„Evanghelia după Marcu: O călătorie rapidă prin slujirea, moartea și învierea lui Isus Hristos”
Evanghelia după Marcu oferă o relatare dinamică și concentrată a slujirii, morții și învierii Mântuitorului Isus Hristos.
Marcu subliniază în mod special ispășirea ca fiind centrală în misiunea lui Isus ca Mesia promis. Studiind mărturia lui Marcu despre modul în care Salvatorul Și-a îndeplinit misiunea ispășitoare, cititorii pot deveni mai convertiți la Evanghelie și pot găsi curajul de a-L urma pe Salvator.
Această perspectivă rapidă și impresionantă asupra vieții și lucrării lui Hristos poate inspira o credință mai profundă și o dedicare mai mare în urmarea Lui.
„Cine a fost Ioan Marcu în Biblie?”:
Ioan Marcu, cunoscut și ca Marcu Evanghelistul, este una dintre figurile importante din Noul Testament. El este autorul Evangheliei după Marcu și este asociat cu comunitatea creștină timpurie. Iată câteva informații cheie despre el:
Numele său complet: Este menționat în Noul Testament ca Ioan (numele său evreiesc) Marcu (numele său roman). De exemplu, în Faptele Apostolilor 12:12, el este descris ca fiul Mariei, o femeie creștină din Ierusalim a cărei casă era un loc de adunare pentru primii creștini.
Rolul său:
A fost un colaborator al apostolilor Petru și Pavel.
Însoțește pe Pavel și Barnaba în prima lor călătorie misionară, dar se întoarce la Ierusalim înainte de finalizarea misiunii, fapt care provoacă o dispută între Pavel și Barnaba (Faptele Apostolilor 13:13, 15:36-39).
Legătura cu Petru:
Marcu este considerat un discipol apropiat al Sfântului Petru, iar Evanghelia sa se bazează în mare parte pe predicile și amintirile acestuia. În 1 Petru 5:13, Petru îl numește „fiul meu Marcu,” ceea ce indică o relație spirituală apropiată.
Autorul Evangheliei după Marcu:
Evanghelia sa este considerată cea mai veche dintre cele patru Evanghelii și oferă o relatare directă și concisă a vieții, învățăturilor, morții și învierii lui Isus Hristos.
Misiunile sale ulterioare:
Tradiția creștină afirmă că Marcu a fondat biserica din Alexandria, Egipt, devenind primul episcop al acestui oraș.
Ioan Marcu este un exemplu de credință și devotament față de misiunea creștină, în ciuda greutăților întâmpinate pe parcurs. El a jucat un rol esențial în răspândirea creștinismului în secolul I.
Marcu a fost un discipol al apostolului Petru și a însoțit pe apostolul Pavel în unele dintre călătoriile sale misionare. El este menționat în mod specific în Faptele Apostolilor și în mai multe epistole ale lui Pavel.
Evanghelia după Marcu este considerată a fi cea mai scurtă și cea mai rapidă dintre cele patru evanghelii, concentrându-se în special pe activitatea publică, moartea și învierea lui Isus. Marcu a fost un martor ocular al multor evenimente din viața lui Isus și a oferit o perspectivă unică asupra misiunii și lucrării Mântuitorului.
Ioan Marcu, adesea numit simplu Marcu, a fost un credincios din Biserica Primară despre care se vorbește cel mai mult în cartea Faptele Apostolilor. Prima dată, Marcu este menționat ca fiind fiul unei femei numite Maria, a cărei casă era folosită ca loc în care credincioșii se adunau și se rugau. Mai târziu, Marcu este menționat ca fiind însoțitorul lui Barnaba și a lui Pavel în timpul călătoriilor lor împreună. De asemenea, Marcu era și verișorul lui Barnaba. Marcu este considerat o figură importantă în istoria Bisericii, având un rol semnificativ în răspândirea mesajului creștin. Decizia lui Pavel de a nu-l lua pe Marcu cu ei în călătorie a dus la o separare între Pavel și Barnaba, subliniind complexitatea relațiilor dintre primii creștini. Totuși, Pavel a recunoscut ulterior contribuția esențială a lui Marcu în lucrarea sa, iar Marcu a continuat să susțină și să dezvolte comunitățile de credincioși pe parcursul călătoriei sale.
Prima dată, Marcu este menționat ca fiind fiul unei femei numite Maria
Faptele Apostolilor 12.12′ ’12 După ce şi-a dat bine seama de cele întâmplate, s-a* îndreptat spre casa Mariei, mama lui** Ioan, zis şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi laolaltă şi se rugau†.
Fapte 4:23 ”Petru şi Ioan la ai lor
23După* ce li s-a dat drumul, ei s-au dus la ai lor şi le-au istorisit tot ce le spuseseră preoţii cei mai de seamă şi bătrânii.
** Fapte 15:36-41
Pavel cercetează Bisericile
36După câteva zile, Pavel a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem şi să mergem pe la fraţii din* toate cetăţile în care am vestit Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac.”
* Fapte 13:4 Fapte 13:13 Fapte 13:14 Fapte 13:51 Fapte 14:1 Fapte 14:6 Fapte 14:24 Fapte 14:25
37Barnaba voia să ia cu el şi pe Ioan*, numit Marcu,
* Fapte 12:12 Fapte 12:25 Fapte 13:5 Col 4:10 2 Tim 4:11 Filim 1:24
38dar Pavel socotea că nu este bine să ia cu ei pe acela care îi* părăsise din Pamfilia şi nu-i însoţise în lucrarea lor.
* Fapte 13:13
39Neînţelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să-i facă să se despartă unul de altul. Barnaba a luat cu el pe Marcu şi a plecat cu corabia la Cipru.
40Pavel şi-a ales pe Sila şi a plecat după ce a fost încredinţat* de fraţi în grija harului Domnului.
* Fapte 14:26
41El a străbătut Siria şi Cilicia, întărind* Bisericile.
* Fapte 16:5
† Fapte 12:5”25 Barnaba şi Saul, după ce şi-au împlinit însărcinarea, s-au întors din Ierusalim, luând* cu ei pe Ioan**, zis şi Marcu.
* Fapte 13:5 Fapte 13:13 Fapte 15:37 ** Fapte 12:12
”
Marcu era și verișorul lui Barnaba
Coloseni 4.10 10 Aristarh*, tovarăşul meu de temniţă, vă trimite sănătate; tot aşa şi Marcu**, vărul lui Barnaba (cu privire la care aţi primit porunci… dacă vine la voi, să-l primiţi bine),
* Fapte 19:29 Fapte 20:4 Fapte 27:2 Filim 1:24 ** Fapte 15:37 2 Tim 4:11
Marcu și Mama Sa, Maria: Lideri ai Bisericii Creștine Timpurii din Ierusalim
Marcu și mama sa, Maria, au jucat un rol important în dezvoltarea Bisericii Creștine timpurii din Ierusalim. Locuința lor a servit drept loc de adunare pentru unii dintre primii creștini, conform relatărilor din Faptele Apostolilor 12:12.
Marcu a plecat din Ierusalim pentru a-i ajuta pe Barnaba și Saul (Pavel) în timpul primei lor călătorii misionare, așa cum este menționat în Faptele Apostolilor 12:25 și 13:4-6, 42-48. Mai târziu, Pavel l-a lăudat pe Marcu, scriind că acesta îi era de mare ajutor în slujire (2 Timotei 4:11). Petru s-a referit la Marcu ca fiind „fiul meu” (1 Petru 5:13), sugerând o relație strânsă între ei.
Ioan Marcu – Un Ajutor în Prima Călătorie Misionară a lui Pavel și Barnaba
În Faptele Apostolilor 13:5, citim că în prima călătorie misionară a lui Pavel și Barnaba, „aveau de slujitor pe Ioan”. Ioan Marcu a fost un tânăr care i-a însoțit pe acești doi apostoli în misiunea lor de a predica Evanghelia. Însă, așa cum aflăm din Faptele Apostolilor 15:38, „Pavel socotea că nu este bine să ia cu ei pe acela care îi părăsise din Pamfilia și nu-i însoțise în lucrarea lor.”
Biblia nu ne spune motivul pentru care Ioan Marcu i-a părăsit pe Pavel și Barnaba în Pamfilia și a abandonat lucrarea. Totuși, se menționează că plecarea lui a avut loc imediat după o perioadă în cea mai mare parte neroditoare în Cipru. Este posibil ca tânărul Ioan Marcu să fi fost descurajat de greutățile și provocările întâlnite pe drum și să fi decis să se întoarcă la confortul de acasă.
Deși a fost un ajutor în prima călătorie misionară, decizia lui Ioan Marcu de a-i părăsi pe Pavel și Barnaba a fost văzută de Pavel ca nefiind bună. Totuși, mai târziu, Pavel și Marcu s-au reconciliat, iar Marcu a devenit un colaborator de încredere al apostolului Pavel.
„1”: „Ioan Marcu a fost nepotul lui Barnaba, ceea ce îl lega de această misiune într-un mod personal și familial.”,
„2”: „El a avut responsabilitatea de a-i ajuta în diversele sarcini, cum ar fi pregătirea hranei și organizarea întâlnirilor.”,
„3”: „Unii comentatori sugerează că poate a fost copleșit de intensitatea activității misionare și de atmosfera tensionată de pe teren.”,
„4”: „Aceasta a fost o perioada crucială în care apostolii întâmpinau multe respingeri și opoziție din partea comunităților locale.”,
„5”: „Stresul și presiunea morală ar fi putut să joace un rol semnificativ în decizia sa de a renunța.”,
„6”: „Această percepție despre Ioan Marcu a fost o sursă de conflict între Pavel și Barnaba mai târziu.”,
„7”: „Reîntâlnirea lor a fost un moment deosebit, demonstrând puterea iertării și importanța relațiilor interumane în lucrarea misionară.”
Faptele Apostolilor 13.5” 5Ajunşi la Salamina, au vestit* Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Aveau de slujitor pe Ioan**. * Fapte 13:46 ** Fapte 12:25 Fapte 15:37”
însă nu a rămas cu ei pe toată durata călătoriei.
Ioan Marcu i-a părăsit pe Pavel și Barnaba în Pamfilia și a abandonat lucrarea
Faptele Apostolilor 15.38 ”
- 38dar Pavel socotea că nu este bine să ia cu ei pe acela care îi* părăsise din Pamfilia şi nu-i însoţise în lucrarea lor.
- * Fapte 13:13′
Biblia nu spune de ce a plecat Marcu, dar plecarea lui a avut loc imediat după un timp în cea mai mare parte neroditor în Cipru
Faptele Apostolilor 13.4-12 ”
- 4Barnaba şi Saul, trimişi de Duhul Sfânt, s-au coborât la Seleucia şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru*.
- * Fapte 4:36
- 5Ajunşi la Salamina, au vestit* Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Aveau de slujitor pe Ioan**.
- * Fapte 13:46 ** Fapte 12:25 Fapte 15:37
- 6După ce au străbătut toată insula până la Pafos, au întâlnit pe un* vrăjitor, proroc mincinos, un iudeu, cu numele Bar-Isus,
- * Fapte 8:9
- 7care era cu dregătorul Sergius Paulus, un om înţelept. Acesta din urmă a chemat pe Barnaba şi pe Saul şi şi-a arătat dorinţa să audă Cuvântul lui Dumnezeu.
- 8Dar Elima*, vrăjitorul – căci aşa se tâlcuieşte numele lui –, le stătea împotrivă şi căuta să abată pe dregător de la credinţă.
- * Exod 7:11 2 Tim 3:8
- 9Atunci, Saul, care se mai numeşte şi Pavel, fiind plin* de Duhul Sfânt, s-a uitat ţintă la el
- * Fapte 4:8
- 10şi a zis: „Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul* dracului, vrăjmaş al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului?
- * Mat 13:38 Ioan 8:44 1 Ioan 3:8
- 11Acum, iată că mâna* Domnului este împotriva ta: vei fi orb şi nu vei vedea soarele până la o vreme.” Îndată a căzut peste el ceaţă şi întuneric şi căuta bâjbâind nişte oameni care să-l ducă de mână.
- * Exod 9:3 1 Sam 5:6
- 12Atunci, dregătorul, când a văzut ce se întâmplase, a crezut şi a rămas uimit de învăţătura Domnului.”
Barnaba, „Fiul Încurajării”
Faptele Apostolilor 4:36 ne prezintă o figură fascinantă din primele zile ale Bisericii creștine – Barnaba, „fiul încurajării”. Acest levit din Cipru a jucat un rol crucial în unitatea și dragostea care domneau în rândul primilor credincioși.
Barnaba a fost un om de o mare compasiune, care a dorit să-l ierte pe Ioan Marcu și să-i acorde o a doua șansă, în timp ce Pavel a adoptat o abordare mai rațională, considerând că misiunea lor necesita dedicare și rezistență. Deși Luca nu ia partea niciunuia, el remarcă faptul că, în cele din urmă, două echipe de misionari au fost trimise, ceea ce a dus la o răspândire mai amplă a Evangheliei.
Barnaba a fost un exemplu al unității și dragostei care caracterizau comunitatea credincioșilor. Ei erau „o inimă și un suflet”, iar nimeni nu considera averile sale ca fiind ale lui, ci le puneau la dispoziția tuturor. Apostolii mărturiseau cu putere despre învierea Domnului Isus, iar harul lui Dumnezeu era peste toți.
Barnaba a fost un om generos, care și-a vândut pământul și a adus banii la picioarele apostolilor, pentru a fi distribuiți celor în nevoie. Prin această faptă, el a demonstrat angajamentul său față de comunitatea credincioșilor și dorința de a-i sprijini în lucrarea lor.
Exemplul lui Barnaba ne inspiră să cultivăm o atitudine de încurajare, compasiune și generozitate în cadrul comunității noastre de credincioși, urmând modelul primilor creștini.
Faptele Apostolilor 4.36”36Iosif, numit de apostoli şi Barnaba, adică, în tălmăcire, „fiul mângâierii”, un levit, de neam din Cipru,, a dorit să ierte eșecul lui Ioan Marcu și să-i acorde o a doua șansă.
Faptele apostolilorCapitolul 4
Unirea şi dragostea credincioşilor
* Fapte 5:12 Rom 15:5 Rom 15:6 2 Cor 13:11 Fil 1:27 Fil 2:2 1 Pet 3:8 ** Fapte 2:44
* Fapte 1:8 ** Fapte 1:22 † Fapte 2:47
35şi-l* puneau la picioarele apostolilor, apoi** se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie.
* Fapte 4:37 Fapte 5:2 ** Fapte 2:45 Fapte 6:1
37a vândut un ogor pe care-l avea*, a adus banii şi i-a pus la picioarele apostolilor.
Călătoria lui Ioan Marcu: De la Cipru la slujirea alături de Pavel
Ioan Marcu a început călătoria sa spirituală alături de verișorul său Barnaba, pornind cu corabia spre Cipru. Însă această călătorie a fost doar începutul unei istorii impresionante.
Ani mai târziu, îl găsim pe Marcu alături de Pavel, pe care acesta îl numește „tovarăș de lucru”. Pavel a recunoscut valoarea și maturitatea spirituală a lui Marcu, considerându-l un însoțitor de încredere în slujirea sa.
Spre finalul vieții sale, Pavel îi cere lui Timotei să îl aducă pe Marcu la el, deoarece îi era de mare folos pentru slujire. Această cerere demonstrează cât de mult a crescut și s-a dezvoltat Marcu de-a lungul anilor, devenind un slujitor credincios al Domnului.
Filimon 1.24.” 24tot aşa şi Marcu*, Aristarh**, Dima†, Luca††, tovarăşii mei de lucru.* Fapte 12:12 Fapte 12:25 ** Fapte 19:29 Fapte 27:2 Col 4:10 † 2 Tim 4:11 †† 2 Tim 4:11”
2 Timotei 4.11” 11Numai* Luca** este cu mine. Ia pe Marcu† şi adu-l cu tine, căci el îmi este de folos pentru slujbă. * 2 Tim 1:15 ** Col 4:14 Filim 1:24 † Fapte 12:25 Fapte 15:37 Col 4:10
Ioan Marcu a scris evanghelia care îi poartă numele undeva între anii 55 și 59 d.Cr.
Poate fi o referire ascunsă la Ioan Marcu în
Marcu 14.51-52.” După El mergea un tânăr care n-avea pe trup decât o învelitoare de pânză de in. Au pus mâna pe el, dar el și-a lăsat învelitoarea și a fugit în pielea goală.”
În acel pasaj, un tânăr, trezit din somn în noaptea arestării lui Isus, încearcă să-L urmeze pe Domnul, și mulțimea care Îl prinsese pe Isus a încercat să-l prindă și pe el.
Tânărul a scăpat și a fugit în noapte. Faptul că acest incident e relatat numai în Evanghelia după Marcu – și faptul că tânărul e anonim – i-a făcut pe unii erudiți să presupună că tânărul care a fugit era de fapt Ioan Marcu.
Evanghelia după Marcu: Detalii suplimentare care ne ajută să apreciem mai mult îndurarea Salvatorului
Peste 90% din informațiile din Evanghelia după Marcu se regăsesc și în Evangheliile după Matei și Luca.
