Ispitirea si ispita

Conform învățăturilor biblice, Dumnezeu nu ispitește pe nimeni. Oamenii sunt atrași de propriile lor dorințe și ispite, și caută să le îndeplinească, ceea ce poate duce la căderea lor. Biblia ne îndeamnă să ne luptăm împotriva ispitelor și să nu cădem în plasa lor, fiindcă ispitele ne pot duce spre păcat și spre despărțirea de Dumnezeu.

Versete biblice despre ispitirea omului includ Geneza 3:6-7, Iacov 1:13-15 și Matei 4:1-11. În Geneza 3, Eva este ispitită de șarpe să mănânce fructul interzis. În Iacov 1, se afirmă că nimeni nu poate spune că a fost ispitit de Dumnezeu deoarece Dumnezeu nu poate fi ispitit și nu ispitește pe nimeni. În Matei 4, Iisus este ispitit de diavol în pustie, dar El rezistă tuturor ispitelor. Pentru aceste motive, oamenii trebuie să se îndepărteze de păcat și să caute să trăiască o viață în acord cu învățăturile biblice.

Nu se poate ca Dumnezeu să fie ispititorul cuiva, și El nu atrage pe nimeni către păcat. Fiecare este ispitit de propriile lui poftiri. (Iacov 1:13-14)

Un pasaj biblic cheie referitor la ispita este din Geneza 3:1-6, când șarpele ispita pe Eva să mănânce din fructul interzis, spunând „Nu veți muri de moarte!”.

În contrast, un pasaj biblic cheie despre ispita este Iacov 1:2-3, care spune „Frații mei, socotiți-o o mare bucurie când cădeți în felurite încercări, știind că încercarea credinței voastre aduce răbdare”.

În Evanghelia după Matei, capitolul 4, versetele 1-11, este relatată ispitirea lui Isus. Isus este dus de Duhul Sfânt în pustie, unde este ispitit de diavol timp de patruzeci de zile. În cele din urmă, diavolul îl duce pe Isus pe un munte, unde îi arată toate împărățiile lumii, oferindu-I puterea asupra lor în schimbul adorării sale. Însă, Isus îi răspunde „Mergi departe de Mine, Satano!” și îi poruncește să plece.

Acest pasaj reprezintă o parte importantă în viața lui Isus, deoarece demonstrează faptul că a trecut prin ispite și a rămas credincios Tatălui Său ceresc.