Romani 10:4
Căci Hristos este sfârșitul Legii, pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea.
Hristos, Sfârșitul Legii
Romani 10:4 ne învață că „Hristos este sfârșitul Legii, pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea.” Această afirmație subliniază importanța credinței în Hristos ca singura cale către mântuire și neprihănire.
Prin jertfa Sa, Hristos a împlinit Legea Vechiului Testament, eliberându-ne de povara respectării riguroase a preceptelor legale. Acum, prin credința în El, oricine poate primi darul neprihănirii, fără a se mai strădui să se îndreptățească prin fapte.
Această veste bună ne cheamă să ne încredem pe deplin în lucrarea desăvârșită a lui Hristos și să ne bucurăm de libertatea pe care o avem în El.
Zeciuiala în Noul Testament: Să dai sau să nu dai?
Fiecare creștin va fi confruntat la un moment dat cu întrebarea dacă să dea zeciuială sau nu. Conform Scripturii, creștinii sunt chemați să dea bisericii proporțional cu binecuvântările lui Dumnezeu. În loc să ne întrebăm „Cât se cere?”, ar trebui să ne întrebăm „Cât putem da?”.
Zeciuiala din Vechiul Testament a stabilit reguli pentru dăruirea proporțională. Astăzi, oricine este dedicat lui Hristos ar trebui să poată oferi o parte adecvată din averea lor în mod voluntar pentru a sprijini operațiunile în desfășurare ale bisericii lor. Dăruirea nu ar trebui să fie o obligație, ci o expresie a recunoștinței și devotamentului nostru față de Dumnezeu.
„1”: „Această dilemă a zeciuielii a stârnit multe discuții și interpretări variate de-a lungul generațiilor.”,
„2”: „Biserica primară a practicat dăruirea din inimă, fără a urmări un procent fix.”,
„3”: „Prin această schimbare de perspectivă, ne putem concentra mai mult pe generozitate decât pe îndatoriri.”,
„4”: „Aceste reguli au fost esențiale pentru menținerea comunităților de credință și a sprijinului reciproc.”,
„5”: „În acest context, fiecare contribuție devine un act de slujire și solidaritate față de cei din jur.”,
„6”: „Această atitudine ne ajută să recunoaștem binecuvântările primite și să ne angajăm activ în extinderea lor.”
Perspectiva Noului Testament asupra Zeciuielii
În timp ce Vechiul Testament ne oferă reguli și îndatoriri referitoare la zeciuială și dăruire, Noul Testament deschide o ușă către o înțelegere spirituală profundă a acestei practici. După ce Isus a adus mântuirea omenirii, El ne îndeamnă să îmbrățișăm o viziune duhovnicească asupra zeciuielii și ofrandelor.
Ioan 3:16 ne reamintește: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.”
Isus ne călăuzește să depășim dreptatea cărturarilor și fariseilor, îndemnându-ne să ne oferim dăruirea dincolo de o simplă obligație.
Matei 23:23 ne avertizează: „Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi dați zeciuială din izmă, din mărar și din chimen și lăsați nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila și credincioșia; pe acestea trebuie să le faceți, și pe acelea să nu le lăsați nefăcute.”
Credincioșii sunt chemați să trăiască o dăruire din inimă, care să reflecte o generozitate plină de dragoste și devotament.
Noul Testament ne îndeamnă să lăsăm ca zeciuiala și dăruirea să izvorască dintr-o inimă recunoscătoare, plină de iubire pentru Dumnezeu, nu doar din simțul datoriei. Acesta este standardul pe care Isus l-a așezat pentru ucenicii Săi.
„1”: „Noul Testament ne învață că adevărata esență a zeciuielii nu se măsoară în cantitate, ci în sinceritatea și dragostea cu care o oferim.”,
„2”: „Acest verset Ioan 3 cu 16 ne descoperă adâncimea dragostei divine și exemplul perfect de dăruire pe care Dumnezeu ni l-a dăruit.”,
„3”: „Isus ne cheamă la o generozitate care reflectă natura divină și o dăruire ce izvorăște din iubire, nu din teamă sau constrângere.”,
„4”: „Acest principiu ne învață că dăruirea este o expresie a credinței și recunoștinței noastre față de Dumnezeu.”,
„5”: „Este vital ca fiecare credincios să-și examineze inima și motivațiile atunci când vine vorba de zeciuială.”,
„6”: „Această provocare către o dăruire autentică este esențială pentru crearea unei comunități unite în dragoste și slujire.”
Iată învățăturile esențiale ale principiului dăruirii divine:
Dumnezeu este Creatorul tuturor lucrurilor, iar poporul Său slujește ca „administratori ai binecuvântărilor sale”. El ne oferă cu generozitate tot ceea ce avem nevoie, inclusiv resurse materiale
1 Corinteni 10:26 –Căci „al Domnului este pământul și tot ce conține”
Exod 19:5, Deuteronom 10:14, Psalmi 24:1, Psalmi 50:12, 1 Corinteni 10:28
De aceea, este datoria noastră să gestionăm cu înțelepciune aceste daruri, astfel încât să putem împărtăși binecuvântările și dragostea Sa cu ceilalți.
Este important de știut că orice câștig pe care îl avem este posibil numai prin harul Său, astfel încât credincioșii își pot exprima recunoștința oferindu-I o parte din ceea ce au.
Dăruirea divină este cea mai puternică remediere împotriva materialismului. Banii nu pot aduce adevărata fericire. În schimb, fericirea se găsește în relația cu Dumnezeu, mai degrabă decât în acumularea de bunuri materiale.
„Poruncește-le celor bogați în această lume să nu fie aroganți și nici să-și pună nădejdea în bogăție… Ci să-și pună nădejdea în Dumnezeu, care ne oferă din belșug totul pentru a ne bucura.”
1 Timotei 6:17-19”17 ”Îndeamnă pe bogații veacului acestuia să nu se îngâmfe și să nu-și pună nădejdea în niște bogății nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belșug ca să ne bucurăm de ele. 18Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogați în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alții, 19așa ca să-și strângă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie pentru ca să apuce adevărata viață.
Creștinii trebuie să dea bisericii proporțional cu prevederile lui Dumnezeu. În loc să întrebe: „Cât se cere?”, creștinii trebuie să întrebe: „Cât pot da?” Zeciuiala în Vechiul Testament a stabilit reguli pentru dăruirea proporțională.
Astăzi, oricine este dedicat lui Hristos ar trebui să poată oferi o parte adecvată din averea lor în mod voluntar pentru a sprijini operațiunile în desfășurare ale bisericii lor. Evrei 7 menționează preotul Melhisedec, căruia Avraam i-a dat lui Isus o zecime din ceea ce avea el.
Melhisedec a fost regele Salemului și preot al Dumnezeului Prea Înalt. El l-a binecuvântat pe Avraam, iar Avraam i-a dat o zecime din tot.
Numele Melchisedec înseamnă „rege al dreptății” și „regele păcii”. Fără tată sau mamă, fără genealogie, fără început de zile sau sfârșit de viață, el rămâne preot pentru totdeauna, asemănător cu Fiul lui Dumnezeu.
În cele din urmă, o notă despre Evrei 7, un pasaj care este în paralel cu Melhisedec – preotul căruia Avraam i-a dat lui Isus o zecime din ceea ce avea el.
Melhisedec, Împăratul Salemului și Preot al Dumnezeului Preaînalt
Melhisedec a fost o figură remarcabilă în Vechiul Testament, întâlnită în cartea Genezei. El a fost Împăratul Salemului și Preot al Dumnezeului Preaînalt, care l-a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul împăraților și l-a binecuvântat.
Melhisedec a primit zeciuială de la Avraam, fiind numit „Împărat al neprihănirii” și „Împărat al păcii”. El este descris ca fiind fără tată, fără mamă, fără spiță de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții, dar asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, rămânând preot în veac.
Importanța lui Melhisedec este subliniată de faptul că până și patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război. Acest lucru arată cât de mare a fost Melhisedec, deoarece cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare.
Preoția lui Melhisedec este prezentată ca fiind superioară preoției leviților, deoarece Isus Hristos a fost ridicat ca preot „după rânduiala lui Melhisedec”, și nu după rânduiala lui Aaron. Astfel, preoția lui Melhisedec prefigurează preoția veșnică a lui Hristos.
Zeciuiala – Principiul Biblic al Dăruirii
Zeciuiala este un concept din Vechiul Testament care cerea ca israeliții să dea 10% din recoltele și efectivele lor la tabernacol/templu (Levitic 27:30; Numeri 18:26; Deuteronom 14:24; 2 Cronici 31:5). De fapt, Legea Vechiului Testament cerea mai multe zecimi – una pentru leviți, una pentru folosirea templului și a sărbătorilor și una pentru săracii din țară – care ar fi împins totalul la aproximativ 23,3%.
După împlinirea Legii prin moartea lui Isus Hristos, Noul Testament nu poruncește sau recomandă un sistem legalist al zecimii. Noul Testament vorbește doar despre importanța și beneficiile dăruirii, spunând că darurile ar trebui să fie „în conformitate cu venitul” (1 Corinteni 16:2). Unii creștini au luat cifra de 10% din zecimea Vechiului Testament și au aplicat-o ca „minimum recomandat” pentru dăruire.
Deși creștinului nu i se cere o zeciuială, Noul Testament subliniază că trebuie să dăm după cum putem, uneori mai mult de 10%, alteori mai puțin, în funcție de capacitatea noastră și de nevoile trupului lui Hristos. Cel mai important este ca darurile să fie oferite cu motive curate și o atitudine de închinare față de Dumnezeu (2 Corinteni 9:7).
Dărnicie și Zeciuială:
Fiecare trebuie să dea așa cum a hotărât în inima lui, nu fără tragere de inimă sau prin constrângere, căci Dumnezeu iubește un dăruitor vesel (2 Corinteni 9:7). Isus a observat o văduvă săracă care a dat tot ce avea, mai mult decât toți ceilalți (Luca 21:1-4). Trebuie să fim atenți să nu neglijăm lucrurile mai grele ale legii, precum dreptatea, îndurarea și credincioșia, în timp ce ne concentrăm pe zeciuială (Matei 23:23, Luca 11:42). Domnul a poruncit să aducem zeciuiala plină în magazie, pentru a avea hrană în casa Lui și pentru a fi binecuvântați (Maleahi 3:10). Trebuie să ajutăm pe cei slabi și să ne amintim cuvintele Domnului Isus, că este mai binecuvântat să dai decât să primești (Faptele Apostolilor 20:35). Dumnezeu iubește pe cel care dă cu bucurie și va răsplăti dărnicia noastră (2 Corinteni 9:6-7, Luca 6:38).
De la Vechiul Testament la economia modernă
Zeciuiala a fost întotdeauna o expresie a credinței și a recunoștinței față de darurile divine. În vremurile biblice, israeliților li s-a cerut să aducă zeciuiala din recoltele și animalele lor, ca un act de consacrare și închinare, întrucât nu aveau formele moderne de tranzacție. Ei erau chemați să-și ofere bogățiile într-un sistem bazat pe troc, unde bunurile și turmele reprezentau moneda lor spirituală. Odată cu evoluția sistemelor financiare, zeciuiala a continuat să se reinventeze, transformându-se din 10% din recolte într-o mărturie a generozității din veniturile actuale.
Unii cred că zeciuiala este o poruncă divină, în timp ce alții o percep ca pe un principiu moral ce trebuie aplicat cu discernământ și reflecție. Această discuție îmbrățișează nu numai perspectivele teologice, ci și valorile și intențiile fiecărei inimi. Indiferent dacă contribuie cu timp, talente sau resurse financiare, fiecare creștin își recunoaște rolul de administrator al darurilor primite de la Creator. Această conștiință profundă îi îndeamnă să participe la îmbunătățirea comunității și să sprijine pe cei aflați în nevoie, trăind astfel o viață de dăruire. Este esențial ca fiecare individ să reflecteze asupra modului în care poate aduce un omagiu kilometrul abundenței divine în existența sa.
Fiecare trebuie să dea așa cum a hotărât în inima lui, nu fără tragere de inimă sau prin constrângere, căci Dumnezeu iubește un dăruitor vesel (2 Corinteni 9:7). Isus a observat o văduvă săracă care a dat tot ce avea, mai mult decât toți ceilalți (Luca 21:1-4). Trebuie să fim atenți să nu neglijăm lucrurile mai grele ale legii, precum dreptatea, îndurarea și credincioșia, în timp ce ne concentrăm pe zeciuială (Matei 23:23, Luca 11:42). Domnul a poruncit să aducem zeciuiala plină în magazie, pentru a avea hrană în casa Lui și pentru a fi binecuvântați (Maleahi 3:10). Trebuie să ajutăm pe cei slabi și să ne amintim cuvintele Domnului Isus, că este mai binecuvântat să dai decât să primești (Faptele Apostolilor 20:35). Dumnezeu iubește pe cel care dă cu bucurie și va răsplăti dărnicia noastră (2 Corinteni 9:6-7, Luca 6:38).
Versete Biblice despre zeciuiala Vechiul Testsment & Noul Testament
Geneza 14:20
Binecuvântat să fie Dumnezeul cel Preaînalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!” Şi Avram i-a dat zeciuială din toate.
(Exod 35:5) Din ceea ce ai, ia o jertfă pentru Domnul. Oricine este dispus să aducă Domnului o jertfă.
(Ieșirea 35:21–22) Și au venit toți cei cărora l-a stârnit inima și toți cei cărora l-a mișcat duhul, și au adus contribuția Domnului pentru a fi folosită pentru cortul întâlnirii și pentru toate slujbele lui și pentru hainele sfinte. . Așa că au venit, atât bărbați, cât și femei. Toți cei care aveau o inimă bună au adus fibule și cercei și inele cu sigiliu și brațe, tot felul de obiecte de aur, fiecare om închinand Domnului o ofrandă de aur.
(Exodul 36:3–6) Și au primit de la Moise toată contribuția pe care o adusese poporul Israel pentru a face lucrarea la sanctuar. Ei încă îi aduceau daruri de bunăvoie în fiecare dimineață, astfel încât toți meșterii care făceau orice fel de treabă la sanctuar au venit, fiecare de la sarcina pe care o făcea, și i-au spus lui Moise: „Poporul aduce mult mai mult decât suficient pentru făcând lucrarea pe care Domnul ne-a poruncit să o facem”. Deci Moise a dat poruncă și s-a vestit în toată tabăra cuvântul: „Să nu mai facă niciun bărbat sau femeie pentru contribuția pentru sanctuar”.
(Deuteronom 8:18) Să-ți aduci aminte de Domnul, Dumnezeul tău, căci El îți dă putere să obții bogății, ca să-și întărească legământul pe care l-a jurat părinților tăi, așa cum este astăzi.
(Deuteronom 16:10) Apoi să prăznuiești Sărbătoarea Săptămânilor Domnului Dumnezeului tău, cu un dare de dar de bună voie din mâna ta, pe care să o dai așa cum te va binecuvânta Domnul Dumnezeul tău.
(Deuteronom 16:16–17) „De trei ori pe an, toți bărbații tăi să se înfățișeze înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care îl va alege: la sărbătoarea azimelor, la sărbătoarea săptămânilor și la sărbătoarea cortițelor. . Ei nu vor apărea înaintea Domnului cu mâinile goale. Fiecare om să dea după cum poate, după binecuvântarea Domnului, Dumnezeului tău, pe care ți-a dat-o.
(1 Cronici 29:2-3) Așa că am asigurat pentru casa Dumnezeului meu, cât am putut, aurul pentru lucrurile de aur, argintul pentru lucrurile de argint și arama pentru lucrurile de argint. bronz, fier pentru lucrurile de fier și lemn pentru lucrurile lemnoase, în afară de cantități mari de onix și pietre pentru întărire, antimoniu, pietre colorate, tot felul de pietre prețioase și marmură. Mai mult decât atât, pe lângă tot ce am pus la dispoziție pentru casa sfântă, am o comoară a mea de aur și argint și, din cauza devotamentului meu față de casa Dumnezeului meu, o dau casei Dumnezeului meu.
(1 Cronici 29:9–12) Atunci poporul s-a bucurat pentru că dăduseră de bunăvoie, căci cu toată inima s-au oferit fără plată Domnului. Și împăratul David s-a bucurat foarte mult. De aceea David a binecuvântat pe Domnul în prezența întregii adunări. Și David a zis: „Binecuvântat ești Tu, Doamne, Dumnezeul lui Israel, tatăl nostru, în vecii vecilor. A Ta, Doamne, este măreția și puterea și slava și biruința și măreția, căci tot ce este în ceruri și pe pământ este al tău. A Ta este împărăția, Doamne, și tu ești înălțat ca cap mai presus de toate. Atât bogăția, cât și cinstea vin de la tine și tu stăpânești peste toate. În mâna ta sunt puterea și puterea, iar în mâna ta este să faci mare și să dai putere tuturor.
(2 Cronici 31:12) Poporul lui Dumnezeu a adus cu fidelitate contribuțiile, zecimii și darurile dedicate.
(Neemia 10:35–37) Ne obligăm să aducem primele roade ale pământului nostru și primele roade din toate roadele fiecărui pom, an de an, în Casa Domnului; de asemenea, să aducem în Casa Dumnezeului nostru, preoților care slujesc în Casa Dumnezeului nostru, întâiul născut dintre fiii noștri și din vitele noastre, după cum este scris în Lege, și întâiul născut dintre turmele și turmele noastre. ; și să aducem preoților, în odăile casei Dumnezeului nostru, cele dintâi din aluatul nostru și aporturile noastre, rodul fiecărui pom, vinul și untdelemnul; și să aducem leviților zecimea din pământul nostru, căci leviții sunt cei care adună zecimea în toate cetățile noastre unde muncim.
(Neemia 12:43–44) (poporul lui Dumnezeu) a oferit jertfe mari, bucurându-se pentru că Dumnezeu le dăduse o mare bucurie. S-au bucurat și femeile și copiii. Sunetul de bucurie… se auzea departe. Bărbați erau numiți să se ocupe de depozitele pentru contribuții, primele roade și zecimi.
(Neemia 13:11–12) Așa că m-am confruntat cu oficialii și am spus: „De ce este casa lui Dumnezeu părăsită?” Și i-am adunat și i-am pus în locurile lor. Atunci tot Iuda a adus zeciuiala din cereale, vin și ulei în depozite.
(Haghei 1:1–11) În al doilea an al împăratului Darius, în luna a șasea, în prima zi a lunii, cuvântul Domnului a venit prin mâna profetului Hagai către Zorobabel, fiul lui Şealtiel, guvernatorul lui Iuda și lui Iosua, fiul lui Ioțadac, marele preot: „Așa vorbește Domnul oștirilor: Poporul acesta zice că încă nu a venit vremea să zidească casa lui. Doamne.” Atunci cuvântul Domnului a venit prin mâna profetului Hagai: „Este vremea să locuiți în casele voastre cu lambriuri, când casa aceasta este în ruină? Acum, deci, așa vorbește Domnul oștirilor: Priviți căile voastre. Ai semănat mult și ai cules puțin. Mănânci, dar nu te sătura niciodată; bei, dar nu te saturi niciodată. Vă îmbrăcați, dar nimeni nu este cald. Iar cel care câștigă salarii o face pentru a le pune într-o pungă cu găuri. „Așa vorbește Domnul oștirilor: Luați în considerare căile voastre. Suie-te pe dealuri și adu lemne și zidește casa, ca să mă bucur de ea și să fiu slăvit, zice Domnul. Ai căutat mult și iată că s-a ajuns la puțin. Și când l-ai adus acasă, l-am suflat. De ce? zice Domnul oștirilor. Din cauza casei mele care stă în ruine, în timp ce fiecare dintre voi se ocupa cu propria sa casă. De aceea cerurile de deasupra voastre au reținut roua și pământul și-a reținut rodul. Și am chemat secetă asupra pământului și a dealurilor, asupra grânelor, a vinului nou, a untdelemnului, asupra celor care dă pământul, asupra oamenilor și a fiarelor și asupra tuturor ostenelilor lor.”
(Psalmul 50:10) Căci fiecare fiară din pădure este a mea, vitele de pe o mie de dealuri.
(Proverbe 11:24–25) Un om dă gratuit, dar câștigă și mai mult; altul reține necuvenit, dar ajunge la sărăcie. Un om generos va prospera; cel care împrospătează pe alții va fi însuși împrospătat.
(Proverbe 28:22) Un om zgârcit se grăbește după bogăție și nu știe că sărăcia va veni peste el.
(Proverbele 28:27) Cine dă săracului nu va lipsi, dar cel care își ascunde ochii va primi mult blestem.
Leviticul 27:30
Orice zeciuială din pământ, fie din roadele pământului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului.
Leviticul 27:31
Dacă vrea cineva să răscumpere ceva din zeciuiala lui, să mai adauge o cincime.
Leviticul 27:32
Orice zeciuială din cirezi şi din turme, din tot ce trece sub toiag, să fie o zeciuială închinată Domnului.
Numeri 18:21
Fiilor lui Levi le dau ca moştenire orice zeciuială în Israel, pentru slujba pe care o fac ei, pentru slujba cortului întâlnirii.
Numeri 18:26
„Să vorbeşti leviţilor şi să le spui: ‘Când veţi primi de la copiii lui Israel zeciuiala pe care v-o dau din partea lor, ca moştenire a voastră, să luaţi întâi din ea un dar pentru Domnul, şi anume a zecea parte din zeciuială,
Numeri 18:30
Să le spui: ‘După ce veţi lua din ele partea cea mai bună, zeciuiala va fi socotită leviţilor ca venitul de la arie şi ca venitul de la teasc.
Deuteronomul 12:17
Nu vei putea să mănânci în cetăţile tale zeciuiala din grâul tău, din mustul tău şi din untdelemnul tău, nici întâii născuţi din cirezile şi turmele tale, nici vreunul din darurile aduse de tine pentru împlinirea unei juruinţe, nici darurile tale de bunăvoie, nici cele dintâi roade ale tale.
Deuteronomul 14:22
Să iei zeciuială din tot ce-ţi va aduce sămânţa, din ce-ţi va aduce ogorul în fiecare an.
Deuteronomul 14:23
Şi să mănânci înaintea Domnului Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege ca să-Şi aşeze Numele acolo, zeciuiala din grâul tău, din mustul tău şi din untdelemnul tău şi întâii născuţi din cireada şi turma ta, ca să te înveţi să te temi totdeauna de Domnul Dumnezeul tău.
Deuteronomul 14:24
Poate când te va binecuvânta Domnul Dumnezeul tău, drumul va fi prea lung ca să-ţi poţi duce zeciuiala acolo, din pricina depărtării tale de locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău, ca să-Şi pună acolo Numele Lui.
Deuteronomul 14:25
Atunci, să-ţi prefaci zeciuiala în argint, să strângi argintul acela în mână şi să te duci la locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău.
Deuteronomul 14:28
După trei ani, să scoţi toată zeciuiala din venitul tău din anul al treilea şi s-o pui în cetăţile tale.
Deuteronomul 26:12
După ce vei isprăvi de luat toată zeciuiala din roadele tale, în anul al treilea, anul zeciuielii, s-o dai levitului, străinului, orfanului şi văduvei, şi ei să mănânce şi să se sature în cetăţile tale.
1 Samuel 8:15
Va lua zeciuială din rodul seminţelor şi viilor voastre şi o va da famenilor şi slujitorilor lui.
1 Samuel 8:17
Va lua zeciuială din oile voastre şi voi înşivă veţi fi slugile lui.
2 Cronici 31:5
Când a ieşit porunca aceasta, copiii lui Israel au dat din belşug cele dintâi roade de grâu, de must, de untdelemn, de miere şi din toate roadele de pe câmp; au adus din belşug şi zeciuiala din toate.
2 Cronici 31:6
Totodată, copiii lui Israel şi Iuda care locuiau în cetăţile lui Iuda au dat zeciuiala din boi şi oi şi zeciuiala din lucrurile sfinte care erau închinate Domnului Dumnezeului lor şi au făcut mai multe grămezi.
2 Cronici 31:12
Au adus în ele cu credincioşie darurile de mâncare, zeciuiala şi lucrurile sfinte. Levitul Conania avea grija lor şi fratele său Şimei era al doilea după el.
Neemia 10:37
să aducem preoţilor, în cămările Casei Dumnezeului nostru, cele dintâi roade din plămădeală şi darurile noastre de mâncare din roadele tuturor pomilor, din must şi din untdelemn; şi să dăm zeciuială din pământul nostru leviţilor, care trebuie s-o ia ei înşişi în toate cetăţile aşezate pe pământurile pe care le lucrăm.
Neemia 10:38Preotul, fiul lui Aaron, va fi cu leviţii când vor ridica zeciuiala, şi leviţii vor aduce zeciuială din zeciuială la Casa Dumnezeului nostru, în cămările casei vistieriei.
Neemia 13:5pregătise pentru el o cămară mare, unde puneau mai înainte darurile de mâncare, tămâia, uneltele, zeciuiala din grâu, din must şi din untdelemn, părţile rânduite pentru leviţi, cântăreţi şi uşieri şi darurile ridicate pentru preoţi.
Neemia 13:12Atunci, tot Iuda a adus în cămări zeciuiala din grâu, din must şi din untdelemn.
Matei 23:23Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuie să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute.
Luca 11:42Dar vai de voi, fariseilor! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din rută şi din toate zarzavaturile, şi daţi uitării dreptatea şi dragostea de Dumnezeu: pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe celelalte să nu le lăsaţi nefăcute!
Luca 18:12Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.’
Evrei 7:2care a primit de la Avraam zeciuială din tot, care, după însemnarea numelui său, este întâi „Împărat al neprihănirii”, apoi şi „Împărat al Salemului”, adică „Împărat al păcii”,
Evrei 7:4Vedeţi bine dar cât de mare a fost el dacă până şi patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război!
Evrei 7:5Aceia dintre fiii lui Levi care îndeplinesc slujba de preoţi după Lege au poruncă să ia zeciuială de la norod, adică de la fraţii lor, cu toate că şi ei se coboară din Avraam.
Evrei 7:6Iar el, care nu se cobora din familia lor, a luat zeciuială de la Avraam şi a binecuvântat pe cel ce avea făgăduinţele.
Evrei 7:8Şi apoi, aici, cei ce iau zeciuială sunt nişte oameni muritori, pe când, acolo, o ia cineva despre care se mărturiseşte că este viu.
Evrei 7:9Mai mult, însuşi Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuiala, ca să zicem aşa, prin Avraam;
(Matei 6:19–21) „Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina[a] distrug și unde hoții sparg și fură, ci strângeți-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu distrug și unde hoții nu pătrund și fură. Căci acolo unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta.
(Matei 6:26–33) Priviți la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare, și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Nu sunteți de mai multă valoare decât ei? Și care dintre voi, fiind anxios, poate adăuga o singură oră la durata vieții sale? Și de ce ești îngrijorat de îmbrăcăminte? Uitați-vă la crinii câmpului, cum cresc ei: ei nici nu trudesc, nici nu toarnă, dar vă spun că nici Solomon în toată slava lui nu a fost îmbrăcat ca unul dintre aceștia. Dar dacă așa îmbracă Dumnezeu iarba câmpului, care azi este vie și mâine se aruncă în cuptor, nu vă va îmbrăca cu mult mai mult, puțin credincioșilor? De aceea nu vă îngrijorați, zicând: „Ce vom mânca?” sau ‘Ce să bem?’ sau „Ce ne vom îmbrăca?” Căci neamurile caută toate aceste lucruri, iar Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți nevoie de toate. Dar căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate aceste lucruri vi se vor adăuga.
(Luca 6:38) Dacă dai, vei primi! Darul tău se va întoarce la tine în măsură deplină și debordantă, apăsat, zdruncinat împreună pentru a face loc pentru mai mult și fugind. Orice măsură folosiți pentru a oferi – mare sau mică – va fi folosită pentru a măsura ceea ce vi se dă înapoi.
(Fapte 2:42–45) Și toți cei care credeau erau împreună și aveau toate lucrurile în comun. Și își vindeau bunurile și bunurile și împărțeau veniturile tuturor, după cum avea nevoie oricine.
(Romani 12:13) Contribuiți la nevoile sfinților și căutați să arătați ospitalitate.
(1 Corinteni 16:2) În prima zi a fiecărei săptămâni, fiecare dintre voi să pună deoparte ceva și să-l depoziteze, pe măsură ce va prospera, ca să nu se mai adună când vin eu.
(2 Corinteni 8:10–12) Și în această chestiune îmi dau judecata: aceasta vă este de folos, care acum un an ați început nu numai să faceți această lucrare, ci și să doriți să o faceți. Așa că acum termină să o faci și tu, pentru ca disponibilitatea ta de a-l dori să fie egală cu completarea ta din ceea ce ai. Căci dacă disponibilitatea este acolo, este acceptabilă după ceea ce are o persoană, nu după ceea ce nu are.
(2 Corinteni 9:6–8) Ideea este aceasta: oricine seamănă cu uşurinţă, va secera şi cu uşurinţă, iar cine seamănă din belşug, va secera şi din belşug. Fiecare trebuie să dea așa cum a hotărât în inima lui, nu fără tragere de inimă sau prin constrângere, căci Dumnezeu iubește un dăruitor vesel. Iar Dumnezeu poate să vă abundă tot harul, pentru ca, având în orice vreme toată suficientă în toate lucrurile, să vă abundeți în orice lucrare bună.
(1 Timotei 6:6–9) Dar evlavia cu mulțumire este un mare câștig, pentru că nu am adus nimic în lume și nu putem lua nimic din lume. Dar dacă avem mâncare și îmbrăcăminte, cu acestea ne vom mulțumi. Dar cei care doresc să fie bogați cad în ispită, într-o cursă, în multe dorințe fără sens și vătămătoare care cufundă oamenii în ruină și distrugere.
(1 Timotei 6:17–19) Poruncește celor bogați în această lume să nu fie trufași și să nu-și pună nădejdea în bogăția, care este atât de nesigură, ci să-și pună nădejdea în Dumnezeu, care ne dă din belșug totul pentru bucuria noastră. Poruncește-le să facă bine, să fie bogați în fapte bune și să fie generoși și dispuși să împărtășească. În felul acesta, ei își vor strânge comori ca o temelie fermă pentru veacul care va veni, ca să poată pune mâna pe viața care este cu adevărat viață.
(Evrei 6:10) Căci Dumnezeu nu este nedrept pentru a trece cu vederea lucrarea ta și dragostea pe care ai arătat-o pentru numele Său slujind sfinților, așa cum faci și acum.
(Evrei 13:16) Nu neglijați să faceți binele și să împărtășiți ceea ce aveți, căci astfel de jertfe sunt plăcute lui Dumnezeu.
(1 Ioan 3:17) Dar dacă cineva are bunurile lumii și vede pe fratele său în nevoie, dar își închide inima împotriva lui, cum rămâne dragostea lui Dumnezeu în el?
-Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos!
2 Petru 1:2
Isus Te Iubește