Satana – Credinciosul Nerecunoscut
Deși mulți îl consideră un ateu înrăit, Satana mărturisește că de fapt crede în Dumnezeu.
Mai mult, el aspiră să fie „ca Cel Preainalt”, după cum a declarat chiar el.
Motivația sa este de a perverti lucrarea Creatorului, într-o încercare de a-I submina autoritatea și planul divin.
Această ambiție demonică reprezintă esența misiunii sale pe pământ.
Satana este hotărât să-și atingă obiectivul, chiar dacă asta înseamnă să se opună direct voinței divine.
Isaia 14: 12-15 12 Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! 13Tu ziceai în inima ta: ‘Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi ședea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănopții; 14mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.’ 15Dar ai fost aruncat în Locuința morților, în adâncimile mormântului!
Mândria și Falsul
Ezechiel 28:2 – „Fiul omului, spune conducătorului Tirului că așa vorbește Domnul Dumnezeu: Inima ta este mândră și ai zis: „Eu sunt un dumnezeu; Stau pe scaunul zeilor, în inima mării. Cu toate acestea, ești un om și nu un zeu, deși ți-ai privit inima ca pe cea a unui zeu.”
Ezechiel 28:17 – „Inima ta s-a mândrit de frumuseţea ta; ți-ai stricat înțelepciunea din cauza splendorii tale; așa că te-am aruncat pe pământ; Ți-am făcut un spectacol înaintea regilor.”
Geneza 3:5 – „Căci Dumnezeu știe că în ziua în care vei mânca din ea, ți se vor deschide ochii și vei fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul.”
2 Tesaloniceni 2:4 – „El se va împotrivi și se va înălța mai presus de orice așa-zis dumnezeu sau obiect de închinare. Deci el se va așeza în templul lui Dumnezeu, proclamându-se că este Dumnezeu.”
Apocalipsa 12:7-9 – „Atunci a izbucnit un război în cer: Mihail și îngerii lui s-au luptat împotriva balaurului, și balaurul și îngerii lui au luptat. / Dar balaurul nu era destul de puternic și nu se mai găsea niciun loc în rai pentru el și îngerii lui. / Şi marele balaur a fost aruncat jos — şarpele acela străvechi numit diavolul şi Satana, înşelătorul lumii întregi. El a fost aruncat pe pământ și îngerii lui cu el.„
Mândria și Căderea Omului
Versetele din Ezechiel 28:2 și 28:17 ne arată cum mândria și dorința de a fi ca Dumnezeu au dus la căderea conducătorului Tirului. Deși el se considera un dumnezeu, Dumnezeu l-a aruncat la pământ, făcându-l un spectacol înaintea regilor.
Această tendință de a vrea să fim ca Dumnezeu este prezentă încă din Grădina Edenului, când Satana i-a ispitit pe Adam și Eva spunând că „veți fi ca niște dumnezei” (Geneza 3:5). De asemenea, 2 Tesaloniceni 2:4 vorbește despre cineva care „se va înălța mai presus de orice așa-zis dumnezeu”.
Istoria ne arată că mândria și dorința de a fi mai presus de Dumnezeu duc întotdeauna la cădere și judecată divină, așa cum vedem în cazul balaurului din Apocalipsa 12 sau al împăratului din Daniel 11. Doar Dumnezeu merită adorația și închinarea noastră, nu noi înșine.
Să ne păzim inimile de mândrie și să ne supunem cu smerenie sub mâna atotputernică a lui Dumnezeu.
Ezechiel 28:2 „Fiul omului, spune conducătorului Tirului că așa vorbește Domnul Dumnezeu: Inima ta este mândră și ai zis: „Eu sunt un dumnezeu; Stau pe scaunul zeilor, în inima mării. Cu toate acestea, ești un om și nu un zeu, deși ți-ai privit inima ca pe cea a unui zeu.
Ezechiel 28:17 Inima ta s-a mândrit de frumuseţea ta; ți-ai stricat înțelepciunea din cauza splendorii tale; așa că te-am aruncat pe pământ; Ți-am făcut un spectacol înaintea regilor. Geneza 3:5 „Căci Dumnezeu știe că în ziua în care vei mânca din ea, ți se vor deschide ochii și vei fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul.” 2 Tesaloniceni 2:4 El se va împotrivi și se va înălța mai presus de orice așa-zis dumnezeu sau obiect de închinare. Deci el se va așeza în templul lui Dumnezeu, proclamându-se că este Dumnezeu. Apocalipsa 12:7-9 Atunci a izbucnit un război în cer: Mihail și îngerii lui s-au luptat împotriva balaurului, și balaurul și îngerii lui au luptat. / Dar balaurul nu era destul de puternic și nu se mai găsea niciun loc în rai pentru el și îngerii lui. / Şi marele balaur a fost aruncat jos — şarpele acela străvechi numit diavolul şi Satana, înşelătorul lumii întregi. El a fost aruncat pe pământ și îngerii lui cu el. Apocalipsa 13:6 Și fiara și-a deschis gura ca să rostească hule împotriva lui Dumnezeu și să defăimească Numele Lui și cortul Lui, pe cei ce locuiesc în ceruri. Daniel 8:10-11 S-a înălțat cât oștirea cerului și a aruncat pe pământ o parte din oștire și pe unele dintre stele și le-a călcat în picioare. / S-a mărit, până la Domnitorul oştirii; a îndepărtat jertfa Lui zilnică și a răsturnat locul sanctuarului Său. Daniel 11:36 Atunci împăratul va face ce va voi, se va înălța și se va înălța mai presus de orice dumnezeu și va rosti lucruri groaznice împotriva Dumnezeului zeilor. El va avea succes până când timpul mâniei se va împlini, pentru că ceea ce a fost hotărât trebuie să fie împlinit. Obadiah 1:3-4 Mândria inimii voastre v-a înşelat, locuitori în crăpăturile stâncilor, a căror locuinţă este înălţimile, care ziceţi în inima voastră:,,Cine mă poate coborî la pământ? / Deși te înalți ca vulturul și-ți faci cuib printre stele, chiar de acolo te voi doborî, zice Domnul. Job 20:6-7 Deși trufia lui ajunge până la cer, și capul lui atinge norii, / va pieri pentru totdeauna, ca bălegarul lui; cei care l-au văzut vor întreba: „Unde este el?” Matei 11:23 Și tu, Capernaum, vei fi înălțat la cer? Nu, vei fi coborât în Hades! Căci dacă minunile care s-au săvârșit în tine s-ar fi făcut în Sodoma, ar fi rămas până astăzi. Luca 10:18 El le-a zis: „L-am văzut pe Satana căzând ca fulgerul din cer. Filipeni 2:6 Care, existând în chipul lui Dumnezeu, nu au considerat egalitatea cu Dumnezeu ceva de înțeles, Apocalipsa 14:11 Și fumul chinului lor se ridică în vecii vecilor. Zi și noapte nu este odihnă pentru cei care se închină fiarei și chipului ei, sau pentru oricine primește semnul numelui ei.” Apocalipsa 18:7 Oricât s-a slăvit pe ea însăși și a trăit în lux, dă-i aceeași măsură de chin și durere. În inima ei spune: „Stau ca regină; Nu sunt văduvă și nu voi vedea niciodată durere.
Mă voi urca deasupra înălțimilor norilor; Voi fi ca Cel Prea Înalt.
Isaia 37:23,24
Pe cine ai ocărât şi ai hulit? și împotriva cui ți-ai înălțat glasul și ți-ai ridicat ochii în sus? chiar și împotriva Sfântului lui Israel…
voi fi
Isaiah 47:8 8
De aceea, ascultă acum aceasta, tu care eşti dat plăcerilor, care locuieşti nepăsător, care zici în inima ta: „Eu sunt , şi nimeni altul în afară de Mine! Nu voi sta ca văduvă, nici nu voi cunoaşte pierderea copiilor:
Genesis 3:5 5
Căci Dumnezeu ştie că, în ziua în care veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca nişte dumnezei, cunoscând binele şi răul.
2 Thessalonians 2:4 4
care se împotrivesc şi se înalţă mai presus de tot ceea ce se numeşte Dumnezeu sau de ceea ce se închina; încât el ca Dumnezeu stă în templul lui Dumnezeu, arătându-se că este Dumnezeu.
Satana și muzica în Rai
Ezechiel 28:13-15 ne oferă o imagine fascinantă a rolului lui Satana în Rai. Aceste versete descriu cum Satana, atunci când era încă un heruvim ocrotitor, era acoperit cu tot felul de pietre scumpe și avea timpane și fluiere în slujba sa, pregătite pentru ziua când a fost creat. Acest lucru sugerează că Satana a fost implicat în muzica din Rai.
