Conform credinței creștine din Biblie, viața după moarte poate fi privită ca o continuare a existenței spirituale a sufletului, într-un alt plan de existență. Creștinismul împarte această viață după moarte în două etape: judecata individuală și judecata finală.
În momentul morții, sufletul este judecat de Dumnezeu, iar în funcție de faptele săvârșite în timpul vieții, poate fi trimis fie în rai, fie în iad. Raiul este privit ca fiind o stare de fericire și comuniune cu Dumnezeu, în timp ce iadul este perceput ca o stare de suferință și separare de Dumnezeu.
La sfârșitul timpurilor, Isus va reveni pe pământ și va judeca întreaga omenire. Cei care au fost răsplătiți cu viața veșnică în rai vor trăi în prezența lui Dumnezeu pentru totdeauna, în vreme ce cei condamnați în iad vor fi separați de Dumnezeu pe vecie.
În concluzie, credința creștină în viața după moarte este strâns legată de credința în existența sufletului care supraviețuiește corpului și în judecata divină care determină locul său în eternitate.
Biblia este plină de exemple care vorbesc despre viața de după moarte. Unul dintre cele mai cunoscute este povestea lui Lazăr și bogatul din Luca 16:19-31, care arată diferența dintre cer și iad. Lazăr, un bătrân sărac și bolnav, a murit și a fost dus „în sânul lui Avraam”. În schimb, bogatul a murit și a fost trimis în iad. Dincolo de granița vieții, el a realizat că și-a irosit viața și își dorea să-și avertizeze frații, ca să nu cadă în aceleași greșeli.
De asemenea, cartea Apocalipsa oferă detalii despre viața de după moarte, arătând cum credincioșii lui Isus se vor bucura de viață veșnică înaintea tronului lui Dumnezeu (Apocalipsa 7:9-17). De asemenea, există promisiunea că cei care cred în El vor fi învingători și își vor învinge dușmanul, moartea (Apocalipsa 2:10-11).
În final, Biblia învață că viața de după moarte este reală și că va exista o recompensă sau o pedeapsă în funcție de cum am trăit pe pământ. Încrederea în Isus ne oferă nădejdea vieții veșnice în El.
Numele lui Dumnezeu însuși atestă credința într-o viață de după moarte – Iehova (sau Iahve) fiind un nume tetrăgram care implică existența (ființa) veșnică.
În Vechiul Testament, multe textele sunt axate pe înviere sau pe mântuire, deoarece evreii credeau într-o viață de după moarte, dar nu aveau o înțelegere foarte clară a acesteia. Exemple de versete biblice care tratează acest subiect sunt:
– Psalmul 16:10 – “pentru că nu vei lăsa sufletul meu în Locuința Morților și nu vei lăsa pe Cel Preaînalt să vadă putrezirea Ta.”
– Daniel 12:2 – “Mulți din cei ce dorm în țărână se vor trezi, unii ca să aibă viață veșnică, iar alții să fie ocărâți și să aibă o rușine veșnică.”
În Noul Testament, Isus Hristos învață despre înviere și despre viața de după moarte. Un exemplu important în acest sens este învățătura despre Înviere din 1 Corinteni 15, unde se spune că Hristos a înviat și că, prin credință, toți cei care cred în El vor învia la rândul lor.
– „Isus a zis: Eu sunt învierea și viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.” (Ioan 11:25)
– „Căci trupul este muritor și trebuie să îmbrace nemurirea. Și când acest trup muritor va îmbrăca nemurirea și acest trup muritor va îmbrăca nestricăciunea, atunci se va împlini ceea ce este scris: moartea a fost înghițită de biruință!” (1 Corinteni 15:53-54)
– „Fericiți și sfinții cei ce au parte de înviere înainte de a doua moarte! Peste aceștia moartea a doua n-are nici o putere, ci vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Hristos și vor împărăți cu El o mie de ani.” (Apocalipsa 20:6)
Aceste versete biblice ne arată că, prin credința în Isus Hristos, avem nădejdea unei vieți de după moarte. Învierea din morți și traiul veșnic al credincioșilor sunt promisiunile lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură.
-Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos!