferim de ei, deoarece aceștia sunt asemenea lupilor îmbrăcați în piei de oi. Cartea sfântă ne oferă exemple concrete și versete biblice relevante pentru fiecare situație în care se poate întâmpla acest lucru. Prin urmare, este important să fim conștienți de astfel de situații și să ne protejăm de potențialii vânzători de frați.

1 Timotei 4:2

abătuți de fățărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnați cu fierul roșu în însuși cugetul lor.

Versetul 1 Timotei 4:2 vorbește despre unii oameni care își pierd credința și urmează învățăturile demonilor, aderând la înșelătorii promovate de oameni mincinoși. Acest pasaj din Sfânta Scriptură îi avertizează pe credincioși să fie vigilenți și să nu cadă pradă înșelăciunilor.

Există și alte versete de acest gen în Biblie, care subliniază importanța integrității și adevărului. De exemplu, Efeseni 4:14 îi îndeamnă pe credincioși să nu mai fie copii bătuți de valuri, purtați pe toate vânturile de învățături și deșteptăciuni oamenilor, ci să se adere cu fermitate la Adevăr.

Iuda 1:4

Căci s-au strecurat printre voi unii oameni scriși de mult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioși, care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru și tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân și Domn, Isus Hristos.

Iuda 1:4 se referă la un grup de oameni care au început să învețe învățături false și să promoveze doctrine greșite, aducând confuzie și rătăcire celor ce erau în jurul lor.

Versete similare se găsesc în 1 Timotei 4:1-3 și 2 Timotei 4:3-4, care vorbesc despre oamenii care vor să îndepărteze pe oameni de la credința adevărată și să-i ducă pe calea rătăcirii și a minciunii. În aceste versete, se avertizează că în ultimele zile vor fi mulți oameni care se vor îndepărta de la credința cea adevărată și vor crede în învățături false. Este important ca oamenii să rămână ancorati în credința lor și să urmeze învățăturile biblice pentru a nu fi ademeniți de falsități.

Asadar, Fatarnicia, sau actul de a vinde sau trada un frate, este considerat un act de trădare și este direct asociat cu conceptul de apostazie sau abandonarea credinței. Un exemplu biblic al acestui fapt este Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Isus, care l-a trădat și l-a denunțat pe Hristos pentru treizeci de arginți. Această acțiune a lui Iuda a fost considerată o trădare a credinței și l-a condamnat la rușine și la pierderea încrederii celorlalți. Deși actul de a vinde sau a trăda un frate poate fi văzut ca o formă de supraviețuire sau de obținere de avantaje personale, el este opus valorilor creștine de iubire, înțelegere și compasiune față de aproapele nostru și poate avea consecințe devastatoare asupra relațiilor și credinței noastre.