Zilele omului pe pământ

Conform învățăturilor biblice, vârsta medie a oamenilor din Antichitate a fost mult mai mare decât astăzi. Adam, primul om creat de Dumnezeu, a trăit până la vârsta de 930 de ani (Geneza 5:5), iar Moise a trăit până la vârsta de 120 de ani (Deuteronom 34:7).

În general, oamenii din perioada veche testamentară trăiau între 70 și 120 de ani, dar erau și excepții notabile, cum ar fi Metusala, care a trăit până la vârsta de 969 de ani (Geneza 5:27).

După venirea lui Isus Hristos, longevitatea oamenilor a început să scadă, astfel că vârsta medie a scăzut la circa 70 de ani (Psalmi 90:10).

În concluzie, conform Bibliei, oamenii din Antichitate trăiau mult mai mult decât astăzi, iar longevitatea lor era considerată un semn al binecuvântării divine.

Cartea lui Iacov ne spune: „Căci ce este viața voastră? Este o umbră care trece” (Iacov 4:14). De asemenea, în Cartea Psalmilor 103:15-16 se spune: „Zilele omului sunt ca iarba, el înflorește ca floarea de pe câmp; când trece vântul peste ea, nu mai este nimic din ea și locul ei nu o cunoaște din nou.” În timp ce suntem pe pământ, suntem chemați să ne împlinim ele mai importante scopuri: să iubim pe Dumnezeu și să slujim oamenilor. Iisus ne învață în Matei 22:37-39: „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, din tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta. Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” În concluzie, viața noastră poate să fie scurtă, dar putem să o trăim în mod plin, să-L iubim pe Dumnezeu și să slujim oamenilor.

Conform Cuvantului lui Dumnezeu, zilele noastre de pe pământ trebuie să fie dedicate îndeplinirii voii Lui. În Efeseni 5:15-17 scrie: „Aduceți-vă aminte deci să fiți cu băgare de seamă cum vă purtați, nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți; răscumpărând vremea, căci zilele sunt rele. De aceea, nu fiți proști, ci încercați să înțelegeți ce este voia Domnului”. Acest pasaj ne spune că trebuie să fim cu băgare de seamă în felul în care ne purtăm și să răscumpărăm vremea, adică să folosim timpul în mod înțelept și să facem ce este corect.

În ceea ce privește zilele celui ce face voia lui Dumnezeu în cer, avem promisiunea unei vieți veșnice în prezența Lui. Apocalipsa 21:3-4 spune: „Și am auzit o glas tare din cer, care zicea: Ah!, iată că cortul lui Dumnezeu este cu oamenii! și El va locui cu ei și ei vor fi poporul Lui, și El, Dumnezeu cu ei, va fi Dumnezeul lor. Și El va șterge orice lacrimă din ochii lor și nu va mai fi nici moarte, nici jale, nici strigăt, nici durere, căci lucrurile dintâi au trecut”. Aceasta ne arată că zilele noastre în cer vor fi caracterizate de prezența Lui și de absența durerii și a suferinței

Incredințarea conform Bibliei se referă la a-ți da toată încrederea și supunerea lui Dumnezeu, încredințându-i viața ta și luând decizii în funcție de ceea ce crezi că ar fi voința Sa. Încrederea înseamnă să ai încredere într-o persoană anume, dar incredințarea înseamnă să fii încredințat de către cineva sau să-ți incredințezi cuiva ceva important. Proverbele 3:5-6 ne îndeamnă să încredințăm totul lui Dumnezeu, afirmând: „Încrede-te în Domnul cu toată inima ta și nu te bizui pe înțelepciunea ta; caută-l în toate căile tale, și El îți va netezi căile.” Psalmul 37:5 spune, „Încrede-te în Domnul și fă ce este bine; locuiește în țara, și te hrănește cu credincioșie.” De asemenea, 1 Petru 5:7 ne îndeamnă să „revarsăm asupra Lui toate îngrijorările noastre, căci El are grijă de noi.” Încredințarea în Dumnezeu ne aduce pace și siguranță în inima noastră, știind că El este mereu cu noi și ne veghează în toate împrejurările vieții noastre. Conform Bibliei, nu este permis ca încredințarea să înlocuiască sau să anuleze poruncile și învățăturile biblice. În 2 Timotei 3:16-17 se spune că toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și este folositoare pentru învățătură, mustrare, îndreptare și pregătirea pentru orice lucrare bună. În Deuteronom 12:32 se spune că nimeni să nu adauge sau să scadă din cuvintele Scripturii. În Matei 5:17-20, Isus spune că nu a venit să distrugă Legea, ci să o împlinească și să o învețe, avertizându-i pe cei care ar încerca să o încalce. În Galateni 1:8-9, se spune că dacă cineva propovăduiește o altă Evanghelie decât cea pe care au primită, să fie blestemat. Aceste versete biblice sugerează că încredințarea nu are dreptul să înlocuiască sau să subordoneze cuvintele Biblii. Incredințarea conform Bibliei se referă la actul de încredere reciprocă între credincios și Dumnezeu. Încrederea este un concept central în relația creștină cu Dumnezeu, iar Biblia ne învață că trebuie să ne lăsăm încrederea în El și să ne bazăm pe puterea și înțelepciunea sa. Un exemplu clar este Psalmul 62:8, care ne îndeamnă să ne punem încrederea în Dumnezeu și să ne bazăm pe El în orice circumstanță. De asemenea, Proverbele 3:5 ne sfătuiește să ne încredem în Domnul cu toată inima noastră și să nu ne bizuim pe propria noastră pricepere. Încredințarea este deci o chestiune de alegere conștientă de a ne baza pe Dumnezeu în loc să ne bazăm pe propriile noastre resurse. Vechiul Testament: – Psalmul 55:22 „Aruncă-ţi-ți povara asupra Domnului, şi El te va sprijini: El nu va lăsa niciodată pe cel neprihănit să cadă.” – Proverbele 3:5-6 „Încrede-te în Domnul cu toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta. În toate căile tale recunoaşte-L, şi El îţi va netezi cărările.” – Isaia 26:3 „Tu vei păzi cu desăvârşire pe acela al cărui gând este să se încreadă în Tine; căci El se încrede în Tine.” Noul Testament: – Matei 6:25 „De aceea vă spun că nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, ce veţi mânca sau ce veţi bea, nici de trupul vostru, în ce veţi fi îmbrăcaţi. Oare nu e viaţa mai mult decât hrana şi trupul mai mult decât haina?” – Filipeni 4:6 „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.” – 1 Petru 5:7 „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi are grijă de voi.

-Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos!

2 Petru 1:2

Isus Te Iubește