Conform cu Psalmul 24:1-2, Totul aparține Domnului, atât Cerul, cât și Pământul.
Este important de reținut că atât cei buni, cât și cei răi sunt ai Domnului Isus. Totuși, cei răi sunt așa deoarece au ales să fie astfel, iar plata păcatului este Moartea. Biblia consemnează clar că Dumnezeu a creat vase de cinste și vase de ocară. Cel rău a fost creat pentru a sluji celui bun și a duce la îndeplinire planul lui Dumnezeu.
Psalmul 24:1-2
1Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el,
lumea și cei ce o locuiesc!
2Căci El l-a întemeiat pe mări
și l-a întărit pe râuri
Importanța acceptării Credinței în Isus Hristos ca Domn și Mijlocitor, potrivit cu învățăturile biblice, ne arată că doar Isus este Suveran și Domn atât în Cer, cât și pe Pământ!
Viața noastră trebuie să fie profund ancorată în credința în Dumnezeu, împletind credința cu faptele, pentru a trăi în acest trup doar o vreme, înainte de a ne îndrepta spre destinul pregătit pentru fiecare dintre noi, așa cum a fost hotărât înainte de întemeierea cerului și a pământului.
Astfel, suntem chemați să ne pregătim în acest corp pentru transformare și alegere, pentru a ne bucura de Veșnicia Veșniciilor!
Dumnezeu a văzut tot ce făcuse și a fost foarte bun. A observat frumusețea creației Sale și a fost mulțumit de ea. Și a fost seară și a fost dimineață – ziua a șasea. Aceasta a fost o etapă importantă în actul profund al creației, așa cum ne arată Geneza 1:1-2: ”La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul. Pământul era pustiu și gol; peste fața adâncului de ape era întuneric, și Duhul lui Dumnezeu Se mișca pe deasupra apelor.” Aceste versete subliniază începuturile universului, un moment semnificativ în care toate lucrurile au luat naștere din haos.
Geneza 26:31 ne împărtășește o altă poveste din istoria biblică, spunându-ne: S-au sculat dis-de-dimineață și s-au legat unul cu altul printr-un jurământ. Acest act simbolizează angajamentul și fidelitatea dintre ei. Isaac i-a lăsat apoi să plece, iar ei l-au părăsit în pace, demonstrând astfel cum, chiar și în momentele dificile, există un drum de reconciliere și respect reciproc. Această istorie ne aduce aminte de puterea relațiilor interumane și de importanța respectului în toate interacțiunile noastre.
1. Pământul este o capodoperă strălucitoare a lui Dumnezeu.
Povestea creației din Geneza ne arată că Dumnezeu este „Sursa… a tot ceea ce este” (Romani 11:36). El a evaluat creatia ca fiind „bună”, chiar „foarte bună”. Biblia ne confirmă cuvintele psalmistului: „Al Domnului este pământul și tot ce este în el, lumea și cei ce locuiesc în ea” (Psalmii 24:1-2).
2. Pământul a fost creat de Dumnezeu să răsune cu gloria Lui, nu doar pentru nevoile umane.
Acesta este un aspect important pe care Biblia ne invită să-l explorăm și poate adesea să ne scape. Psalmul 148 ne îndeamnă: „Lăudați pe Domnul! … Lăudați-l, soare și lună; lăudați-l, toate stele strălucitoare! Lăudați-L, ceruri cele mai înalte, și ape deasupra cerurilor!”
Entuziasmul lui Dumnezeu pentru creația Sa, dincolo de folosirea ei pentru oameni, devine evident în povestea lui Iov. Răspunsurile lui Dumnezeu către Iov (Iov 38-39) subliniază că întreaga lume nu se învârte doar în jurul oamenilor. Domnul îngrijeşte o vale, făcându-i florile să înflorească, flori nevăzute vreodată de ochii oamenilor.
3. Ființele umane sunt cea mai prețioasă dintre creațiile lui Dumnezeu.
Povestea creației din Geneza subliniază acest adevăr în moduri diverse: oamenii sunt creați la final, li se oferă stăpânire asupra restului creației, sunt singurele ființe create după chipul lui Dumnezeu și doar în ei Dumnezeu insuflă suflarea vieții (Geneza 1:26, 2:7). Măreția ființelor umane este sărbătorită cu bucurie în Psalmul 8.
4. Ființele umane au fost create din pământ, pentru a străluci pe pământ.
Geneza povestește cum prima ființă umană a fost modelată din țărâna pământului, numită Adam, cuvânt care rezonează cu ebraicul „adamah”, semnificând „praf”. Această legătură între oameni și pământ este un ideal puternic în ecologia modernă. Această temă subliniază și mai mult evidențierea că ființele umane sunt capodopere divine. Ele sunt mărețe, dar și ancorate în pământ.
5. Dumnezeu a încredințat pământul ca dar și binecuvântare umanității.
„Cerul este al Domnului, dar El a dat pământul omului”, afirmă psalmistul (Psalmii 115:16). Este Dumnezeu cel care le-a arătat oamenilor cum să cultive pământul pentru a aduce rod (Isaia 28:23-26).
6. Aprecierea pentru universul creat îmbogățește relația noastră cu Dumnezeu.
Declarația clasică a acestei idei se găsește în Psalmul 19: „Cât de clar descoperă cerul slava lui Dumnezeu! Cât de clar arată faptele sale! Fiecare zi îl anunță în ziua următoare; fiecare noapte o repetă la următoarea.”
Apostolul Pavel ne inspirează: „Suntem aici să vestim Vestea Bună, să ne întoarcem… la Dumnezeul cel viu, Creator al cerului, pământului, mării și tot ce este în ele. În trecut, a lăsat oamenii să urmeze propriile drumuri. Dar a demonstrat întotdeauna existența sa prin faptele sale minunate: El îți dă ploaie din cer și recolte la momentele potrivite; El îți oferă hrană și umple inimile de bucurie” (Fapte 14:15-17).
7. Dumnezeu a încredințat ființelor umane să protejeze și să îngrijească pământul.
Geneza utilizează patru verbe. Geneza 1:28 ne poruncește celor din umanitate să umplem pământul și să stăpânim asupra creaturilor sale. Geneza 2:15 ne reamintește că Adam trebuie să lucreze grădina și să o păstreze.
A păstra grădina înseamnă a o proteja și a ne asuma responsabilitatea pentru bunăstarea ei. Termenul biblic pentru acest rol este administrator, adică un manager, cineva încredințat cu bunuri care trebuie folosite cu разумност.
8. Ființele umane și pământul se confruntă cu provocări majore.
Biblia aduce în prim-plan o criză ecologică și ne permite să vedem că ființele umane sunt responsabile. După cădere, Domnul i-a spus lui Adam: „Din cauza a ceea ce ai făcut, pământul va fi sub blestem.” După potop, Domnul i-a spus lui Noe: „Toate animalele, păsările și peștii vor trăi cu frică de tine.” Pavel afirmă că „toată creația geme de durere”. Citind Biblia, nu ar trebui să ne surprindă că ființele umane sunt sursa crizelor din natură.
9. Dumnezeu lucrează pentru a salva atât ființele umane, cât și pământul.
Mesajul central al Bibliei este acțiunea lui Dumnezeu pentru a salva ființele umane. Este un aspect adesea neobservat, dar intenția lui Dumnezeu de a aduce mântuire se extinde asupra întregii creații, nu doar asupra umanității.
Profetul Isaia descrie o împărăție a păcii în termenii armoniei mediului: „Lupii și oile vor trăi împreună în pace, iar leoparzii se vor culca cu caprele tinere. Vițeii și puii de leu vor hrăni împreună, iar copiii mici vor avea grijă de ei” (Isaia 11:6-7).
Deși cuvintele lui Isaia sunt minunate, Pavel oferă cea mai profundă afirmație a răscumpărării întregii creații: „Făptura așteaptă cu entuziasm ca fiii lui Dumnezeu să fie revelați. Căci creația a fost supusă frustrării, nu prin propria ei alegere, ci prin voința celui care a supus-o, în speranța că creația însăși va fi eliberată din robia ei de decădere și adusă în libertatea copiilor lui Dumnezeu.” (Romani 8:19-21).
Psalmul 24:1-2
1Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el,
lumea și cei ce o locuiesc!
2Căci El l-a întemeiat pe mări
și l-a întărit pe râuri
„1”: „Aceasta ne reamintește de ordinea divină care guvernează universul, unde fiecare lucru are un scop menținut de voința Sa eternă.”,
„2”: „Aceasta ne dă încredere profundă, știind că iubirea divină ne înconjoară, având grijă de noi în toate momentele vieții.”,
„3”: „Fiecare râu și mare este o manifestare a puterii Sale divine, aducându-ne aminte de măreția creației.”,
„4”: „Această realitate ne îndeamnă să ne apropiem cu inima deschisă și plină de recunoștință, recunoscându-L ca sursa noastră de viață și inspirație.”
Ceea ce alegi să faci cu darul sacru al corpului tău zilnic reflectă o voință divină, deoarece există un plan specific pentru sufletul tău.
Activitățile tale curente: fie că te dedici picturii inspirate de iluminarea divină, conferințelor cu convingere, muzicii cântate din inimă, cusutului cu răbdare, rugăciunilor dintr-o credință profundă, predării cu dragoste, construirii de spitale ca expresii ale contribuției sociale, săpării fântânilor pline de speranță, promovării justiției cu devotament, împărtășirii de poezii care ating suflete, sau îngrijirii celor aflați în nevoie, iubindu-ți aproapele ca pe tine însuți – toate acestea constituie baza pentru fructificarea în împărăția lui Dumnezeu.
Aceste activități nu reprezintă doar o metodă de a îmbunătăți viața noastră terestră, ci constituie o parte esențială a călătoriei noastre spirituale, contribuind la edificarea Împărăției Sale.
Coloseni 1:15-20
El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel Întâi Născut din toată zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri și pe pământ, cele văzute și cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El și pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile și toate se țin prin El. El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, Cel Întâi Născut dintre cei morți, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietate. Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El și să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ, cât și ce este în ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui.
„1”: „El întruchipează esența divină și reprezintă manifestarea perfectă a lui Dumnezeu în timp și spațiu.”,
„2”: „Toate puterile și autoritățile au fost subordonate prin voința Sa supremă.”,
„3”: „În El găsim un echilibru perfect între spiritual și material, între ceresc și pământesc.”,
„4”: „Aceasta înseamnă că, prin unitatea Sa cu Biserica, El oferă direcție și scop comunității credincioșilor.”,
„5”: „Această poziție subliniază importanța Sa în planul divin de salvare și restaurare a omenirii.”,
„6”: „Această reconciliere este un dar minunat pentru toți cei care cred în El și acceptă jertfa Sa.”,
„7”: „Astfel, El devine Mijlocitorul perfect între Dumnezeu și oameni, aducând mântuire și redempțiune.
Romani 12:1-2
Vă îndemn dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită.
„1”: „În acest context, oferirea întregii noastre ființe lui Dumnezeu devine o declarație de devotament și umilință.”,
„2”: „Aceasta este o invitație la o viață dedicată în întregime voinței și planului divin.”,
„3”: „Prin urmare, suntem îndemnați să ne construim caracterul și acțiunile în lumina adevărului revelat.”,
„4”: „Această realitate ne îndeamnă să ne trăim viața cu scop și intenție, având mereu în minte eternitatea.”,
„5”: „Astfel, fiecare zi devine o oportunitate de a reflecta gloria lui Dumnezeu în tot ceea ce facem.”
În lumina divină, Dumnezeu ne-a dăruit marea responsabilitate de a conserva și a proteja frumusețea splendidă a creației Sale, chemându-ne cu inimi deschise să îngrijim și să apărăm acest dar sacru.
Deși uneori simțim povara și melancolia adâncă a lumii moderne, este esențial să ne amintim că suntem chemați să căutăm cu insistență și să răspândim speranța în jurul nostru, căci fiecare dintre noi face parte din acest plan divin (Romani 8:19-21).
Uniți în spirit, putem aduce lumină și bucurie în viețile celor din jur, așa cum ne îndeamnă și Luca (Luca 10:2).
Romani 8:19-21
19De asemenea, și firea așteaptă cu o dorință înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu. 20Căci firea a fost supusă deșertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă 21că și ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu.
Noi, ca și copii ai lui Dumnezeu, suntem născuți din nou, nu din carne, ci din Duhul Sfânt, care ne îmbărbătează și se descoperă celor ce Îl caută cu toată inima – „TOATĂ INIMA”, adică celor ce ard de dorința de a-L cunoaște pe Dumnezeu și care se străduiesc să trăiască prin luminarea Scripturii!
Firescul, adică păcatul, nu poate să pătrundă în moștenirea divină rezervată copiilor lui Dumnezeu!
„1”: „Această așteptare este mai mult decât o simplă speranță; este o expresie a dorinței profunde de comuniune cu Creatorul nostru.”,
„2”: „Transformarea promisa va aduce o nouă ordine în univers, unde dreptatea și bunătatea vor domni pentru eternitate.”,
„3”: „Astfel, suntem îndemnați să trăim conform acestei noi identități, să ridicăm privirile spre cer și să ne străduim pentru o viață în slujba lui Dumnezeu.”
Luca 10:27
El a răspuns: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu tot cugetul tău și pe aproapele tău ca pe tine însuți.”
Pentru a descoperi adevărata iubire, trebuie să-L cunoaștem pe DUMNEZEU, să înțelegem cine este aproapele nostru și să ne îndreptăm privirea asupra vrăjmașilor Lui Dumnezeu!
Vrăjmașii se împart în două categorii:
1. Vrăjmașul om, pe care suntem chemați să-l iubim cu iubirea Agape, adică iubirea divină a lui Dumnezeu!
2. Cel de-al doilea vrăjmaș este Satana, vrăjmașul lui Dumnezeu și al tot ce este sacru.
1 Ioan 4:18-19
Dragostea și frica omenească sunt oferite pentru acest loc numit pământ, unde este bine să le conștientizăm, deoarece, de aici, începem să cunoaștem Dragostea Desăvârșită, Dragostea Lui Dumnezeu din Ioan 3:16.
Și cunoaștem Adevărul conform cu Ioan 1:1, în care observăm adevărata Dragoste, Isus Hristos, care, știind ce va suferi pentru noi, aduce planul de Mântuire și sacrificiul din Dragostea Agape de care ne bucurăm.
„Această dragoste ne îndrumă să ne eliberăm de temerile care ne împiedică să ne deschidem inimile spre adevăr.”
„Fiecare pas pe care îl facem în credință ne apropie de această dragoste divină.”
„Astfel, fiecare experiență trăită în această călătorie ne ajută să ne aprofundăm în urma Lui Hristos.”
„Acesta este motivul pentru care ne străduim să vibrăm cu acest mesaj de iubire divină.”
„Prin fiecare cuvânt și acțiune, ne dedicăm să fim oglindirea iubirii Lui în lume.”
-Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos!