Judecata Ipocrită și Neprihănită: Lecția lui Isus
Isus nu a avertizat împotriva oricărui fel de judecată, ci mai degrabă împotriva judecății ipocrite și neprihănite, care se bazează pe standarde duble și prejudecăți.
Matei 7:1–5;”
Nu judecați, ca să nu fiți judecați. Căci cu ce judecată judecați, veți fi judecați; și cu ce măsură măsurați, vi se va măsura. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău și nu te uiți cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? Sau cum poți zice fratelui tău: ‘Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău’ și, când colo, tu ai o bârnă într-al tău? Fățarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, și atunci vei vedea deslușit să scoți paiul din ochiul fratelui tău.”
Matei 7:2”Căci cu ce judecată judecați, veți fi judecați; și cu ce măsură măsurați, vi se va măsura.”
1 Corinteni 2:14-15;14Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, și nici nu le poate înțelege, pentru că trebuie judecate duhovnicește. 15Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul și el însuși nu poate fi judecat de nimeni. ”’
Proverbele 4:23”Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții!
Tit 1:16;”Ei se laudă că-L cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc, căci sunt o scârbă: nesupuși și netrebnici pentru orice faptă bună.”
Matei 3:8”Faceți dar roade vrednice de pocăința voastră.”
Aceasta este o distincție foarte importantă, deoarece învățătura lui Isus reflectă o înțelegere profundă a naturii umane și a tendinței noastre de a fi critici față de cei din jur fără a ne analiza propriile defecte.
Conform Scripturilor, oamenii care judecă trebuie să-și amintească faptul esențial că vor fi judecați după același standard pe care îl aplică altora: „Așa cum judecați pe alții, veți fi judecați” (Matei 7:2). Această afirmație servește ca un avertisment serios pentru toți cei care se consideră superiori altora sau care îi condamnă rapid pe cei din jur fără a lua în considerare propriile slăbiciuni.
Creștinul trebuie să exercite discernământ pentru a distinge între bine și rău. Isus a avertizat ucenicii Săi împotriva judecății ipocrite, dar a subliniat necesitatea de a recunoaște „câinii” și „porcii” – cei care nu sunt vrednici de lucrurile sfinte.
De asemenea, Isus i-a avertizat să se ferească de profeții mincinoși, care pot părea credibili la exterior, dar care, de fapt, sunt lupi răpitori. Creștinul trebuie să fie atent la roadele oamenilor pentru a-i putea identifica corect.
Fraților, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, care sunteți duhovnicești, să-l ridicați cu duhul blândeții. Fiți atenți la voi înșivă, pentru a nu fi și voi ispitiți. Purtați-vă sarcinile unii altora și veți împlini astfel legea lui Hristos. Fiecare să-și cerceteze fapta lui, și atunci va avea cu ce să se laude numai în ceea ce-l privește pe el, și nu cu privire la alții. Cine primește învățătura în Cuvânt să facă parte din toate bunurile lui și celui ce-l învață. Dumnezeu nu Se lasă a fi batjocorit – ce seamănă omul, aceea va și secera. Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. Așadar, cât avem prilej, să facem bine la toți, și mai ales fraților în credință.
Judecățile Aspre: Despre Bârna și Paiul în Lucrurile Sfinte
Nu judecați, ca să nu fiți judecați. (Matei 7:1) Această învățătură a lui Isus este adesea interpretată greșit ca o interdicție totală a oricărei forme de evaluare sau critică. Totuși, o analiză mai aprofundată a contextului ne poate oferi o perspectivă mai nuanțată asupra acestei învățături.
Isus nu interzice evaluarea morală în sine, ci ne avertizează împotriva judecății aspre și a ipocriziei. Înainte de a-i critica pe alții, trebuie să ne examinăm propriile greșeli și slăbiciuni. Numai atunci vom putea oferi sfaturi și corecții cu compasiune și înțelegere.
Scopul acestei învățături este de a ne ajuta să dezvoltăm o atitudine de umilință și de a ne concentra mai întâi pe îmbunătățirea propriei noastre vieți, înainte de a încerca să-i corectăm pe alții.
Necredința fraților lui Isus
Isus străbătea Galileea, evitând Iudeea, deoarece iudeii încercau să-L omoare. În timp ce se apropia Praznicul Corturilor, frații Lui L-au îndemnat să se arate lumii și să-Și demonstreze lucrările, deoarece nici ei nu credeau în El. Isus le-a răspuns că încă nu-I venise vremea, dar le-a spus să se suie la praznic, în timp ce El a rămas în Galileea.
După ce frații Lui s-au suit la praznic, Isus S-a suit și El, dar în secret, fiind căutat de iudei, care vorbeau în șoaptă despre El. Unii Îl considerau un om bun, în timp ce alții Îl acuzau că duce norodul în rătăcire. La jumătatea praznicului, Isus S-a suit la Templu și a învățat norodul, stârnind mirarea iudeilor, care se întrebau cum poate avea o asemenea învățătură fără a fi învățat.
Isus le-a răspuns că învățătura Lui nu este a Lui, ci a Celui ce L-a trimis, și le-a spus că dacă cineva vrea să facă voia lui Dumnezeu, va recunoaște dacă învățătura este de la Dumnezeu. Deși iudeii căutau să-L prindă, nimeni nu a pus mâna pe El, deoarece încă nu-I sosise ceasul. Mulți din norod au crezut în El, dar fariseii și preoții cei mai de seamă au trimis aprozi să-L prindă.
Discernământul Biblic: Echilibrul dintre a nu judeca și a discerne
Deși Biblia ne îndeamnă să nu judecăm pe alții, acest lucru nu înseamnă că nu putem sau nu trebuie să exercităm discernământ. Chiar Isus Însuși a făcut distincție între cei vrednici și nevrednici, între adevăr și minciună.
În Matei 7:6,” Să nu dați câinilor lucrurile sfinte și să nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare și să se întoarcă să vă rupă.”
El ne avertizează să nu dăm „ce este sfânt” câinilor și să nu aruncăm „mărgăritarele” noastre la porci.
Mai târziu, în aceeași predică, El ne îndeamnă să fim atenți la „profeții mincinoși” și să îi recunoaștem după roadele lor
Matei 7:15-16” Păziți-vă de proroci mincinoși. Ei vin la voi îmbrăcați în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt niște lupi răpitori. Îi veți cunoaște după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Tot așa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom care nu face roade bune este tăiat și aruncat în foc. Așa că după roadele lor îi veți cunoaște.”
Deci, cum putem discerne cine sunt „câinii”, „porcii” și „profeții mincinoși” dacă nu avem capacitatea de a judeca în funcție de doctrine și fapte? Isus ne dă voie și chiar ne îndeamnă să distingem binele de rău. Discernământul biblic este esențial pentru a ne proteja de influențe negative și a ne alinia la adevărul divin.
Adevărul Divin și Judecata
Deși Biblia ne îndeamnă să fim plini de compasiune și să nu judecăm pe alții, aceasta nu înseamnă că toate acțiunile sunt la fel de plăcute lui Dumnezeu sau că adevărul este o noțiune fluidă. Dimpotrivă, Cuvântul lui Dumnezeu ne arată cu claritate că adevărul divin este constant, veșnic și strâns legat de natura sfântă a Creatorului.
Orice neagă acest adevăr este o iluzie.
A numi ceva „minciună” este mai mult o aliniere la învățăturile divine despre păcat decât o judecată.
În mod similar, recunoașterea adulterului sau uciderii ca păcate nu este o critică, ci mai degrabă o acceptare a principiilor morale stabilite de Dumnezeu.
Când Isus ne-a spus să nu judecăm, El ne-a învățat să avem discernământul necesar pentru a înțelege păcatul în lumina voinței divine.
Adevărul biblic este desăvârșit, iar recunoașterea lui nu reprezintă o judecată, ci o mărturie a realității veșnice instituită de Dumnezeu.
Judecata și Responsabilitate: Echilibrul Biblic
Deși Biblia ne îndeamnă la a evita judecarea altora, aceasta nu implică inexistența unui mecanism prin care să abordăm păcatul. De fapt, Biblia conține o întreagă carte denumită Judecătorii, care ilustrează modul în care Dumnezeu Însuși a desemnat judecători pentru a călăuzi poporul Israel
Sistemul judiciar contemporan, inclusiv judecătorii săi, reprezintă o componentă esențială a societății.
Când Isus afirmă „Nu judeca”, El nu sugerează că orice comportament ar trebui să fie considerat acceptabil.
Dimpotrivă, El pune accent pe importanța responsabilității individuale și pe necesitatea de a ne recunoaște propriile erori înainte de a-i judeca pe ceilalți.
Un echilibru între compasiune și responsabilitate este crucial pentru construirea unei societăți sănătoase și juste.
Este necesar să ne asigurăm că nu devenim nici prea rigizi, nici prea permisivi, ci să căutăm calea de mijloc care ne permite să abordăm păcatul cu fermitate, dar și cu dragoste.
Judecata: Depășirea Aparențelor și Cultivarea Judecății Corecte
Conform Evangheliei după Ioan, Isus a dat o poruncă directă:
„Nu mai judeca după aparențe, ci judecă corect”
Ioan 7:24” Nu judecați după înfățișare, ci judecați după dreptate.”
Acest verset ne oferă un indiciu important cu privire la tipul de judecată pe care Dumnezeu îl dorește de la noi – o judecată bazată pe adevăr și dreptate, nu pe prejudecăți sau aparențe înșelătoare.
Prea adesea, ne grăbim să tragem concluzii despre oameni și situații fără a avea toate informațiile necesare. Această judecată superficială poate duce la atitudini și acțiuni greșite. În schimb, Dumnezeu ne cheamă să căutăm adevărul, să analizăm cu atenție circumstanțele și să emitem judecăți echitabile și responsabile.
1″: „Judecata superficială nu doar că dăunează relațiilor, dar creează și un mediu de neîncredere și prejudecăți.”,
„2”: „Această păcătuire ne permite să ne concentrăm pe aspectele exterioare, ignorând adâncimea sufletului fiecărei persoane.”,
„3”: „Isus reamintește că adevărata judecată provine din înțelegerea și compasiunea, nu din critici dure.”,
„4”: „Aceste acte ale binecuvântării ne arată cum iubirea și iertarea transcend aparențele și judecățile greșite.”,
„5”: „Cu toate acestea, ea a avut curajul să se apropie, conștientă de stigma pe care o purta.”,
„6”: „Într-un gest plin de umilință, ea și-a recunoscut păcatele în fața lui Isus.”,
„7”: „Acest moment de vulnerabilitate subliniază puterea compasiunii și a acceptării necondiționate.”,
„8”: „Iată o poveste care ilustrează profunditatea iubirii divine și a iertării.”,
„9”: „Moștenirea ciocnirii dintre cele două datorii ne ajută să înțelegem cât de mult am fost iertați.”,
„10”: „Este ușor să judecăm pe baza valorilor și a percepțiilor noastre limitate.”,
„11”: „Dar felul în care oamenii ne tratează este un barometru al umanității lor.”,
„12”: „Această comparație servește ca un avertisment împotriva judecății superficiale.”,
„13”: „Este esențial să ne amintim că fiecare interacțiune oferă o oportunitate pentru empatie.”,
„14”: „În lume plină de greșeli, iubirea și acceptarea fac minuni pentru suflete.”,
„15”: „Este responsabilitatea noastră să ne examinăm propriile prejudecăți și judecăți.”,
„16”: „Prin această deschidere, putem construi punți autentice și reale între oameni.”,
„17”: „Acceptarea diversității umane ne îmbogățește și ne îndreaptă spre adevăratele valori umane.”
Judecata Superficială: O Eroare Semnificativă
Conform Scripturii, a judeca pe cineva exclusiv pe baza aparențelor este o greșeală gravă
Ioan 7:24”Nu judecați după înfățișare, ci judecați după dreptate.
Este vital să ne aprofundăm în adevăr înainte de a formula judecăți Proverbe 18:13”Cine răspunde fără să fi ascultat face o prostie și își trage rușinea.”
Exemplul lui Simon Fariseul evidențiază capcanele judecății superficiale, care ne împiedică să percepem adevărata esență a fiecărei ființe.
Isus l-a mustrat pe Simon pentru această abordare inadecvată
Luca 7:36-50”Un fariseu a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa fariseului și a șezut la masă. Și iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului. A adus un vas de alabastru cu mir mirositor și stătea înapoi lângă picioarele lui Isus și plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei și să le șteargă cu părul capului ei; le săruta mult și le ungea cu mir. Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L poftise și-a zis: „Omul acesta, dacă ar fi un proroc, ar ști cine și ce fel de femeie este cea care se atinge de El: că este o păcătoasă.” Isus a luat cuvântul și i-a zis: „Simone, am să-ți spun ceva.” „Spune, Învățătorule”, I-a răspuns el. „Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt, cu cincizeci. Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi dar, care din ei îl va iubi mai mult?” Simon I-a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult.” Isus i-a zis: „Drept ai judecat.” Apoi S-a întors spre femeie și a zis lui Simon: „Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta și nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele, dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei și Mi le-a șters cu părul capului ei. Tu nu Mi-ai dat sărutare, dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir. De aceea îți spun: Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puțin iubește puțin.” Apoi a zis femeii: „Iertate îți sunt păcatele!” Cei ce ședeau cu El la masă au început să zică între ei: „Cine este Acesta de iartă chiar și păcatele?” Dar Isus a zis femeii: „Credința ta te-a mântuit; du-te în pace.”
Să ne îndrumăm către o practică judicioasă, pentru a evita capcana judecății neîntemeiate. Să ne deschidem inimile pentru a aprecia complexitatea umană, oferindu-le ocazia de a fi cunoscuți în mod autentic, asemenea lui Isus.
Numai în acest fel ne vom îmbogăți înțelepciunea și vom evita erorile judecății superficiale.
Evitarea Condamnării Altora în timp ce ne Condamnăm pe Noi Înșine
Isus a fost foarte clar în Evanghelia după Matei: „Nu judecați, ca să nu fiți judecați” (Matei 7:1).
Această poruncă este precedată de comparații cu ipocriții
(Matei 6:2”)Tu, dar, când faci milostenie, nu suna cu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii în sinagogi și în ulițe, pentru ca să fie slăviți de oameni. Adevărat vă spun că și-au luat răsplata.”,
-undeva unde sunt evidențiate faptele lor de buni samariteni, și urmată de un avertisment serios împotriva ipocriziei
Matei 7:3–5’De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău și nu te uiți cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? Sau cum poți zice fratelui tău: ‘Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău’ și, când colo, tu ai o bârnă într-al tău? Fățarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, și atunci vei vedea deslușit să scoți paiul din ochiul fratelui tău.”.
Când subliniem păcatul altora în mod constant, în timp ce noi înșine comitem același păcat cu o regularitate de neimaginat, ne condamnăm de fapt pe noi înșine în fața lui Dumnezeu
Romani 2:1” Așadar, omule, oricine ai fi tu care judeci pe altul, nu te poți dezvinovăți, căci prin faptul că judeci pe altul, te osândești singur, fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleași lucruri.
Judecata ipocrită este profund greșită și contravine învățăturilor lui Isus în mod fundamental.
În plus, aceasta nu doar că afectează relațiile noastre cu semenii, ci și cu Creatorul nostru, ce ne îndeamnă la iubire și compasiune, și ne cheamă să fim mai buni unii cu alții.
Este esențial să ne examinăm propriile alegeri și comportamente, înainte de a ne permite să criticăm comportamentele altora, deoarece fiecare dintre noi are slăbiciuni și imperfecțiuni.
Blândețea Transformatoare: Puterea Relațiilor Pozitive
Conform Scripturii, „Este esențial să manifestăm blândețe față de toți”
Tit 3:2”să nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie gata de ceartă, ci cumpătați, plini de blândețe față de toți oamenii.”
Isus ne inspiră să ne amintim că „Modul în care judecați pe ceilalți va fi măsura cu care veți fi judecați”
Matei 7:2”Căci cu ce judecată judecați, veți fi judecați; și cu ce măsură măsurați, vi se va măsura.
Biblia ne îndeamnă că „Milostivilor li se va arăta îndurare””
Căci cu ce judecată judecați, veți fi judecați; și cu ce măsură măsurați, vi se va măsura.
Matei 5:7”Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!
De aceea, să ne concentrăm asupra blândeții și compasiunii în relațiile noastre.
Fiecare zi este o oportunitate de a aduce bunătate, milă și înțelegere în viața celor din jur.
Judecata Propriei Neprihăniri: O Cale Greșită
Iacov 4:6”Dar, în schimb, ne dă un har și mai mare. De aceea zice Scriptura: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți.”
În pilda lui Isus despre fariseul și vameșul, fariseul era încrezător în propria sa neprihănire și din acea poziție mândră îl judeca pe vameș. Totuși, Dumnezeu vede inima și a refuzat să ierte păcatul fariseului
Luca 18:9–14”A mai spus și pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înșiși că sunt neprihăniți și disprețuiau pe ceilalți. „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu și altul, vameș. Fariseul stătea în picioare și a început să se roage în sine astfel: ‘Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, hrăpăreți, nedrepți, preacurvari, sau chiar ca vameșul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.’ Vameșul stătea departe și nu îndrăznea nici ochii să și-i ridice spre cer, ci se bătea în piept și zicea: ‘Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!’ Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalță va fi smerit și oricine se smerește va fi înălțat.””
Judecata neadevărată este greșită.
Biblia interzice în mod clar să dăm mărturie mincinoasă
”Proverbe 19:5”Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit și cel ce spune minciuni nu va scăpa.”
și ne îndeamnă
„Nu defăimați pe nimeni” Tit 3:2”să nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie gata de ceartă, ci cumpătați, plini de blândețe față de toți oamenii.”
Suntem chemați să fim smeriți și miloși, lăsând judecata în mâinile lui Dumnezeu.
„1”: „Aceasta ne amintește că avem nevoie de o relație autentică cu El, bazată pe sinceritate și deschidere.”,
„2”: „Aceste cuvinte subliniază că mândria ne separă de harul divin.”,
„3”: „Aceasta ilustrează că neprihănirea noastră proprie nu este suficientă pentru a câștiga favoarea lui Dumnezeu.”,
„4”: „Fariseul se considera superior datorită faptelor sale, ignorând necesitatea unei inimi umile.”,
„5”: „Această comparație subliniază diferența între o inimă plină de mândrie și una umilă care caută iertare.”,
„6”: „Astfel, vameșul reprezintă modelul umilinței care atrage mila lui Dumnezeu.”,
„7”: „Aceste versete ne amintesc că smerenia este cheia adevăratei neprihăniri.”,
„8”: „Judecarea superficială este o capcană periculoasă care distorsionează adevărul și ne îndepărtează de iubirea lui Dumnezeu.”,
„9”: „Aceasta reflectă natura caracteristică a unui adevărat credincios: să își cunoască limitele și să se încreadă în bunătatea divină.”
Creștinii, Chemați să Lumineze Calea Adevărului
Chemarea creștinilor este de a aduce lumină asupra păcatului, chiar dacă sunt percepuți ca fiind critici. A se opune păcatului este o reflecție a dăruirii față de adevăr. Menținerea standardelor divine subliniază clar nedreptatea și poate provoca reacții din partea celor care aleg calea păcatului în detrimentul evlaviei.
Asemenea lui Ioan Botezătorul, care a fost neclintit în adevărul său, chiar și în fața mâniei lui Irodiadei, creștinii sunt adesea acuzați de „judecare” sau intoleranță atunci când vorbesc împotriva păcatului. Însă, opunerea păcatului nu este greșită. Menținerea standardului dreptății definește în mod natural nedreptatea și atrage criticile celor care aleg păcatul în locul evlaviei.
Așa cum spune Isaia 40:8, „iarba se usucă, floarea cade, dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.” Adevărul nu poate fi tăcut, chiar dacă poate atrage reacții negative. Creștinii sunt chemați să fie lumina în întuneric, să stea neclintiti în adevăr, indiferent de consecințe.
Asemenea lui Ioan Botezătorul, care a fost neclintit în adevărul său, chiar și în fața mâniei lui Irodiadei când a denunțat adulterul ei cu Irod (Marcu 6:18–19), ”Creștinii sunt adesea acuzați de „judecare” sau intoleranță atunci când vorbesc împotriva păcatului.
Marcu 6:18–19”18Şi Ioan zicea lui Irod: „Nu-ţi* este îngăduit să ţii pe nevasta fratelui tău!”
* Lev 18:16 Lev 20:21
19Irodiada avea necaz pe Ioan şi voia să-l omoare. Dar nu putea,”
Isaia 40:8”iarba se usucă, floarea cade, dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.”
Creștinii sunt chemați să exercite o judecată dreaptă, nu una nedreaptă sau neîntemeiată.
Așa cum Isus a subliniat în
Ioan 7:24”Nu judecați după înfățișare, ci judecați după dreptate.”’
Fapte 20:27, ”Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu.”
2 Timotei 4:2-4”propovăduiește Cuvântul, stăruiește asupra lui la timp și ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândețea și învățătura. Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute și își vor da învățători după poftele lor. Își vor întoarce urechea de la adevăr și se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.”
Când ne confruntăm cu frații greșiți, trebuie să o facem cu blândețe și iubire
Galateni 6:1-10 ”Fraților, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, care sunteți duhovnicești, să-l ridicați cu duhul blândeții. Și ia seama la tine însuți ca să nu fii ispitit și tu. Purtați-vă sarcinile unii altora și veți împlini astfel legea lui Hristos. Dacă vreunul crede că este ceva, măcar că nu este nimic, se înșală singur. Fiecare să-și cerceteze fapta lui, și atunci va avea cu ce să se laude numai în ceea ce-l privește pe el, și nu cu privire la alții; căci fiecare își va purta sarcina lui însuși. Cine primește învățătura în Cuvânt să facă parte din toate bunurile lui și celui ce-l învață. Nu vă înșelați: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va și secera. Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea, dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viața veșnică. Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. Așadar, cât avem prilej, să facem bine la toți, și mai ales fraților în credință.”
Matei 18:15-17”Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustră-l între tine și el singur. Dacă te ascultă, ai câștigat pe fratele tău. Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inși, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii și, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân și ca un vameș.”
În toate acestea, trebuie să spunem adevărul cu dragoste
Efeseni 4:15”ci, credincioși adevărului, în dragoste, să creștem în toate privințele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.”
Doar astfel putem ajuta la restaurarea și creșterea comunității creștine.
Predică Cuvântul cu fermitate, la timp și ne la timp. Mustră, ceartă și îndeamnă cu blândețe și învățătură. Căci va veni vremea când oamenii nu vor mai suporta învățătura sănătoasă, ci își vor alege învățători după propriile poftiri, întorcându-și urechea de la adevăr și îndreptându-se spre istorisiri închipuite. Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, mustră-l în particular. Dacă te ascultă, l-ai câștigat. Dacă nu, ia cu tine încă unul sau doi martori. Dacă refuză să asculte de ei, spune-l Bisericii. Iar dacă nu ascultă nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân și un vameș.
Iertarea lui Dumnezeu pentru păcătoși: Lecția de la Isus și femeia păcătoasă
Într-o zi, un fariseu l-a invitat pe Isus să mănânce la el acasă. În timp ce Isus era la masă, o femeie păcătoasă din cetate a venit și a început să-I spele picioarele cu lacrimile ei, să le șteargă cu părul ei și să le ungă cu mir. Fariseul a fost șocat de acest gest și s-a gândit că dacă Isus ar fi un profet, ar fi știut că femeia este o păcătoasă.
Însă Isus i-a spus o pildă despre doi datornici cărora un cămătar le-a iertat datoriile. El i-a întrebat pe cei prezenți care dintre ei îl va iubi mai mult pe cămătar. Simon a răspuns că acela căruia i-a iertat mai mult. Isus i-a spus atunci că femeia a iubit mult pentru că i-au fost iertate multe păcate.
În final, Isus i-a spus femeii: „Iertate îți sunt păcatele!” Cei prezenți s-au întrebat cine este Acesta care iartă chiar și păcatele. Dar Isus i-a spus femeii: „Credința ta te-a mântuit; du-te în pace.”
-Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos!
2 Petru 1:2
Isus Te Iubește