Apocalipsa 5:8 și 15:2 fac referire la muzica din Cer, menționând alăute și harpe, dar nu tambure sau țevi. Acest lucru poate indica faptul că muzica din Rai a fost una de laudă și închinare adusă lui Dumnezeu, în contrast cu muzica profană pe care Satana a fost implicat în a o produce.
Deși Satana a fost creat fără prihană, în cele din urmă nelegiuirea s-a găsit în el, ducând la căderea sa. Această lecție ne amintește că, chiar și în cele mai frumoase și sfinte locuri, păcatul poate să se strecoare dacă nu suntem vigilenți.
Ezechiel 28:13-15 Stăteai în Eden*, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonix, cu topaz, cu diamant, cu crisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald şi cu aur; timpanele** şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut.
* Ezec 31:8 Ezec 31:9 ** Ezec 26:13
14Erai un heruvim* ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele** cel sfânt al lui Dumnezeu şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare.
* Exod 25:20 Ezec 28:16 ** Ezec 20:40
15Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine.
Aceste versete pare să sugereze că Satana a fost implicat cu muzica în Rai.
Apocalipsa 5:8 Când a luat cartea, cele patru făpturi vii și cei douăzeci și patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o alăută și potire de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinților.
și Apocalipsa 15:2 se referă la harpe, dar nu la tamburi sau la țevi.
Apocalipsa 15:2 ”Și am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc și pe marea de sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu în mână, stăteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei și ai numărului numelui ei. Ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, și cântarea Mielului. Și ziceau: „Mari și minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule, Atotputernice! Drepte și adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor! Cine nu se va teme, Doamne, și cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu ești Sfânt și toate neamurile vor veni și se vor închina înaintea Ta, pentru că judecățile Tale au fost arătate!”
Isaia 14:12-15 ‘ 12Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! 13Tu ziceai în inima ta: ‘Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi ședea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănopții; 14mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.’ 15Dar ai fost aruncat în Locuința morților, în adâncimile mormântului!”
Satana era „heruvimul uns” Ezechiel 28:14”14Erai un heruvim* ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele** cel sfânt al lui Dumnezeu şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare.
* Exod 25:20 Ezec 28:16 ** Ezec 20:40”
El a fost împodobit cu fiecare bijuterie prețioasă imaginabilă ”Ezechiel 28:13”Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, și erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonix, cu topaz, cu diamant, cu crisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald și cu aur; timpanele și flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut.”
El a fost „modelul desăvârșirii, plin de înțelepciune și desăvârșit în frumusețe” Ezechiel 28:12”12„Fiul omului, fă un cântec de jale* asupra împăratului Tirului şi spune-i: ‘Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Ajunseseşi la cea mai înaltă desăvârşire, erai plin de înţelepciune** şi desăvârşit în frumuseţe.
* Ezec 27:2 ** Ezec 27:3 Ezec 28:3
Satana și Ateismul – O Contradicție Aparentă
Deși poate părea paradoxal, faptul că Satana s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu nu contrazice în mod necesar conceptul de ateism. Chiar dacă Satana este o figură religioasă, acțiunile sale pot fi interpretate ca o formă de protest împotriva autorității divine, mai degrabă decât o credință în existența lui Dumnezeu.
Ateii, prin definiție, nu cred în existența lui Dumnezeu.
Totuși, Satana, în calitatea sa de personaj biblic, este prezentat ca o entitate care se opune direct voinței divine.
Această opoziție poate fi văzută ca o formă de negare a autorității lui Dumnezeu, chiar dacă nu implică o credință în existența Sa.
În esență, deși Satana este o figură religioasă, acțiunile sale pot fi interpretate ca o formă de revoltă împotriva sistemului de credințe, mai degrabă decât o afirmare a existenței lui Dumnezeu.
Astfel, conceptul de ateism și acțiunile lui Satana nu sunt neapărat incompatibile.
Satana nu este un ateu, ci încearcă să distorsioneze credința oamenilor în Dumnezeu
Deși mulți consideră că ateismul impune o absență de credință în divinitate, în esență acesta reflectă o stare profundă de necredință. Asemenea celor care nu cred în fantome sau entități imaginare, nu există fundament solid pentru a considera că suntem afectați de aceste concepte.
Cu toate acestea, este evident că cei care nu cred în Dumnezeu nu pot înțelege pe deplin dimensiunea spirituală a vieții.
Există o protecție divină absolută împotriva demonilor și a Satanei – credința sinceră.
Satana nu este un ateu, ci caută să abată oamenii de la calea credinței în Dumnezeu.
Cei care adhèrează la spiritualitate văd această realitate cu claritate.
Credința într-un Zeu sau Zei: Perspectiva Teistă
Teismul reprezintă credința în existența unuia sau mai multor zei.
Spre deosebire de ateism, care neagă existența oricărei ființe divine, teismul îmbrățișează ideea unui creator sau a unor entități supranaturale.
Deși ateii pot respinge conceptul de Satan la fel de mult ca pe cel al lui Dumnezeu sau Zeus, teistul crede cu tărie în existența unei puteri divine care guvernează universul.
Această credință poate lua forme diverse, de la monoteism la politeism, dar esența rămâne aceeași – recunoașterea unei realități spirituale dincolo de lumea fizică.
Pentru teist, lumea nu este rezultatul întâmplării, ci al unui plan divin.
Această perspectivă oferă un sens și un scop existenței umane, dincolo de simpla existență materială.
Teismul reprezintă o cale de a înțelege și de a se conecta cu dimensiunea spirituală a realității.
Când Dumnezeu este negat, răutatea prevalează
Psalmistul descrie o realitate tulburătoare: „Nebunul zice în inima lui: «Nu este Dumnezeu!» S-au stricat oamenii, fac fapte urâte; nu este niciunul care să facă binele.” (Psalmul 14:1) Când oamenii resping existența lui Dumnezeu sau trăiesc ca și cum El nu ar fi, atunci răutatea și fărădelegea se răspândesc.
Fără o ancoră morală și spirituală, oamenii se rătăcesc și cad în păcat.
Psalmistul observă că „Cel rău zice cu trufie: «Nu pedepseşte Domnul! Nu este Dumnezeu!»” (Psalmul 10:4)
Negarea lui Dumnezeu duce la o atitudine de aroganță și lipsă de responsabilitate.
Totuși, Dumnezeu nu rămâne indiferent.
Psalmistul afirmă că „Domnul Se uită de la înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă de este vreunul care să aibă pricepere şi care să caute pe Dumnezeu.” (Psalmul 14:2)
Dumnezeu este interesat de soarta omenirii și caută oameni care să-L cunoască și să-L urmeze.
Concluzia este clară: când Dumnezeu este negat, răutatea prevalează.
Doar prin recunoașterea lui Dumnezeu și trăirea în conformitate cu voia Lui, putem găsi adevărata cale a binelui și a dreptății.
Psalmul 14:1 Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!” S-au stricat oamenii, fac fapte urâte; nu este niciunul care să facă binele.
Psalmii 10 4Cel rău zice cu trufie: „Nu* pedepseşte Domnul! Nu este Dumnezeu!” Iată toate gândurile** lui.
Psalmii 14.2 Domnul* Se uită de la înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă de este vreunul care să aibă pricepere şi care să caute pe Dumnezeu.* Ps 33:13 Ps 102:19
Când oamenii neagă existența lui Dumnezeu sau trăiesc ca și cum El nu ar fi, atunci răutatea prevalează..
Satana este blestemat de Dumnezeu.
Geneza 3:14 ”14 Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale, să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână.”
Această condamnare specială a lui Satana reprezintă consecințele grave ale păcatului și subliniază autoritatea și dreptatea divină.
Satana a Încercat să Îndepărteze Oamenii de Dumnezeu, dar Nu Va Reuși Niciodată să-i Câștige pe Cei care Îl Iubesc Sincer
Deși Satana a încercat cu înverșunare să îndepărteze oamenii de Dumnezeu și să-i câștige de partea sa, el nu va reuși niciodată să-i convingă pe cei care Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu și își doresc părtășie cu El.
În blestemul împotriva lui Satana, Dumnezeu a încorporat prima făgăduință a mântuirii, așa cum este descrisă în Geneza 3:15: „Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei. Aceasta îți va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul.”
Această profeție anunță victoria finală a lui Dumnezeu asupra răului și a influenței diabolice a lui Satana.
Geneza 3:15 ”Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei. Aceasta îți va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul.
Satana este limitat de Dumnezeu: Lecții din Cartea lui Iov
Dorința rău a lui Satana împotriva lui Dumnezeu și a omului este văzută în primele capitole ale Cărții lui Iov, unde Satana contestă credința marelui patriarh Iov. În Iov 1:9-11, Satana îl provoacă pe Dumnezeu, întrebând: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui și tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui și turmele lui acoperă țara. Dar ia întinde-Ți mâna și atinge-Te de tot ce are, și sunt încredințat că Te va blestema în față.”
Deși Satana dorește să îl distrugă pe Iov, Dumnezeu îi stabilește limite clare.
Această poveste ne arată că, în ciuda eforturilor lui Satana, el este în cele din urmă limitat de puterea și suveranitatea lui Dumnezeu.
Chiar și în fața încercărilor, credința lui Iov rămâne neclintită, demonstrând că Dumnezeu este mai puternic decât orice plan al diavolului.
Iov 1:9-11 ” 9Şi Satana a răspuns Domnului: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?
10Nu l-ai* ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul** mâinilor lui şi turmele lui acoperă ţara. Ps 34:7 Isa 5:2 ** Ps 128:1 Ps 128:2 Prov 10:22
11Dar ia întinde-Ţi* mâna şi atinge-Te de tot ce are, şi sunt încredinţat că Te va blestema** în faţă.” Iov 2:5 Iov 19:21 ** Isa 8:21 Mal 3:13 Mal 3:14
Satana și Ispitirea lui Isus: O Lecție a Mântuirii
Scriptura ne oferă o revelație profundă despre confruntarea spirituală dintre Satana și Isus în pustie.
Deși nu ne oferă toate detaliile despre înțelegerea pe care o avea Satana privind natura divină a lui Isus, sunt multe de contemplat asupra intențiilor și tacticilor sale.
Ne întrebăm oare dacă Satana era conștient că moartea lui Isus ar deschide porțile mântuirii pentru întreaga umanitate?
Încerca el cu disperare să împiedice această împlinire divină?
A realizat el că acest eveniment simboliza împlinirea blestemului pronunțat asupra lui în Eden?
Sau, poate, a fost mistuit de o ură atât de profundă încât a dorit să-L atragă pe Isus în păcat, asemenea tentativelor sale cu ceilalți oameni?
Această enigmă devine și mai profundă prin reflecția asupra faptului că, dacă Satana a înțeles că moartea lui Isus ar aduce mântuirea, de ce l-a incitat pe Iuda, Pilat și Sinedriul să se opună lui Dumnezeu, culminând cu crucificarea? Totuși, aversiunea lui Satana față de tot ceea ce este sacru și drept se manifestă profund în ispitirea lui Isus în pustie.
Deși multe dintre aceste întrebări rămân învăluite în mister, avem certitudinea că Satana a suferit o înfrângere decisivă, iar Isus a triumfat, aducând astfel lumina mântuirii asupra lumii.
Matei 4:1-11 Atunci, Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul. Acolo a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți; la urmă a flămânzit. Ispititorul s-a apropiat de El și I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să se facă pâini.” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: ‘Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.’” Atunci, diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe streașina Templului și I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, căci este scris: ‘El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; și ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te lovești cu piciorul de vreo piatră.’” „De asemenea, este scris”, a zis Isus: „Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău.” Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărățiile lumii și strălucirea lor și I-a zis: „Toate aceste lucruri Ți le voi da Ție, dacă Te vei arunca cu fața la pământ și Te vei închina mie.” „Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: ‘Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești.’” Atunci, diavolul L-a lăsat. Și deodată au venit la Isus niște îngeri și au început să-I slujească.
Propriul nostru viitor și speranța veșnică
În fața provocărilor și ispitelor vieții, este ușor să căutăm scuze și să acuzăm pe alții, inclusiv pe Dumnezeu.
Totuși, Scriptura ne învață că Dumnezeu nu este sursa ispitelor noastre.
Fiecare dintre noi este ispitit atunci când suntem atrași de propriile noastre pofte și dorinți.
Provocarea noastră este să ne asumăm responsabilitatea pentru alegerile și acțiunile noastre, recunoscând că speranța noastră veșnică nu stă în circumstanțele exterioare, ci în relația noastră cu Dumnezeu.
Pe măsură ce ne încredem în El și alegem să-I urmăm calea, vom descoperi că propriul nostru viitor este plin de promisiune și posibilități.
Iacov 1:13 ”Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu.” Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău și El Însuși nu ispitește pe nimeni. Ci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuși și momit.
Demonii și Credința Teistă: O Perspectivă Surprinzătoare
Chiar și demonii, entități considerate a fi opuse divinității, recunosc existența lui Dumnezeu și a Fiului Său, Isus Hristos. Acest fapt este evidențiat în Biblie, în Evanghelia după Matei, capitolul 8, versetul 29, unde demonii strigă: „Ce legătură este între noi și Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuiești înainte de vreme?”
Această interacțiune scoate în evidență faptul că, în ciuda naturii lor malefice, demonii sunt conștienți de identitatea divină a lui Isus și de destinul care îi așteaptă. Ei nu doar Îl cunosc pe Domnul, ci sunt și conștienți de judecata care va veni asupra lor.
Această realitate surprinzătoare ne invită să reflectăm asupra naturii credinței și a modului în care chiar și entitățile considerate a fi opuse divinității pot recunoaște existența lui Dumnezeu.
Ea ne provoacă să ne aprofundăm propria credință și să ne întrebăm ce implicații poate avea această cunoaștere a demonilor pentru viața noastră spirituală.
Matei 8:29 Și iată că au început să strige: „Ce legătură este între noi și Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuiești înainte de vreme?
Creștinismul și Lupta Eternă Împotriva Răului
Deși Satana și hoardele sale nenorocite știu că osânda veșnică îi așteaptă, ei continuă în ura lor demonică neatenuată să se opună lui Dumnezeu și sfinților Săi.
Iacov 2:19, „Tu crezi că Dumnezeu este unul, și bine faci, dar și dracii cred… și se înfioară!”
Da, chiar și forțele întunericului recunosc existența lui Dumnezeu și tremură la gândul judecății Sale.
Această luptă eternă dintre bine și rău este o realitate fundamentală a creștinismului. Pe de o parte, avem credincioșii care se luptă să-L slujească pe Dumnezeu și să-i onoreze pe sfinții Săi.
Pe de altă parte, Satana și adepții săi fac tot ce le stă în putință pentru a submina și distruge lucrarea lui Dumnezeu.
Însă, în final, știm că victoria va fi a lui Dumnezeu și a celor care Îl urmează cu credință.
Iacov 2:19 Tu crezi că Dumnezeu este unul, și bine faci, dar și dracii cred… și se înfioară!
Ateismul în Lumea Modernă: Provocări și Perspective
Deși există un număr semnificativ de indivizi care se identifică ca fiind atei, aceștia nu manifestă, în general, o teamă față de ateismul lor.
Cel puțin, nu o fac în mod deschis.
Mulți atei se arată dornici și energici în criticile lor adresate credinței în Dumnezeu și celor care îi susțin.
Aceștia percep credința în Dumnezeu ca fiind simplistă, lipsită de educație și sofisticare – o acceptare naivă a miturilor și legendelor care susțin o speranță iluzorie în viața eternă.
Unii dintre ei își permit chiar să ironizeze pasaje biblice, precum 2 Petru 3:3-6, care fac referire la batjocoritori în zilele din urmă.
Diavolul râde, dar uitarea îl așteaptă
Doar diavolul se bucură când un suflet este înrobit de păcat. Însă această bucurie este sortită uitării eterne.
Așa cum ne avertizează Sfânta Scriptură, în zilele din urmă vor veni batjocoritori care vor trăi după poftele lor și vor pune la îndoială promisiunea revenirii Domnului.
Ei vor pretinde că totul rămâne neschimbat de la începutul creației. Dar adevărul este că lumea de odinioară a pierit prin apă, la porunca lui Dumnezeu.
Deci, să nu ne lăsăm amăgiți de râsul diavolului și de ateismul tragic al omului, căci acestea sunt sortite uitării eterne.
2 Petru 3:3-6 Înainte de toate, să știți că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor și vor zice: „Unde este făgăduința venirii Lui? Căci de când au adormit părinții noștri, toate rămân așa cum erau de la începutul zidirii!” Căci înadins se fac că nu știu că odinioară erau ceruri și un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă și cu ajutorul apei și că lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă.
-Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos!
2 Petru 1:2
Isus Te Iubește
