Vremurile Finale și Mânia lui Dumnezeu: Al Treilea Templu de la Ierusalim
Lumea se confruntă cu vremuri tulburi și incertitudini fără precedent. Semnele vremurilor finale sunt tot mai evidente, iar mânia lui Dumnezeu se manifestă prin evenimente ce anunță apropierea Judecății de Apoi.
În centrul acestor profeții se află Al Treilea Templu de la Ierusalim, a cărui construcție este așteptată cu nerăbdare de credincioși din întreaga lume.
Această etapă crucială va marca o nouă eră în istoria umanității, pregătind calea pentru împlinirea planului divin.
Suntem chemați să ne pregătim spiritual și să fim martori ai acestor vremuri de o importanță covârșitoare.
Vremuri Tulburi: Când Sabia și Groaza Lovesc Fără Milă
În aceste vremuri tulburi, Scriptura ne avertizează că atât cei din afară, cât și cei dinăuntru vor pieri – tineri și bătrâni, femei și copii.
Plângerea 1:20, Ezechiel 7:15 și 2 Corinteni 7:5 ne vorbesc despre o realitate dură, în care sabia și groaza se abat fără milă asupra poporului.
Aceste cuvinte ne cheamă la vigilență și la o pregătire spirituală temeinică, pentru a face față provocărilor ce ne așteaptă. Doar prin încrederea în Dumnezeu și prin unitatea în credință vom putea traversa cu bine aceste vremuri tulburi.
Deuteronomului 32:35 „A Mea este răzbunarea și răsplata pentru vremea când piciorul lor va aluneca; pentru că ziua nenorocirii lor este aproape și soarta lor vine repede.”
Confruntarea cu Mânia Divină
Deși ideea mâniei lui Dumnezeu poate fi dificil de acceptat în zilele noastre, Scriptura ne învață că Domnul este un Dumnezeu gelos și răzbunător.
Așa cum declară Naum 1:2, „Domnul este un Dumnezeu gelos și răzbunător; Domnul Se răzbună și este plin de mânie; Domnul Se răzbună pe potrivnicii Lui și ține mânie pe vrăjmașii Lui.”
Pentru cei fără Hristos, această realitate este înfricoșătoare, deoarece ei „atârnă peste flăcările iadului, ca un păianjen peste o flacără.”
Mânia divină este o realitate serioasă pe care trebuie să o confruntăm, dar Dumnezeul Bibliei rămâne același, plin de dreptate, dar și de milă pentru cei care se pocăiesc și se întorc la El.
Naum 1:2, Domnul este un Dumnezeu gelos și răzbunător; Domnul Se răzbună și este plin de mânie; Domnul Se răzbună pe potrivnicii Lui și ține mânie pe vrăjmașii Lui.
Dumnezeu și Mânia Sa
Mânia lui Dumnezeu reprezintă răzbunarea divină împotriva tuturor formelor de răutate.
În Exodul 22:24, Dumnezeu avertizează Israelul că îi va pedepsi dacă vor maltrata străinii în mijlocul lor.
Textul din Exodul 22:24 spune: „24Mânia Mea se va aprinde și vă voi nimici cu sabia; nevestele voastre vor rămâne văduve și copiii voștri vor rămâne orfani.” (Iov 31:23, Psalmi 69:24, Plângeri 5:3). Această mânie a lui Dumnezeu este o avertizare serioasă pentru a respecta legile și poruncile divine.
Exodul 22:24 ”24mânia* Mea se va aprinde şi vă voi nimici cu sabia; nevestele voastre** vor rămâne văduve şi copiii voştri vor rămâne orfani. * Iov 31:23 Ps 69:24 ** Ps 109:9 Plang 5:3”
Păcatul și Moartea: Lecția Biblică a lui Adam
Conform Scripturii, Dumnezeu a avertizat clar pe Adam să nu mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului, deoarece în ziua în care va mânca din el, va muri negreșit (Geneza 2:17). Totuși, Adam a cedat ispitei și a păcătuit, iar prin acest singur păcat, păcatul a intrat în lume și prin păcat a intrat moartea, care s-a răspândit asupra tuturor oamenilor (Romani 5:12). Păcatul a adus întotdeauna mânia sfântă a lui Dumnezeu. Această lecție biblică ne arată cât de grav este păcatul și cât de serioase sunt consecințele lui.
Geneza 2:17”dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit.”
Moartea a intrat în lume prin singurul păcat al lui Adam
Romani 5:12”De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toți au păcătuit…”
Și păcatul a adus întotdeauna mânia sfântă a lui Dumnezeu.
Geneza 2:17 ”dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit.”
Moartea a intrat în lume prin singurul păcat al lui Adam
Romani 5:12 ”De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toți au păcătuit…”
Și păcatul a adus întotdeauna mânia sfântă a lui Dumnezeu.
Încă de la începuturile umanității, mânia divină a fost o realitate prezentă în istoria omenirii, așa cum apare în Biblie.
Moartea este pedeapsa lui Dumnezeu asupra tuturor păcatelor, așa cum reiese din Romani 5:12-21.
Prin păcatul lui Adam, păcatul a intrat în lume, aducând și moartea asupra tuturor oamenilor.
Totuși, prin jertfa lui Hristos, harul și darul neprihănirii pot aduce viața veșnică celor care cred, așa cum este scris în Romani 6:23.
Fiecare cimitir și înmormântare sunt mărturii ale mâniei lui Dumnezeu asupra lumii blestemată de păcat, dar și ale speranței în Hristosul care ne poate feri de moartea veșnică.
Moartea este pedeapsa lui Dumnezeu asupra tuturor păcatului
Romani 5:12–21”De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toți au păcătuit… (Căci înainte de Lege păcatul era în lume. Dar păcatul nu este ținut în seamă câtă vreme nu este o lege. Totuși moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care este o icoană preînchipuitoare a Celui ce avea să vină. Dar cu darul fără plată nu este ca și cu greșeala, căci, dacă prin greșeala unuia singur, cei mulți au fost loviți cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu și darul pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur om, adică în Isus Hristos, s-au dat din belșug celor mulți. Și darul fără plată nu vine ca printr-acel unul care a păcătuit, căci judecata venită de la unul a adus osânda, dar darul fără plată venit în urma multor greșeli a adus o hotărâre de iertare. Dacă deci, prin greșeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul și darul neprihănirii vor domni în viață prin Acel Unul singur, care este Isus Hristos!) …Astfel dar, după cum printr-o singură greșeală a venit o osândă care a lovit pe toți oamenii, tot așa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toți oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viața. Căci, după cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulți au fost făcuți păcătoși, tot așa, prin ascultarea unui singur om, cei mulți vor fi făcuți neprihăniți. Ba încă și Legea a venit pentru ca să se înmulțească greșeala, dar unde s-a înmulțit păcatul, acolo harul s-a înmulțit și mai mult, pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot așa și harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viața veșnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.”
Romani 6:23”Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.”
ROMANI. 5:12”De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toți au păcătuit…”
Romani 6:23 ”Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.”
O Rugăciune a lui Moise, Omul lui Dumnezeu
Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost din neam în neam. Înainte ca să se fi născut munții și înainte ca să se fi făcut pământul și lumea, din veșnicie în veșnicie, Tu ești Dumnezeu! Tu întorci pe oameni în țărână și zici: „Întoarceți-vă, fiii oamenilor!” Căci înaintea Ta, o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a trecut, și ca o strajă din noapte.
Îi mături ca un vis: dimineața sunt ca iarba, care încolțește iarăși – înflorește dimineața și crește, iar seara este tăiată și se usucă. Noi suntem mistuiți de mânia Ta și îngroziți de urgia Ta. Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre și scoți la lumina Feței Tale păcatele noastre cele ascunse.
Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet. Anii vieții noastre se ridică la șaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; și lucrul cu care se mândrește omul în timpul lor nu este decât trudă și durere, căci trec iute, și noi zburăm. Dar cine ia seama la tăria mâniei Tale și la urgia Ta, așa cum se cuvine să se teamă de Tine? Învață-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă!
Mânia Divină față de Păcat: O Realitate Mortală
Scriptura ne dezvăluie în mod clar că mânia lui Dumnezeu față de păcat este reală și mortală.
Exilul lui Adam și Eva din Grădina Edenului (Geneza 3),
Conform relatării din Cartea Genezei, capitolul 3, Adam și Eva, primii oameni creați de Dumnezeu, au fost alungați din Grădina Edenului ca urmare a neascultării și încălcării poruncii divine. După ce au mâncat din pomul cunoștinței binelui și răului, la îndemnul șarpelui, Dumnezeu i-a pedepsit prin exilarea din paradisul terestru și condamnarea la o viață de trudă și suferință. Acest eveniment crucial marchează începutul istoriei omenirii și a relației complexe dintre Creator și creatura Sa. Episodul exilului din Grădina Edenului reprezintă o lecție fundamentală despre consecințele neascultării și importanța supunerii față de voia divină.
potopul cosmic (Geneza 6-9),
Potopul cosmic: Când Dumnezeu a curățat lumea
Conform relatării din Geneza 6-9, Dumnezeu a decis să curețe lumea prin potop, distrugând tot ce era rău și păcătos. Această poveste fascinantă ne oferă o perspectivă unică asupra modului în care Dumnezeu acționează pentru a restabili ordinea și dreptatea în lume. Deși evenimentul a fost devastator, el a reprezentat o nouă șansă pentru umanitate sub conducerea lui Noe și a familiei sale. Această relatare biblică ne învață despre judecata divină, dar și despre mila și harul lui Dumnezeu față de cei credincioși. Explorați mai în detaliu această poveste captivantă a potopului cosmic.
distrugerea Sodomei și Gomorei (Geneza 19),
Distrugerea Sodomei și Gomorei: O Lecție Divină despre Păcat și Judecată
Conform relatării din Geneza 19, Dumnezeu a decis să distrugă orașele Sodoma și Gomora din cauza răutății și depravării locuitorilor lor. Această poveste antică oferă o lecție puternică despre consecințele păcatului și importanța ascultării de Dumnezeu.
înfrângerea lui Faraon și a armatei sale în Marea Roșie (Exodul 14-15),
Înfrângerea Faraonului și a Armatei Sale în Marea Roșie
Biblia relatează o poveste fascinantă despre eliberarea poporului evreu de sub jugul Egiptului. În Exodul 14-15, citim despre înfrângerea zdrobitoare a Faraonului și a armatei sale în Marea Roșie. Această victorie divină a marcat un moment crucial în istoria poporului ales, demonstrând puterea și protecția lui Dumnezeu.
precum și incinerarea lui Nadab și Abihu (Leviticul 10) sunt toate exemple ale mâniei lui Dumnezeu.
Exemplele mâniei lui Dumnezeu în Biblie:
Biblia oferă câteva exemple puternice ale mâniei lui Dumnezeu față de păcat și neascultare. Două astfel de exemple sunt cazurile lui Nadab și Abihu, fiii lui Aaron, descrise în Leviticul 10.
Nadab și Abihu au adus un foc străin înaintea Domnului, contrar instrucțiunilor divine. Ca rezultat, „a ieșit un foc de la Domnul și i-a mistuit, și au murit înaintea Domnului” (Leviticul 10:2).
Aceste evenimente subliniază gravitatea păcatului și importanța ascultării depline de Dumnezeu. Ele ne reamintesc că Dumnezeu este sfânt și nu tolerează ușor neascultarea și încălcarea poruncilor Sale.
Deși doar Leviticul 10:6 folosește un cuvânt tradus ca „mânie”, fiecare dintre aceste cazuri demonstrează zelul lui Dumnezeu pentru sfințenia Sa. Dumnezeu este sfânt și așteaptă ca poporul Său să fie sfânt de asemenea. Aceste pasaje din Biblie subliniază importanța sfinției și a respectării poruncilor divine.
Dumnezeu nu poate tolera păcatul și, deși își poate întârzia dreptatea, El nu își va nega niciodată sfințenia. Prin intervenția divină și agenți secundari, mânia lui Dumnezeu va fi dezvăluită pe deplin.
Isaia 10 ), mânia lui Dumnezeu va fi dezvăluită pe deplin.
Mânia lui Dumnezeu se va dezvălui pe deplin
Profetul Isaia ne avertizează în capitolul 10 că mânia lui Dumnezeu se va dezvălui pe deplin împotriva celor care Îl resping și Îl nesocotesc. Acest pasaj subliniază faptul că Dumnezeu nu va tolera la nesfârșit păcatul și neascultarea, ci Își va arăta furia Lui dreaptă împotriva celor care refuză să se pocăiască și să se întoarcă la El. Trebuie să luăm în serios această avertizare și să ne pregătim inimile pentru judecata care va veni. Doar prin pocăință și credință în Hristos putem găsi adăpost de mânia lui Dumnezeu.
Dumnezeu, un Dumnezeu al răbdării și dreptății
Încetineala lui Dumnezeu la mânie ar trebui să fie o motivație pentru pocăință, nu o negare a dreptății Sale. Căci Exodul 34:7 afirmă că „El nu va curăța pe cei vinovați”, iar Numeri 14:18 precizează că Dumnezeu „pedepsește fărădelegea părinților în copii până la al treilea și la al patrulea neam”.
Totuși, Dumnezeu este „milostiv și plin de îndurare, îndelung răbdător și bogat în bunătate” (Ioel 2:13). El dorește ca oamenii să se întoarcă la El cu inima sfâșiată, nu doar cu gesturi exterioare. Această combinație divină de răbdare și dreptate trebuie să ne inspire pocăința și încrederea în Domnul.
După cum afirmă Exodul 34:6–7, Dumnezeu este „încet la mânie”. 9 O astfel de răbdare este un alt aspect al gloriei sale divine și unul care îi laudă înțelepciunea de a ști când să aibă răbdare și când să acționeze în dreptate.
Într-adevăr, încetineala lui Dumnezeu la mânie ar trebui luată ca motivație pentru pocăință
Ioel 2:13” Sfâșiați-vă inimile, nu hainele, și întoarceți-vă la Domnul Dumnezeul vostru! Căci El este milostiv și plin de îndurare, îndelung răbdător și bogat în bunătate și-I pare rău de relele pe care le trimite.”
Numeri 14:18” Domnul este încet la mânie și bogat în bunătate, iartă fărădelegea și răzvrătirea, dar nu ține pe cel vinovat drept nevinovat și pedepsește fărădelegea părinților în copii până la al treilea și la al patrulea neam.’”
Ioel 2:13” Sfâșiați-vă inimile, nu hainele, și întoarceți-vă la Domnul Dumnezeul vostru! Căci El este milostiv și plin de îndurare, îndelung răbdător și bogat în bunătate și-I pare rău de relele pe care le trimite.”
„căci el nu va curăţa pe cei vinovaţi” Numeri 14:18 ‘Domnul este încet la mânie și bogat în bunătate, iartă fărădelegea și răzvrătirea, dar nu ține pe cel vinovat drept nevinovat și pedepsește fărădelegea părinților în copii până la al treilea și la al patrulea neam.’
De la Geneza la Maleahi: Revelația Iubirii Divine și Mesajul Mântuirii
În cadrul cărților de la Geneza până la Maleahi, se dezvăluie o mărturie semnificativă despre profunda iubire a lui Dumnezeu pentru umanitate, dar și despre dreptatea Sa implacabilă.
Acest adevăr se manifestă în fiecare neam și în toate epocile. Dumnezeu, în îndelunga Sa răbdare, a oferit cu har iertare păcatelor poporului Său (Romani 3:25: „Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credința în sângele Lui, o jertfă de ispășire”).
Cu toate acestea, mânia Divină se prezintă ca un îndemn plin de dragoste către pocăință, o chemare care reverberează și în prezent, comunicată prin Noul Testament.
ROMANI 3:25: „Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credința în sângele Lui, o jertfă de ispășire, ca să-Și arate neprihănirea Lui.” Prin urmare, suntem invitați să ne întoarcem la lumina divină.
Mânia lui Dumnezeu în Noul Testament
Noul Testament ne descoperă cu sufletul deschis realitatea mâniei divine față de păcat și necredință, invitându-ne la o reflecție profundă. În începuturile lucrării lui Ioan Botezătorul, care a deschis calea către Hristos, vedem o chemare clară asupra conștiințelor noastre (Matei 3:7; Luca 3:7). De asemenea, Isus, în învățăturile Sale, a subliniat cu blândețe dar fermitate mânia lui Dumnezeu, descriind condițiile iadului – „iadul focului” (Matei 5:22), „focul veșnic” (Matei 18:8) și acel loc în care „viermele nu moare și focul nu se stinge” (Marcu 9:48).
În Ioan 3:36, Faptele Apostolilor 10:42-43 și Romani 2:16, Noul Testament ne îndeamnă cu iubire să conștientizăm judecata viitoare a lui Dumnezeu asupra păcătoșilor. Epistolele pauline ne învață despre mânia divină, punând accent pe grija față de imoralitate (Romani 1:24, 26, 28), necredință (Romani 3:5-6) și neascultare (Efeseni 2:3, 5:6; Coloseni 3:6; 1 Tesaloniceni 1:10).
Cel mai profund, Apocalipsa ne învață că mânia lui Dumnezeu se împlineste prin Isus Hristos, Mielul care aduce judecata divină (Apocalipsa 6:16, 14:10). Astfel, Noul Testament ne îndeamnă cu toată sinceritatea să ne temem de mânia lui Dumnezeu și să căutăm cu ardoare iertarea și mântuirea prin credința în Hristos.
Mânia lui Dumnezeu
Psalmul 75:8 ne amintește că „în mâna Domnului este o cupă, și vinul este tulbure; este plin de amestec, și El toarnă din ea; dar drojdia ei o vor bea toți păcătoșii pământului.” Această mânie divină este evidențiată și în Matei 26:39 și 42, unde Isus se roagă în Grădina Ghetsimani, acceptând „paharul” suferinței.
În Ioan 3:36 și Romani 2:6, Scriptura avertizează că „mânia lui Dumnezeu rămâne peste el” pentru cei care resping Fiul, și că Dumnezeu „va răsplăti fiecăruia după faptele lui.” Psalmii 97:10, 101:3, Amos 5:15 și Romani 12:9 ne îndeamnă să urâm răul și să ne ținăm departe de el.
Totuși, Psalmii 5:4-6 și 11:4-7 ne arată că Dumnezeu Însuși urăște răul și că El este drept în judecățile Sale. 1 Ioan 4:10 ne amintește că „dragostea este aceea că nu noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci El ne-a iubit pe noi.” Romani 12:1 ne cheamă să ne predăm lui Dumnezeu ca jertfă vie.
În final, Romani 1:18-11:36 prezintă o imagine de ansamblu a mâniei și a harului lui Dumnezeu, culminând în Apocalipsa 19:1-3 cu lauda pentru distrugerea Babilonului. Să ne apropiem de Dumnezeu cu teamă și cutremur, dar și cu încredere în dragostea Lui.
(Psalmul 75:8) Căci în mâna Domnului este un pahar, plin de vin spumos; El îl toarnă, și toți cei răi ai pământului vor bea din el până la cea din urmă picătură.
(Matei 26:39, 42) Și, mergând puțin mai departe, a căzut cu fața la pământ și Se ruga, zicând: „Tatăl Meu, dacă este cu putință, depărtează de la Mine paharul acesta; totuși, nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu.” … S-a dus iarăși a doua oară și S-a rugat, zicând: „Tatăl Meu, dacă nu poate trece de la Mine acest pahar fără să-l beau, facă-se voia Ta.”
(Ioan 3:36; Romani 2:6) Cine crede în Fiul are viața veșnică; dar cine nu crede în Fiu nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el. … El va răsplăti fiecăruia după faptele lui.
(Psalmul 97:10; 101:3; Amos 5:15; Romani 12:9) Voi cei ce iubiți pe Domnul, urâți răul! … Nu voi pune înaintea ochilor mei nimic rău; urăsc faptele celor ce se abat de la credință; … Urâți răul și iubiți binele, și așezați la poarta judecății! … Urâți răul și iubiți binele…”
(Psalmi 5:4–6; 11:4–7) Căci Tu nu ești un Dumnezeu care să se bucure de nelegiuire; răul nu poate locui lângă Tine. … Domnul este în Templul Său cel sfânt, Domnul are scaunul Său de domnie în ceruri; ochii Lui privesc, pleoapele Lui cercetează pe fiii oamenilor. … Căci Domnul este drept, El iubește dreptatea; cei drepți vor vedea fața Lui.
(1 Ioan 4:10) Dragostea stă în aceasta: nu că noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci că El ne-a iubit pe noi și L-a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre.
(Romani 12:1) Vă îndemn deci, fraților, pentru îndurările lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.
(Romani 1:18–11:36) Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva a toată necredința și nedreptatea oamenilor care înăbușă adevărul prin nelegiuire… Dar acum, fără Lege, s-a arătat o neprihănire a lui Dumnezeu… Deci, suntem socotiți neprihăniți prin credință, fără faptele Legii.
Lauda și Adorație în Apocalipsa 19:1-3
Apocalipsa 19:1-3 ne prezintă o scenă impresionantă de laudă și adorație în ceruri. După judecarea Babilonului, o mulțime mare din cer strigă: „Aleluia! Mântuirea, slava, puterea și stăpânirea sunt ale Dumnezeului nostru!” (v. 1). Această exclamație de bucurie și recunoștință arată că Dumnezeu este demn de toată lauda și închinarea pentru că a judecat pe cei răi și a restabilit dreptatea.
Mulțimea din cer continuă să laude pe Dumnezeu, spunând: „Aleluia! Fumul ei se ridică în vecii vecilor” (v. 3). Aceasta subliniază faptul că judecata asupra Babilonului este definitivă și ireversibilă. Dumnezeu a biruit și a restabilit ordinea divină.
(Apocalipsa 19:1–3) După aceea, am auzit în cer un glas puternic, ca glasul unei gloate numeroase, care zicea: „Aliluia! Mântuirea, slava, puterea sunt ale Dumnezeului nostru, căci judecățile Lui sunt adevărate și drepte; El a judecat pe curva cea mare…”
-Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos!
2 Petru 1:2
Isus Te Iubește
