1 Samuel Capitolul 24
13‘Răul de la cei răi vine’, zice vechea zicală. De aceea eu nu voi pune mâna pe tine.
În Noul Testament există o relatare în care Isus îi spune unui tânăr bogat că nimeni nu este bun decât Dumnezeu (Marcu 10:17–22)
Conform doctrinei păcatului originar, oamenii se nasc răi și numai harul lui Dumnezeu poate aduce mântuire.
Nu, dar suntem capabili de rău și suntem lipsiți de slava lui Dumnezeu, conform lui Pavel (Romani 3:23).”Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.”
Și niciunul dintre noi nu se naște „bun”.
Bunătatea este ceva ce se învață.
Cred că cei mai mulți dintre noi ne naștem egoiști și neutri (un bebeluș nu face bine – plânge doar când are nevoie de ceva, râde dacă ceva îl amuza).
Dacă dezvoltarea morală este absentă sau lipsită, rămânem pentru totdeauna egoiști, deși nu neapărat răi.
În Isaia 45:1-7, se dezvăluie puterea divină a lui Dumnezeu, care își alege pe Cir ca instrument al său pentru a face voia Sa.
Profetul Isaia prefigurează suveranitatea absolută a lui Dumnezeu asupra întregii creații, inclusiv asupra regilor lumii, chiar și când aceștia nu-L cunosc sau nu-L recunosc.
Alegerea neașteptată a lui Cir subliniază faptul că planurile lui Dumnezeu depășesc înțelegerea și așteptările umane.
Suveranitatea și autoritatea divină sunt incontestabile, iar puterea Sa nu poate fi pusă la îndoială. Dumnezeu, singurul Creator și Suveran, conduce înțelept și hotărât, fără să i se poată opune nicio forță.
Isaia 45:1-7, ‘ 1Așa vorbește Domnul către unsul Său, către Cirus, pe care-l ține de mână ca să doboare neamurile înaintea lui și să dezlege brâul împăraților, să-i deschidă porțile, ca să nu se mai închidă:
2„Eu voi merge înaintea ta, voi netezi drumurile muntoase, voi sfărâma ușile de aramă și voi rupe zăvoarele de fier.
3Îți voi da vistierii ascunse, bogății îngropate, ca să știi că Eu sunt Domnul, care te chem pe nume, Dumnezeul lui Israel.
4Din dragoste pentru robul Meu Iacov și pentru Israel, alesul Meu, te-am chemat pe nume, ți-am vorbit cu bunăvoință, înainte ca tu să Mă cunoști.
5Eu sunt Domnul, și nu mai este altul; afară de Mine, nu este Dumnezeu. Eu te-am încins înainte ca tu să Mă cunoști,
6ca să se știe, de la răsăritul soarelui până la apusul soarelui, că, afară de Mine, nu este Dumnezeu: Eu sunt Domnul, și nu este altul.
7Eu întocmesc lumina și fac întunericul, Eu dau propășirea și aduc restriștea, Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri.”
Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri” Isaia 45:6–7,
Dacă tot ceea ce a creat Dumnezeu a fost bun ( Geneza 1:31 ; 1 ”Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse și iată că erau foarte bune.
Aceasta este varianta din Septuaginta, care folosește termenii „rău” și „dreptate” și se referă la consecințele pozitive și negative ale acțiunilor umane.
Astfel, a fost o seară și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua a șasea.
Dacă tot ceea ce Dumnezeu a creat a fost considerat bun, este dificil de conciliat aceasta cu ideea că ar fi creat și răul.
Timotei 4:4 ; 1 Timotei 4:4-5 ”Căci orice făptură a lui Dumnezeu este bună și nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulțumiri; pentru că este sfințit prin Cuvântul lui Dumnezeu și prin rugăciune.”
Iacov 1:17 ”orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.”
De ce spune că Dumnezeu a creat răul? Isaia 45:7 ”Eu întocmesc lumina și fac întunericul, Eu dau propășirea și aduc restriștea, Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri.”
Cuvântul ebraic tradus ca „rău” ( ra’ ) Isaia 45:7 are două interpretari în Biblie.
Unii cercetători susțin că termenul poate fi interpretat ca ‘suferință’, ‘nenorocire’ sau ‘dezastru’ în contextul specific al versetului.
Termenul poate fi folosit în sensul răului moral, cum ar fi răutatea
și păcatul Matei 12:35 ”Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.”
Judecătorii 3:12 ”12Copiii* lui Israel au făcut iarăşi ce nu plăcea Domnului, şi Domnul a întărit pe Eglon**, împăratul Moabului, împotriva lui Israel, pentru că făcuseră ce nu plăcea Domnului.
Această pasaj ilustrează modul în care sacrificiile oamenilor au implicat, uneori, consecințe grave din cauza acțiunilor lor rele.
* Jud 2:19 ** 1 Sam 12:9”
Proverbe 8:13 ;Frica de Domnul este urârea răului; trufia și mândria, purtarea rea și gura mincinoasă – iată ce urăsc eu.
Frica de Domnul înseamnă respingerea răului sub orice formă, inclusiv a trufiei și mândriei care pot duce la acțiuni rele.
3 Ioan 1:11 Preaiubitule, nu urma răul, ci binele.
Îndemnul din acest pasaj este de a alege întotdeauna calea binelui, urmând exemplul lui Dumnezeu și respingând răul.
Cine face binele este din Dumnezeu; cine face răul n-a văzut pe Dumnezeu.
A face binele este un semn al prezenței lui Dumnezeu în viața cuiva, în contrast cu cei care aleg să facă răul și nu-L cunosc pe Dumnezeu.
…sau se poate referi la evenimente naturale dăunătoare, calamități.
Aceasta reprezintă o abordare a răului ca fiind legată de evenimente naturale nefericite sau dezastruoase care pot afecta oamenii și crea suferință.
, nenorocire, adversitate, suferință sau dezastru.
Printre exemplele de evenimente asociate cu ‘răul’ în interpretarea dată de Isaia se numără calamitățile, nenorocirile și adversitățile care apar în lume.
În acest al doilea sens vorbește Isaia, iar semnificația lui este reflectată în majoritatea traducerilor moderne ale Bibliei din Isaia 45:7 (sublinierea adăugată): „Eu fac succes și creez dezastru ”
; „Eu fac bunăstare și creez calamități ” .
Aceste traduceri încearcă să redea ideea că Dumnezeu este responsabil atât pentru bine, cât și pentru rău, într-un sens mai larg al conceptului de ordine divină care depășește înțelegerea umană.
Dumnezeu nu creează răul moral.
În primul rând, răul moral nu este un „lucru” care trebuie făcut, ci o alegere sau o intenție contrară scopurilor bune ale lui Dumnezeu, caracterului Său sfânt și legii Sale.
Răul moral nu se conformează lui Dumnezeu și voinței Lui. Dumnezeu este bun: Psalmi 34:8: Gustați și vedeți ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!”
Credința în Dumnezeu și înțelegerea legii Sale ne conduc către o viață plină de iubire și armonie.
Respectul față de ceilalți și bunătatea devin calea noastră de a trăi în conformitate cu voința divină.
Descoperim că Dumnezeu ne îndeamnă să fim buni și iubitori, să ne manifestăm compasiunea și să oferim ajutor celor aflați în suferință.
Prin urmare, reluăm că Dumnezeu, în bunătatea și înțelepciunea Sa, ne îndrumă pe calea cea dreaptă, învățându-ne să fim sinceri, drepti și empatici.
Încrederea în El ne dă puterea de a alege binele și de a respinge răul, transformându-ne astfel în imaginea Sa și aducând mai multă lumină și iubire în lumea noastră.
Dumnezeu este sfânt:
Levitic 11:44 : Căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
Dumnezeu este sfințenie și sfânt, și așteaptă ca oamenii să se ridice la aceeași sfințenie.
Voi să vă sfințiți și fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt; să nu vă faceți necurați prin toate aceste târâtoare care se târăsc pe pământ.
El dorește ca oamenii să urmeze exemplul Său de sfințenie și să practice iubirea în toate acțiunile lor.
Isaia 6:3 ;Strigau unul la altul și ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oștirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!”
1 Petru 1:16 ”Căci este scris: „Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt.”
Dumnezeu este și iubitor
1 Ioan 4:8 ”Cine nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste.”
prin urmare, planurile și scopurile Lui sunt bune, sfinte și iubitoare.
Ca Conducător al universului, Dumnezeu uneori creează nenorociri pentru a-și împlini voia.
Înțelepciunea și judecata Lui transcend limitele noastre umane și, uneori, pot implica și aspecte nefaste pentru a-Și atinge scopurile mai mari.
El a adus dezastru pentru a disciplina poporul Său când ei i-au întors spatele și au refuzat să se pocăiască
Ieremia 18:17 ”17Ca* vântul de la răsărit îi voi risipi** înaintea vrăjmaşului, iar în ziua necazului lor, le voi întoarce† spatele şi nu Mă voi uita la ei!”
* Ps 48:7 ** Ier 13:24 † Ier 2:27
Și El a promis că va aduce nenorocire Babilonului prin Cirus, de dragul poporului Său ales — să-i readucă în patria lor și să le reconstruiască cetățile ruinate (
Isaia 41:8–10”Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove, pe care te-am ales, sămânța lui Avraam, prietenul Meu, tu, pe care te-am luat de la marginile pământului și pe care te-am chemat dintr-o țară depărtată, căruia ți-am zis: ‘Tu ești robul Meu, te aleg și nu te lepăd’, nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu …”
Isaia 44:26 ; ”
26Dar* întăresc cuvântul robului Meu şi împlinesc ce prorocesc trimişii Mei; Eu zic despre Ierusalim: ‘Va fi locuit’ şi despre cetăţile lui Iuda: ‘Vor fi zidite iarăşi şi le voi ridica dărâmăturile.’
* Zah 1:6”
Isaia 45:4 ; Din dragoste pentru robul Meu Iacov și pentru Israel, alesul Meu, te-am chemat pe nume, ți-am vorbit cu bunăvoință, înainte ca tu să Mă cunoști.
Pentru planurile Sale bune și iubitoare, Dumnezeu a acționat în istorie cu înțelepciune și determinare neclintită.
Isaia 2
2 Cronici 36:22 ”
Porunca lui Cirus
22În cel dintâi an* al lui Cirus, împăratul perşilor, ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia**, Domnul a trezit duhul lui Cirus†, împăratul perşilor, care a pus să se facă prin viu grai şi prin scris această vestire în toată împărăţia lui:
* Ezra 1:1 ** Ier 25:12 Ier 25:13 Ier 29:10 Ier 33:10 Ier 33:11 Ier 33:14 † Isa 44:28
Isaia–23 ;
Ezra 1:3 ” 3Cine dintre voi este din poporul Lui? Dumnezeul lui să fie cu el şi să se suie la Ierusalim, în Iuda, şi să zidească acolo Casa Domnului Dumnezeului lui Israel! El este adevăratul Dumnezeu*, care locuieşte la Ierusalim.
Această chemare specială a lui Dumnezeu a arătat compasiunea și grijă Sa autentică pentru poporul ales, confirmându-Și legămintele făcute cu ei.
* Dan 6:26.
Această chemare specială a fost un act de credință puternică și de credință pentru Dumnezeul lui Israel, validând puterea și suveranitatea Lui asupra națiunilor.
Ca Rege Suveran peste toți regii pământești, Dumnezeu poate face lumină sau întuneric și poate crea pace sau calamitate.
El are puterea de a influența destinele națiunilor conform planurilor Sale înțelepte.
El îl poate folosi pe Cir ca agent al mântuirii și păcii pentru Israel și ca aducător de calamități asupra Babilonului.
Astfel, atât binecuvântarea cât și judecata vin de la El.
Dumnezeu a depășit granițele lui Israel, alegând o putere mondială care nici măcar nu a recunoscut suveranitatea Sa pentru a-și îndeplini scopurile mai mari ale împărăției Sale.
Chiar și prin mijloace aparent nefirești, Dumnezeu își va îndeplini planul de mântuire.
Cir ar fi instrumentul divin al Domnului pentru a ajuta la răspândirea veștii bune despre „neprihănirea” și „mântuirea” lui Dumnezeu
Isaia 45:8 ”Să picure cerurile de sus și să plouă norii neprihănirea! Să se deschidă pământul, să dea din el mântuirea și să iasă totodată din el izbăvirea! Eu, Domnul, fac aceste lucruri.
Așa cum profetisează Isaia, cerurile vestesc neprihănirea și mântuirea lui Dumnezeu.
Isaia 45:6, .”ca să se știe, de la răsăritul soarelui până la apusul soarelui, că, afară de Mine, nu este Dumnezeu: Eu sunt Domnul, și nu este altul.
Isaia subliniază supremația lui Dumnezeu ca singurul adevărat și suveran.
Cir poate fi un mijloc, dar totul este pus în mișcare și direcționat de Dumnezeu.
Stăpânirea suverană a lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor bune și rele
– asupra succesului și calamității pentru poporul Său Israel
– este motiv de speranță în viața credincioșilor de astăzi.
Dumnezeu își duce lucrarea până la îndeplinire, indiferent de obstacolele întâmpinate pe drumul credincioșilor.
Putem avea încredere și „știm că Dumnezeu face ca totul să lucreze împreună pentru binele celor care Îl iubesc pe Dumnezeu și sunt chemați conform planului Lui pentru ei”
Romani 8:28, De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său.
Această credință fermă ne poate susține în clipele dificile, oferindu-ne certitudinea că suntem iubiți și ghidați constant.
Scopul lui Dumnezeu este să ne aducă la maturitate spirituală (
Romani 8:29 ”29 Căci pe cei pe care i-a cunoscut mai dinainte, El i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, ca Acesta să fie primul născut dintre mai mulţi fraţi.’
Efeseni 1:4 ; În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui
Efeseni 5:27 ; ca să înfățișeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără prihană.
Prin aceste versete, ne putem contura un parcurs spiritual menit să ne transforme într-o imagine a lui Isus, fără pată sau vină.
Coloseni 1:22 ; prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfățișați înaintea Lui sfinți, fără prihană și fără vină
1 Tesaloniceni 4:3 ; fiecare din voi să ştie* să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste,
* Rom 6:19 1 Cor 6:15 1 Cor 6:18
Iuda 1:24 ”Iar Aceluia care poate să vă păzească de orice cădere și să vă facă să vă înfățișați fără prihană și plini de bucurie înaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreție, putere și stăpânire, mai înainte de toți vecii, și acum, și în veci.
Această promisiune divină de conducere și protecție ne aduce pace și siguranță în fața necunoscutului.
Amin.
Interiorul nostru va răsuna cu mulțumire pentru harul nesfârșit al lui Dumnezeu care lucrează în favoarea noastră.
Experiențele noastre pot părea strălucitoare sau întunecate, pașnice sau dezastruoase, dar Dumnezeu promite că le va crea pe toate împreună, chiar și adversitatea, suferința și „răul”, pentru beneficiul nostru suprem..
Indiferent de natura lor, toate experiențele noastre sunt preluate de mâna divină pentru a ne conduce la un scop mai înalt și mai măreț.
În mijlocul eternității, lumină divină va învinge întunericul răului.
Cei dedicati căii drepte vor găsi fericirea adevărată în darurile divine.
Înţelepciunea și harul Domnului rămân întotdeauna alături de cei credincioși.
Lupta dintre bine și rău a fost purtată de fiecare cultură de-a lungul timpului.
Percepțiile asupra binelui și răului variază considerabil, la fel ca și interpretările despre cum acestea interacționează.
Cu toate acestea, credința în distincția dintre „bine” și „rău” este rădăcină a omenirii.
Analizând opțiunile și concepțiile, doar Biblia oferă o perspectivă completă și viabilă asupra binelui și răului (Conform Bibliei, „bine versus rău” nu este subiect de opinie.
Nu este nici o luptă egală între două entități sau forțe. Scriptura nu indică că limitele binelui și răului sunt flexibile.
De asemenea, nu sugerează că conflictul dintre ele va fi interminabil.
Mai degrabă, Biblia ne învață că binele și răul sunt definite în corelație cu un Dumnezeu perfect și stabil.
Fiecare individ trebuie să se confrunte personal cu prezența și ispitele răului.
Scriptura afirmă că toată răutatea, fără excepție, va fi în cele din urmă detronată și pedepsită.
Și ne arată că există un standard suprem de bunătate pe care ar trebui să-l urmăm – un standard bazat pe o persoană, nu pe o teorie.
Binele și răul sunt distincte în mod obiectiv Conform Bibliei, există o reală distincție între bine și rău.
Unele concepții despre lume susțin că toate distincțiile morale se bazează doar pe preferințe.
De exemplu, ateismul nu oferă o bază obiectivă pentru a defini ce este „bine” sau „rău”.
Într-un univers fără Dumnezeu, există doar lucruri pe care un individ le preferă și lucruri pe care nu le preferă.
Aceasta este o rațiune principală pentru care filozofiile ateiste tind spre violență și tiranie: lipsa unei autorități superioare și absența de motive pentru a tempera capriciile celor aflați la putere.
Ideea că definirea binelui și răului este determinată de preferințe sau circumstanțe este numită relativism moral.
Discernământul între bine și rău este posibil doar prin referire la un standard singular și stabil: esența perfectă a lui Dumnezeu.
Dumnezeu nu este subiect eticii, fiind sursa și reperele ei.
Morala, la rândul său, nu este supusă schimbării, deoarece esența perfectă a lui Dumnezeu este veșnică și imutabilă.
Psalmul 25:6–15
6 Adu-ţi aminte, Doamne, de îndurarea Ta şi de bunătatea Ta, căci sunt veşnice.
7 Nu-Ţi aduce aminte de greșelile tinereţii mele, nici de păcatele mele, ci aminteşte-Ţi de mine după mila Ta.
8 Domnul este bun şi drept, așa că arată păcătoșilor calea.
9 El îi călăuzește pe cei smeriți pe calea dreptății și îi învață pe cei umili pe calea Lui.
10 Toate căile Domnului sunt pline de îndurare și credincioșie pentru cei care păzesc legământul și poruncile Sale.
11 Pentru Numele Tău, Doamne, iartă-mi greșeala, căci este mare!
12 Cine este omul care se teme de Domnul? Domnul îi arată calea pe care trebuie să o urmeze.
13 Acela va trăi în pace, iar urmașii săi vor moșteni pământul.
14 Prietenia Domnului este pentru cei care se tem de El și legământul făcut cu ei le oferă înțelepciune.
15 Eu îmi îndrept neîncetat privirea spre Domnul, căci El îmi eliberează picioarele din capcane.
În Noul Testament există o relatare în care Isus îi spune unui tânăr bogat că nimeni nu este bun decât Dumnezeu (Marcu 10:17–22)
Conform doctrinei păcatului originar, oamenii se nasc răi și numai harul lui Dumnezeu poate aduce mântuire.
Astfel, natura umană este predispusă către egoism și necesită îndrumare pentru a învăța bunătatea.
Romani 5:12.
Această idee este reflectată și în perspectivele psihologice care pun accent pe formarea caracterului și dezvoltarea morală.
De aceea, după cum printr-un* singur om a intrat păcatul în lume şi prin** păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…
Suntem capabili de rău și suntem lipsiți de slava lui Dumnezeu, conform lui Pavel (Romani 3:23).”Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.”
Și niciunul dintre noi nu se naște „bun”.
Este responsabilitatea noastră ca indivizi să cultivăm virtuți precum empatia, generozitatea și compasiunea în timpul vieții.
-Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos!
2 Petru 1:2