Viața de după moarte 

Conform Bibliei, viața de după moarte este divizată între rai și iad. Cei care au crezut în Isus Hristos și au acceptat iertarea Sa vor merge în rai pentru a fi alături de El și de cei dragi care au murit în credință.  În Revelația 21:4 ni se spune că „El va șterge toate lacrimile din ochii lor; și nu vor mai fi nici durere, nici doliu, nici strigăt, nici durere; căci lucrurile vechi au trecut și făcut au toate lucrurile noi”. 

1 Tesaloniceni 4:13-18 este un pasaj important din Biblie care vorbește despre revederea lui Isus Hristos și trairea conform acestei așteptări. Apostolul Pavel îi încurajează pe creștini să nu fie triști pentru cei care au murit în credință, ci să se consoleze cu faptul că vor fi reuniți cu ei atunci când Isus va reveni. În acea zi, toți cei care au murit în credință vor fi ridicați din morminte și vor fi luați împreună cu cei care sunt încă în viață să Îl întâmpine pe Isus în aer. Cei care au rămas în viață vor fi schimbați și transformați în conformitate cu trupul glorios al lui Isus.

În alte versete cheie din Biblie (cum ar fi 1 Corinteni 15:51-52 și Filipeni 3:20-21), se vorbește și despre această transformare fizică care va avea loc în ziua revederii lui Isus. Aceste pasaje ne reamintesc că așteptarea revederii lui Isus trebuie să ne influențeze trăirea noastră în prezent și să ne determine să trăim cu credință și speranță în inima noastră.

 Această reîntâlnire este cunoscută sub numele de „bucurie a reîntâlnirii” și este menționată în diverse versete din Biblie, inclusiv în Apocalipsa 21:4: „Și va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și nu va mai fi nici moarte, nici durere, nici vărsare de sânge. Nici nu va mai fi durere, pentru că lucrurile vechi au trecut”. Un alt verset relevant este 1 Tesaloniceni 4:17, care spune că „atunci vom fi mereu împreună cu Domnul”, sugerând că reîntâlnirea cu cei dragi va fi înconjurată de prezența lui Dumnezeu.  

Scriptura ne invata ca „credinta fara fapte este moarta” (Iacov 2:26) si ca trebuie sa traim „nu doar cuvintele sale, ci si prin fapte” (1 Ioan 3:18). Credinta trebuie sa fie reflectata in modul in care traim.

Pentru aceia care au urmat și au crezut în Isus, moartea nu este sfârșitul, ci începutul unei vieți fără durere și suferință, alături de Dumnezeu. „Căci Dumnezeu a iubit atât de mult lumea, încât a dat pe Singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3:16).

Însă, pentru cei care au ales să ignore sau să respingă invitația lui Dumnezeu, viața de după moarte va fi una de judecată și osândă. „Căci plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Hristos Isus, Domnul nostru” (Romani 6:23).

Conform Bibliei, cei care au murit în Domnul Isus Cristos vor învia la venirea Lui, conform versetelor cheie precum 1 Tesaloniceni 4:16-17 și 1 Corinteni 15:51-52. Învierea este o parte importantă a credinței creștine, deoarece înseamnă că creștinii nu au o speranță doar în această viață, ci și după moartea fizică.

Acești versete cheie indică că Isus însuși va veni înapoi pe pământ, iar toți cei care au murit în El vor învia din morți. Trupurile acestor creștini se vor transforma și vor fi într-o formă asemănătoare cu cea a lui Isus după Înviere. Acest eveniment este descris ca fiind o înviere spre o viață veșnică și fericită alături de Dumnezeu.

Versetele care se referă la viața de după moarte includ Ioan 3:16, care afirmă că cei care cred în Isus vor avea viața veșnică; Ioan 14:2-3, care spune că Isus a mers să pregătească locuri în casa Tatălui său pentru călătorii care cred în El; și Apocalipsa 20:12, care descrie cartea vieții, în care numele tuturor oamenilor vor fi scrise și judecate.

Parabola în Luca 16:19-31, „Bogatului şi a săracului Lazăr în sânul lui Avram” este o poveste biblică care descrie cum un bogat trăieşte în lux şi splendoare, în timp ce un sărac numit Lazăr, abia supravieţuieşte prin mila altora. După moarte, Lazăr ajunge în rai, în timp ce bogatul ajunge în iad. Bogatul, care acum suferă dureri cumplite, îşi cere iertare şi îi cere lui Avram (un strămoş important al evreilor) să-l îndure. Dar Avram îi explică că lucrurile sunt acum ireversibile şi că nimic nu poate fi făcut pentru a-l ajuta. Bogatul este atunci îngrijorat pentru fraţii săi care încă trăiesc şi le cere să fie avertizaţi să nu repete greşelile sale. Această parabolă sugerează că trebuie să fim generoşi cu cei mai puţini norocoşi decât noi, dacă dorim să evităm suferinţa şi să ajungem într-un loc bun după moarte.