Elisei a fost unul dintre cei mai importanti profeti din Vechiul Testament. Conform Bibliei, Elisei a fost chemat de profetul Ilie sa-i devina ucenic. La inaltarea lui Ilie la cer, Elisei a primit puterea de a lucra miracole si de a transmite cuvintele lui Dumnezeu poporului.
Elisei a avut multe experiente minunate, inclusiv miracole precum vindecarea unui om de lepra sau multiplicarea painilor si pestilor pentru a hrani oamenii adunati.
Profeții Ilie și Elisei din Biblie reprezintă alegerile lui Dumnezeu pentru a fi mesagerii Săi și pentru a ajuta la aducerea schimbărilor în viața poporului evreu de la vremea lor. Ilie a fost trimis într-o perioadă în care mulți din popor se dezlipiseră de credința lor și începuseră să se închine la idoli, iar Elisei a continuat munca sa după ce Ilie a fost ridicat la cer. Amândoi au făcut minuni și au primit puteri de la Dumnezeu pentru a ajuta oamenii în nevoi.
Pe de altă parte, Ghehazi a simbolizat iubirea de argint și de aur, așa cum se arată în povestea în care el a încercat să obțină bani de la un lepros, precum și atunci când a apelat la minunile lui Elisei pentru a-și obține bogăția personală. Acesta a fost pedepsit pentru avaritia și lăcomia sa.
–
Ghehazi este un personaj biblic menționat în Cartea a II-a a Regilor și în Cartea a II-a a Cronicilor. El a fost slujitorul și ajutorul profetului Elisei. Ghehazi este în principal cunoscut pentru că a căutat să obțină bani în mod necinstit de la unul dintre clienții lui Elisei, Naaman, comandantul armatei lui Aram, care a fost vindecat de lepra sa.
Versetele cheie care descriu această scenă sunt din ,, 2 Regi 5:20-27: „
Vindecarea lui Naaman
5 Naaman era conducătorul oştirii regelui Aramului[a]. El era un om important pentru stăpânul său şi totodată foarte respectat, pentru că prin el dăduse Domnul victorie lui Aram. Însă omul acesta, care ajunsese un războinic viteaz, era lepros[b].
2 Arameii ieşiseră la luptă în cete şi luaseră captivă o tânără din ţara lui Israel. Ea a ajuns slujitoarea soţiei lui Naaman. 3 Într-o zi ea a zis stăpânei sale: „Dacă stăpânul meu ar merge la profetul din Samaria, el l-ar vindeca de lepra lui.“ 4 Naaman s-a dus la stăpânul său şi i-a făcut de cunoscut tot ce i-a spus tânăra israelită. 5 Şi regele Aramului i-a zis: „Du-te, căci voi trimite o scrisoare regelui lui Israel!“ Naaman a plecat luând cu el zece talanţi[c] de argint, şase mii se şecheli[d] de aur şi zece rânduri de haine. 6 El i-a înmânat regelui lui Israel scrisoarea care spunea astfel: „Când scrisoarea aceasta îţi va fi înmânată vei şti că trebuie să-l vindeci pe slujitorul meu, Naaman, de lepra lui.“ 7 După ce a citit scrisoarea, regele lui Israel şi-a sfâşiat hainele şi a zis: „Sunt eu Dumnezeu ca să omor şi să înviez? De ce-mi spune să vindec un om de lepra lui? Să ştiţi dar şi să înţelegeţi că el caută motiv de ceartă cu mine.“
8 Când a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că regele lui Israel şi-a sfâşiat hainele, a trimis să spună regelui: „De ce ţi-ai sfâşiat hainele? Trimite-l la mine şi va şti că există un profet în Israel!“ 9 Naaman a venit cu alaiul său de cai şi care şi s-a oprit la poarta casei lui Elisei. 10 Elisei i-a trimis un mesager, spunându-i: „Du-te şi spală-te în Iordan de şapte ori, iar carnea ţi se va vindeca şi vei fi curat.“ 11 Dar Naaman s-a mâniat şi a plecat zicând: „Eu credeam că va ieşi la mine, se va opri înaintea mea şi va chema Numele Domnului, Dumnezeul lui, iar pe urmă îşi va pune mâna peste rană şi mă va vindeca de lepră. 12 Nu sunt oare Abana şi Parpar, râurile Damascului, mai bune decât toate apele Israelului? Nu puteam să mă spăl în ele şi să fiu curat?“ Apoi s-a întors şi a plecat plin de mânie. 13 Dar slujitorii lui s-au apropiat de el şi i-au zis: „Părinte, dacă profetul ţi-ar fi spus să faci un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult acum, când ţi-a spus să te speli ca să fii curat!“ 14 Atunci s-a coborât şi s-a cufundat de şapte ori în Iordan, aşa cum i-a spus omul lui Dumnezeu, iar carnea lui a devenit iarăşi ca aceea a unui copilaş şi s-a curăţit. 15 Apoi Naaman împreună cu toţi însoţitorii lui s-au întors la omul lui Dumnezeu. Când a ajuns, s-a oprit înaintea lui şi i-a zis:
– Acum ştiu că nu este alt Dumnezeu pe tot pământul decât în Israel. Primeşte, te rog, un dar din partea slujitorului tău.
16 Dar Elisei i-a răspuns:
– Viu este Domnul, al Cărui slujitor sunt, că nu voi lua nimic.
Şi cu toate că Naaman a insistat, Elisei a refuzat darul.
17 – Dacă nu vrei, a zis Naaman, dă voie, te rog, slujitorului tău să încarce pământ, atât cât pot duce doi catâri, pentru că de-acum înainte slujitorul tău nu va mai aduce arderi de tot sau jertfe altor dumnezei, ci numai Domnului. 18 Iată totuşi ce-L rog pe Domnul să-i ierte slujitorului tău: când stăpânul meu intră în templul lui Rimon[e] să se închine acolo, sprijinindu-se de braţul meu, mă închin şi eu în templul lui Rimon. Să-l ierte deci Domnul pe slujitorul tău când mă voi închina în templul lui Rimon.
19 Elisei i-a răspuns:
– Du-te în pace.
După ce Naaman a plecat de la el şi a străbătut o anumită distanţă, 20 Ghehazi, slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, şi-a zis: „Stăpânul meu l-a refuzat pe Naaman, arameul acesta, şi nu a luat de la el ceea ce i-a adus. Viu este Domnul că voi alerga şi voi lua ceva de la el.“ 21 Astfel, Ghehazi s-a dus după Naaman. Când l-a văzut Naaman alergând după el, a coborât din car pentru a-l întâmpina şi i-a zis:
– Totul este bine?
22 – Totul este bine. Stăpânul meu m-a trimis însă să-ţi spun: „Doi tineri dintre fiii profeţilor au venit chiar acum la mine din regiunea muntoasă a lui Efraim. Dă-mi, te rog, pentru ei un talant[f] de argint şi două rânduri de haine.“
23 Naaman i-a zis:
– Fă-mi, te rog, pe plac şi ia doi talanţi[g].
Naaman a insistat şi i-a pus doi talanţi de argint în doi saci, împreună cu două rânduri de haine. I-a mai dat şi doi slujitori care să-l ajute cu povara. 24 Când a ajuns la deal, Ghehazi le-a luat din mâinile lor şi le-a pus în casă. Apoi le-a dat drumul oamenilor, iar ei au plecat. 25 După aceea s-a dus şi s-a înfăţişat înaintea stăpânului său, Elisei.
– De unde vii, Ghehazi? l-a întrebat Elisei.
– Slujitorul tău nu s-a dus nicăieri, a răspuns el.
26 Dar Elisei i-a zis:
– Oare n-a fost duhul meu cu tine, când s-a coborât omul acela din car şi te-a întâmpinat? Este oare acum vremea de luat argint, haine, măslini, vii, oi, boi, slujitori şi slujitoare? 27 Lepra lui Naaman se va lipi de tine şi de urmaşii tăi pentru totdeauna!
Ghehazi a plecat dinaintea lui Elisei lepros, alb ca zăpada.”
Pentru gestul său necinstit, Dumnezeu l-a pedepsit pe Ghehazi cu lepra lui Naaman, ceea ce l-a făcut să înțeleagă gravitatea faptei sale.
El, Elisei a fost, de asemenea, un profet al razboiului, ghidând poporul lui Israel in batalii care sa recastige teritoriul si sa apere tara de dusmani.
Rostul lui Elisei nu a fost insa doar unul fizic, el a fost si un mesager al lui Dumnezeu. Versete biblice cheie care ne arata acest lucru includ: 2 Regi capitol 4
Înmulţirea uleiului văduvei
1 Soţia unuia dintre fiii profeţilor i s-a plâns lui Elisei, zicându-i:
– Ucenicul tău, soţul meu, a murit şi tu ştii că ucenicul tău se temea de Domnul. Creditorul vine acum să-i ia pe cei doi copii ai mei şi să-i facă sclavii lui.
2 Elisei a întrebat-o:
– Ce aş putea face pentru tine? Spune-mi ce ai în casa ta?
– Slujitoarea ta nu mai are nimic în casă, a răspuns ea, decât un vas cu ulei.
3 – Du-te şi cere vase de la toţi vecinii tăi, i-a zis Elisei. Cere vase goale şi să nu fie puţine. 4 Când te vei întoarce, încuie uşa după tine şi fiii tăi. Apoi toarnă ulei în fiecare din aceste vase şi, când vor fi pline, pune-le deoparte.
5 Atunci a plecat şi a încuiat uşa după ea şi după fiii săi. Ei apropiau vasele şi ea turna ulei în ele. 6 Când vasele au fost pline, ea i-a zis fiului său:
– Mai adu-mi un vas!
– Nu mai este nici unul, i-a zis el.
Atunci uleiul a încetat să mai curgă.
7 După aceea s-a dus şi i-a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. El i-a zis: „Du-te, vinde uleiul şi plăteşte-ţi datoria, iar cu ce va rămâne vei putea trăi tu şi fiii tăi.“
Învierea fiului sunamitei
8 Într-o zi Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată care a stăruit ca el să mănânce la ea. Şi ori de câte ori trecea pe acolo, Elisei se oprea la ea ca să mănânce. 9 Ea i-a zis soţului ei: „Iată, ştiu că omul acesta, care trece adesea pe la noi, este un om sfânt al lui Dumnezeu. 10 Să facem pe acoperiş o odaie mică cu pereţi şi să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun şi un sfeşnic, pentru ca oricând va veni la noi, să poată sta acolo.“
11 Într-o zi, când Elisei s-a întors, a intrat în odaie şi s-a odihnit acolo. 12 Apoi a zis slujitorului său, Ghehazi: „Cheam-o pe şunamita aceasta!“ Ghehazi a chemat-o şi ea a venit. 13 Elisei i-a zis lui Ghehazi: „Spune-i: «Tu te-ai deranjat făcând toate aceste lucruri pentru noi. Cu ce-am putea să-ţi răsplătim? Să vorbim pentru tine regelui sau conducătorului oştirii?»“ Ea a răspuns: „Eu locuiesc în mijlocul poporului meu.“[a]
14 – Ce putem face pentru ea? a întrebat Elisei.
– Ei bine, ea nu are nici un fiu, a răspuns Ghehazi, iar soţul ei este bătrân.
15 – Cheam-o! i-a zis Elisei.
El a chemat-o, iar ea s-a oprit în prag.
16 – La anul, pe vremea aceasta, vei ţine în braţe un fiu, a zis Elisei.
– Nu, stăpâne! a zis ea. Nu o amăgi pe slujitoarea ta, omule al lui Dumnezeu!
17 Femeia a rămas însărcinată şi a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, aşa cum i-a zis Elisei.
18 Copilul a crescut. Într-o zi, când se dusese la tatăl său, acolo unde erau secerătorii, 19 i-a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!“ Atunci tatăl copilului a zis slujitorului său: „Du-l la mama sa!“ 20 După ce slujitorul l-a luat şi l-a dus la mama sa, copilul a stat pe genunchii ei până la amiază şi apoi a murit. 21 Ea s-a ridicat şi a aşezat copilul pe patul omului lui Dumnezeu. Apoi a închis uşa şi a plecat.
22 L-a chemat pe soţul său şi i-a zis:
– Trimite-mi, te rog, un slujitor şi o măgăriţă ca să pot merge repede la omul lui Dumnezeu, după care mă voi întoarce.
23 Dar el a întrebat-o:
– De ce te duci astăzi la el? Nu este nici lună nouă[b], nici Sabat.
Ea i-a răspuns:
– Fii pe pace!
24 Şi după ce a înşeuat măgăriţa, a zis slujitorului ei: „Mână de îndată! Să nu te oprești pentru mine decât atunci când îţi voi spune!“ 25 Ea a plecat şi a ajuns la omul lui Dumnezeu, pe muntele Carmel. Când a văzut-o de la depărtare, omul lui Dumnezeu i-a zis slujitorului său, Ghehazi: „Priveşte! Aceasta-i șunamita! 26 Aleargă dar ca să-i ieşi în întâmpinare şi întreab-o dacă toate sunt bune cu ea, cu soţul ei şi cu copilul ei.“ Ea i-a răspuns: „Toate sunt bune!“ 27 După ce a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrăţişat picioarele. Atunci Ghehazi s-a apropiat ca s-o îndepărteze, dar omul lui Dumnezeu i-a zis: „Las-o, căci sufletul îi este amărât. Domnul mi-a ascuns lucrul acesta şi nu mi l-a făcut cunoscut.“ 28 Ea a zis: „Am cerut eu un fiu stăpânului meu? Nu ţi-am spus eu să nu mă amăgeşti?“ 29 Elisei i-a zis lui Ghehazi: „Încinge-te, ia toiagul meu în mână şi fugi. Dacă te vei întâlni cu cineva să nu-l saluţi şi, dacă te va saluta cineva, să nu-i răspunzi. Să aşezi toiagul meu pe faţa copilului.“ 30 Dar mama copilului a zis: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!“ El s-a ridicat şi a urmat-o. 31 Ghehazi s-a dus înainte, a aşezat toiagul pe faţa băieţelului, dar el n-a scos nici un sunet şi n-a dat nici un semn de viaţă. Apoi Ghehazi s-a întors să-l întâlnească pe Elisei şi i-a zis: „Băieţelul nu s-a trezit!“ 32 Când a ajuns Elisei în casă, a văzut că băieţelul era aşezat mort în patul lui. 33 A intrat şi a închis uşa după ei amândoi şi s-a rugat Domnului. 34 Apoi s-a dus şi s-a aşezat pe copil. S-a întins peste el, punându-şi gura lui pe gura copilului, ochii lui pe ochii copilului şi mâinile lui pe mâinile copilului, şi trupul copilului s-a încălzit. 35 Elisei s-a întors şi s-a plimbat prin casă, apoi a urcat din nou şi s-a întins peste copil. Băiatul a strănutat de şapte ori, după care şi-a deschis ochii. 36 Elisei l-a chemat pe Ghehazi şi i-a zis: „Cheam-o pe şunamită!“ El a chemat-o. Când a ajuns la el, Elisei i-a zis: „Ia-ţi fiul!“ 37 Ea a venit şi a căzut la picioarele lui, închinându-i-se până la pământ. După aceea s-a ridicat şi a ieşit împreună cu fiul său.
Dregerea mâncării otrăvite
38 Elisei s-a întors la Ghilgal. În ţară era foamete. În timp ce fiii profeţilor primeau învăţătură, el i-a zis slujitorului său: „Pune oala cea mare şi fierbe ciorbă pentru profeţi!“ 39 Unul din ei a ieşit în câmp pentru a aduna ierburi şi a găsit o viţă sălbatică. A cules din ea dovleci sălbatici, până şi-a umplut poala. Când s-a întors, i-a tăiat şi i-a pus în oala cu ciorbă, căci nu ştia ce sunt. 40 Apoi au dat oamenilor să le mănânce. Dar când au început să mănânce din ciorbă, au strigat astfel:
– Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală!
Şi n-au putut să mănânce din ea.
41 –Aduceţi făină! a zis Elisei.
El a aruncat făină în oală şi a zis:
– Daţi-le acum oamenilor să mănânce!
Şi n-a mai fost nimic otrăvitor în oală.
Înmulţirea pâinii
42 A venit un om din Baal-Şalişa, aducând omului lui Dumnezeu douăzeci de pâini de orz, din cele dintâi roade şi spice proaspete într-un sac. Elisei a zis:
– Dă-le oamenilor să mănânce!
43 Dar slujitorul său a zis:
– Cum pot să împart acestea la o sută de oameni?
– Dă-le oamenilor să mănânce, i-a zis Elisei, căci aşa vorbeşte Domnul: „Vor mânca şi va mai şi rămâne!“
44 Atunci i-a servit cu pâine, iar ei au mâncat şi le-a mai şi rămas, după Cuvântul Domnului.„) si (” 2 Regi 6)
Securea plutitoare
6 Fiii profeţilor i-au zis lui Elisei:
– Iată că locul unde ne întâlnim cu tine este prea strâmt pentru noi. 2 Lasă-ne să mergem la Iordan, să luăm fiecare dintre noi câte un buştean şi să facem acolo un loc unde să putem sta.
– Duceţi-vă! le-a răspuns el.
3 Atunci unul din ei a zis:
– Fii bun, te rog, şi vino cu slujitorii tăi.
– Voi veni! le-a răspuns el.
4 Elisei s-a dus cu ei. Când au ajuns la Iordan au început să taie copacii. 5 Dar s-a întâmplat că, în timp ce unul dintre ei tăia un copac, fierul de la secure a căzut în apă. Atunci a strigat:
– Ah, stăpâne, era împrumutat!
6 Atunci omul lui Dumnezeu l-a întrebat:
– Unde a căzut?
Şi după ce acesta i-a arătat locul, Elisei a tăiat un băţ, l-a aruncat acolo, iar fierul securii a început să plutească. 7 Apoi a zis:
– Ridică-l!
El a întins mâna şi l-a luat.
Elisei şi arameii
8 Regele Aramului era în război cu Israel. După ce s-a sfătuit cu slujitorii săi, a zis: „Îmi voi aşeza tabăra în locul cutare.“ 9 Dar omul lui Dumnezeu a trimis să spună regelui lui Israel: „Ai grijă şi nu trece prin locul acela, pentru că arameii s-au dus acolo.“ 10 Regele lui Israel a trimis nişte oameni să cerceteze acel loc, despre care îl avertizase omul lui Dumnezeu. Şi a făcut aceasta nu o dată, ci de mai multe ori. 11 Regele Aramului s-a înfuriat din cauza acestor lucruri, i-a chemat pe slujitorii săi şi le-a zis:
– Care dintre voi este de partea regelui lui Israel?
12 Dar unul din slujitorii lui i-a răspuns:
– Nimeni, o, rege, stăpânul meu. Profetul Elisei însă, cel care este în Israel, face cunoscute regelui lui Israel cuvintele pe care le rosteşti chiar şi în odaia ta de dormit.
13 Şi regele a zis:
– Duceţi-vă şi cercetaţi unde este, apoi voi trimite să-l prindă.
Când s-au întors i-au zis:
– Este la Dotan.
14 Regele a trimis acolo cai, care şi o oştire puternică. Ei au ajuns noaptea şi au înconjurat cetatea. 15 Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a trezit dis-de-dimineaţă, s-a ridicat, a ieşit afară şi a văzut o oaste cu cai şi care ce înconjura cetatea. Slujitorul s-a întors şi i-a zis:
– Ah, stăpâne, ce vom face?
16 – Nu te teme, i-a răspuns acesta, căci cei ce sunt cu noi sunt mai mulţi decât cei ce sunt cu ei.
17 Apoi Elisei s-a rugat zicând: „O Doamne, deschide-i ochii ca să poată vedea!“ Şi Domnul a deschis ochii slujitorului şi el a putut să vadă muntele plin de cai şi de care de foc în jurul lui Elisei. 18 În timp ce arameii veneau, Elisei s-a rugat Domnului, zicând: „Te rog, loveşte-i pe aceşti oameni cu orbire!“ Şi Domnul i-a lovit cu orbire aşa cum a cerut Elisei. 19 Elisei le-a zis: „Nu acesta este drumul şi nu aceasta este cetatea. Urmaţi-mă şi vă voi duce la omul pe care îl căutaţi.“ Şi el i-a dus în Samaria. 20 După ce au intrat în Samaria, Elisei a zis: „Doamne, deschide ochii acestor oameni ca ei să poată vedea!“ Şi Domnul le-a deschis ochii, iar ei au văzut că erau în mijlocul Samariei.
21 Când regele lui Israel i-a văzut, l-a întrebat pe Elisei:
– Să-i ucid, părinte? Să-i ucid?
22 – Nu-i ucide, a răspuns Elisei. I-ai ucide pe cei pe care-i iei captivi cu sabia şi cu arcul tău? Serveşte-i cu pâine şi cu apă ca să mănânce şi să bea, iar după aceea să se întoarcă la stăpânul lor. 23 Atunci regele a dat un ospăţ mare. După ce au mâncat şi au băut, le-a dat voie să plece, iar ei s-au întors la stăpânul lor. Şi trupele Aramului n-au mai continuat să năvălească în ţara lui Israel.
Foamete în Samaria asediată
24 După mai mult timp, Ben-Hadad, regele Aramului, şi-a adunat întreaga oştire, a înaintat şi a asediat Samaria. 25 Din cauză că asediul s-a prelungit, foametea în Samaria a devenit foarte mare, astfel încât un cap de măgar a ajuns să valoreze optzeci de şecheli[a] de argint, iar un sfert de cab[b] de găinaţ de porumbel[c] – cinci şecheli[d]. 26 Şi în timp ce regele lui Israel trecea pe zid, o femeie a strigat:
– Salvează-mă, o, rege, stăpânul meu!
27 Dar el i-a zis:
– Dacă nu te salvează Domnul, cu ce te-aş putea salva eu? Cu ceea ce este în arie sau în teasc?
28 Apoi regele a continuat:
– Ce problemă ai?
Ea a răspuns:
– Această femeie mi-a zis: „Dă-l pe fiul tău ca să-l mâncăm astăzi, iar pe fiul meu îl vom mânca mâine.“ 29 Noi l-am fiert pe fiul meu şi l-am mâncat.[e] Iar în ziua următoare, când i-am zis: „Dă-l pe fiul tău ca să-l mâncăm“, ea şi-a ascuns fiul.
30 Când a auzit regele cuvintele femeii, şi-a sfâşiat hainele în timp ce era încă pe zid. Atunci oamenii s-au uitat şi au văzut că pe trup avea un sac. 31 El a zis: „Dumnezeu să se poarte cu mine cu toată asprimea, dacă capul lui Elisei, fiul lui Şafat, îi va rămâne pe umeri astăzi!“
32 Elisei şedea în casă, iar cei din sfatul bătrânilor[f] şedeau lângă el. Regele a trimis pe cineva înainte. Dar înainte de a ajunge mesagerul, Elisei le-a zis celor din sfatul bătrânilor: „Vedeţi că acest ucigaş trimite pe cineva să-mi ia capul? Ascultaţi! Când va veni mesagerul, închideţi uşa şi ţineţi-l la uşă. Nu se aude oare zgomotul paşilor stăpânului său în urma lui?“ 33 În timp ce le vorbea el încă, iată că mesagerul a ajuns la el. Şi el a zis:
– Acest dezastru vine de la Domnul. De ce să mai nădăjduiesc în Domnul? ”.
Elisei și Ilie sunt doi dintre cei mai cunoscuți și importanți profeți ai Vechiului Testament. Elisei a fost ucenicul lui Ilie, care l-a învățat să fie un profet puternic și plin de credință. Amândoi au avut o relație strânsă cu Dumnezeu și au primit revelații divine pentru poporul ales al Israelului.
Dumnezeu îi descrie pe acești profeți prin versete biblice care evidențiază importanța lor și intențiile sale divine pentru alegerile făcute. În 2 Regi 2:11, este descrisă luarea lui Ilie de către Dumnezeu într-un car de foc, arătând puterea și divinitatea lui Dumnezeu în legătură cu acest profet. De asemenea, în 2 Regi 8:7-15, Elisei primește o revelație divină și îi spune unui numit Hazael că va deveni rege peste Siria. Acest eveniment își are rădăcinile în îndrumarea divină dată lui Elisei de către Dumnezeu.
Planul lui Dumnezeu pentru omenire a fost unul de mântuire și de îndreptare a lumii păcătoase. Acest plan a fost pus în aplicare și a avut un impact major prin lucrările realizate de Ilie Tisbitul și Elisei, amândoi fiind aleși de Dumnezeu pentru a fi lucrători ai săi.
Ei au fost aleși pentru a transmite cuvântul lui Dumnezeu și pentru a demonstra puterea sa prin diferite minuni și semne. Ilie a fost special ales pentru a reforma religia Israelului și pentru a întoarce poporul la Dumnezeu, iar Elisei a continuat munca sa și a continuat să transmită mesajul lui Dumnezeu poporului.
Aceste lucrări au avut un impact major asupra poporului Israel, dar și asupra lumii întregi, întrucât au evidențiat puterea lui Dumnezeu și i-au îndemnat pe oameni să se întoarcă la el. În plus, aceste lucrări au fost prezentate în Biblie ca exemple de credință și de ascultare a poruncilor lui Dumnezeu și au avut un impact major asupra vieților creștinilor de astăzi.
În concluzie, Elisei și Ilie au fost doi dintre cei mai importanți profeți ai Vechiului Testament și au avut o relație strânsă cu Dumnezeu și revelații divine. Dumnezeu i-a descris prin versete biblice care evidențiază puterea și divinitatea lui Dumnezeu și intențiile sale divine pentru alegerile făcute de acești profeți.
-Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos!
2 Petru 1:2
Isus Te Iubește