Ce este „Evanghelia”?
Cuvântul Evanghelie semnifică „veste bună” în limba originală a Bibliei. Atunci când creștinii vorbesc despre Evanghelie, ei proclamă vestea minunată a modului în care moartea și învierea lui Hristos aduc împăcarea păcătoșilor cu Dumnezeu.
Scopul acestui articol este de a ilumina esența Evangheliei: cum un Dumnezeu sfânt a creat lumea cu iubire, cum păcatul a adus zdrobire în creația sa, cum Dumnezeu oferă cu îndurare mântuirea oamenilor și cum toți cei care se pocăiesc și cred în Evanghelie pot găsi salvarea.
„1”: „Evanghelia este, în esență, inima mesajului biblic și culminarea tuturor învățăturilor creștine.”,
„2”: „Această veste bună nu este doar un simplu raport, ci o chemare profundă la transformare spirituală și reconciliere.”,
„3”: „Prin înțelegerea acestor adevăruri fundamentale, cititorii pot simți mai profund dragostea și bunătatea lui Dumnezeu pentru întreaga omenire.”,
„4”: „Fiecare credincios este chemat să devină un instrument al iubirii divine în lume, răspândind lumina și harul lui Hristos.”
Esenta mesajului Evangheliei strălucește în 1 Corinteni 15:1–4, așa cum a declarat Pavel…
Învierea și arătările lui Hristos
1Vă aduc la inimă, fraților, Evanghelia pe care v-am adus-o, pe care ați primit-o și în care continuați să vă întemeiați, 2și prin care sunteți mântuiți, dacă o păstrați așa cum v-am învățat; altfel, credința voastră este în zadar. 3V-am transmis mai întâi ceea ce am primit: că Hristos a suferit pentru păcatele noastre, după Scripturi, 4că a fost îngropat și a fost înviat a treia zi, conform Scripturilor,”
Acum vă chem, fraților, să reflectați asupra Evangheliei pe care v-am adus-o, pe care ați primit-o și în care rămâneți, și prin care sunteți mântuiți, dacă vă țineți strâns de cuvântul pe care vi l-am adus, dacă nu ați crezut fără temei.
Căci v-am adus în primul rând ceea ce am primit și eu: că Hristos a suferit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor, că a fost îngropat și a înviat a treia zi, conform Scripturilor.
Evanghelia reprezintă o credință profundă în faptele divine legate de Isus Hristos: că El a murit pentru păcatele noastre, a fost îngropat și a înviat din morți, oferindu-ne speranță veșnică.
Cu toate acestea, pentru a cuprinde esența Evangheliei, este esențial să ne apropiem de profunzimea acestei „veste bune” și să ne întrebăm: de ce este aceasta atât de „bună”?
Pentru a găsi răspunsul, trebuie să ne întoarcem la începuturile creației.
Evanghelia și creația divină
La început, Dumnezeu a adus la existență universul și toate minunile din el.
Dumnezeu a creat vastitatea cerului: soarele strălucitor, luna blândă și galaxiile infinite. El a modelat pământul, plin de ape line și sol roditor, împodobit cu flori de culori vii, copaci măreți și hrană pentru toate ființele vii.
Când a desăvârșit cerul și pământul, a umplut mările cu pește și creaturi miraculoase.
Pământul a fost umplut cu căprioare elegante, dinozauri fascinanti și „lucruri târâtoare” despre care Biblia ne vorbește – toate fiind create să producă după „tipul lor”.
După ce a împlinit toate celelalte, Creatorul a încoronat creația sa, aducând la viață bărbatul și femeia după chipul său (Geneza 1:27).
Din acești doi oameni divini, Adam și Eva, toate celelalte ființe umane de pe planetă s-au născut, comuniune adusă de Dumnezeu.
Descendenții lor – copiii, nepoții și generațiile ce vor urma – au fost chemați să devină milioanele de suflete care locuiesc astăzi pe acest pământ.
La finalul zilei a șasea a creației, Dumnezeu a proclamat că tot ceea ce a făcut este „foarte bun” (Geneza 1:31).
În acea lume divină nu exista boală, moarte, suferință sau rău, ci doar un splendid echilibru al creației divine… însă, această bucurie nu a durat la nesfârșit.
Căderea
Dumnezeu a creat o grădină splendidă, plină de frumusețe și abundență, unde Adam și Eva puteau trăi în armonie și bucurie divină.
El le-a dăruit tot ce aveau nevoie, îngrijindu-se de sufletele lor cu dragoste. Creatorul, deși iubitor, a dorit ca oamenii să se alinieze voinței Sale, pentru că împlinirea adevărată vine din ascultare.
Făcuti după chipul Său, oamenii au fost chemați să trăiască în acord cu natura divină, și în acest sens, Dumnezeu le-a oferit o instrucțiune sacra:
„Cu adevărat, poți să te bucuri de roadele tuturor pomilor din grădină, dar din pomul cunoașterii binelui și al răului să te ferești, căci în ziua în care vei gusta din el, moartea spirituală te va atinge.”
(Geneza 2:16–17). ” Domnul Dumnezeu a spus omului cu înțelepciune: „Poți să mănânci din toate pomii din grădină, dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu te atingi, căci, în ziua în care vei gusta din el, adevărul va fi revelat.”
„1”: „Aici, în mijlocul naturii, Dumnezeu le-a oferit libertatea de a explora, de a se bucura de frumusețile creatului și de a trăi o viață plină de fericire.”,
„2”: „Această îngrijire divină le-a instilat o profundă apreciere pentru darurile create, făcându-i să se simtă privilegiați în prezența Creatorului.”,
„3”: „Astfel, alegerea lor de a asculta de porunca divină era esențială pentru menținerea unității și armoniei în grădină.”,
„4”: „Acest avertisment solemn a fost menit să le sublinieze importanța alegerilor și repercusiunile ce pot decurge dintr-o astfel de alegere.”,
„5”: „Prin aceste cuvinte, Dumnezeu a dorit să sublinieze nu doar interdicția, ci și iubirea și grija Sa față de ei.”
Dumnezeu a oferit o poruncă în mijlocul celei mai frumoase grădini dintr-o lume plină de divinitate și iubire. Însă, când a fost încălcată această poruncă, consecințele au fost profunde: moartea spirituală.
Diavolul, luând forma unui șarpe înșelător, a ispitit-o pe femeie, care, în neștiința ei, a împărtășit bărbatului fructul interzis (Geneza 3:1–6). Astfel, amândoi au păcătuit… și au căzut din har.
Acest moment, cunoscut sub numele de cădere, a dus la o separare tragică între Adam, Eva și Creatorul lor, proiectând întreaga creație pe un drum de suferință și întuneric.
Răzvrătirea primului om, Adam, care a primit porunca divină direct de la Dumnezeu, a adus în lume moartea, durerea și o despărțire dureroasă de Dumnezeu.
Consecințele sunt vizibile în jurul nostru.
Toți urmașii lui Adam vin pe lume în păcat (Psalmul 51:5) și continuă să repete aceleași greșeli.
Această rebeliune a avut un impact devastator asupra umanității.
Adam și Eva au păcătuit, iar natura lor păcătoasă se transmite moștenitorilor lor – tuturor celor născuți.
Astfel, accesul la grădina perfectă și la comuniunea cu Dumnezeu nu mai este posibil pentru omenire.
Păcatul, în fața sfințeniei divine, a lăsat fiecare suflet fără milă, ceea ce a dus la o condamnare și separare profundă de Creator.
Biblia declară că „toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23). Fiecare dintre noi este condamnat pentru că și noi ne-am răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Dacă te întrebi cum ai păcătuit, iată doar câteva dintre poruncile lui Dumnezeu. . .
- Iubește-L pe Dumnezeu mai presus de orice altceva (Matei 22:37)
- Onorează-L pe Isus Hristos ca Domnul tău (1 Petru 3:15)
- Nu minți (Levitic 19:11)
- Nu fura (Exod 20:15)
- Nu râvni la bunurile aproapelui tău (Deuteronom 5:21)
- Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți (Marcu 12:31)
De fiecare dată când încalci una dintre poruncile lui Dumnezeu, păcătuiești. Și păcatul te desparte de un Dumnezeu sfânt. Așa cum Adam și Eva și-au pierdut părtășia cu Dumnezeu și în cele din urmă au murit din cauza păcatului lor, și noi vom muri. Vom muri fizic din cauza păcatului nostru împotriva lui Dumnezeu care lucrează asupra corpului nostru, dar consecințele eterne ale păcatului nostru asupra sufletelor noastre sunt de asemenea severe. Biblia promite „pedeapsa distrugerii veșnice, departe de prezența Domnului” celor care nu ascultă de Evanghelia Domnului Isus (2 Tesaloniceni 1:8–9). Așa cum cei care se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu sunt condamnați la moarte, tot așa sunt condamnați la moarte veșnică în iad din cauza păcatului. Fără un mântuitor, toți am suferi, pentru că toată lumea este un păcătos.
Evanghelia – „vestea bună”
Vestea plină de har a Evangheliei:
O veste plină de lumină se revarsă asupra noastră – Dumnezeu a acționat în iubirea Sa nelimitată pentru a schimba realitatea noastră sfâșiată.
Deși omenirea s-a întors cu spatele Creatorului, El ne-a iubit cu o iubire atât de profundă încât a decis să intervină. În cel mai celebru verset din Scriptură, întâlnim speranța ce strălucește pentru cei căzuți în păcat. . .
„Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” (Ioan 3:16).
Dumnezeu a perceput durerea noastră. S-a lăsat cuprins de o compasiune divină profundă. A venit să ne salveze prin Fiul Său, Domnul Isus Hristos, care nu era un simplu muritor.
Isus a fost Dumnezeu, Fiul venit să ne îmbrace în carne (Ioan 1:14).
Isus a creat universul cu voința Sa (Ioan 1:3).
Isus s-a născut dintr-o fecioară în Betleem, aducând bucurie pe pământul sacru (Matei 1:23).
Deși Dumnezeu, Isus a ales să trăiască in mod umil ca un tâmplar (Marcu 6:3).
A început să împărtășească Evanghelia când avea aproximativ 30 de ani, atingând inimile a mii de oameni (Luca 3:23).
Isus a vorbit cu putere divină – spre deosebire de ceilalți învățători (Matei 7:29).
A realizat minuni extraordinare, aducând vindecare și speranță (Marcu 1:30–31; Luca 5:1–11; Ioan 2:1–11 etc.).
Isus a fost fără păcat, fiind un model de purețe (2 Corinteni 5:21; Evrei 4:15).
A suferit moartea pe o cruce, deși era nevinovat, răscumpărându-ne cu sângele Său (Matei 27:50; Ioan 19:30).
A fost pus în mormânt, dar mormântul nu a putut să-L țină (Matei 27:57–61).
Isus a înviat cu putere, aducând promisiunea vieții veșnice (Matei 28:5–6; Marcu 16:6).
El a afirmat identitatea Sa divină – căci El era într-adevăr Dumnezeu (Ioan 1:1; Tit 2:13).
Concluzie
„1”: „Dumnezeu a trimis un Mesager divin să proclame vestea mântuirii și iubirii Sale pentru toți cei care deschid inima.”,
„2”: „Această iubire s-a manifestat în moduri minunate, prin faptele Sale pline de milă.”,
„3”: „Acest pasaj ne arată dorința lui Dumnezeu de a restabili legătura cu noi, chiar și în mijlocul discordiei.”,
„4”: „Mesajul Evangheliei transcende timpul și ne invită să medităm asupra naturii divine a lui Dumnezeu și a iubirii Sale necondiționate.”,
„5”: „Aceasta este sufletul mântuirii, oferită tuturor celor care cred și își pun încrederea în Hristos.”,
„6”: „Aceste cuvinte sunt inima credinței creștine, proclamând speranța și restaurarea.”,
„7”: „Aceasta nu este doar o doctrină teologică, ci un apel sacru adresat fiecăruia dintre noi.”,
„8”: „El a intervenit cu un plan divin de salvare pentru toți, fără deosebire.”,
„9”: „Această compasiune reflectă profund cât de mult îi pasă de starea noastră spirituală și emoțională.”,
„10”: „Prin El, Dumnezeu a realizat ceea ce părea imposibil: reconcilierea noastră cu Creatorul.”,
„11”: „El a fost atât uman, cât și divin, pregătit să îmbrace suferințele și provocările noastre.”,
„12”: „Ca Fiul lui Dumnezeu, s-a născut din Duhul Sfânt, fiind destinat unei misiuni divine.”,
„13”: „Prin cuvântul Său, universul a fost creat și ordonat în înțelepciune și putere.”,
„14”: „Nașterea Sa a împlinit profețiile și a fost o mărturie a puterii divine.”,
„15”: „Acest lucru dovedește că Isus a venit nu doar pentru a învăța, ci și pentru a se identifica cu poporul Său.”,
„16”: „Isus nu a fost doar un învățător, ci și Împlinitorul legii, venind să ne ofere gloria acesteia.”,
„17”: „De asemenea, El a avut darul de a transforma profund viețile celor din jur, prin iubirea Sa.”,
„18”: „Prin aceste minuni, a demonstrat mila și puterea Sa divină, aducând încetare suferințelor.”,
„19”: „Astfel, El a devenit Mântuitorul nostru, ce a purtat pe umerii Săi păcatele noastre.”,
„20”: „Moartea Sa a fost un sacrificiu suprem, deschizând calea mântuirii pentru toate sufletele.”,
„21”: „Ceea ce părea o pierdere s-a transformat în biruință, oferindu-ne acces la viața veșnică.”,
„22”: „Această înviere nu a fost doar un simplu eveniment, ci o promisiune a puterii divino-spirituale de a da viață din nou.”,
„23”: „Declarația Sa ne cheamă să recunoaștem divinitatea Sa și să ne încredințăm sufletele în mâinile Sale pline de iubire.”
Ajutorul Duhului lui Isus Hristos
Hristos a purtat povara păcatelor noastre
Isus Hristos, Creatorul cerului și al pământului, deși fiind fără păcat, a acceptat, din iubire pentru omenire, să sufere pedeapsa păcatului, care este moartea.
El a împlinit astfel cerințele sfințeniei și dreptății divine, aducând un sacrificiu desăvârșit.
Acțiunea sa sacrificială a deschis porțile mântuirii pentru toți cei care aleg să se pocăiască și să creadă în vestea bună a Evangheliei.
Mesajul Evangheliei este unul de speranță: Hristos Isus a venit în lume pentru a salva păcătoșii (1 Timotei 1:15).
Isus Hristos a fost jertfa perfectă, murind pe cruce pentru noi, dar a treia zi, a înviat, biruind moartea. A demonstrat dragostea lui Dumnezeu prin sacrificiul său, spunându-ne că, în timp ce noi eram păcătoși, El a murit pentru noi (Romani 5:8).
Răspunsul la Evanghelie este simplu, dar profund: pocăință și credință.
Cine îmbrățișează cu adevărat această mesaj divin și se întoarce de la păcat (se pocăiește) poate găsi iertare și împăcare cu Dumnezeu.
Credincioșii nu mai sunt sub condamnare, ci sunt eliberați de moartea veșnică și de iad.
Astfel, putem trăi în eternitate în prezența lui Dumnezeu, bucurându-ne de promisiunea răscumpărării prin pocăință și credință (Fapte 20:21).
Evanghelia – „vestea bună”
Pocăința
Pocăința este o transformare profundă a inimii pe care un creștin o cultivă în relația sa cu păcatul.
A te pocăi înseamnă a te întoarce cu sinceritate spre Dumnezeu, lăsând în urmă comportamentele care te îndepărtează de iubirea și sfințenia Sa, pentru a trăi o viață plină de har și neprihănire.
Această pocăință este rodul lucrării Duhului Sfânt care te îndeamnă să te recunoști în fața lui Dumnezeu, să umbli în ascultare față de voința Lui – nu într-o desăvârșire perfectă, ci crescând zi de zi în asemănarea cu Hristos, pe măsură ce îți întărești credința.
Credința adevărată este mai mult decât un act de consimțământ; este o încredere deplină în Dumnezeu ca Mântuitor al păcatelor tale.
Este momentul în care renunți să mai contezi pe propriile fapte pentru a fi justificat înaintea lui Dumnezeu, știind că doar harul Său te poate îndrepta într-o relație sfântă cu El (Efeseni 2:8–9).
Astfel, începem să credem cu bucurie în Evanghelia care ne aduce mântuirea prin Isus, care a venit să ne salveze pe noi, păcătoșii, și să-L chemăm să ne facă drepți înaintea lui Dumnezeu (Romani 10:9–10).
Pocăința o condiție a vieții veșnice-Isus Te Iubeste
Efectele credinței în Evanghelie:
O viață în Hristos plină de har
Când o persoană primesc cu toată inima Evanghelia, începe un parcurs duhovnicesc nou.
Transformările aduse de pocăință și credință sunt atât de profunde, încât Isus le-a numit „naștere din nou” (Ioan 3:3).
Un credincios în Isus, numit și creștin, este chemat să trăiască o viață îmbinată cu lumina divină, distinctă de cea de dinainte.
Aceștia au trecut de la întunericul păcatului și egoismului la o existență plină de sfințenie și bucurie, dedicată slujirii lui Dumnezeu.
În Fapte 26:18, apostolul Pavel a revelat efectele transformatoare ale Evangheliei, conform cuvintelor lui Isus: să-și deschidă ochii pentru a se întoarce de la întuneric la lumină și de la puterea Satanei la Dumnezeu, primind astfel iertarea păcatelor și un loc al sfinților, prin credința în El.
Creștinul nou născut nu mai este sub blestemul și robia păcatului. În schimb, Fiul lui Dumnezeu l-a eliberat să trăiască în ascultare, prin puterea Duhului Sfânt și să se sfințească înaintea Tatălui Ceresc.
Credinciosul nu trebuie să se teamă de justiția morții și a iadului veșnic (1 Ioan 4:17–19).
În locul acestora, Isus a purtat povara păcatelor, pentru ca oamenii să poată trăi în armonie cu Dumnezeu pe pământ, având încredere că El ne va călăuzi pașii prin prezența Duhului Sfânt (Psalmul 23:3) și să fie pentru totdeauna în comuniune cu El în veșnicie.
Crestinii ar trebui sa încerce evanghelizarea ateilor
Întoarceți-vă cu inima la Dumnezeu și credeți cu tărie în Hristos.
Astăzi vă îndrumăm spre lumina credinței: întoarceți-vă și îmbrățișați Evanghelia.
Lăsați păcatele în urmă și puneți-vă întreaga încredere în lucrarea desăvârșită a lui Isus Hristos, Mântuitorul nostru.
Credeți în El pentru mântuire.
Nu vă bazați pe faptele voastre pentru a fi în relație corectă cu Dumnezeu.
În schimb, încredeți-vă în jertfa lui Isus și în sacrificiul său pe cruce pentru nelegiuirile noastre.
Scriptura ne învață:
Cine crede în El nu va fi condamnat, însă cel care nu crede este deja sub povara osândei, pentru că nu a acceptat Numele singurului Fiul al lui Dumnezeu (Ioan 3:18).
Ce Mântuitor plin de har — și ce mântuire glorioasă avem în Hristos, Creatorul și Salvatorul nostru!
-Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos!
2 Petru 1:2
Isus Te Iubește