Avraam – Strămoșul Poporului Evreu
Avraam a fost un personaj central în istoria religioasă a poporului evreu.
Conform tradiției biblice, Dumnezeu l-a ales pe Avraam pentru a fi strămoșul poporului evreu.
Avraam a primit o promisiune divină de a deveni părintele unei mari națiuni, iar prin el, toate popoarele pământului urmau să fie binecuvântate.
Această alegere a lui Dumnezeu a marcat începutul unei relații speciale între Avraam și Creatorul său, care a continuat să se manifeste de-a lungul generațiilor următoare.
Originea și semnificația termenului „evreu”
Termenul „evreu” este o formă prescurtată a cuvântului „Iuda”, care era numele unuia dintre triburile lui Israel, seminția lui David și a lui Isus (Matei 1:1” 1Cartea neamului* lui Isus Hristos, fiul** lui David, fiul† lui Avraam.”
* Luca 3:23 ** Ps 132:11 Isa 11:1 Ier 23:5 Mat 22:42 Ioan 7:42 Fapte 2:30 Fapte 13:23 Rom 1:3 † Gen 12:3 Gen 22:18 Gal 3:16′
Iuda a fost, de asemenea, numele jumătății de sud a regatului lui Israel când s-a împărțit în două părți (1 Regi 12), deoarece era dominat de marele trib al lui Iuda.
ÎMPĂRAŢII LUI IUDA ŞI ÎMPĂRAŢII LUI ISRAEL, DE LA DEZBINAREA ÎMPĂRĂŢIEI PÂNĂ LA IOSAFAT, ÎMPĂRATUL LUI IUDA, ŞI AHAB, ÎMPĂRATUL LUI ISRAEL (CAPITOLELE 12—22)
* 2 Cron 10-20 Osea 4:15 Osea 4:17 Osea 6:10 Osea 6:11
Prima dată când cuvântul „evreu” este folosit în Biblie este în timpul exilului (2 Regi 25:25 25Dar, în luna a șaptea, Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elișama, din neamul împărătesc, a venit, însoțit de zece oameni, și au lovit de moarte pe Ghedalia, ca și pe iudeii și haldeenii care erau cu el la Mițpa.) și poate fi un termen inventat de babilonieni sau perși pentru a se referi la oamenii din mijlocul lor care veniseră din împărăția lui Iuda.
În vremurile Noului Testament, „evreu” era un termen comun și a rămas în uz până astăzi. Evident, Avraam nu a fost niciodată referit prin acest termen.
Termenul „neamuri” provine pur și simplu din cuvântul latin pentru „națiune”.
Când acest termen este folosit în Scriptură, el înseamnă „națiuni”. Astfel, dacă o persoană este un „neam”, înseamnă că este membru al uneia dintre multele națiuni din lume.
Atunci când evreii și neamurile sunt menționați împreună, contrastul este între unul care este membru al națiunii alese de Dumnezeu (Israel) și unul care este membru al uneia dintre sutele de alte națiuni sau grupuri etnice care nu au fost alese pentru o binecuvântare specială, așa cum a fost Israel.
Călătoria Unui Patriarh din Ur la Chemarea Divină
Avraam a început ca membru al uneia dintre multele națiuni sau grupuri etnice care existau în acel moment. Deși aceste distincții pot părea artificiale, toți oamenii sunt în cele din urmă înrudiți, având o origine comună în Adam și Eva.
Cu toate acestea, după evenimentele de la Turnul Babel, oamenii au început să se segrege în grupuri mai mici, dezvoltându-se în etnii, clanuri și națiuni distincte.
Avraam a trăit inițial în Ur al caldeenilor. Însă, în timp ce se afla acolo, Dumnezeu l-a chemat să pornească într-o călătorie care avea să îl transforme într-unul dintre patriarhii de bază ai credinței iudeo-creștine.
Călătoria Credinței și Îndrumare Divină
Domnul i-a chemat pe Avraam să se desprindă de țara, poporul și casa tatălui său, îndreptându-se spre o nouă țară pe care Dumnezeu i-o va revela. Această chemare spirituală a fost primită de Avraam cu o credință neclintită. Dumnezeu i-a făgăduit că îl va transforma într-un neam mare, îl va binecuvânta și îi va face numele vestit, astfel încât el să devină o binecuvântare pentru toate neamurile pământului. Această promisiune divină a evidențiat planul sacru al lui Dumnezeu de a aduce lumina credinței prin ascultarea lui Avraam.
Călătoria lui Avraam ne învață cum să răspundem cu iubire și credință chemării divine, chiar și atunci când drumul rămâne necunoscut. Descendenții lui aveau să devină marea națiune a lui Israel, poporul ales al lui Dumnezeu.
Deși Avraam a avut mai mulți fii, doar Isaac a fost cel ales, iar din Isaac s-au născut Iacov și Esau, cu Iacov fiind cel ales.
Toți cei 12 fii ai lui Iacov au fost incluși ca patriarhi în națiunea Israel și au devenit baza celor 12 triburi.
Descendenții lui Iacov s-au distins ca un grup aparte, diferit de egiptenii cu care trăiau, toți avându-l ca strămoș pe Israel.
Până la Exodul 1, aceștia erau deja recunoscuți ca o națiune separată.
Tehnic vorbind, termenul „evreu” nu a fost folosit înainte de exil, dar persoanele care s-au făcut cunoscute sub acest nume erau deja un grup etnic bine conturat în timpul Exodului 1.
Ei reprezentau un clan clar în epoca lui Iacov și a fiilor săi.
Avraam era considerat un neam, un membru al multor națiuni emergente în acele vremuri.
Evreii își au originea în Avraam, deoarece Dumnezeu l-a ales dintre popoare pentru a da naștere unei noi națiuni.
În vremea lui Isus, evreii îl considerau pe Avraam (nu pe Iacov/Israel) capul rasei lor.
Matei 3 : 9 ”
- 9Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: ‘Avem ca tată* pe Avraam!’ Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.
- * Ioan 8:33 Ioan 8:39 Fapte 13:26 Rom 4:1 Rom 4:11 Rom 4:16”
Aceștia au fost obligați să se integreze în cultura egipteană, însă identitatea lor esențială a rămas constantă.
Această recunoaștere a fost rezultatul unei combinații de tradiții și credințe care îi făceau unici.
Astfel, celebrarea tradițiilor lor străvechi a devenit centrală pentru identitatea lor.
În acest cadru, legăturile familiale și credințele comune au consolidat unitatea clanului.
Chiar și în fața diversității popoarelor din jur, legile și practicile lor au dus la formarea unei societăți distincte.
Prin urmare, el a fost văzut ca strămoșul tuturor celor care se identifica cu acest grup.
Astfel, Avraam era considerat un exemplu de credință și ascultare față de Dumnezeu.
Avraam – Primul Evreu?
Deși Avraam este considerat de mulți drept „primul evreu”, acest lucru nu este corect din punct de vedere tehnic.
Luca 3:8, ”Faceți dar roade vrednice de pocăința voastră și nu vă apucați să ziceți în voi înșivă: ‘Avem pe Avraam ca tată!’ Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.”
Ioan 8:39, ”„Tatăl nostru”, I-au răspuns ei, „este Avraam.” Isus le-a zis: „Dacă ați fi copii ai lui Avraam, ați face faptele lui Avraam.”
Fapte 13:26 ”26Fraţilor, fii ai neamului lui Avraam, şi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, vouă* v-a fost trimis Cuvântul acestei mântuiri.
* Mat 10:6 Luca 24:47 Fapte 3:26 Fapte 13:46”
” Galateni 3:7,”Înțelegeți și voi dar că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credință.”
Scriptura ne arată că Avraam a fost un om al credinței, un model pentru toți cei care cred în Dumnezeu, indiferent de etnie.
Avraam a fost chemat de Dumnezeu să fie un binecuvântare pentru toate popoarele pământului, nu doar pentru evrei.
Prin credința sa, Avraam a devenit tatăl tuturor celor care cred, fie ei evrei sau neevrei.
Așadar, deși Avraam este considerat de multe ori „primul evreu”, el este de fapt un model al credinței pentru toți oamenii.
-Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos!