Data ieșirii și data nașterii lui Moise:
Exodul 2:10 Copilul a crescut și ea l-a adus fetei lui Faraon, și el i-a fost fiu. I-a pus numele Moise (Scos), „căci”, a zis ea, „l-am scos din ape”.
Moise a fost un profet, învățător și conducător evreu. El și-a eliberat poporul din sclavia egipteană. El a primit Tora și Zece Porunci; El a redat și codificat interpretări suplimentare ale prevederilor Legământului. A fost organizator și legiuitor. El a prezentat lui Israel Pentateuhul (Enciclopedia Britannica).
ConformI Regi 6:1, În al patru sute optzecilea an după ieșirea copiilor lui Israel din țara Egiptului, Solomon a zidit Casa Domnului, în al patrulea an al domniei lui peste Israel, în luna Ziv, care este luna a doua.
Conform aceleiași surse (I Regi 6:1), Solomon a domnit timp de 40 de ani, ceea ce ar duce anul construcției Templului la 960 î.Hr.
Ieșirea din Egipt a avut loc cu 480 de ani înainte ca Solomon să înceapă să construiască Templul din Ierusalim.
Această estimare arată că ieșirea copiilor lui Israel din Egipt ar fi avut loc în jurul anului 1440 î.Hr.
Este în al patrulea an al domniei lui Solomon, aproximativ 960 î.Hr.
Acest lucru ne permite să deducem faptul că Moise s-a născut în secolul al XIV-lea î.Hr.
Moise s-a născut probabil la sfârșitul secolului al XIV-lea î.Hr.
Prin urmare, putem deduce că Moise a trăit în perioada între sfârșitul secolului al XIV-lea și începutul secolului al XIII-lea î.Hr.
(Enciclopedia Britannica).
Potrivit Exodului, la 80 de ani, Moise s-a întâlnit cu Dumnezeu și a devenit conducătorul poporului evreu.
Moise a trăit 120 de ani și la 80 de ani s-a confruntat cu Faraon.
Moise a condus poporul timp de 40 de ani prin deșert, îndrumându-i spre țara Făgăduinței.
Potrivit Torei, Moise a murit la vârsta de 120 de ani, fără a ajunge să intre în țara Făgăduinței.
Rugăciunea a lui Moise,omul lui Dumnezeu
Rugăciunea a lui Moise, omul lui Dumnezeu, care a fost un exemplu demn de urmat pentru mulți oameni de-a lungul istoriei, este o rugăciune pe care trebuie să o rostim și noi cu multă smerenie și recunoștință. Rugăm lui Dumnezeu să ne lumineze calea și să ne ajute să urmăm calea Sa cu fidelitate și devotament, așa cum a făcut-o Moise!
Psalmul 90 este cunoscut și sub denumirea de ‘Psalmul lui Moise’
Acest psalm este atribuit lui Moise.
Moise este considerat autorul acestui psalm, conform tradiției
Se pare că a fost inspirat de rătăcirea lui Israel în deșert, care a fost pedeapsa pentru neascultarea lor la granițele Țării Făgăduinței
Psalmul reflectă experiența poporului Israel în deșert, pedepsit pentru neascultarea lor
Asta ar face din acesta cel mai vechi text din colecția de Psalmi.
Psalmul 90 este considerat drept cel mai vechi text din colecția de Psalmi
Este de remarcat faptul că cel mai vechi psalm ar conține o referire la concizia vieții umane, așa cum se vede în versetul 10.
Chiar și în acele vremuri îndepărtate, oamenii erau preocupați de trecerea timpului și de concizia vieții omenești
”10Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trec iute, şi noi zburăm.”.
Această referire la limita de vârstă a omului și la trecerea rapidă a timpului a rămas relevantă și în zilele noastre
„Zilele noastre pot ajunge la șaptezeci de ani, / sau optzeci, dacă puterea noastră dăinuie; / totuși cei mai buni dintre ei nu sunt decât necaz și întristare, / căci trec repede și zburăm”
Psalmul 90:10 ne aduce aminte că viața noastră pe această pământ este una trecătoare, iar vârsta nu face altceva decât să o aducă spre final.
Dar, așa cum indică și acest verset, existența noastră nu se oprește aici. Ceea ce urmează după moarte este un mister, dar credința ne învață că există o continuare.
Nu doar „terminăm”; mai degrabă, „zburăm” în altă parte.
Mai mult decât atât, cuvântul «zburăm» sugerează o mișcare liberă, rapidă și poate chiar plină de bucurie, în opoziție cu ideea de a fi captiv în trupul nostru și în lumea materiei.
Versetul 12 adaugă lecția pe care ar trebui să o culegem din concizia vieții pământești:
„Învață-ne să ne numărăm zilele, / ca să dobândim o inimă de înțelepciune”
Înțelepciunea nu se referă doar la acumularea de cunoștințe și experiențe, ci și la abilitatea de a înțelege sensul și scopul vieții, de a valorifica timpul pe care îl avem și de a ne pregăti pentru ceea ce urmează.
Acest psalm poetic poate să nu însemne literal că trebuie să numărăm fiecare zi după număr, se concentrează pe nevoia de a trăi în fiecare zi pentru un impact maxim.
Aceasta înseamnă că trebuie să fim atenți la felul în care trăim fiecare zi, pentru că astăzi contează
Pavel a scris: „Așadar, fiți foarte atenți cum trăiți, nu ca neînțelepți, ci ca înțelepți, profitând la maximum de orice ocazie, pentru că zilele sunt rele”
Efeseni 5:15-16 ”Luați seama deci să umblați cu băgare de seamă, nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți.
Este important să nu risipim timpul și să îl folosim în mod înțelept, astfel încât să putem împlini voia lui Dumnezeu
Răscumpărați vremea, căci zilele sunt rele.”
Dumnezeu ne cheamă să folosim fiecare moment al fiecărei zile pentru a-L onora.
În loc să ne concentram doar pe trecut sau pe viitor, putem să fim prezenți în momentul de față și să ne bucurăm din plin de darul prezentului.
Moise până în anul 1440 î.Hr.
Un alt exemplu biblic putem găsi în cartea Psalmilor
Este intitulat „Din veșnicie în veșnicie” și este notat ca „O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu”.
Această rugăciune ne amintește că Moise și-a petrecut viața întorcându-se la Dumnezeu pentru înțelepciune și îndrumare.
Ce putem învăța din rugăciunea lui Moise? În primul rând, Moise subliniază natura eternă a lui Dumnezeu.
El subliniază că Dumnezeu a existat dintotdeauna și va exista dintotdeauna, iar încrederea noastră în El trebuie să fie neclintită
Versetele 1–2 declară: „Doamne, Tu ai fost locuința noastră / în toate generațiile.
El este stânca noastră și locul nostru de adăpost în mijlocul unei lumi instabile și în schimbare constantă
/ Înainte ca munții să se nască / sau să fi născut toată lumea, / din veșnicie în veșnicie ești Dumnezeu.”
În concluzie, fiecare zi ne oferă oportunitatea de a-i sluji pe ceilalți și de a ne apropia de Dumnezeu. Ar trebui să fim recunoscători pentru fiecare clipă și să facem tot ce ne stă în putință pentru a trăi înțelept și plin de compasiune.
-Moise vorbește despre natura fragilă a umanității în versetele 3–6.
-Moise vorbește despre cât de efemeră și nesigură este viața umană, comparând-o cu iarba care crește și se ofilește (versetul 5).
Versetul 5 spune: „Totuși voi măturați oamenii în somnul morții – / ei sunt ca iarba nouă a dimineții”.
Această realitate este valabilă atât pentru cei iubitori de Dumnezeu, cât și pentru cei care Îl resping.
Timpul nostru pe pământ este scurt.
Este important să ne amintim că perspectiva noastră asupra timpului este diferită de perspectiva lui Dumnezeu, care există dincolo de timp și eternitate.
-Moise subliniază natura păcătoasă a umanității și deficiențele sale în fața unui Dumnezeu perfect.
Prin confruntarea cu sfințenia lui Dumnezeu, Moise recunoaște în mod onest păcatele și deficiențele propriului popor (versetele 7-8).
Versetele 7–8 notează: „Suntem mistuiți de mânia ta / și îngroziți de indignarea ta.
Această conștientizare a nevoiei noastre de harul lui Dumnezeu ar trebui să ne determine să ne întoarcem la El în pocăință și credință.
/ Tu ne-ai pus înaintea Ta fărădelegile, / păcatele noastre ascunse în lumina prezenței Tale.”
-Moise se roagă pentru harul lui Dumnezeu asupra poporului Său în versetele 13–17.
Rugăciunea lui Moise pentru harul lui Dumnezeu este o expresie a încrederii în bunătatea și puterea lui Dumnezeu de a ajuta poporul Său (versetele 13-16).
Versetul 17 încheie:
„Fie ca favoarea Domnului Dumnezeului nostru să se odihnească asupra noastră; / întărește pentru noi lucrarea mâinilor noastre — / da, întărește lucrarea mâinilor noastre.” Fără Dumnezeu, munca noastră nu înseamnă nimic..
În final, Moise cere ca lucrarea mâinilor lor să fie întărită de Dumnezeu, recunoscând că fără ajutorul lui Dumnezeu, eforturile lor sunt în zadar.
Iacov 5:16spune că „Rugăciunea unui om drept are o mare putere în timp ce lucrează”. Rugăciunea este suflarea sufletului nostru. „Rugăciunea nu-L aduce pe Dumnezeu la om, ci omul la Dumnezeu.”
Punctul culminant al vieții de rugăciune a lui Moise a fost găsit înExodul 32: 32. El a zis lui Dumnezeu: „Șterge-mă din cartea Ta”. Dacă nu vei ierta păcatele poporului tău. Din nou, cu altă ocazie, Moise a strigat către Domnul: „Ce să fac cu acest popor? Sunt aproape gata să mă ucidă cu pietre” (Exod 17:4). Deci, Dumnezeu a intenționat să consume oamenii. Dumnezeu a avut o înțelegere cu Moise că va distruge semințele lui Avraam, dar va face din familia lui o națiune mare.
În loc să accepte această afacere bună, Moise a mijlocit în favoarea israeliților. Moise a vorbit despre bunătatea lui Dumnezeu și despre promisiunile lui Dumnezeu lui Avraam (Exod 32:11, 12, 14). Ca Om al lui Dumnezeu, când spionii au instigat oamenii împotriva lui Moise și lui Dumnezeu. El a strigat după milă și iertare (Numeri 14:13-19). Moise s-a adresat Domnului și a reacționat protestând când povara misiunii sale a devenit prea grea (Numeri 11:10-15).
2. Slujitorul lui Dumnezeu
Exodul 3ne învață că rugăciunea lui Moise a fost un răspuns la revelația lui Dumnezeu, și-a construit încrederea în Dumnezeu și și-a întărit relația cu Dumnezeu și și-a arătat respectul față de Dumnezeu în rugăciune.
Moise s-a rugat pentru dușmanul său Faraon
Exodul 8-10 10El a răspuns: „Mâine.” Şi Moise a zis: „Aşa va fi, ca să ştii că nimeni* nu este ca Domnul Dumnezeul nostru.
Rugăciunea lui Moise a constat în mulțumire după trecerea Mării Roșii. El a continuat să laude puterea lui Dumnezeu
Exod 15:2 ”Domnul este tăria mea și temeiul cântărilor mele de laudă: El m-a scăpat. El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda. El este Dumnezeul tatălui meu: pe El Îl voi preamări.
și măreția Sa
Exod 15:11 ”11 Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne?
Cine este ca Tine minunat în sfinţenie,
Bogat în fapte de laudă
Şi făcător de minuni?
Exod 33:12-15,
Moise cere să vadă slava lui Dumnezeu
12 Moise a zis Domnului: „Iată*, Tu îmi zici: ‘Du pe poporul acesta!’ Şi nu-mi arăţi pe cine vei trimite cu mine. Însă Tu ai zis: ‘Eu** te cunosc pe nume şi ai căpătat trecere înaintea Mea!’
13 Acum, dacă* am căpătat trecere înaintea Ta, arată-mi** căile Tale; atunci Te voi cunoaşte şi voi avea trecere înaintea Ta. Şi gândeşte-Te că neamul acesta este poporul† Tău!”
14 Domnul a răspuns: „Voi merge Eu Însumi* cu tine şi îţi voi da** odihnă.”
15 Moise i-a zis: „Dacă* nu mergi Tu Însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici.
-Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos!