Povestea lui Avraam (inițial cunoscut sub numele de Avram) și Lot începe cu tatăl lui Avraam, Terah.
Acesta a fost un bărbat deosebit, a cărui viață a fost marcată de decizii importante.
Terah a părăsit Urul caldeenilor, un oraș prosper și plin de viață, și a pornit într-o călătorie lungă spre apus, ajungând la Haran.
Aceasta a fost o alegere curajoasă, iar în această călătorie l-a însoțit Avraam, asistentul său de nădejde, soția lui Avraam, Sarah (inițial cunoscută sub numele de Sarai), și Lot, nepotul său, care a crescut alături de ei ca un membru al familiei.
Terah, un bărbat a murit în Haran, iar această întâmplare a dus la schimbări majore în viața lui Avraam și a celor din jurul său.
Potrivit Genezei 11:32, ”32 Zilele lui Terah au fost de două sute cinci ani, şi Terah a murit în Haran”, iar moartea sa a reprezentat nu doar o pierdere personală pentru Avraam, ci și un moment definitoriu în istoria poporului său.
Terah, Fiul lui Nahor și Strămoșul lui Avraam
Terah era fiul lui Nahor, care făcea parte din neamul lui Sem, fiul lui Noe. Nahor l-a născut pe Terah la o vârstă tânără de doar 29 de ani (Geneza 11:24), însă Terah avea 70 de ani înainte să se nască cei trei fii ai săi – Avraam, Nahor și Haran (versetul 26). Haran, tatăl lui Lot, a murit în timpul vieții lui Terah (versetul 28).
După moartea lui Haran, Terah și-a luat familia și a plecat din Ur al caldeenilor spre țara Canaanului. Însă, din motive necunoscute, Terah nu a ajuns niciodată la destinație, ci s-a oprit și s-a stabilit în Harran, unde a murit la vârsta de 205 ani.
Abia după moartea lui Terah, Dumnezeu l-a chemat pe Avraam să continue călătoria spre Canaan. Deși soția lui Avraam, Sarai, era stearpă, Dumnezeu i-a promis că îl va face o națiune mare (Geneza 12:1–2). Avraam a ascultat porunca lui Dumnezeu și și-a pus încrederea în Domnul până la sfârșitul vieții sale.
Anii mai târziu, Iosua a menționat că strămoșii lui Israel, inclusiv Terah, tatăl lui Avraam și al lui Nahor, locuiau dincolo de Eufrat și se închinau la alți dumnezei (Iosua 24:2). Iosua i-a îndemnat pe oameni să se depărteze de această moștenire păgână și să slujească Domnului (versetul 14). Deși Terah și familia sa erau închinători de idoli, Dumnezeu l-a chemat pe Avraam înainte ca acesta să-L cunoască. O binecuvântare este că Dumnezeu poate chema orice persoană, indiferent de strămoși sau credință anterioară, să trăiască o viață pentru El și să facă parte din planul Său măreț.
Geneza 12,1-3
Domnul zisese lui Avram: „Ieși din țara ta, din rudenia ta și din casa tatălui tău și vino în țara pe care ți-o voi arăta. Voi face din tine un neam mare și te voi binecuvânta; îți voi face un nume mare și vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta și voi blestema pe cei ce te vor blestema și toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.”
Dumnezeu îi dă lui Avraam o chemare și o promisiune remarcabilă. Dumnezeu îi cere lui Avraam să părăsească țara, rudenia și casa tatălui său și să meargă în țara pe care Dumnezeu i-o va arăta. În schimb, Dumnezeu îi promite că îl va face un neam mare, îl va binecuvânta și îi va face numele mare, astfel încât să fie o binecuvântare. Mai mult, Dumnezeu promite să-i binecuvânteze pe cei ce îl vor binecuvânta și să-i blesteme pe cei ce îl vor necinstește, iar prin el vor fi binecuvântate toate familiile pământului. Această promisiune includea o țară, o națiune și un popor.
GENEZA 12-6’7 ”
* Evr 11:9 ** Deut 11:30 Jud 7:1 † Gen 10:18 Gen 10:19 Gen 13:7
* Gen 17:1 ** Gen 13:15 Gen 17:8 Ps 105:9 Ps 105:11 † Gen 13:4”
Avraam a ascultat chemarea lui Dumnezeu, luându-și soția Sara și nepotul Lot, împreună cu slujitorii și averile lor, și s-a stabilit la Sihem.
„1”: „Această chemare a marcat începutul unei relații unice între Dumnezeu și Avraam, subliniind importanța credinței și a ascultării față de voința divină.”,
„2”: „Aceasta a fost o decizie riscantă, dar Avraam a demonstrat o credință neclintită în planurile lui Dumnezeu pentru el.”,
„3”: „Această promisiune a fost un moment pivotal în istoria biblică, subliniind legământul special pe care Dumnezeu l-a stabilit cu Avraam.”,
„4”: „Această promisiune nu a fost doar pentru Avraam, ci a avut implicații majore pentru viitorul întregii umanități, legându-se profund de planul lui Dumnezeu.”,
„5”: „El a început astfel o călătorie plină de încercări și descoperiri, ce avea să schimbe cursul istoriei.”,
„6”: „Aici a început aventura lui în credință, care avea să-l conducă pe Avraam spre multe alte intervenții divine în viața sa.”
După o perioadă scurtă petrecută în Egipt în timpul unei foamete, Avraam și Lot s-au întors în Canaan. Acolo, slujitorii lor s-au implicat în certuri pe marginea zonelor de pășunat pentru turmele lor mari de vite. Pentru a evita conflictul, Avraam i-a dat lui Lot prima alegere a pământului. Lot a ales țara câmpiei Iordanului, lângă Sodoma și Gomora, datorită pășunilor bogate din zonă. În schimb, Avraam s-a stabilit lângă Hebron. Deși alegerea lui Lot părea avantajoasă, s-a dovedit a fi una nebună, deoarece răutatea Sodomei era foarte mare.
Avram și Sarai în Egipt – O lecție despre onestitate și credință
Avram și Sarai se confruntă cu o foamete în țara lor și decid să se mute temporar în Egipt. Însă, Avram își teme pentru viața sa și îi cere Sarai să se dea drept sora lui, nu soția. Deși această decizie le aduce beneficii materiale, ea duce la complicații și consecințe neplăcute.
Faraon îl primește bine pe Avram datorită frumuseții Sarai, dar Domnul îl pedepsește pentru că a luat-o ca nevastă fără să știe adevărul. În final, Faraon îi restituie Sarai lui Avram și îi cere să plece.
Această poveste ne învață că onestitatea și credința în Dumnezeu sunt mai importante decât beneficiile materiale pe termen scurt. Deși Avram a încercat să-și protejeze viața, el a ajuns în situații dificile din cauza lipsei de sinceritate. Lecția este clară: să avem încredere în Dumnezeu și să fim onești, chiar dacă asta poate însemna sacrificii temporare.
Geneza 12:10-19”
A venit însă o foamete în țară, și Avram s-a coborât în Egipt ca să locuiască pentru câtăva vreme acolo, căci era mare foamete în țară. Când era aproape să intre în Egipt, a zis nevestei sale Sarai: „Iată, știu că ești o femeie frumoasă la față. Când te vor vedea egiptenii, vor zice: ‘Aceasta este nevasta lui!’ Și pe mine mă vor omorî, iar pe tine te vor lăsa cu viață. Spune, rogu-te, că ești sora mea, ca să-mi meargă bine din pricina ta și sufletul meu să trăiască datorită ție.” Când a ajuns Avram în Egipt, egiptenii au văzut că nevasta lui era foarte frumoasă. Slujbașii cei mai de frunte ai lui Faraon au văzut-o și ei și au lăudat-o la Faraon, și femeia a fost adusă în casa lui Faraon. Pe Avram l-a primit bine din pricina ei și Avram a căpătat oi, boi, măgari, robi și roabe, măgărițe și cămile. Dar Domnul a lovit cu mari urgii pe Faraon și casa lui din pricina nevestei lui Avram, Sarai. Atunci, Faraon a chemat pe Avram și i-a zis: „Ce mi-ai făcut? Pentru ce nu mi-ai spus că este nevastă-ta? De ce ai zis: ‘Este sora mea’, și am luat-o astfel de nevastă? Acum, iată-ți nevasta; ia-o și pleacă!”’
Avram și Lot: O despărțire necesară pentru a împlini promisiunea lui Dumnezeu
Geneza 13 ne prezintă o etapă importantă în viața lui Avram, după întoarcerea sa din Egipt. Împreună cu nevasta sa și Lot, Avram s-a întors în Canaan, fiind foarte bogat în vite, argint și aur. Ajungând la Betel, Avram a ridicat din nou un altar Domnului, chemând Numele Său.
Însă, averile lor deveniseră atât de mari, încât ținutul nu-i mai încăpea să locuiască împreună. S-a iscat o ceartă între păzitorii vitelor lui Avram și ai lui Lot, iar Avram a propus o despărțire amiabilă, lăsându-i lui Lot alegerea direcției în care să plece. Lot a ales Câmpia Iordanului, care era bine udată, în timp ce Avram a rămas în țara Canaan.
Deși despărțirea a fost necesară, Dumnezeu i-a reînnoit lui Avram promisiunea de a-i da toată țara Canaanului și de a-i face sămânța ca pulberea pământului. Avram a ridicat corturile lângă stejarii lui Mamre, zidind acolo un altar Domnului.
Geneza 13
Întoarcerea lui Avram în Canaan. Despărțirea de Lot
1Avram s-a suit din Egipt în țara de la miazăzi, el, nevastă-sa și tot ce avea, împreună cu Lot. 2Avram era foarte bogat în vite, în argint și în aur. 3Din țara de la miazăzi s-a îndreptat și a mers până la Betel, până la locul unde fusese cortul lui la început, între Betel și Ai, 4în locul unde era altarul pe care-l făcuse mai înainte. Și acolo, Avram a chemat Numele Domnului. 5Lot, care călătorea împreună cu Avram, avea și el oi, boi și corturi. 6Și ținutul acela nu-i încăpea să locuiască împreună, căci averile lor erau așa de mari încât nu puteau să locuiască împreună. 7S-a iscat o ceartă între păzitorii vitelor lui Avram și păzitorii vitelor lui Lot. Canaaniții și fereziții locuiau atunci în țară. 8Avram a zis lui Lot: „Te rog, să nu fie ceartă între mine și tine și între păzitorii mei și păzitorii tăi, căci suntem frați. 9Nu-i oare toată țara înaintea ta? Mai bine desparte-te de mine: dacă apuci tu la stânga, eu voi apuca la dreapta; dacă apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stânga.” 10Lot și-a ridicat ochii și a văzut că toată Câmpia Iordanului era bine udată în întregime. Înainte de a nimici Domnul Sodoma și Gomora, până la Țoar, era ca o grădină a Domnului, ca țara Egiptului. 11Lot și-a ales toată Câmpia Iordanului și a mers spre răsărit. Astfel s-au despărțit ei unul de altul. 12Avram a locuit în țara Canaan, iar Lot a locuit în cetățile din Câmpie și și-a întins corturile până la Sodoma. 13Oamenii din Sodoma erau răi și afară din cale de păcătoși împotriva Domnului.
Făgăduința dată lui Avram
14Domnul a zis lui Avram după ce s-a despărțit Lot de el: „Ridică-ți ochii și, din locul în care ești, privește spre miazănoapte și spre miazăzi, spre răsărit și spre apus; 15căci toată țara pe care o vezi ți-o dau ție și seminței tale în veac. 16Îți voi face sămânța ca pulberea pământului de mare; așa că, dacă poate număra cineva pulberea pământului, și sămânța ta va putea să fie numărată. 17Scoală-te, străbate țara în lung și în lat, căci ție ți-o voi da.” 18Avram și-a ridicat corturile și a venit de a locuit lângă stejarii lui Mamre, care sunt lângă Hebron. Și acolo a zidit un altar Domnului.
Avraam, Salvarea Lui Lot și Reînnoirea Legământului
O alianță de patru regi a atacat Sodoma, luând prizonieri pe Lot și mulți alții. Când Avraam a auzit vestea, a condus o forță de 318 oameni pentru a-l salva pe Lot. După ce a ieșit victorios din luptă, Avraam a dat o zecime din pradă unui preot numit Melchisedec (Geneza 14). Apoi, Dumnezeu și-a reînnoit legământul cu Avraam, care includea promisiunea unui fiu (Geneza 15).
Melhisedec, al cărui nume înseamnă „rege al dreptății”, a fost un rege al Salemului (Ierusalim) și preot al Dumnezeului Prea Înalt
Întâlnirea Lui Avraam cu Melhisedec: O Binecuvântare Divină
Geneza 14:18-20 ne prezintă o întâlnire remarcabilă între Avraam și Melhisedec, împăratul Salemului. Acest pasaj ne oferă o perspectivă profundă asupra rolului lui Melhisedec și a binecuvântării pe care acesta a adus-o lui Avraam.
În versetul 18, citim că Melhisedec „a adus pâine și vin” și că „el era preot al Dumnezeului celui Preaînalt”. Acest gest simbolizează ospitalitatea și binecuvântarea spirituală pe care Melhisedec le-a oferit lui Avraam.
Mai departe, în versetul 19, Melhisedec îl binecuvântează pe Avraam, spunând: „Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul cel Preaînalt, Ziditorul cerului și al pământului!” Această binecuvântare subliniază faptul că Dumnezeu este Cel care a oferit victoria lui Avraam asupra dușmanilor săi.
În versetul 20, Melhisedec continuă să-L laude pe Dumnezeu, spunând: „Binecuvântat să fie Dumnezeul cel Preaînalt, care a dat pe vrăjmașii tăi în mâinile tale!” Avraam, la rândul său, recunoaște lucrarea lui Dumnezeu prin dăruirea a zeciuielii către Melhisedec.
Această întâlnire ne învață despre importanța de a recunoaște și a se bucura de binecuvântările divine în viața noastră. Melhisedec a fost un instrument prin care Dumnezeu a adus o binecuvântare specială asupra lui Avraam.
Geneza 14:18–20; 18 Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine și vin – el era preot al Dumnezeului celui Preaînalt.
19 Melhisedec a binecuvântat pe Avram și a zis: „Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul cel Preaînalt, Ziditorul cerului și al pământului!
20Binecuvântat să fie Dumnezeul cel Preaînalt, care a dat pe vrăjmașii tăi în mâinile tale!” Și Avram i-a dat zeciuială din toate.”
Preotul Veșnic Conform Psalmului 110:4
Psalmul 110:4 declară: „Domnul a jurat și nu-I va părea rău: «Tu ești preot în veac, în felul lui Melhisedec.»” Acest verset subliniază rolul unic și veșnic al preoției lui Hristos.
Ca Preot Suprem, Hristos a fost chemat de Dumnezeu Însuși pentru a mijloci între cer și pământ. Așa cum Melhisedec a fost un preot al Dumnezeului Celui Preaînalt, la fel Hristos este Preotul Veșnic, a cărui slujire nu are sfârșit.
Prin jertfa Sa desăvârșită, Hristos a adus iertarea și mântuirea pentru toți cei care cred în El. El mijlocește neîncetat pentru poporul Său, asigurându-ne de dragostea și grija veșnică a lui Dumnezeu.
Psalmul 110:4;
4Domnul a jurat şi nu-I* va părea rău: „Tu** eşti preot în veac, în felul lui Melhisedec.”
* Num 23:19 ** Evr 5:6 Evr 6:20 Evr 7:17 Evr 7:21 Zah 6:13
Isus Hristos – Marele Nostru Preot Veșnic
Biblia ne învață că Isus Hristos este Marele Preot veșnic, după rânduiala lui Melhisedec. În Evrei 5:6-11, citim despre această adevărată identitate a Mântuitorului nostru:
„Tu ești preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec.” (v.6)
Isus, deși era Fiul lui Dumnezeu, a învățat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit (v.8). El S-a făcut urzitorul mântuirii veșnice pentru toți cei ce Îl ascultă (v.9), fiind numit de Dumnezeu Însuși „Mare Preot după rânduiala lui Melhisedec” (v.10).
Deși sunt multe de zis și lucruri grele de tâlcuit pe această temă, esența este clară: Isus Hristos este Marele nostru Preot veșnic, care a adus jertfa desăvârșită pentru păcatele noastre. În El avem mântuire și viață veșnică.
Evrei 5:6–11;6 Şi, cum zice iarăşi într-alt loc: „Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec”. 7 El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte şi fiind ascultat din pricina evlaviei Lui, 8 măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit. 9 Şi, după ce a fost făcut desăvârşit, S-a făcut pentru toţi cei ce-L ascultă urzitorul unei mântuiri veşnice, 10 căci a fost numit de Dumnezeu: Mare Preot „după rânduiala lui Melhisedec”. 11 Asupra celor de mai sus, avem multe de zis şi lucruri grele de tâlcuit, fiindcă v-aţi făcut greoi la pricepere. ,,
Isus, Marele Nostru Preot
Evrei 6:20 ”unde Isus a intrat pentru noi ca înainte-mergător, când a fost făcut „Mare Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec”.
Evrei 6:20 ne spune că Isus a intrat pentru noi ca înainte-mergător, când a fost făcut „Mare Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec”. Această afirmație ne oferă o perspectivă profundă asupra rolului și identității lui Isus.
Ca Marele Preot, Isus mijlocește între noi și Dumnezeu. El a intrat în Locul Preasfânt, deschizând calea spre prezența divină. Prin jertfa Sa, Isus ne-a eliberat de păcat și ne-a împăcat cu Tatăl ceresc.
Isus este Marele Preot „în veac”, ceea ce înseamnă că lucrarea Sa preoțească este veșnică și nepieritoare. El nu este doar un preot temporar, ci Cel care ne reprezintă în fața lui Dumnezeu pentru totdeauna.
Rânduiala lui Melhisedec, la care se face referire, este o prefigurare a preoției lui Isus. Melhisedec a fost un preot-împărat care a binecuvântat pe Avraam, arătând astfel o preoție superioară celei levitice. La fel, Isus este Regele și Preotul nostru, care ne binecuvântează cu har și mântuire.
Să ne bucurăm și să ne încredem în Isus, Marele nostru Preot, care mijlocește pentru noi în prezența lui Dumnezeu!
Preoția Domnului Nostru Isus Hristos
Textul biblic din Evrei 7:14-17 ne dezvăluie adevărata natură a preoției Domnului Isus Hristos. Deși Moise nu a spus nimic despre preoția lui Isus, care a ieșit din seminția lui Iuda, Scriptura mărturisește că Isus este preot în veac după rânduiala lui Melhisedec. Această preoție nu este bazată pe o poruncă pământească, ci pe puterea unei vieți nepieritoare. Isus este Marele Preot care mijlocește între Dumnezeu și oameni, oferind mântuirea veșnică tuturor celor care cred în El.
Evrei 7:14-17 ”
* Isa 11:1 Mat 1:3 Luca 3:33 Rom 1:3 Apoc 5:5
16pus nu prin legea unei porunci pământeşti, ci prin puterea unei vieţi nepieritoare.
17Fiindcă iată ce se mărturiseşte despre El: „Tu* eşti preot în veac după rânduiala lui Melhisedec.”
* Ps 110:4 Evr 5:6 Evr 5:10 Evr 6:20
Binecuvântarea lui Melhisedec asupra lui Avram
După înfrângerea lui Chedorlaomer și a împăraților aliați, Avram s-a întors victorios. Împăratul Sodomei l-a întâmpinat în Valea Șave. Acolo, Melhisedec, împăratul Salemului și preot al Dumnezeului Celui Preaînalt, l-a binecuvântat pe Avram. Melhisedec a adus pâine și vin, iar în cuvintele sale l-a lăudat pe Avram și pe Dumnezeul Celui Preaînalt, Creatorul cerului și pământului, care i-a dat lui Avram victoria asupra vrăjmașilor săi. În semn de recunoștință, Avram i-a dat lui Melhisedec zeciuială din toate.
Geneza 14:18–20”
Deși Avraam și Lot erau rude, alegerile lor au fost radical diferite. Avraam a ales să asculte de Dumnezeu și să-I urmeze chemarea, în timp ce Lot a fost atras de aparențele exterioare ale orașului Sodoma.
Povestea ne arată că „există o cale care i se pare corectă omului, dar în cele din urmă duce la moarte”
Proverbe 14:12 ”Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.”
Calea lui Lot către Sodoma părea atrăgătoare, dar l-a adus aproape de distrugere. În contrast, ascultarea lui Avraam de Dumnezeu l-a condus la împlinirea scopurilor divine.
Această poveste ne învață că Dumnezeu poate chema pe oricine să împlinească planuri mărețe, indiferent de statut sau aparențe. Cheia este să-I ascultăm vocea și să-I urmăm calea, chiar dacă nu întotdeauna este ușoară. Doar astfel vom găsi adevărata împlinire.
„1”: „În timp ce Avraam a ales să se îndepărteze de zona de confort și să se aventureze în necunoscut, Lot a decis să rămână în mediul familiar, dar riscant.”,
„2”: „Aceasta alegere l-a dus pe Lot pe un drum care părea plin de oportunități, dar care ascundea capcane periculoase.”,
„3”: „Acest avertisment ne reamintește să ne examinăm cu atenție alegerile și să discernem între preferințele personale și voința divină.”,
„4”: „Astfel, Lot a experimentat consecințe devastatoare, care i-au afectat nu doar viața sa, ci și pe cei dragi lui.”,
„5”: „Prin fiecare decizie pe care o ia, Avraam ne oferă un exemplu de credință și obediență, întărind ideea că dedicarea unei vieți în slujba lui Dumnezeu aduce binecuvântări.”,
„6”: „Fiecare alegere pe care o facem poate avea ramificații profunde în viața noastră și în viețile celor din jur.”,
„7”: „Voința divină poate fi adesea dificil de urmat, dar este esențial să avem răbdare și încredere în momentele de incertitudine.”,
„8”: „Adevărata împlinire vine dintr-o relație strânsă cu Creatorul nostru și din urmarea căii sale cu credință.”
-Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos!
2 Petru 1:2
Isus Te Iubește