Totuși, relatările lui Marcu includ deseori detalii suplimentare care ne ajută să apreciem mai mult îndurarea Salvatorului și modul în care oamenii din jurul Său reacționau.
De exemplu, Marcu a relatat despre primirea plină de entuziasm de care a avut parte Salvatorul în Galilea și în alte locuri la începutul slujirii Sale din viața muritoare.
De asemenea, Marcu a relatat cu grijă reacția negativă a cărturarilor și fariseilor, care s-au opus în mod progresiv, de la a avea gânduri sceptice la a complota pentru a-L distruge pe Isus.
Aceste detalii suplimentare din Evanghelia după Marcu ne oferă o perspectivă mai profundă asupra misiunii și suferinței Mântuitorului, precum și asupra reacțiilor oamenilor din jurul Său.
Marcu 9:14-27”Vindecarea unui îndrăcit
14Când* au ajuns la ucenici, au văzut mult norod împrejurul lor şi pe cărturari întrebându-se cu ei.
* Mat 17:14 Luca 9:37
15De îndată ce a văzut norodul pe Isus, s-a mirat şi a alergat la El să I se închine.
16El i-a întrebat: „Despre ce vă întrebaţi cu ei?”
17Şi un om din norod I-a răspuns*: „Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpânit de un duh mut.
* Mat 17:14 Luca 9:38
18Oriunde îl apucă, îl trânteşte la pământ. Copilul face spumă la gură, scrâşneşte din dinţi şi rămâne ţeapăn. M-am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, şi n-au putut.”
19„O, neam necredincios!”, le-a zis Isus. „Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceţi-l la Mine.”
20L-au adus la El. Şi, cum a văzut* copilul pe Isus, duhul l-a scuturat cu putere, copilul a căzut la pământ şi se zvârcolea făcând spumă la gură.
* Marc 1:26 Luca 9:42
21Isus a întrebat pe tatăl lui: „Câtă vreme este de când îi vine aşa?” „Din copilărie”, a răspuns el.
22„Şi, de multe ori, duhul l-a aruncat când în foc, când în apă, ca să-l omoare. Dar, dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne.”
23Isus a răspuns: „Tu zici: ‘Dacă* poţi.’ Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!”
* Mat 17:20 Marc 11:23 Luca 17:6 Ioan 11:40
24Îndată, tatăl copilului a strigat cu lacrimi: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!”
25Când a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat şi i-a zis: „Duh mut şi surd, îţi poruncesc să ieşi din copilul acesta şi să nu mai intri în el.”
26Şi duhul a ieşit, ţipând şi scuturându-l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau: „A murit!”
27Dar Isus l-a apucat de mână şi l-a ridicat. Şi el s-a sculat în picioare.”
cu
Matei 17:14-21 ”Vindecarea unui lunatic
14Când* au ajuns la norod, a venit un om care a căzut în genunchi înaintea lui Isus şi I-a zis:
* Marc 9:14 Luca 9:37
15„Doamne, ai milă de fiul meu, căci este lunatic şi pătimeşte rău: de multe ori cade în foc şi de multe ori cade în apă.
16L-am adus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece.”
17„O, neam necredincios şi pornit la rău!”, a răspuns Isus. „Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceţi-l aici, la Mine.”
18Isus a certat dracul, care a ieşit din el. Şi băiatul s-a tămăduit chiar în ceasul acela.
19Atunci, ucenicii au venit la Isus şi I-au zis deoparte: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?”
20„Din pricina puţinei voastre credinţe”, le-a zis Isus. „Adevărat vă spun că, dacă* aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: ‘Mută-te de aici colo’, şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă.
* Mat 21:21 Marc 11:23 Luca 17:6 1 Cor 12:9 1 Cor 13:2
21Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune şi cu post.””
De exemplu, Marcu a relatat despre primirea plină de entuziasm de care a avut parte Salvatorul în Galilea şi în alte locuri la începutul slujirii Sale din viaţa muritoare
Marcu 1:32-33,
45; 2:2; 3:7-9; 4:1
Marcu 2:6-7”6Unii din cărturari, care erau de faţă, se gândeau în inimile lor:
7„Cum vorbeşte Omul acesta astfel? Huleşte! Cine* poate să ierte păcatele decât numai Dumnezeu?”
* Iov 14:4 Isa 43:25”
-Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos!
2 Petru 1:2
Isus Te Iubește
Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos!