• Geneza 3:16Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.”
• Geneza 6:4Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii; aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume.
• Geneza 11:30Sarai era stearpă; n-avea copii deloc.
• Geneza 15:2Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci mor fără copii, şi moştenitorul casei mele este Eliezer din Damasc.”
• Geneza 16:1Sarai, nevasta lui Avram, nu-i născuse deloc copii. Ea avea o roabă egipteancă, numită Agar.
• Geneza 16:2Şi Sarai a zis lui Avram: „Iată, Domnul m-a făcut stearpă; intră, te rog, la roaba mea; poate că voi avea copii de la ea.” Avram a ascultat cele spuse de Sarai.
• Geneza 21:7Şi a adăugat: „Cine s-ar fi gândit să spună lui Avraam că Sara va da ţâţă la copii? Şi totuşi i-am născut un fiu la bătrâneţe!”
• Geneza 21:23Jură-mi acum, aici, pe Numele lui Dumnezeu, că nu mă vei înşela niciodată, nici pe mine, nici pe copiii mei, nici pe nepoţii mei, şi că vei avea faţă de mine şi faţă de ţara în care locuieşti ca străin aceeaşi bunăvoinţă pe care o am eu faţă de tine.”
• Geneza 22:20După aceste lucruri, i s-a spus lui Avraam: „Iată, Milca a născut şi ea copii fratelui tău Nahor,
• Geneza 25:22Copiii se băteau în pântecele ei, şi ea a zis: „Dacă-i aşa, pentru ce mai sunt însărcinată?” S-a dus să întrebe pe Domnul.
• Geneza 29:31Copiii făcuţi lui Iacov de Lea – Titlu
• Geneza 29:31Domnul a văzut că Lea nu era iubită şi a făcut-o să aibă copii, pe când Rahela era stearpă.
• Geneza 30:1Copiii lui Iacov – Titlu
• Geneza 30:1Când a văzut Rahela că nu face copii lui Iacov, a pizmuit pe soră-sa şi a zis lui Iacov: „Dă-mi copii ori mor!”
• Geneza 30:2Iacov s-a mâniat pe Rahela şi a zis: „Sunt eu oare în locul lui Dumnezeu, care te-a oprit să ai copii?”
• Geneza 30:3Ea a zis: „Iată roaba mea Bilha; culcă-te cu ea, ca să nască pe genunchii mei şi să am şi eu copii prin ea.”
• Geneza 30:22Dumnezeu Şi-a adus aminte de Rahela, a ascultat-o şi a făcut-o să aibă copii.
• Geneza 30:26Dă-mi nevestele şi copiii, pentru care ţi-am slujit, şi voi pleca, fiindcă ştii ce slujbă ţi-am făcut.”
• Geneza 31:16Toată bogăţia pe care a luat-o Dumnezeu de la tatăl nostru este a noastră şi a copiilor noştri. Fă acum tot ce ţi-a spus Dumnezeu.”
• Geneza 31:17Iacov s-a sculat şi a pus pe copiii şi nevestele sale călare pe cămile.
• Exodul 6:6De aceea, spune copiilor lui Israel: ‘Eu sunt Domnul. Eu vă voi izbăvi din muncile cu care vă apasă egiptenii, vă voi izbăvi din robia lor şi vă voi scăpa cu braţ întins şi cu mari judecăţi.
• Exodul 6:9Astfel a vorbit Moise copiilor lui Israel. Dar deznădejdea şi robia aspră în care se aflau i-au împiedicat să-l asculte pe Moise.
• Exodul 6:11„Du-te de vorbeşte lui Faraon, împăratul Egiptului, să lase pe copiii lui Israel să iasă din ţara lui.”
• Exodul 6:12Moise a răspuns în faţa Domnului: „Iată că nici copiii lui Israel nu m-au ascultat. Cum are să m-asculte Faraon pe mine, care n-am o vorbire uşoară?”
• Exodul 6:13Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi le-a dat porunci cu privire la copiii lui Israel şi cu privire la Faraon, împăratul Egiptului, ca să scoată din ţara Egiptului pe copiii lui Israel.
• Exodul 6:26Aceştia sunt Aaron acela şi Moise acela, cărora le-a zis Domnul: „Scoateţi din ţara Egiptului pe copiii lui Israel, după oştirile lor.”
• Exodul 6:27Ei sunt aceia care au vorbit lui Faraon, împăratul Egiptului, ca să scoată din Egipt pe copiii lui Israel. Aceştia sunt Moise acela şi Aaron acela.
• Exodul 7:2Tu vei spune tot ce-ţi voi porunci Eu, iar fratele tău Aaron va vorbi lui Faraon, ca să lase pe copiii lui Israel să plece din ţara lui.
• Exodul 7:4Totuşi Faraon n-are să v-asculte. Apoi Îmi voi întinde mâna asupra Egiptului şi voi scoate din ţara Egiptului oştile Mele, pe poporul Meu, pe copiii lui Israel, prin mari judecăţi.
• Exodul 7:5Egiptenii vor cunoaşte că Eu sunt Domnul când Îmi voi întinde mâna asupra Egiptului şi când voi scoate din mijlocul lor pe copiii lui Israel.”
• Exodul 9:4Dar Domnul va face deosebire între turmele lui Israel şi turmele egiptenilor, aşa că nu va pieri nimic din tot ce este al copiilor lui Israel.»
• Exodul 9:6Şi Domnul a făcut aşa chiar de a doua zi. Toate turmele egiptenilor au pierit, dar n-a pierit nicio vită din turmele copiilor lui Israel.
• Exodul 9:26Numai în ţinutul Gosen, unde erau copiii lui Israel, n-a bătut piatra.
• Exodul 9:35Lui Faraon i s-a împietrit inima şi n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece, după cum spusese Domnul prin Moise.
• Exodul 10:9Moise a răspuns: „Vom merge cu copiii şi cu bătrânii noştri, cu fiii şi fiicele noastre, cu oile şi boii noştri, căci avem să ţinem o sărbătoare în cinstea Domnului.”
• Exodul 10:10Faraon le-a zis: „Aşa să fie Domnul cu voi, cum vă voi lăsa eu să plecaţi, pe voi şi pe copiii voştri! Luaţi seama, căci este rău ce aveţi de gând să faceţi!
• Exodul 10:20Domnul a împietrit inima lui Faraon, şi Faraon n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece.
• Exodul 10:23Nici nu se vedeau unii pe alţii şi nimeni nu s-a sculat din locul lui timp de trei zile. Dar în locurile unde locuiau toţi copiii lui Israel era lumină.
• Exodul 10:24Faraon a chemat pe Moise şi a zis: „Duceţi-vă şi slujiţi Domnului! Să nu rămână în ţară decât oile şi boii voştri; copiii voştri vor putea merge şi ei împreună cu voi.”
• Exodul 11:7Dar dintre toţi copiii lui Israel, de la oameni până la dobitoace, nici măcar un câine nu va chelălăi cu limba lui, ca să ştiţi ce deosebire face Domnul între egipteni şi Israel.
• Geneza 50:21Fiţi dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni pe voi şi pe copiii voştri.” Şi i-a mângâiat şi le-a îmbărbătat inimile.
• Exodul 1:9El a zis poporului său: „Iată că poporul copiilor lui Israel este mai mare şi mai puternic decât noi.
• Exodul 1:12Dar, cu cât îl asupreau mai mult, cu atât se înmulţea şi creştea, şi s-au scârbit de copiii lui Israel.
• Exodul 1:13Atunci, egiptenii au adus pe copiii lui Israel la o aspră robie.
• Exodul 1:17Dar moaşele s-au temut de Dumnezeu şi n-au făcut ce le poruncise împăratul Egiptului, ci au lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască.
• Exodul 1:18Împăratul Egiptului a chemat pe moaşe şi le-a zis: „Pentru ce aţi făcut lucrul acesta şi aţi lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască?”
• Exodul 2:23După multă vreme, împăratul Egiptului a murit, şi copiii lui Israel gemeau încă din pricina robiei şi scoteau strigăte deznădăjduite. Strigătele acestea, pe care li le smulgea robia, s-au suit până la Dumnezeu.
• Exodul 2:25Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel şi a luat cunoştinţă de ei.
• Exodul 3:10Acum, vino, Eu te voi trimite la Faraon şi vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel.”
• Exodul 3:11Moise a zis lui Dumnezeu: „Cine sunt eu, ca să mă duc la Faraon şi să scot din Egipt pe copiii lui Israel?”
• Exodul 3:13Moise a zis lui Dumnezeu: „Iată, când mă voi duce la copiii lui Israel şi le voi spune: ‘Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi’ şi mă vor întreba: ‘Care este Numele Lui?’, ce le voi răspunde?”
• Exodul 3:14Dumnezeu a zis lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt.” Şi a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: ‘Cel ce Se numeşte «Eu sunt» m-a trimis la voi.’”
• Exodul 3:15Dumnezeu a mai zis lui Moise: „Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: ‘Domnul Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov, m-a trimis la voi. Acesta este Numele Meu pentru veşnicie, acesta este Numele Meu din neam în neam.’
• Exodul 4:20Moise şi-a luat nevasta şi copiii, i-a pus călare pe măgari şi s-a întors în ţara Egiptului. Şi-a luat în mână toiagul lui Dumnezeu.
• Exodul 4:29Moise şi Aaron şi-au văzut de drum şi au adunat pe toţi bătrânii copiilor lui Israel.
• Exodul 4:31Poporul a crezut. Astfel au aflat că Domnul cercetase pe copiii lui Israel, că le văzuse suferinţa şi s-au plecat şi s-au aruncat cu faţa la pământ.
• Exodul 5:14Au bătut chiar pe logofeţii copiilor lui Israel, puşi peste ei de isprăvniceii lui Faraon. „Pentru ce”, li se zicea, „n-aţi isprăvit ieri şi azi, ca mai înainte, numărul de cărămizi care vă fusese hotărât?”
• Exodul 5:15Logofeţii copiilor lui Israel s-au dus să se plângă la Faraon şi i-au zis: „Pentru ce te porţi aşa cu robii tăi?
• Exodul 5:19Logofeţii copiilor lui Israel au văzut în ce stare nenorocită erau când li se zicea: „Nu vi se scade nimic din numărul de cărămizi, ci în fiecare zi să faceţi lucrul cuvenit unei zile.”
• Exodul 6:5Acum însă am auzit gemetele copiilor lui Israel, pe care-i ţin egiptenii în robie, şi Mi-am adus aminte de legământul Meu.
• Geneza 31:43Drept răspuns, Laban a zis lui Iacov: „Fiicele acestea sunt fiicele mele, copiii aceştia sunt copiii mei, turma aceasta este turma mea şi tot ce vezi este al meu. Şi ce pot face eu azi pentru fiicele mele sau pentru copiii lor pe care i-au născut?
• Geneza 32:11Izbăveşte-mă, Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau! Căci mă tem de el, ca să nu vină şi să mă lovească, pe mine, pe mame şi pe copii.
• Geneza 32:22Tot în noaptea aceea s-a sculat, a luat pe cele două neveste ale lui, pe cele două roabe şi pe cei unsprezece copii ai lui şi a trecut vadul Iabocului.
• Geneza 33:1Iacov a ridicat ochii şi s-a uitat, şi iată că Esau venea cu patru sute de oameni. Atunci a împărţit copiii între Lea, Rahela şi cele două roabe.
• Geneza 33:2A pus în frunte roabele cu copiii lor, apoi pe Lea cu copiii ei şi la urmă pe Rahela cu Iosif.
• Geneza 33:5Esau, ridicând ochii, a văzut femeile şi copiii şi a zis: „Cine sunt aceia?” Şi Iacov a răspuns: „Sunt copiii pe care i-a dat Dumnezeu robului tău.”
• Geneza 33:6Roabele s-au apropiat cu copiii lor şi s-au aruncat cu faţa la pământ.
• Geneza 33:7Lea şi copiii ei, de asemenea, s-au apropiat şi s-au aruncat cu faţa la pământ. În urmă s-au apropiat Iosif şi Rahela şi s-au aruncat cu faţa la pământ.
• Geneza 33:13Iacov i-a răspuns: „Domnul meu vede că copiii sunt micşori şi am oi şi vaci fătate; dacă le-am sili la drum o singură zi, toată turma va pieri.
• Geneza 33:14Domnul meu s-o ia înaintea robului său, şi eu voi veni încet pe urmă, la pas cu turma, care va merge înaintea mea, şi la pas cu copiii, până voi ajunge la domnul meu în Seir.”
• Geneza 34:29le-au luat ca pradă de război toate bogăţiile, copiii şi nevestele şi tot ce se găsea în case.
• Geneza 36:31Iată împăraţii care au împărăţit în ţara Edom, înainte de a împărăţi un împărat peste copiii lui Israel.
• Geneza 42:36Tatăl lor Iacov le-a zis: „Voi mă lipsiţi de copii: Iosif nu mai este, Simeon nu mai este şi voiţi să luaţi şi pe Beniamin. Toate acestea pe mine mă lovesc!”
• Geneza 43:8Iuda a zis tatălui său Israel: „Trimite copilul cu mine, ca să ne sculăm şi să plecăm, şi vom trăi şi nu vom muri, noi, tu şi copiii noştri.
• Geneza 43:14Dumnezeul cel Atotputernic să vă facă să căpătaţi trecere înaintea omului aceluia şi să lase să se întoarcă împreună cu voi pe celălalt frate al vostru şi pe Beniamin! Iar eu, dacă trebuie să fiu lipsit de copiii mei, lipsit să fiu!”
• Geneza 46:8Copiii lui Israel – Titlu
• Geneza 47:12Iosif a hrănit cu pâine pe tatăl său, pe fraţii săi şi pe toată familia tatălui său, după numărul copiilor.
• Geneza 47:24La vremea roadelor, veţi da a cincea parte lui Faraon, iar celelalte patru părţi vă vor rămâne vouă, ca să semănaţi ogoarele şi să vă hrăniţi împreună cu copiii voştri şi cu cei ce sunt în casele voastre.”
• Geneza 48:6Dar copiii pe care i-ai născut după ei vor fi ai tăi; ei vor purta numele fraţilor lor în partea lor de moştenire.
• Geneza 48:16Îngerul care m-a izbăvit de orice rău, să binecuvânteze pe copiii aceştia! Ei să poarte numele meu şi numele părinţilor mei Avraam şi Isaac şi să se înmulţească foarte mult în mijlocul ţării!”
• Exodul 6:6De aceea, spune copiilor lui Israel: ‘Eu sunt Domnul. Eu vă voi izbăvi din muncile cu care vă apasă egiptenii, vă voi izbăvi din robia lor şi vă voi scăpa cu braţ întins şi cu mari judecăţi.
• Exodul 6:9Astfel a vorbit Moise copiilor lui Israel. Dar deznădejdea şi robia aspră în care se aflau i-au împiedicat să-l asculte pe Moise.
• Exodul 6:11„Du-te de vorbeşte lui Faraon, împăratul Egiptului, să lase pe copiii lui Israel să iasă din ţara lui.”
• Exodul 6:12Moise a răspuns în faţa Domnului: „Iată că nici copiii lui Israel nu m-au ascultat. Cum are să m-asculte Faraon pe mine, care n-am o vorbire uşoară?”
• Exodul 6:13Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi le-a dat porunci cu privire la copiii lui Israel şi cu privire la Faraon, împăratul Egiptului, ca să scoată din ţara Egiptului pe copiii lui Israel.
• Exodul 6:26Aceştia sunt Aaron acela şi Moise acela, cărora le-a zis Domnul: „Scoateţi din ţara Egiptului pe copiii lui Israel, după oştirile lor.”
• Exodul 6:27Ei sunt aceia care au vorbit lui Faraon, împăratul Egiptului, ca să scoată din Egipt pe copiii lui Israel. Aceştia sunt Moise acela şi Aaron acela.
• Exodul 7:2Tu vei spune tot ce-ţi voi porunci Eu, iar fratele tău Aaron va vorbi lui Faraon, ca să lase pe copiii lui Israel să plece din ţara lui.
• Exodul 7:4Totuşi Faraon n-are să v-asculte. Apoi Îmi voi întinde mâna asupra Egiptului şi voi scoate din ţara Egiptului oştile Mele, pe poporul Meu, pe copiii lui Israel, prin mari judecăţi.
• Exodul 7:5Egiptenii vor cunoaşte că Eu sunt Domnul când Îmi voi întinde mâna asupra Egiptului şi când voi scoate din mijlocul lor pe copiii lui Israel.”
• Exodul 9:4Dar Domnul va face deosebire între turmele lui Israel şi turmele egiptenilor, aşa că nu va pieri nimic din tot ce este al copiilor lui Israel.»
• Exodul 9:6Şi Domnul a făcut aşa chiar de a doua zi. Toate turmele egiptenilor au pierit, dar n-a pierit nicio vită din turmele copiilor lui Israel.
• Exodul 9:26Numai în ţinutul Gosen, unde erau copiii lui Israel, n-a bătut piatra.
• Exodul 9:35Lui Faraon i s-a împietrit inima şi n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece, după cum spusese Domnul prin Moise.
• Exodul 10:9Moise a răspuns: „Vom merge cu copiii şi cu bătrânii noştri, cu fiii şi fiicele noastre, cu oile şi boii noştri, căci avem să ţinem o sărbătoare în cinstea Domnului.”
• Exodul 10:10Faraon le-a zis: „Aşa să fie Domnul cu voi, cum vă voi lăsa eu să plecaţi, pe voi şi pe copiii voştri! Luaţi seama, căci este rău ce aveţi de gând să faceţi!
• Exodul 10:20Domnul a împietrit inima lui Faraon, şi Faraon n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece.
• Exodul 10:23Nici nu se vedeau unii pe alţii şi nimeni nu s-a sculat din locul lui timp de trei zile. Dar în locurile unde locuiau toţi copiii lui Israel era lumină.
• Exodul 10:24Faraon a chemat pe Moise şi a zis: „Duceţi-vă şi slujiţi Domnului! Să nu rămână în ţară decât oile şi boii voştri; copiii voştri vor putea merge şi ei împreună cu voi.”
• Exodul 11:7Dar dintre toţi copiii lui Israel, de la oameni până la dobitoace, nici măcar un câine nu va chelălăi cu limba lui, ca să ştiţi ce deosebire face Domnul între egipteni şi Israel.
• Exodul 11:10Moise şi Aaron au făcut toate aceste minuni înaintea lui Faraon. Domnul a împietrit inima lui Faraon, şi Faraon n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece din ţara lui.
• Exodul 12:24Să păziţi lucrul acesta ca o lege pentru voi şi pentru copiii voştri în veac.
• Exodul 12:26Şi când vă vor întreba copiii voştri: ‘Ce înseamnă obiceiul acesta?’
• Exodul 12:27să răspundeţi: ‘Este jertfa de Paşte în cinstea Domnului, care a trecut pe lângă casele copiilor lui Israel în Egipt, când a lovit Egiptul şi ne-a scăpat casele noastre.’” Poporul s-a plecat şi s-a închinat până la pământ.
• Exodul 12:28Şi copiii lui Israel au plecat şi au făcut cum poruncise Domnul lui Moise şi lui Aaron; aşa au făcut.
• Exodul 12:31În aceeaşi noapte, Faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: „Sculaţi-vă, ieşiţi din mijlocul poporului meu, voi şi copiii lui Israel. Duceţi-vă să slujiţi Domnului, cum aţi zis.
• Exodul 12:35Copiii lui Israel au făcut ce spusese Moise şi au cerut egiptenilor vase de argint, vase de aur şi haine.
• Exodul 12:37Copiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot, în număr de aproape şase sute de mii de oameni care mergeau pe jos, afară de copii.
• Exodul 12:40Şederea copiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci de ani.
• Exodul 12:42Noaptea aceea trebuie prăznuită în cinstea Domnului, pentru că atunci i-a scos din ţara Egiptului. Noaptea aceea trebuie prăznuită în cinstea Domnului de toţi copiii lui Israel şi de urmaşii lor.
• Exodul 12:50Toţi copiii lui Israel au făcut cum poruncise Domnul lui Moise şi lui Aaron; aşa au făcut.
• Exodul 12:51Şi chiar în ziua aceea, Domnul a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel, după oştile lor.
• Exodul 13:2„Pune-Mi deoparte ca sfânt pe orice întâi născut, pe orice întâi născut dintre copiii lui Israel, atât dintre oameni, cât şi dintre dobitoace: este al Meu.”
• Exodul 13:18Ci Dumnezeu a pus pe popor să facă un ocol pe drumul care duce spre pustie, spre Marea Roşie. Copiii lui Israel au ieşit înarmaţi din ţara Egiptului.
• Exodul 14:2„Spune copiilor lui Israel să se întoarcă şi să tăbărască înaintea Pi-Hahirotului, între Migdol şi mare, faţă în faţă cu Baal-Ţefon: în dreptul locului acestuia să tăbărâţi, lângă mare.
• Exodul 14:3Faraon va zice despre copiii lui Israel: ‘S-au rătăcit prin ţară; îi închide pustia.’
• Exodul 14:4Eu voi împietri inima lui Faraon, şi-i va urmări, dar Faraon şi toată oastea lui vor face să se arate slava Mea, şi egiptenii vor şti că Eu sunt Domnul.” Copiii lui Israel au făcut aşa.
• Exodul 14:8Domnul a împietrit inima lui Faraon, împăratul Egiptului, şi Faraon a urmărit pe copiii lui Israel. Copiii lui Israel ieşiseră gata de luptă.
• Exodul 14:10Faraon se apropia. Copiii lui Israel şi-au ridicat ochii şi iată că egiptenii veneau după ei. Şi copiii lui Israel s-au înspăimântat foarte tare şi au strigat către Domnul după ajutor.
• Exodul 14:15Domnul a zis lui Moise: „Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte.
• Exodul 14:16Tu ridică-ţi toiagul, întinde-ţi mâna spre mare şi despic-o, şi copiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat.
• Exodul 14:22Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, şi apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stânga lor.
• Exodul 14:28Apele s-au întors şi au acoperit carele, călăreţii şi toată oastea lui Faraon, care intraseră în mare după copiii lui Israel; niciunul măcar n-a scăpat.
• Exodul 14:29Dar copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stânga lor.
• Exodul 15:1Atunci, Moise şi copiii lui Israel au cântat Domnului cântarea aceasta. Ei au zis: „Voi cânta Domnului, căci Şi-a arătat slava: A năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ.
• Exodul 15:19Căci caii lui Faraon, carele şi călăreţii lui au intrat în mare, Şi Domnul a adus peste ei apele mării; Dar copiii lui Israel au mers ca pe uscat prin mijlocul mării.”
• Exodul 15:21Maria răspundea copiilor lui Israel: „Cântaţi Domnului, căci Şi-a arătat slava:A năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ.”
• Exodul 16:1Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat din Elim şi au ajuns în pustia Sin, care este între Elim şi Sinai, în a cincisprezecea zi a lunii a doua, după ieşirea lor din ţara Egiptului.
• Exodul 16:2Şi toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit în pustia aceea împotriva lui Moise şi Aaron.
• Exodul 16:3Copiii lui Israel le-au zis: „Cum de n-am murit loviţi de mâna Domnului în ţara Egiptului, când şedeam lângă oalele noastre cu carne, când mâncam pâine de ne săturam? Căci ne-aţi adus în pustia aceasta ca să faceţi să moară de foame toată mulţimea aceasta.”
• Exodul 16:6Moise şi Aaron au zis tuturor copiilor lui Israel: „Astă-seară, veţi înţelege că Domnul este Acela care v-a scos din ţara Egiptului.
• Exodul 16:9Moise a zis lui Aaron: „Spune întregii adunări a copiilor lui Israel: ‘Apropiaţi-vă înaintea Domnului, căci v-a auzit cârtirile.’”
• Exodul 16:12„Am auzit cârtirile copiilor lui Israel. Spune-le: ‘Între cele două seri aveţi să mâncaţi carne, şi dimineaţa vă veţi sătura de pâine şi veţi şti că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.’”
• Exodul 16:15Copiii lui Israel s-au uitat la ea şi au zis unul către altul: „Ce este aceasta?” căci nu ştiau ce este. Moise le-a zis: „Este pâinea pe care v-o dă Domnul ca hrană.”
• Exodul 16:35Copiii lui Israel au mâncat mană patruzeci de ani, până la sosirea lor într-o ţară locuită; au mâncat mană până la sosirea lor la hotarele ţării Canaanului.
• Exodul 17:1Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat din pustia Sin, după călătoriile zilnice pe care poruncise Domnul să le facă, şi au tăbărât la Refidim. Acolo poporul n-a găsit apă de băut.
• Exodul 17:3Poporul stătea acolo, chinuit de sete, şi cârtea împotriva lui Moise. El zicea: „Pentru ce ne-ai scos din Egipt, ca să ne faci să murim de sete aici, cu copiii şi turmele noastre?”
• Exodul 17:7El a numit locul acela Masa şi Meriba (Ispită şi ceartă), căci copiii lui Israel se certaseră şi ispitiseră pe Domnul, zicând: „Este oare Domnul în mijlocul nostru sau nu este?”
• Exodul 19:1În luna a treia după ieşirea lor din ţara Egiptului, copiii lui Israel au ajuns în ziua aceea în pustia Sinai.
• Exodul 19:3Moise s-a suit la Dumnezeu. Şi Domnul l-a chemat de pe munte, zicând: „Aşa să vorbeşti casei lui Iacov şi să spui copiilor lui Israel:
• Exodul 19:6Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel.’”
• Exodul 20:5Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc
• Exodul 20:22Domnul a zis lui Moise: „Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: ‘Aţi văzut că v-am vorbit din ceruri.
• Exodul 21:4Dacă stăpânul lui i-a dat o nevastă şi a avut fii şi fiice cu ea, nevasta şi copiii să fie ai stăpânului lui, iar el să iasă singur.
• Exodul 21:5Dacă robul va zice: ‘Eu iubesc pe stăpânul meu, pe nevastă-mea şi copiii mei şi nu vreau să ies slobod’,
• Exodul 22:24mânia Mea se va aprinde şi vă voi nimici cu sabia; nevestele voastre vor rămâne văduve şi copiii voştri vor rămâne orfani.
• Exodul 24:5A trimis pe nişte tineri dintre copiii lui Israel, să aducă Domnului arderi-de-tot şi să înjunghie tauri ca jertfe de mulţumire.
• Exodul 24:11El nu Şi-a întins mâna împotriva aleşilor copiilor lui Israel. Ei au văzut pe Dumnezeu, şi totuşi au mâncat şi au băut.
• Exodul 24:17Înfăţişarea slavei Domnului era ca un foc mistuitor pe vârful muntelui, înaintea copiilor lui Israel.
• Exodul 25:2„Vorbeşte copiilor lui Israel să-Mi aducă un dar; să-l primiţi pentru Mine de la orice om care-l va da cu tragere de inimă.
• Exodul 25:22Acolo Mă voi întâlni cu tine; şi de la înălţimea capacului ispăşirii, dintre cei doi heruvimi aşezaţi pe chivotul mărturiei, îţi voi da toate poruncile Mele pentru copiii lui Israel.
• Exodul 27:20Să porunceşti copiilor lui Israel să-ţi aducă pentru sfeşnic untdelemn curat de măsline, fără drojdii, ca să ardă în candele necurmat.
• Exodul 27:21Aaron şi fiii săi să-l pregătească în cortul întâlnirii, dincoace de perdeaua care este înaintea chivotului mărturiei, pentru ca să ardă de seara până dimineaţa înaintea Domnului. Aceasta este o lege veşnică pentru urmaşii lor şi pe care copiii lui Israel vor trebui s-o ţină.
• Exodul 28:1Apropie de tine pe fratele tău, Aaron, şi pe fiii săi şi ia-i dintre copiii lui Israel şi pune-i deoparte în slujba Mea ca preoţi: pe Aaron şi pe fiii lui Aaron: Nadab, Abihu, Eleazar şi Itamar.
• Exodul 28:30Să pui în pieptarul judecăţii Urim şi Tumim, care să fie pe inima lui Aaron când se va înfăţişa el înaintea Domnului. Astfel, Aaron va purta necurmat pe inima lui judecata copiilor lui Israel când se va înfăţişa înaintea Domnului.
• Exodul 28:38Ea să fie pe fruntea lui Aaron şi Aaron va purta fărădelegile săvârşite de copiii lui Israel când îşi aduc toate darurile lor sfinte; ea va fi necurmat pe fruntea lui înaintea Domnului, pentru ca ei să fie plăcuţi înaintea Lui.
• Exodul 29:28Ele vor fi ale lui Aaron şi ale fiilor lui, printr-o lege veşnică, pe care o vor ţine copiii lui Israel; căci este o jertfă adusă prin ridicare, şi, în jertfele de mulţumire ale copiilor lui Israel, jertfa adusă prin ridicare va fi a Domnului.
• Exodul 29:43Acolo Mă voi întâlni cu copiii lui Israel şi locul acela va fi sfinţit de slava Mea.
• Exodul 29:45Eu voi locui în mijlocul copiilor lui Israel şi voi fi Dumnezeul lor.
• Exodul 30:12„Când vei socoti pe copiii lui Israel şi le vei face numărătoarea, fiecare din ei să dea Domnului un dar în bani pentru răscumpărarea sufletului lui, ca să nu fie loviţi de nicio urgie, cu prilejul acestei numărători.
• Exodul 30:16Să ridici de la copiii lui Israel argintul pentru răscumpărare şi să-l întrebuinţezi pentru slujba cortului întâlnirii; aceasta va fi pentru copiii lui Israel o aducere aminte înaintea Domnului pentru răscumpărarea sufletelor lor.”
• Exodul 30:31Să vorbeşti copiilor lui Israel şi să le spui: ‘Acesta Îmi va fi untdelemnul pentru ungerea sfântă, printre urmaşii voştri.
• Exodul 31:13„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: ‘Să nu care cumva să nu ţineţi Sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine şi voi, şi urmaşii voştri, un semn după care se va cunoaşte că Eu sunt Domnul, care vă sfinţesc.
• Exodul 31:16Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l, ei şi urmaşii lor, ca un legământ necurmat.
• Exodul 31:17Aceasta va fi între Mine şi copiii lui Israel un semn veşnic, căci în şase zile a făcut Domnul cerurile şi pământul, iar în ziua a şaptea S-a odihnit şi a răsuflat.’”
• Exodul 32:20A luat viţelul pe care-l făcuseră ei şi l-a ars în foc; l-a prefăcut în cenuşă, a presărat cenuşa pe faţa apei şi a dat-o copiilor lui Israel s-o bea.
• Exodul 32:26s-a aşezat la uşa taberei şi a zis: „Cine este pentru Domnul să vină la mine!” Şi toţi copiii lui Levi s-au strâns la el.
• Exodul 32:28Copiii lui Levi au făcut după porunca lui Moise şi aproape trei mii de oameni au pierit în ziua aceea din popor.
• Exodul 33:5Şi Domnul a zis lui Moise: „Spune copiilor lui Israel: ‘Voi sunteţi un popor încăpăţânat; numai o clipă dacă M-aş sui în mijlocul tău, te-aş prăpădi. Aruncă-ţi acum podoabele de pe tine, şi voi vedea ce-ţi voi face.’”
• Exodul 33:6Copiii lui Israel şi-au scos de pe ei podoabele şi au plecat de la muntele Horeb.
• Exodul 34:7care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la al treilea şi al patrulea neam!”
• Exodul 34:30Aaron şi toţi copiii lui Israel s-au uitat la Moise şi iată că pielea feţei lui strălucea şi se temeau să se apropie de el.
• Exodul 34:32După aceea, toţi copiii lui Israel s-au apropiat, şi el le-a dat toate poruncile, pe care le primise de la Domnul pe muntele Sinai.
• Exodul 34:34Când intra Moise înaintea Domnului ca să-I vorbească, îşi scotea marama până ce ieşea; iar când ieşea, spunea copiilor lui Israel ce i se poruncise.
• Exodul 34:35Copiii lui Israel se uitau la faţa lui Moise şi vedeau că pielea feţei lui strălucea, şi Moise îşi punea iarăşi marama pe faţă până ce intra ca să vorbească cu Domnul.
• Exodul 35:1Moise a strâns toată adunarea copiilor lui Israel şi le-a zis: „Iată lucrurile pe care a poruncit Domnul să le faceţi:
• Exodul 35:4Moise a vorbit întregii adunări a copiilor lui Israel şi a zis: „Iată ce a poruncit Domnul.
• Exodul 35:20Toată adunarea copiilor lui Israel a ieşit dinaintea lui Moise.
• Exodul 35:29Toţi copiii lui Israel, bărbaţi şi femei, pe care-i trăgea inima să ajute la lucrul poruncit de Domnul prin Moise au adus Domnului daruri de bunăvoie.
• Exodul 35:30Moise a zis copiilor lui Israel: „Să ştiţi că Domnul a ales pe Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminţia lui Iuda.
• Exodul 36:3Ei au luat dinaintea lui Moise toate prinoasele pe care le aduseseră copiii lui Israel ca să facă lucrările rânduite pentru slujba Sfântului Locaş. Chiar şi după ce se începuse lucrarea, tot se mai aduceau lui Moise în fiecare dimineaţă daruri de bunăvoie.
• Exodul 39:32Astfel au fost isprăvite toate lucrările locaşului cortului întâlnirii. Copiii lui Israel au făcut tot ce poruncise lui Moise Domnul: aşa au făcut.
• Exodul 39:42Copiii lui Israel au făcut toate aceste lucrări după toate poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul.
• Exodul 40:36Cât au ţinut călătoriile lor, copiii lui Israel porneau numai când se ridica norul deasupra cortului.
• Leviticul 1:2„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le:‘Când cineva dintre voi va aduce un dar Domnului, să-l aducă din vite, fie din cireadă, fie din turmă.
• Leviticul 4:2„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune:‘Când va păcătui cineva fără voie împotriva vreuneia din poruncile Domnului, făcând lucruri care nu trebuie făcute, şi anume:
• Leviticul 6:18Toată partea bărbătească dintre copiii lui Aaron să mănânce din ea. Aceasta este o lege veşnică pentru urmaşii voştri, cu privire la darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului: oricine se va atinge de ele va fi sfinţit.’”
• Leviticul 7:23„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune:‘Să nu mâncaţi grăsime de bou, de miel sau de capră.
• Leviticul 7:29„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le:‘Cine va aduce Domnului jertfa lui de mulţumire să aducă Domnului darul lui, luat din jertfa lui de mulţumire.
• Leviticul 7:34Căci Eu iau din jertfele de mulţumire aduse de copiii lui Israel: pieptul, care va fi legănat într-o parte şi într-alta, ca dar legănat, şi spata, care va fi adusă ca dar luat prin ridicare, şi le dau preotului Aaron şi fiilor lui, printr-o lege veşnică, pe care o vor păzi totdeauna copiii lui Israel.
• Leviticul 7:36Iată ce porunceşte Domnul să le dea copiii lui Israel din ziua ungerii lor; aceasta va fi o lege veşnică printre urmaşii lor.’”
• Leviticul 7:38Domnul a dat-o lui Moise pe muntele Sinai în ziua când a poruncit copiilor lui Israel să-şi aducă darurile înaintea Domnului, în pustia Sinai.
• Leviticul 9:3Să vorbeşti copiilor lui Israel şi să le spui: ‘Luaţi un ţap pentru jertfa de ispăşire, un viţel şi un miel de un an şi fără cusur pentru arderea-de-tot;
• Leviticul 10:11şi să puteţi învăţa pe copiii lui Israel toate legile pe care li le-a dat Domnul prin Moise.”
• Leviticul 10:14Să mâncaţi, de asemenea, într-un loc curat, tu, fiii tăi şi fiicele tale împreună cu tine, pieptul care a fost legănat într-o parte şi alta şi spata care a fost adusă ca jertfă prin ridicare, căci ele vă sunt date, ca un drept cuvenit ţie şi ca un drept cuvenit fiilor tăi, din jertfele de mulţumire ale copiilor lui Israel.
• Leviticul 11:2„Vorbiţi copiilor lui Israel şi spuneţi-le:‘Iată dobitoacele pe care le veţi mânca dintre toate dobitoacele de pe pământ.
• Leviticul 12:2„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le:‘Când o femeie va rămâne însărcinată şi va naşte un copil de parte bărbătească, să fie necurată şapte zile; să fie necurată ca în vremea sorocului ei.
• Leviticul 15:2„Vorbiţi copiilor lui Israel şi spuneţi-le:‘Orice om care are o scurgere din trupul lui, prin chiar faptul acesta este necurat.
• Leviticul 15:31Aşa să depărtaţi pe copiii lui Israel de necurăţiile lor, ca să nu moară din pricina necurăţiilor lor, dacă pângăresc cortul Meu, care este în mijlocul lor.
• Leviticul 16:5Să ia de la adunarea copiilor lui Israel doi ţapi pentru jertfa de ispăşire şi un berbec pentru arderea-de-tot.
• Leviticul 16:16Astfel, să facă ispăşire pentru Sfântul Locaş, pentru necurăţiile copiilor lui Israel şi pentru toate călcările de lege prin care au păcătuit ei. Să facă la fel pentru cortul întâlnirii, care este cu ei în mijlocul necurăţiilor lor.
• Leviticul 16:19Să stropească pe altar cu degetul lui de şapte ori din sânge şi astfel să-l curăţească şi să-l sfinţească de necurăţiile copiilor lui Israel.
• Leviticul 16:21Aaron să-şi pună amândouă mâinile pe capul ţapului celui viu şi să mărturisească peste el toate fărădelegile copiilor lui Israel şi toate călcările lor de lege cu care au păcătuit ei; să le pună pe capul ţapului, apoi să-l izgonească în pustie printr-un om care va avea însărcinarea aceasta.
• Leviticul 16:34Aceasta să fie pentru voi o lege veşnică: o dată pe an, să se facă ispăşire pentru copiii lui Israel, pentru păcatele lor.” Aaron a făcut întocmai cum poruncise lui Moise Domnul.
• Leviticul 17:2„Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui şi tuturor copiilor lui Israel şi spune-le: ‘Iată ce a poruncit Domnul:
• Leviticul 17:5De aceea, copiii lui Israel, în loc să-şi înjunghie jertfele pe câmp, trebuie să le aducă la preot, înaintea Domnului, la uşa cortului întâlnirii, şi să le aducă Domnului ca jertfe de mulţumire.
• Leviticul 17:12De aceea, am zis copiilor lui Israel: «Nimeni dintre voi să nu mănânce sânge şi nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru să nu mănânce sânge.
• Leviticul 17:13Dacă vreunul din copiii lui Israel sau din străinii care locuiesc în mijlocul lor vânează o fiară sau o pasăre care se mănâncă, să-i verse sângele şi să-l acopere cu ţărână.»
• Leviticul 17:14Căci viaţa oricărui trup stă în sângele lui, care este în el. De aceea am zis copiilor lui Israel: «Să nu mâncaţi sângele niciunui trup», căci viaţa oricărui trup este sângele lui: oricine va mânca din el va fi nimicit.
• Leviticul 18:2„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: ‘Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
• Leviticul 18:21Să nu dai pe niciunul din copiii tăi ca să fie adus jertfă lui Moloh şi să nu pângăreşti Numele Dumnezeului tău. Eu sunt Domnul.
• Leviticul 19:2„Vorbeşte întregii adunări a copiilor lui Israel şi spune-le:‘Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt, Eu, Domnul Dumnezeul vostru.
• Leviticul 19:18Să nu te răzbuni şi să nu ţii necaz pe copiii poporului tău. Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Eu sunt Domnul.
• Leviticul 20:2„Spune copiilor lui Israel:‘Dacă un om dintre copiii lui Israel sau dintre străinii care locuiesc în Israel dă lui Moloh pe unul din copiii lui, omul acela să fie pedepsit cu moartea: poporul din ţară să-l ucidă cu pietre.
• Leviticul 20:3Şi Eu Îmi voi întoarce Faţa împotriva omului aceluia şi-l voi nimici din mijlocul poporului său, pentru că a dat lui Moloh pe unul din copiii săi, a spurcat Locaşul Meu cel Sfânt şi a necinstit Numele Meu cel sfânt.
• Leviticul 20:4Dacă poporul ţării închide ochii faţă de omul acela care dă lui Moloh copii de-ai săi şi nu-l omoară,
• Leviticul 20:17Dacă un om ia pe soră-sa, fata tatălui său sau fata mamei lui, dacă îi vede goliciunea ei şi ea i-o vede pe a lui, este o mişelie; să fie nimiciţi sub ochii copiilor poporului lor; el a descoperit goliciunea surorii lui, îşi va lua pedeapsa pentru păcatul lui.
• Leviticul 20:20Dacă un om se culcă cu mătuşă-sa, a descoperit goliciunea unchiului său; îşi vor lua pedeapsa păcatului lor: vor muri fără copii.
• Leviticul 20:21Dacă un om ia pe nevasta fratelui său, este o necurăţie; a descoperit goliciunea fratelui său: nu vor avea copii.
• Leviticul 21:24Astfel a vorbit Moise lui Aaron şi fiilor săi şi tuturor copiilor lui Israel.
• Leviticul 22:2„Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui ca să se ferească de lucrurile sfinte, care Îmi sunt închinate de copiii lui Israel şi să nu necinstească Numele Meu cel sfânt. Eu sunt Domnul.
• Leviticul 22:3Spune-le:‘Orice om dintre urmaşii voştri şi din neamul vostru care se va apropia de lucrurile sfinte pe care le închină Domnului copiii lui Israel şi care va avea pe el o necurăţie, omul acela să fie nimicit dinaintea Mea. Eu sunt Domnul.
• Leviticul 22:13Dar fata unui preot care va fi rămas văduvă sau despărţită de bărbat, fără să aibă copii, şi care se va întoarce în casa tatălui său, ca atunci când era fată, va putea să mănânce din hrana tatălui ei. Dar niciun străin să nu mănânce din ea.
• Leviticul 22:15Preoţii să nu necinstească lucrurile sfinte aduse de copiii lui Israel, pe care le-au adus ei Domnului ca jertfă prin ridicare;
• Leviticul 22:18„Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui şi tuturor copiilor lui Israel şi spune-le:‘Orice om din casa lui Israel sau dintre străinii din Israel care va aduce o ardere-de-tot Domnului, fie pentru împlinirea unei juruinţe, fie ca dar de bunăvoie,
• Leviticul 22:32Să nu necinstiţi Numele Meu cel sfânt, ca să fiu sfinţit în mijlocul copiilor lui Israel. Eu sunt Domnul, care vă sfinţesc
• Leviticul 23:2„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le:‘Iată sărbătorile Domnului, pe care le veţi vesti ca adunări sfinte, iată sărbătorile Mele:
• Leviticul 23:10„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le:‘Când veţi intra în ţara pe care v-o dau şi când veţi secera semănăturile, să aduceţi preotului un snop, ca pârgă a secerişului vostru.
• Leviticul 23:24„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le:‘În luna a şaptea, în cea dintâi zi a lunii, să aveţi o zi de odihnă, vestită cu sunet de trâmbiţe, şi o adunare sfântă.
• Leviticul 23:34„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le:‘În a cincisprezecea zi a acestei a şaptea luni, va fi Sărbătoarea Corturilor în cinstea Domnului, timp de şapte zile.
• Leviticul 23:43pentru ca urmaşii voştri să ştie că am făcut pe copiii lui Israel să locuiască în corturi, după ce i-am scos din ţara Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.’”
• Leviticul 23:44Aşa a spus Moise copiilor lui Israel care sunt sărbătorile Domnului.
• Leviticul 24:2„Porunceşte copiilor lui Israel să-ţi aducă pentru sfeşnic untdelemn curat de măsline tescuite, ca să ţină candelele aprinse neîncetat.
• Leviticul 24:8În fiecare zi de Sabat, să se pună aceste pâini înaintea Domnului, neîncetat: acesta este un legământ veşnic pe care-l vor ţine copiii lui Israel.
• Leviticul 24:10Fiul unei femei israelite şi al unui bărbat egiptean, venind în mijlocul copiilor lui Israel, s-a certat în tabără cu un bărbat israelit.
• Leviticul 24:15Să vorbeşti copiilor lui Israel şi să le spui: ‘Oricine va blestema pe Dumnezeul lui îşi va lua pedeapsa pentru păcatul lui.
• Leviticul 24:23Moise a vorbit copiilor lui Israel; au scos afară din tabără pe cel ce hulise şi l-au ucis cu pietre. Copiii lui Israel au făcut după porunca pe care o dăduse lui Moise Domnul.
• Leviticul 25:2„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le:‘Când veţi intra în ţara pe care v-o dau, pământul să se odihnească, să ţină un Sabat în cinstea Domnului.
• Leviticul 25:33Cine va cumpăra de la leviţi o casă să iasă în anul de veselie din casa vândută lui şi din cetatea în care o avea; căci casele din cetăţile leviţilor sunt averea lor în mijlocul copiilor lui Israel.
• Leviticul 25:41Atunci, să iasă de la tine el şi copiii lui care vor fi cu el şi să se întoarcă în familia lui, la moşia părinţilor lui.
• Leviticul 25:45Veţi putea să-i cumpăraţi şi dintre copiii străinilor care vor locui la tine şi din familiile lor pe care le vor naşte în ţara voastră; ei vor fi averea voastră.
• Leviticul 25:46Îi puteţi lăsa moştenire copiilor voştri după voi, ca pe o moşie, şi puteţi să-i ţineţi astfel robi pe veci. Dar cât despre fraţii voştri, copiii lui Israel, nici unul din voi să nu stăpânească pe fratele său cu asprime.
• Leviticul 25:54Iar dacă nu este răscumpărat în niciunul din aceste feluri, să iasă de la el în anul de veselie, el şi copiii lui care vor fi împreună cu el.
• Leviticul 25:55Căci copiii lui Israel sunt robii Mei; ei sunt robii Mei, pe care i-am scos din ţara Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
• Leviticul 26:22Voi trimite împotriva voastră fiarele de pe câmp, care vă vor lăsa fără copii, vă vor nimici vitele şi vă vor împuţina; aşa că vă vor rămâne drumurile pustii.
• Leviticul 26:46Acestea sunt rânduielile, poruncile şi legile pe care le-a statornicit Domnul între El şi copiii lui Israel, pe muntele Sinai, prin Moise.
• Leviticul 27:1Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le:
• Leviticul 27:34Acestea sunt poruncile pe care le-a dat lui Moise Domnul pentru copiii lui Israel, pe muntele Sinai.
• Numeri 1:2„Faceţi numărătoarea întregii adunări a copiilor lui Israel, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând pe cap numele tuturor bărbaţilor
• Numeri 1:45Toţi aceia dintre copiii lui Israel ieşiţi la numărătoare, după casele părinţilor lor, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, toţi aceia din Israel care erau în stare să poarte armele,
• Numeri 1:49„Să nu faci numărătoarea seminţiei lui Levi şi să nu-i numeri capetele în mijlocul celorlalţi copii ai lui Israel.
• Numeri 1:52Copiii lui Israel să tăbărască fiecare în tabăra lui, fiecare lângă steagul lui, după cetele lor.
• Numeri 1:53Dar leviţii să tăbărască în jurul cortului întâlnirii, pentru ca să nu izbucnească mânia Mea împotriva adunării copiilor lui Israel, şi leviţii să aibă paza cortului întâlnirii.”
• Numeri 1:54Copiii lui Israel au făcut întocmai după toate poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul; aşa au făcut.
• Numeri 2:2„Copiii lui Israel au să tăbărască fiecare lângă steagul lui, sub semnele casei părinţilor lui; să tăbărască în faţa şi împrejurul cortului întâlnirii.
• Numeri 2:32Aceştia sunt copiii lui Israel ieşiţi la numărătoare, după casele părinţilor lor. Toţi cei ieşiţi la numărătoare şi care au alcătuit taberele după oştirile lor au fost şase sute trei mii cinci sute cincizeci.
• Numeri 2:33Leviţii, după porunca pe care o dăduse lui Moise Domnul, n-au intrat la numărătoare în mijlocul copiilor lui Israel.
• Numeri 2:34Şi copiii lui Israel au făcut întocmai după toate poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul. Aşa tăbărau ei, după steagurile lor, şi astfel porneau la drum, fiecare după familia lui, după casa părinţilor lui.
• Numeri 3:8Să aibă grijă de toate uneltele cortului întâlnirii şi de tot ce este poruncit copiilor lui Israel: ei să facă slujba cortului.
• Numeri 3:9Să dai pe leviţi lui Aaron şi fiilor lui; ei să-i fie daţi lui în totul, din partea copiilor lui Israel.
• Numeri 3:12„Iată că am luat pe leviţi din mijlocul copiilor lui Israel, în locul tuturor întâilor născuţi care se nasc întâi dintre copiii lui Israel, şi leviţii vor fi ai Mei.
• Numeri 3:15„Fă numărătoarea copiilor lui Levi după casele părinţilor lor, după familiile lor, şi anume fă numărătoarea tuturor celor de parte bărbătească de la vârsta de o lună în sus.”
• Numeri 3:38Moise, Aaron şi fiii lui tăbărau înaintea cortului, la răsărit, înaintea cortului întâlnirii, spre răsăritul soarelui; ei aveau să îndeplinească la Sfântul Locaş tot ce fusese poruncit copiilor lui Israel; iar străinul care se va apropia să fie pedepsit cu moartea.
• Numeri 3:40Domnul a zis lui Moise: „Fă numărătoarea tuturor întâilor născuţi de parte bărbătească dintre copiii lui Israel, de la vârsta de o lună în sus, şi numără-i după numele lor.
• Numeri 3:41Să iei pe leviţi pentru Mine, Domnul, în locul tuturor întâilor născuţi din copiii lui Israel şi vitele leviţilor în locul tuturor întâilor născuţi din vitele copiilor lui Israel!”
• Numeri 3:42Moise a făcut numărătoarea tuturor întâilor născuţi dintre copiii lui Israel, după porunca pe care i-o dăduse Domnul.
• Numeri 3:45„Ia pe leviţi în locul tuturor întâilor născuţi din copiii lui Israel şi vitele leviţilor în locul vitelor lor; şi leviţii vor fi ai Mei. Eu sunt Domnul.
• Numeri 3:46Pentru răscumpărarea celor două sute şaptezeci şi trei care trec peste numărul leviţilor, dintre întâii născuţi ai copiilor lui Israel,
• Numeri 3:50a luat argintul întâilor născuţi din copiii lui Israel: o mie trei sute şaizeci şi cinci de sicli, după siclul Sfântului Locaş.
• Numeri 4:2„Numără pe fiii lui Chehat dintre copiii lui Levi, după familiile lor, după casele părinţilor lor,
• Numeri 5:2„Porunceşte copiilor lui Israel să izgonească din tabără pe orice lepros şi pe oricine are o lepădare de sămânţă sau este întinat prin atingerea de un mort.
• Numeri 5:4Copiii lui Israel au făcut aşa şi i-au scos afară din tabără; cum poruncise lui Moise Domnul, aşa au făcut copiii lui Israel.
• Numeri 5:6„Spune copiilor lui Israel: ‘Când un bărbat sau o femeie va păcătui împotriva aproapelui său, făcând o călcare de lege faţă de Domnul, şi se va face astfel vinovat,
• Numeri 5:9Orice dar ridicat din lucrurile închinate Domnului de copiii lui Israel să fie al preotului căruia îi sunt aduse.
• Numeri 5:12„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: ‘Dacă păcătuieşte nevasta cuiva faţă de bărbatul ei şi-i este necredincioasă;
• Numeri 5:28Dar, dacă femeia nu s-a pângărit şi este curată, va rămâne neatinsă şi va avea copii.
• Numeri 6:2„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: ‘Când un bărbat sau o femeie se va despărţi de ceilalţi, făcând o juruinţă de nazireat, ca să se închine Domnului,
• Numeri 6:23„Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui şi spune-le: ‘Aşa să binecuvântaţi pe copiii lui Israel şi să le ziceţi:
• Numeri 6:27Astfel să pună Numele Meu peste copiii lui Israel, şi Eu îi voi binecuvânta.’”
• Numeri 8:6„Ia pe leviţi din mijlocul copiilor lui Israel şi curăţeşte-i.
• Numeri 8:9Să apropii pe leviţi înaintea cortului întâlnirii şi să strângi toată adunarea copiilor lui Israel.
• Numeri 8:10Să apropii pe leviţi înaintea Domnului, şi copiii lui Israel să-şi pună mâinile pe leviţi.
• Numeri 8:11Aaron să legene pe leviţi într-o parte şi într-alta înaintea Domnului, ca un dar legănat din partea copiilor lui Israel, şi să fie închinaţi astfel în slujba Domnului.
• Numeri 8:14Aşa să desparţi pe leviţi din mijlocul copiilor lui Israel, şi leviţii vor fi ai Mei.
• Numeri 8:16Căci ei Îmi sunt daţi cu totul din mijlocul copiilor lui Israel: Eu i-am luat pentru Mine în locul întâilor născuţi, din toţi întâii născuţi ai copiilor lui Israel.
• Numeri 8:17Căci orice întâi născut al copiilor lui Israel este al Meu, atât din oameni, cât şi din dobitoace; Mie Mi i-am închinat în ziua când am lovit pe toţi întâii născuţi în ţara Egiptului.
• Numeri 8:18Şi Eu am luat pe leviţi în locul tuturor întâilor născuţi ai copiilor lui Israel.
• Numeri 8:19Am dat pe leviţi în totul lui Aaron şi fiilor lui, din mijlocul copiilor lui Israel, ca să facă slujbă pentru copiii lui Israel în cortul întâlnirii, să facă ispăşire pentru copiii lui Israel, şi astfel copiii lui Israel să nu fie loviţi cu nicio urgie când se vor apropia de Sfântul Locaş.”
• Numeri 8:20Moise, Aaron şi toată adunarea copiilor lui Israel au făcut cu leviţii tot ce poruncise lui Moise Domnul despre leviţi; aşa au făcut copiii lui Israel cu ei.
• Numeri 9:2„Copiii lui Israel să prăznuiască Paştele la vremea hotărâtă.
• Numeri 9:4Moise a vorbit copiilor lui Israel să prăznuiască Paştele.
• Numeri 9:5Şi au prăznuit Paştele în a paisprezecea zi a lunii întâi, seara, în pustia Sinai; copiii lui Israel au făcut întocmai după toate poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul.
• Numeri 9:7Şi oamenii aceia au zis lui Moise: „Noi suntem necuraţi din pricina unui mort. De ce să fim nevoiţi să nu ne aducem la vremea hotărâtă darul cuvenit Domnului în mijlocul copiilor lui Israel?”
• Numeri 9:10„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: ‘Dacă cineva dintre voi sau dintre urmaşii voştri este necurat din pricina unui mort sau este într-o călătorie lungă, totuşi să prăznuiască Paştele în cinstea Domnului.
• Numeri 9:17Când se ridica norul de pe cort, porneau şi copiii lui Israel; şi acolo unde se oprea norul, tăbărau şi copiii lui Israel.
• Numeri 9:18Copiii lui Israel porneau după porunca Domnului şi tăbărau după porunca Domnului; tăbărau atâta vreme cât rămânea norul deasupra cortului.
• Numeri 9:19Când norul rămânea mai multă vreme deasupra cortului, copiii lui Israel ascultau de porunca Domnului şi nu porneau.
• Numeri 9:22Dacă norul se oprea deasupra cortului două zile sau o lună sau un an, copiii lui Israel rămâneau tăbărâţi şi nu porneau; şi când se ridica, porneau şi ei.
• Numeri 10:12Şi copiii lui Israel au pornit din pustia Sinai după taberele lor. Norul s-a oprit în pustia Paran.
• Numeri 10:28Acesta a fost şirul în care au pornit copiii lui Israel, după oştirile lor; aşa au plecat.
• Numeri 11:4Adunăturii de oameni care se aflau în mijlocul lui Israel i-a venit poftă, ba chiar şi copiii lui Israel au început să plângă şi să zică: „Cine ne va da carne să mâncăm?
• Numeri 13:2„Trimite nişte oameni să iscodească ţara Canaanului, pe care o dau copiilor lui Israel. Să trimiţi câte un om pentru fiecare din seminţiile părinţilor lor, toţi să fie dintre fruntaşii lor.”
• Numeri 13:3Moise i-a trimis din pustia Paran, după porunca Domnului; toţi oamenii aceştia erau căpetenii ale copiilor lui Israel.
• Numeri 13:22S-au suit pe la miazăzi şi au mers până la Hebron, unde se aflau Ahiman, Şeşai şi Talmai, copiii lui Anac. Hebronul fusese zidit cu şapte ani înainte de cetatea Ţoan din Egipt.
• Numeri 13:24Locul acela l-au numit valea Eşcol (Strugure) din pricina strugurelui pe care l-au tăiat de acolo copiii lui Israel.
• Numeri 13:26Au plecat şi au ajuns la Moise şi la Aaron şi la toată adunarea copiilor lui Israel, la Cades, în pustia Paran. Le-au adus ştiri, lor şi întregii adunări, şi le-au arătat roadele ţării.
• Numeri 13:32Şi au înnegrit înaintea copiilor lui Israel ţara pe care o iscodiseră. Ei au zis: „Ţara pe care am străbătut-o, ca s-o iscodim, este o ţară care mănâncă pe locuitorii ei; toţi aceia pe care i-am văzut acolo sunt oameni de statură înaltă.
• Numeri 13:33Apoi, am mai văzut în ea pe uriaşi, pe copiii lui Anac, care se trag din neamul uriaşilor: înaintea noastră şi faţă de ei parcă eram nişte lăcuste.”
• Numeri 14:2Toţi copiii lui Israel au cârtit împotriva lui Moise şi Aaron şi toată adunarea le-a zis: „De ce n-om fi murit noi în ţara Egiptului sau de ce n-om fi murit în pustia aceasta?
• Numeri 14:5Moise şi Aaron au căzut cu faţa la pământ în faţa întregii adunări a copiilor lui Israel care era strânsă laolaltă.
• Numeri 14:7şi au vorbit astfel întregii adunări a copiilor lui Israel: „Ţara pe care am străbătut-o noi ca s-o iscodim este o ţară foarte bună, minunată.
• Numeri 14:10Toată adunarea vorbea să-i ucidă cu pietre, când slava Domnului s-a arătat peste cortul întâlnirii, înaintea tuturor copiilor lui Israel.
• Numeri 14:18‘Domnul este încet la mânie şi bogat în bunătate, iartă fărădelegea şi răzvrătirea, dar nu ţine pe cel vinovat drept nevinovat şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam.’
• Numeri 14:27„Până când voi lăsa această rea adunare să cârtească împotriva Mea? Am auzit cârtirile copiilor lui Israel, care cârteau împotriva Mea.
• Numeri 14:33Şi copiii voştri vor rătăci patruzeci de ani în pustie şi vor ispăşi astfel păcatele voastre, până ce toate trupurile voastre moarte vor cădea în pustie.
• Numeri 14:39Moise a spus aceste lucruri tuturor copiilor lui Israel, şi poporul a fost într-o mare jale.
• Numeri 15:2„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le:‘Când veţi intra în ţara pe care v-o dau ca să vă aşezaţi locuinţele în ea
• Numeri 15:18„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le:‘Când veţi intra în ţara în care vă voi duce
• Numeri 15:25Preotul să facă ispăşire pentru toată adunarea copiilor lui Israel şi li se va ierta, căci au păcătuit fără voie şi şi-au adus darul lor: o jertfă mistuită de foc în cinstea Domnului şi o jertfă de ispăşire înaintea Domnului pentru păcatul pe care l-au săvârşit fără voie.
• Numeri 15:26Se va ierta întregii adunări a copiilor lui Israel şi străinului care locuieşte în mijlocul lor, căci tot poporul a păcătuit fără voie.
• Numeri 15:29Atât pentru băştinaşul dintre copiii lui Israel, cât şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul lor, să fie aceeaşi lege, când va păcătui fără voie.
• Numeri 15:32Când erau copiii lui Israel în pustie, au găsit pe un om strângând lemne în ziua Sabatului.
• Numeri 15:38„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le să-şi facă, din neam în neam, un ciucure la colţurile veşmintelor lor şi să pună un fir albastru peste ciucurele acesta din colţurile veşmintelor.
• Numeri 16:2S-au răsculat împotriva lui Moise, împreună cu două sute cincizeci de oameni din copiii lui Israel, din fruntaşii adunării, din cei ce erau chemaţi la sfat şi care erau oameni cu nume.
• Numeri 16:7Mâine, puneţi foc în ele şi puneţi tămâie pe el înaintea Domnului. Acela pe care-l va alege Domnul va fi sfânt. Destul, copiii lui Levi!”
• Numeri 16:8Moise a zis lui Core: „Ascultaţi dar, copiii lui Levi!
• Numeri 16:10V-a lăsat să vă apropiaţi de El, pe tine şi pe toţi fraţii tăi, pe copiii lui Levi, şi acum mai voiţi şi preoţia!
• Numeri 16:27Ei s-au depărtat din preajma locuinţei lui Core, Datan şi Abiram. Datan şi Abiram au ieşit afară şi au stat la uşa corturilor lor, cu nevestele, copiii şi pruncii lor.
• Numeri 16:38Cu cădelniţele acestor oameni care au păcătuit şi au ispăşit păcatul cu viaţa lor să se facă nişte plăci întinse, cu care să se acopere altarul. Fiindcă au fost aduse înaintea Domnului şi sunt sfinţite, să slujească de aducere aminte copiilor lui Israel.”
• Numeri 16:40Acesta este un semn de aducere aminte pentru copiii lui Israel, pentru ca niciun străin care nu este din neamul lui Aaron să nu se apropie să aducă tămâie înaintea Domnului şi să nu i se întâmple ca lui Core şi cetei lui, după cum spusese Domnul prin Moise.
• Numeri 16:41A doua zi, toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron, zicând: „Voi aţi omorât pe poporul Domnului!”
• Numeri 17:2„Vorbeşte copiilor lui Israel şi ia de la ei un toiag, după casele părinţilor lor, adică douăsprezece toiege din partea căpeteniilor lor, după casele părinţilor lor. Să scrii numele fiecăruia pe toiagul lui;
• Numeri 17:5Bărbatul pe care-l voi alege va fi acela al cărui toiag va înflori, şi voi pune capăt dinaintea Mea cârtirilor pe care le ridică împotriva voastră copiii lui Israel.”
• Numeri 17:6Moise a vorbit copiilor lui Israel, şi toate căpeteniile lor i-au dat câte un toiag; fiecare căpetenie câte un toiag, după casele părinţilor lor, adică douăsprezece toiege. Toiagul lui Aaron era în mijlocul toiegelor lor.
• Numeri 17:9Moise a luat dinaintea Domnului toate toiegele şi le-a dus tuturor copiilor lui Israel, ca să le vadă şi să-şi ia fiecare toiagul lui.
• Numeri 17:12Copiii lui Israel au zis lui Moise: „Iată că murim, pierim, pierim cu toţii!
• Numeri 18:5Să păziţi cele privitoare la Sfântul Locaş şi altar, ca să nu mai fie mânie împotriva copiilor lui Israel.
• Numeri 18:6Iată că am luat pe fraţii voştri leviţii din mijlocul copiilor lui Israel, ca unii care sunt daţi Domnului; ei vă sunt încredinţaţi vouă în dar, ca să facă slujba cortului întâlnirii.
• Numeri 18:8Domnul a zis lui Aaron: „Iată, din toate lucrurile pe care Mi le închină copiii lui Israel, îţi dau pe cele care Îmi sunt aduse prin ridicare; ţi le dau ţie şi fiilor tăi ca drept al ungerii, printr-o lege veşnică.
• Numeri 18:11Iată ce va mai fi al tău: toate darurile pe care le vor aduce copiii lui Israel prin ridicare şi legănându-le într-o parte şi în alta ţi le dau ţie, fiilor tăi şi fiicelor tale împreună cu tine, printr-o lege veşnică. Oricine va fi curat în casa ta să mănânce din ele.
• Numeri 18:19Îţi dau ţie, fiilor tăi şi fiicelor tale împreună cu tine, printr-o lege veşnică, toate darurile sfinte pe care le vor aduce Domnului copiii lui Israel prin ridicare. Acesta este un legământ de necălcat şi pe vecie înaintea Domnului, pentru tine şi pentru sămânţa ta împreună cu tine.”
• Numeri 18:20Domnul a zis lui Aaron: „Tu să n-ai nicio moştenire în ţara lor şi să n-ai nicio parte de moşie în mijlocul lor. Eu sunt moştenirea şi partea ta de moşie în mijlocul copiilor lui Israel.
• Numeri 18:22Copiii lui Israel să nu se mai apropie de cortul întâlnirii, ca să nu se facă vinovaţi de vreun păcat şi să moară.
• Numeri 18:23Ci leviţii să facă slujba cortului întâlnirii şi să rămână încărcaţi cu fărădelegile lor. Ei să n-aibă nicio moştenire în mijlocul copiilor lui Israel: aceasta să fie o lege veşnică printre urmaşii voştri.
• Numeri 18:24Leviţilor le dau de moştenire zeciuielile pe care le vor aduce copiii lui Israel Domnului prin ridicare, de aceea zic cu privire la ei: ‘Să nu aibă nicio moştenire în mijlocul copiilor lui Israel.’”
• Numeri 18:26„Să vorbeşti leviţilor şi să le spui: ‘Când veţi primi de la copiii lui Israel zeciuiala pe care v-o dau din partea lor, ca moştenire a voastră, să luaţi întâi din ea un dar pentru Domnul, şi anume a zecea parte din zeciuială,
• Numeri 18:28Astfel, să luaţi şi voi întâi un dar pentru Domnul din toate zeciuielile pe care le veţi primi de la copiii lui Israel şi să daţi preotului Aaron darul pe care-l veţi lua întâi din ele pentru Domnul.
• Numeri 18:32Nu vă veţi face vinovaţi pentru aceasta de niciun păcat, dacă veţi lua din ele pentru Domnul ce este mai bun, nici nu veţi pângări darurile sfinte ale copiilor lui Israel şi nu veţi muri.’”
• Numeri 19:2„Iată ce porunceşte legea pe care a dat-o Domnul, zicând: ‘Vorbeşte copiilor lui Israel să-ţi aducă o vacă roşie, fără pată, fără vreun cusur trupesc şi care să nu fi fost pusă la jug.
• Numeri 19:9Un om curat să strângă cenuşa vacii şi s-o pună într-un loc curat afară din tabără; s-o păstreze pentru adunarea copiilor lui Israel, ca să facă apa de curăţire. Aceasta este o apă de ispăşire.
• Numeri 19:10Cel ce va strânge cenuşa vacii să-şi spele hainele şi să fie necurat până seara. Aceasta să fie o lege veşnică atât pentru copiii lui Israel, cât şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul lor.
• Numeri 20:1Toată adunarea copiilor lui Israel a ajuns în pustia Ţin în luna întâi. Şi poporul s-a oprit la Cades. Acolo a murit şi a fost îngropată Maria.
• Numeri 20:12Atunci, Domnul a zis lui Moise: „Pentru că n-aţi crezut în Mine ca să Mă sfinţiţi înaintea copiilor lui Israel, nu voi veţi duce adunarea aceasta în ţara pe care i-o dau.”
• Numeri 20:13Acestea sunt apele Meriba (Ceartă), unde s-au certat copiii lui Israel cu Domnul, care a fost sfinţit între ei.
• Numeri 20:19Copiii lui Israel i-au zis: „Vom merge pe drumul cel mare şi, dacă vom bea din apa ta eu şi turmele mele, îţi voi plăti preţul; nu-ţi cer altceva decât să trec cu picioarele!”
• Numeri 20:22Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat de la Cades şi a ajuns la muntele Hor.
• Numeri 20:24„Aaron are să fie adăugat la poporul lui, căci nu va intra în ţara pe care o dau copiilor lui Israel, pentru că v-aţi împotrivit poruncii Mele, la apele Meriba.
• Numeri 21:10Copiii lui Israel au plecat şi au tăbărât la Obot.
• Numeri 21:24Israel l-a bătut cu ascuţişul sabiei şi i-a cucerit ţara de la Arnon până la Iaboc, până la hotarul copiilor lui Amon, căci hotarul copiilor lui Amon era întărit.
• Numeri 22:1Copiii lui Israel au pornit şi au tăbărât în şesurile Moabului, dincolo de Iordan, în faţa Ierihonului.
• Numeri 22:3Şi Moab a rămas foarte îngrozit în faţa unui popor atât de mare la număr; l-a apucat groaza în faţa copiilor lui Israel.
• Numeri 24:17‘Îl văd, dar nu acum, Îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din Iacov, Un toiag de cârmuire se ridică din Israel. El străpunge laturile Moabului Şi prăpădeşte pe toţi copiii lui Set.
• Numeri 25:6Şi iată că un bărbat dintre copiii lui Israel a venit şi a adus la fraţii lui pe o madianită, sub ochii lui Moise şi sub ochii întregii adunări a copiilor lui Israel, pe când plângeau la uşa cortului întâlnirii.
• Numeri 25:8S-a luat după omul acela din Israel până în cortul lui, i-a străpuns prin pântece pe amândoi: atât pe bărbatul acela din Israel, cât şi pe femeia aceea. Şi a încetat astfel urgia care izbucnise printre copiii lui Israel.
• Numeri 25:11„Fineas, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, a abătut mânia Mea de la copiii lui Israel prin râvna pe care a avut-o pentru Mine în mijlocul lor şi n-am nimicit, în mânia Mea, pe copiii lui Israel.
• Numeri 25:13Acesta va fi pentru el şi pentru sămânţa lui după el legământul unei preoţii veşnice, pentru că a fost plin de râvnă pentru Dumnezeul lui şi a făcut ispăşire pentru copiii lui Israel.”
• Numeri 26:2„Faceţi numărătoarea întregii adunări a copiilor lui Israel, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, după casele părinţilor lor, a tuturor celor din Israel care sunt în stare să poarte armele.”
• Numeri 26:4„Să se facă numărătoarea, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, cum poruncise lui Moise şi copiilor lui Israel Domnul, când au ieşit din ţara Egiptului.”
• Numeri 26:51Aceştia sunt cei ieşiţi la numărătoare dintre copiii lui Israel: şase sute una mii şapte sute treizeci.
• Numeri 26:62Cei ieşiţi la numărătoare, toţi bărbaţii de la vârsta de o lună în sus, au fost de douăzeci şi trei de mii. Ei n-au fost cuprinşi în numărătoarea copiilor lui Israel, pentru că nu li s-a dat moştenire în mijlocul copiilor lui Israel.
• Numeri 26:63Aceştia sunt aceia dintre copiii lui Israel a căror numărătoare au făcut-o Moise şi preotul Eleazar în câmpia Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului.
• Numeri 26:64Între ei, nu era niciunul din copiii lui Israel a căror numărătoare o făcuse Moise şi preotul Aaron în pustia Sinai.
• Numeri 27:8Iar copiilor lui Israel să le vorbeşti şi să le spui: Când un om va muri fără să lase fii, să treceţi moştenirea lui asupra fetei lui.
• Numeri 27:11Şi, dacă nici tatăl lui n-are fraţi, moştenirea lui s-o daţi rudei celei mai apropiate din familia lui şi ea s-o stăpânească. Aceasta să fie o lege şi un drept pentru copiii lui Israel, cum a poruncit lui Moise Domnul.”
• Numeri 27:12Domnul a zis lui Moise: „Suie-te pe muntele acesta Abarim şi priveşte ţara pe care am dat-o copiilor lui Israel.
• Numeri 27:20Să-l faci părtaş la dregătoria ta, pentru ca toată adunarea copiilor lui Israel să-l asculte.
• Numeri 27:21Să se înfăţişeze înaintea preotului Eleazar, care să întrebe pentru el judecata lui Urim înaintea Domnului, şi Iosua, toţi copiii lui Israel, împreună cu el, şi toată adunarea să iasă după porunca lui Eleazar şi să intre după porunca lui.”
• Numeri 28:2„Porunceşte copiilor lui Israel şi spune-le: ‘Să aveţi grijă să-Mi aduceţi, la vremea hotărâtă, darul Meu de mâncare, hrana jertfelor Mele mistuite de foc, care Îmi sunt de un plăcut miros.’
• Numeri 29:40Moise a spus copiilor lui Israel tot ce-i poruncise Domnul.
• Numeri 30:1Moise a vorbit căpeteniilor seminţiilor copiilor lui Israel şi a zis: „Iată ce porunceşte Domnul.
• Numeri 31:2„Răzbună pe copiii lui Israel împotriva madianiţilor, apoi vei fi adăugat la poporul tău.”
• Numeri 31:9Copiii lui Israel au luat prinse pe femeile madianiţilor cu pruncii lor şi le-au jefuit toate vitele, toate turmele şi toate bogăţiile.
• Numeri 31:12şi pe cei prinşi, prada şi jafurile le-au adus lui Moise, preotului Eleazar şi adunării copiilor lui Israel, care erau tăbărâţi în câmpia Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului.
• Numeri 31:16Iată, ele sunt acelea care, după cuvântul lui Balaam, au târât pe copiii lui Israel să păcătuiască împotriva Domnului, în fapta lui Peor, şi atunci a izbucnit urgia în adunarea Domnului.
• Numeri 31:30Şi din jumătatea care se cuvine copiilor lui Israel să iei unul din cincizeci, atât din oameni, cât şi din boi, măgari şi oi, din orice dobitoc, şi să le dai leviţilor care păzesc cortul Domnului.”
• Numeri 31:42Jumătatea cuvenită copiilor lui Israel, pe care a despărţit-o Moise de a bărbaţilor care merseseră la oaste
• Numeri 31:47Din această jumătate care se cuvenea copiilor lui Israel, Moise a luat unul din cincizeci, atât din oameni, cât şi din dobitoace, şi le-a dat leviţilor care păzesc cortul Domnului, după cum îi poruncise Domnul.
• Numeri 31:54Moise şi preotul Eleazar au luat aurul de la căpeteniile peste o mie şi de la căpeteniile peste o sută şi l-au adus în cortul întâlnirii, ca aducere aminte pentru copiii lui Israel înaintea Domnului.
• Numeri 32:7Pentru ce voiţi să înmuiaţi inima copiilor lui Israel şi să-i faceţi să nu treacă în ţara pe care le-o dă Domnul?
• Numeri 32:9S-au suit până la valea Eşcol şi, după ce au iscodit ţara, au înmuiat inima copiilor lui Israel şi i-au făcut să nu intre în ţara pe care le-o dădea Domnul.
• Numeri 32:17apoi ne vom înarma în grabă şi vom merge înaintea copiilor lui Israel, până îi vom duce în locul care le este rânduit, şi pruncii noştri vor locui în aceste cetăţi întărite, din pricina locuitorilor ţării acesteia.
• Numeri 32:18Nu ne vom întoarce în casele noastre mai înainte ca fiecare din copiii lui Israel să fi pus stăpânire pe moştenirea lui
• Numeri 32:28Moise a dat porunci cu privire la ei preotului Eleazar, lui Iosua, fiul lui Nun, şi capilor de familie din seminţiile copiilor lui Israel.
• Numeri 33:1Iată popasurile copiilor lui Israel care au ieşit din ţara Egiptului, după oştirile lor, sub povăţuirea lui Moise şi lui Aaron.
• Numeri 33:3Au pornit din Ramses în luna întâi, în ziua a cincisprezecea a lunii întâi. A doua zi după Paşte, copiii lui Israel au ieşit gata de luptă în faţa tuturor egiptenilor,
• Numeri 33:5Copiii lui Israel au pornit din Ramses şi au tăbărât la Sucot.
• Numeri 33:38Preotul Aaron s-a suit pe muntele Hor, după porunca Domnului, şi a murit acolo, în al patruzecilea an după ieşirea copiilor lui Israel din ţara Egiptului, în luna a cincea, în cea dintâi zi a lunii.
• Numeri 33:40Împăratul Aradului, canaanitul care locuia în partea de miazăzi a ţării Canaanului, a aflat de sosirea copiilor lui Israel.
• Numeri 33:51„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: ‘După ce veţi trece Iordanul şi veţi intra în ţara Canaanului,
• Numeri 34:2„Dă porunca aceasta copiilor lui Israel şi spune-le: ‘Când veţi intra în ţara Canaanului, ţara aceasta va fi moştenirea voastră – ţara Canaanului, ale cărei hotare iată-le:
• Numeri 34:13Moise a dat porunca aceasta copiilor lui Israel şi a zis: „Aceasta este ţara pe care o veţi împărţi prin sorţi şi pe care a poruncit Domnul s-o dea celor nouă seminţii şi jumătate.
• Numeri 34:29Aceştia sunt aceia cărora le-a poruncit Domnul să împartă ţara Canaanului între copiii lui Israel.
• Numeri 35:2„Porunceşte copiilor lui Israel să dea leviţilor, din moştenirea pe care o vor avea, nişte cetăţi în care să poată locui. Să mai daţi leviţilor şi un loc gol împrejurul acestor cetăţi.
• Numeri 35:8Cetăţile pe care le veţi da din moşiile copiilor lui Israel să fie date mai multe de cei ce au mai multe şi mai puţine de cei ce au mai puţine; fiecare să dea leviţilor din cetăţile lui după moştenirea pe care o va avea.”
• Numeri 35:10„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: ‘Când veţi trece Iordanul şi veţi intra în ţara Canaanului,
• Numeri 35:15Aceste şase cetăţi să fie cetăţi de scăpare pentru copiii lui Israel, pentru străin şi pentru cel ce locuieşte în mijlocul vostru: acolo va putea să scape orice om care va ucide pe cineva fără voie.
• Numeri 35:34Să nu pângăriţi deci ţara în care veţi merge să locuiţi şi în mijlocul căreia voi locui şi Eu, căci Eu sunt Domnul, care locuieşte în mijlocul copiilor lui Israel.’”
• Numeri 36:1Căpeteniile familiei lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, dintre familiile fiilor lui Iosif, s-au apropiat şi au vorbit înaintea lui Moise şi înaintea mai-marilor peste casele părinteşti ale copiilor lui Israel.
• Numeri 36:2Ei au zis: „Domnule, ţie ţi-a poruncit Domnul să dai copiilor lui Israel ţara ca moştenire prin sorţi. Tu, domnule, ai primit, de asemenea, poruncă de la Domnul ca moştenirea fratelui nostru Ţelofhad s-o dai fetelor lui.
• Numeri 36:3Dar, dacă ele se mărită după unul din fiii altei seminţii a copiilor lui Israel, moştenirea lor va fi ştearsă din moştenirea părinţilor noştri şi adăugată la a seminţiei din care vor face parte şi, astfel, moştenirea care ne-a căzut nouă la sorţi se va micşora.
• Numeri 36:4Şi când va veni anul de veselie pentru copiii lui Israel, moştenirea lor va rămâne adăugată la a seminţiei din care vor face parte şi va fi ştearsă astfel din moştenirea seminţiei părinţilor noştri.”
• Numeri 36:5Moise a poruncit copiilor lui Israel din partea Domnului şi a zis: „Seminţia fiilor lui Iosif are dreptate.
• Numeri 36:7Nicio moştenire a copiilor lui Israel să nu treacă de la o seminţie la alta, ci fiecare din copiii lui Israel să se ţină lipit de moştenirea seminţiei părinţilor lui.
• Numeri 36:8Şi orice fată care are o moştenire în seminţiile copiilor lui Israel să se mărite după cineva dintr-o familie din seminţia tatălui ei, pentru ca fiecare din copiii lui Israel să-şi aibă moştenirea părinţilor săi.
• Numeri 36:9Nicio moştenire să nu treacă de la o seminţie la alta, ci seminţiile copiilor lui Israel să se ţină fiecare de moştenirea sa.”
• Numeri 36:13Acestea sunt poruncile şi legile pe care le-a dat Domnul prin Moise copiilor lui Israel în câmpia Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului.
• Deuteronomul 1:3În al patruzecilea an, în luna a unsprezecea, în ziua întâi a lunii, Moise a vorbit copiilor lui Israel şi le-a spus tot ce-i poruncise Domnul să le spună.
• Deuteronomul 1:28Unde să ne suim? Fraţii noştri ne-au înmuiat inima, zicând: «Poporul acela este un popor mai mare şi mai înalt la statură decât noi; cetăţile sunt mari şi întărite până la cer; ba încă, am văzut acolo şi copii de-ai lui Anac.»’
• Deuteronomul 1:36afară de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea, şi ţara în care a mers o voi da lui şi copiilor lui, pentru că a urmat în totul calea Domnului.’
• Deuteronomul 2:4Dă următoarea poruncă poporului: «Acum aveţi să treceţi prin hotarele fraţilor voştri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir. Ei se vor teme de voi, dar să vă păziţi bine.
• Deuteronomul 2:8Am trecut pe departe de fraţii noştri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir, şi pe departe de drumul care duce în câmpie, departe de Elat şi de Eţion-Gheber; apoi ne-am întors şi am apucat spre pustia Moabului.
• Deuteronomul 2:9Domnul mi-a zis: ‘Nu face război cu Moab şi nu te apuca la luptă cu el, căci nu-ţi voi da nimic să stăpâneşti în ţara lui. Arul l-am dat în stăpânire copiilor lui Lot.
• Deuteronomul 2:12Seir era locuit altădată de horiţi; copiii lui Esau i-au izgonit, i-au nimicit dinaintea lor şi s-au aşezat în locul lor, cum a făcut Israel în ţara pe care o stăpâneşte şi pe care i-a dat-o Domnul.)
• Deuteronomul 2:19şi să te apropii de copiii lui Amon. Să nu faci război cu ei şi să nu te iei la luptă cu ei, căci nu-ţi voi da nimic de stăpânit în ţara copiilor lui Amon: am dat-o în stăpânire copiilor lui Lot.’
• Deuteronomul 2:22(Aşa a făcut Domnul şi pentru copiii lui Esau, care locuiesc în Seir, când a nimicit pe horiţi dinaintea lor; ei i-au izgonit şi s-au aşezat în locul lor, până în ziua de azi.
• Deuteronomul 2:29lucru pe care mi l-au îngăduit copiii lui Esau care locuiesc în Seir şi moabiţii care locuiesc în Ar – îngăduie-mi şi tu lucrul acesta, până voi trece Iordanul, ca să intru în ţara pe care ne-o dă Domnul Dumnezeul nostru.’
• Deuteronomul 2:37Dar de ţara copiilor lui Amon nu te-ai apropiat, de toate malurile pârâului Iaboc, de cetăţile de la munte şi de toate locurile pe care te-a oprit Domnul Dumnezeul tău să le loveşti.
• Deuteronomul 3:11(Numai Og, împăratul Basanului, mai rămăsese din neamul refaimiţilor. Patul lui, un pat de fier, este la Raba, cetatea copiilor lui Amon. Lungimea lui este de nouă coţi, şi lăţimea, de patru coţi, după cotul unui om.)
• Deuteronomul 3:16Rubeniţilor şi gadiţilor le-am dat o parte din Galaad până la pârâul Arnon, al cărui mijloc slujeşte ca hotar, şi până la pârâul Iaboc, hotarul copiilor lui Amon;
• Deuteronomul 3:18În vremea aceea, v-am dat porunca aceasta: ‘Domnul Dumnezeul vostru vă dă în mână ţara aceasta ca s-o stăpâniţi. Voi, toţi cei buni de luptă, să mergeţi înarmaţi înaintea copiilor lui Israel.
• Deuteronomul 4:9Numai ia seama asupra ta şi veghează cu luare aminte asupra sufletului tău în toate zilele vieţii tale, ca nu cumva să uiţi lucrurile pe care ţi le-au văzut ochii şi să-ţi iasă din inimă; fă-le cunoscute copiilor tăi şi copiilor copiilor tăi.
• Deuteronomul 4:10Adu-ţi aminte de ziua când te-ai înfăţişat înaintea Domnului Dumnezeului tău, la Horeb, când Domnul mi-a zis: ‘Strânge poporul la Mine! Căci vreau să-i fac să audă cuvintele Mele, ca să înveţe să se teamă de Mine tot timpul cât vor trăi pe pământ şi să înveţe şi pe copiii lor să le păzească.’
• Deuteronomul 4:25Când vei avea copii şi copii din copiii tăi şi vei fi de multă vreme în ţară, dacă vă veţi strica, dacă vă veţi face chipuri cioplite, înfăţişări ale vreunui lucru, dacă veţi face ce este rău înaintea Domnului Dumnezeului vostru, ca să-L mâniaţi,
• Deuteronomul 4:40Păzeşte dar legile şi poruncile Lui, pe care ţi le dau azi, ca să fii fericit, tu şi copiii tăi după tine, şi să ai zile multe în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău pe vecie.”
• Deuteronomul 4:44Aceasta este legea pe care a dat-o Moise copiilor lui Israel.
• Deuteronomul 4:45Iată învăţăturile, legile şi poruncile pe care le-a dat Moise copiilor lui Israel, după ieşirea lor din Egipt.
• Deuteronomul 4:46Aceasta era dincoace de Iordan, în vale, faţă în faţă cu Bet-Peor, în ţara lui Sihon, împăratul amoriţilor, care locuia la Hesbon şi care a fost bătut de Moise şi copiii lui Israel după ieşirea lor din Egipt.
• Deuteronomul 5:9Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc fărădelegea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc
• Deuteronomul 5:29O, de ar rămâne ei cu aceeaşi inimă ca să se teamă de Mine şi să păzească toate poruncile Mele, ca să fie fericiţi pe vecie, ei şi copiii lor!
• Deuteronomul 9:2pe un popor mare şi înalt la statură, pe copiii lui Anac, pe care-i cunoşti şi despre care ai auzit zicându-se: ‘Cine va putea să stea împotriva copiilor lui Anac!’
• Deuteronomul 10:6Copiii lui Israel au plecat din Beerot-Bene-Iaacan la Mosera. Acolo a murit Aaron şi a fost îngropat; Eleazar, fiul lui, i-a urmat în slujba preoţiei.
• Deuteronomul 11:2Recunoaşteţi astăzi – ce n-au putut recunoaşte şi vedea copiii voştri – pedepsele Domnului Dumnezeului vostru, mărimea Lui, mâna Lui cea tare şi braţul Lui cel întins,
• Deuteronomul 11:19Să învăţaţi pe copiii voştri în ele şi să le vorbeşti despre ele când vei fi acasă, când vei merge în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula.
• Deuteronomul 11:21Şi atunci, zilele voastre şi zilele copiilor voştri, în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor voştri că le-o va da, vor fi tot atât de multe cât vor fi zilele cerurilor deasupra pământului.
• Deuteronomul 12:25Să nu-l mănânci, ca să fii fericit tu, şi copiii tăi după tine, făcând ce este plăcut înaintea Domnului.
• Deuteronomul 12:28Păzeşte şi ascultă toate aceste lucruri pe care ţi le poruncesc, ca să fiţi fericiţi tu şi copiii tăi după tine, pe vecie, făcând ce este bine şi ce este plăcut înaintea Domnului Dumnezeului tău.
• Deuteronomul 14:1Voi sunteţi copiii Domnului Dumnezeului vostru. Să nu vă faceţi crestături şi să nu vă radeţi între ochi pentru un mort.
• Deuteronomul 17:20pentru ca inima lui să nu se înalţe mai presus de fraţii lui şi să nu se abată de la poruncile acestea nici la dreapta, nici la stânga şi să aibă astfel multe zile în împărăţia lui, el şi copiii lui, în mijlocul lui Israel.
• Deuteronomul 20:14Dar să iei pentru tine nevestele, copiii, vitele şi tot ce va mai fi în cetate, toată prada, şi să mănânci toată prada vrăjmaşilor tăi pe care ţi-i va da în mână Domnul Dumnezeul tău.
• Deuteronomul 21:15Dacă un om care are două neveste iubeşte pe una şi nu iubeşte pe cealaltă şi dacă are copii cu ele, din care întâiul născut este de la nevasta pe care n-o iubeşte,
• Deuteronomul 24:7Dacă se va găsi cineva care să fi furat pe vreunul din fraţii lui, pe vreunul din copiii lui Israel, şi să-l fi făcut rob sau să-l fi vândut, hoţul acela să fie pedepsit cu moartea. Să curăţeşti astfel răul din mijlocul tău.
• Deuteronomul 24:16Să nu omori pe părinţi pentru copii şi să nu omori pe copii pentru părinţi; fiecare să fie omorât pentru păcatul lui.
• Deuteronomul 25:5Când fraţii vor locui împreună şi unul din ei va muri fără să lase copii, nevasta mortului să nu se mărite afară, cu un străin, ci cumnatul ei să se ducă la ea, s-o ia de nevastă şi să se însoare cu ea ca cumnat.
• Deuteronomul 28:50un neam cu înfăţişarea sălbatică şi care nu se va sfii de cel bătrân, nici nu va avea milă de copii.
• Deuteronomul 28:54Omul cel mai gingaş şi cel mai milos dintre voi se va uita rău la fratele său, la nevasta care se odihneşte pe sânul lui, la copiii pe care i-a cruţat:
• Deuteronomul 28:55nu va da niciunuia din ei din carnea copiilor lui cu care se hrăneşte, fiindcă nu-i va mai rămâne nimic în mijlocul strâmtorării şi necazului în care te va aduce vrăjmaşul tău în toate cetăţile tale.
• Deuteronomul 28:57nu le va da nimic din pieliţa nou-născutului, pieliţă ieşită dintre picioarele ei şi din copiii pe care-i va naşte, căci, ducând lipsă de toate, îi va mânca în ascuns, din pricina strâmtorării şi necazului în care te va aduce vrăjmaşul tău în cetăţile tale.
• Deuteronomul 29:1Iată cuvintele legământului pe care a poruncit lui Moise Domnul să-l încheie cu copiii lui Israel în ţara Moabului, afară de legământul pe care-l încheiase cu ei la Horeb.
• Deuteronomul 29:11copiii voştri, nevestele voastre şi străinul care este în mijlocul taberei tale, de la cel ce-ţi taie lemne până la cel ce-ţi scoate apă.Deuteronomul 6:7Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula.
• Deuteronomul 29:22Vârsta de oameni care vor veni, copiii voştri care se vor naşte după voi şi străinul care va veni dintr-o ţară depărtată, la vederea urgiilor şi bolilor cu care va lovi Domnul ţara aceasta –
• Deuteronomul 29:29Lucrurile ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre şi ale copiilor noştri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele legii acesteia.
• Deuteronomul 30:2dacă te vei întoarce la Domnul Dumnezeul tău şi dacă vei asculta de glasul Lui din toată inima ta şi din tot sufletul tău, tu şi copiii tăi, potrivit cu tot ce-ţi poruncesc azi,
• Deuteronomul 31:12Să strângi poporul, bărbaţii, femeile, copiii şi străinul care va fi în cetăţile tale, ca să audă şi să înveţe să se teamă de Domnul Dumnezeul vostru, să păzească şi să împlinească toate cuvintele legii acesteia.
• Deuteronomul 31:13Pentru ca şi copiii lor, care n-o vor cunoaşte, s-o audă şi să înveţe să se teamă de Domnul Dumnezeul vostru, în tot timpul cât veţi trăi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul.”
• Deuteronomul 31:19Acum, scrieţi-vă cântarea aceasta. Învaţă pe copiii din Israel s-o cânte, pune-le-o în gură, şi cântarea aceasta să-Mi fie martoră împotriva copiilor lui Israel.
• Deuteronomul 31:22În ziua aceea, Moise a scris cântarea aceasta şi a învăţat pe copiii lui Israel s-o cânte.
• Deuteronomul 31:23Domnul a poruncit lui Iosua, fiul lui Nun, şi a zis: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te, căci tu vei duce pe copiii lui Israel în ţara pe care am jurat că le-o voi da; şi Eu Însumi voi fi cu tine.”
• Deuteronomul 32:5Ei s-au stricat; Netrebnicia copiilor Lui este ruşinea lor! Neam îndărătnic şi stricat!
• Deuteronomul 32:8Când Cel Preaînalt a dat o moştenire neamurilor, Când a despărţit pe copiii oamenilor, A pus hotare popoarelor După numărul copiilor lui Israel,
• Deuteronomul 32:20El a zis: ‘Îmi voi ascunde Faţa de ei Şi voi vedea care le va fi sfârşitul, Căci sunt un neam stricat, Sunt nişte copii necredincioşi.
• Deuteronomul 32:46le-a zis: „Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe care vă jur astăzi să le porunciţi copiilor voştri, ca să păzească şi să împlinească toate cuvintele legii acesteia.
• Deuteronomul 32:49„Suie-te pe muntele acesta Abarim, pe muntele Nebo, în ţara Moabului, în faţa Ierihonului, şi priveşte ţara Canaanului pe care o dau în stăpânire copiilor lui Israel.
• Deuteronomul 32:51pentru că aţi păcătuit împotriva Mea în mijlocul copiilor lui Israel, lângă apele Meriba, la Cades, în pustia Ţin, şi nu M-aţi sfinţit în mijlocul copiilor lui Israel.
• Deuteronomul 32:52Tu vei vedea doar de departe ţara dinaintea ta, dar nu vei intra în ţara pe care o dau copiilor lui Israel.”
• Deuteronomul 33:1Iată binecuvântarea cu care Moise, omul lui Dumnezeu, a binecuvântat pe copiii lui Israel înainte de moartea lui.
• Deuteronomul 33:9Levi a zis despre tatăl său şi despre mama sa: ‘Nu i-am văzut!’ Şi despre fraţii lui: ‘Nu vă cunosc!’ Iar de copii n-a vrut să mai ştie. Căci ei păzesc Cuvântul Tău Şi ţin legământul Tău;
• Deuteronomul 33:24Despre Aşer a zis: „Binecuvântat să fie Aşer între copiii lui Israel! Plăcut să fie fraţilor lui Şi să-şi înmoaie piciorul în untdelemn!
• Deuteronomul 34:8Copiii lui Israel au plâns pe Moise treizeci de zile în câmpia Moabului; şi zilele acelea de plâns şi de jale pentru Moise s-au sfârşit.
• Deuteronomul 34:9Iosua, fiul lui Nun, era plin de duhul înţelepciunii, căci Moise îşi pusese mâinile peste el. Copiii lui Israel au ascultat de el şi au făcut potrivit cu poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul.
• Iosua 1:2„Robul Meu Moise a murit: acum, scoală-te, treci Iordanul acesta, tu şi tot poporul acesta, şi intraţi în ţara pe care o dau copiilor lui Israel.
• Iosua 2:2S-a dat de ştire împăratului din Ierihon şi i-au spus: „Iată că nişte oameni dintre copiii lui Israel au venit aici astă-noapte ca să iscodească ţara.”
• Iosua 3:1Iosua, sculându-se dis-de-dimineaţă, a pornit din Sitim cu toţi copiii lui Israel. Au ajuns la Iordan şi au rămas acolo peste noapte, înainte de a trece.
• Iosua 3:9Iosua a zis copiilor lui Israel: „Apropiaţi-vă şi ascultaţi cuvintele Domnului Dumnezeului vostru.”
• Iosua 4:4Iosua a chemat pe cei doisprezece bărbaţi pe care i-a ales dintre copiii lui Israel, câte un bărbat de fiecare seminţie,
• Iosua 4:5şi le-a zis: „Treceţi înaintea chivotului Domnului Dumnezeului vostru, în mijlocul Iordanului, şi fiecare din voi să ia o piatră pe umăr, după numărul seminţiilor copiilor lui Israel,
• Iosua 4:6pentru ca acesta să fie un semn de aducere aminte în mijlocul vostru. Când vor întreba copiii voştri într-o zi: ‘Ce înseamnă pietrele acestea pentru voi?’,
• Iosua 4:7să le spuneţi: ‘Apele Iordanului s-au despicat în două înaintea chivotului legământului Domnului; când a trecut chivotul Iordanul, apele Iordanului s-au despicat în două’, şi pietrele acestea să fie totdeauna o aducere aminte pentru copiii lui Israel.”
• Iosua 4:8Copiii lui Israel au făcut aşa cum le poruncise Iosua. Au luat douăsprezece pietre din mijlocul Iordanului, cum spusese lui Iosua Domnul, după numărul seminţiilor copiilor lui Israel, le-au luat cu ei şi le-au pus în locul unde aveau să rămână peste noapte.
• Iosua 4:12Fiii lui Ruben, fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase au trecut înarmaţi înaintea copiilor lui Israel, cum le spusese Moise.
• Iosua 4:21El a zis copiilor lui Israel: „Când vor întreba copiii voştri într-o zi pe părinţii lor: ‘Ce înseamnă pietrele acestea?’
• Iosua 4:22să învăţaţi pe copiii voştri şi să le spuneţi: ‘Israel a trecut Iordanul acesta pe uscat.’
• Iosua 5:1Când au auzit toţi împăraţii amoriţilor de la apusul Iordanului şi toţi împăraţii canaaniţilor de lângă mare că Domnul secase apele Iordanului înaintea copiilor lui Israel până am trecut, li s-a tăiat inima şi au rămas îngroziţi înaintea copiilor lui Israel.
• Iosua 5:2În vremea aceea, Domnul a zis lui Iosua: „Fă-ţi nişte cuţite de piatră şi taie împrejur pe copiii lui Israel, a doua oară.”
• Iosua 5:3Iosua şi-a făcut nişte cuţite de piatră şi a tăiat împrejur pe copiii lui Israel pe dealul Aralot.
• Iosua 5:6Căci copiii lui Israel umblaseră patruzeci de ani prin pustie până la nimicirea întregului neam de oameni de război care ieşiseră din Egipt şi care nu ascultaseră de glasul Domnului. Domnul le-a jurat că nu-i va lăsa să vadă ţara pe care jurase părinţilor lor că le-o va da, ţară în care curge lapte şi miere.
• Iosua 5:7În locul lor a ridicat pe copiii lor; şi Iosua i-a tăiat împrejur, căci erau netăiaţi împrejur, pentru că nu-i tăiaseră împrejur pe drum.
• Iosua 5:10Copiii lui Israel au tăbărât la Ghilgal şi au prăznuit Paştele în a paisprezecea zi a lunii, spre seară, în câmpia Ierihonului.
• Iosua 5:12Mana a încetat a doua zi de Paşte, când au mâncat din grâul ţării. Copiii lui Israel n-au mai avut mană, ci au mâncat din roadele ţării Canaanului în anul acela.
• Iosua 6:1Ierihonul era închis şi întărit de teama copiilor lui Israel. Nimeni nu ieşea din el şi nimeni nu intra în el.
• Iosua 6:21şi au nimicit-o cu desăvârşire, trecând prin ascuţişul sabiei tot ce era în cetate, bărbaţi şi femei, copii şi bătrâni, până la boi, oi şi măgari.
• Iosua 7:1Copiii lui Israel au păcătuit cu privire la lucrurile date spre nimicire. Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminţia lui Iuda, a luat din lucrurile date spre nimicire. Şi Domnul S-a aprins de mânie împotriva copiilor lui Israel.
• Iosua 7:12De aceea copiii lui Israel nu pot să ţină piept vrăjmaşilor lor: vor da dosul în faţa vrăjmaşilor lor, căci sunt daţi spre nimicire; Eu nu voi mai fi cu voi dacă nu nimiciţi ce este dat spre nimicire din mijlocul vostru.
• Iosua 7:23Le-au luat din mijlocul cortului, le-au adus lui Iosua şi tuturor copiilor lui Israel şi le-au pus înaintea Domnului.
• Iosua 8:31cum poruncise copiilor lui Israel Moise, robul Domnului, şi cum este scris în cartea legii lui Moise: era un altar de pietre necioplite, peste care nu trecuse fierul. Pe altarul acesta au adus Domnului arderi-de-tot şi jertfe de mulţumire.
• Iosua 8:32Şi acolo Iosua a scris pe pietre o copie a legii pe care o scrisese Moise înaintea copiilor lui Israel.
• Iosua 8:33Tot Israelul, bătrânii, mai-marii oştii şi judecătorii lui stăteau de amândouă părţile chivotului, înaintea preoţilor, din neamul leviţilor, care duceau chivotul legământului Domnului; erau de faţă atât străinii, cât şi copiii lui Israel, jumătate în dreptul muntelui Garizim şi jumătate în dreptul muntelui Ebal, după porunca pe care o dăduse mai înainte Moise, robul Domnului, ca să binecuvânteze pe poporul Israel.
• Iosua 8:35N-a rămas nimic din tot ce poruncise Moise pe care să nu-l fi citit Iosua în faţa întregii adunări a lui Israel, în faţa femeilor, copiilor şi străinilor care mergeau în mijlocul lor.
• Iosua 9:16La trei zile după încheierea acestui legământ, copiii lui Israel au aflat că erau vecini cu ei şi că locuiau în mijlocul lor.
• Iosua 9:17Căci copiii lui Israel au plecat şi a treia zi au ajuns la cetăţile lor; cetăţile lor erau Gabaon, Chefira, Beerot şi Chiriat-Iearim.
• Iosua 9:26Iosua le-a făcut aşa cum hotărâse; i-a izbăvit din mâna copiilor lui Israel, care nu i-au omorât,
• Iosua 10:4„Suiţi-vă la mine şi ajutaţi-mă, ca să batem Gabaonul, căci a făcut pace cu Iosua şi cu copiii lui Israel.”
• Iosua 10:11Pe când fugeau ei dinaintea lui Israel şi se coborau din Bet-Horon, Domnul a făcut să cadă din cer peste ei nişte pietre mari până la Azeca şi au pierit; cei ce au murit de pietrele grindinei au fost mai mulţi decât cei ucişi cu sabia de copiii lui Israel.
• Iosua 10:12Atunci, Iosua a vorbit Domnului în ziua când a dat Domnul pe amoriţi în mâinile copiilor lui Israel şi a zis în faţa lui Israel: „Opreşte-te, soare, asupra Gabaonului Şi tu, lună, asupra văii Aialonului!”
• Iosua 10:20După ce Iosua şi copiii lui Israel le-au pricinuit o foarte mare înfrângere şi i-au bătut cu desăvârşire, cei ce au putut scăpa au intrat în cetăţile întărite
• Iosua 10:21şi tot poporul s-a întors liniştit în tabără la Iosua, în Macheda, fără ca cineva să fi crâcnit cu limba lui împotriva copiilor lui Israel.
• Iosua 11:14Copiii lui Israel au păstrat pentru ei toată prada cetăţilor acelora şi vitele, dar au trecut prin ascuţişul sabiei pe toţi oamenii, până i-au nimicit, fără să lase ceva din ce are suflare de viaţă.
• Iosua 11:19N-a rămas nicio cetate care să fi făcut pace cu copiii lui Israel, afară de heviţi, care locuiau în Gabaon; pe toate le-au luat prin luptă.
• Iosua 11:22N-au rămas deloc anachimi în ţara copiilor lui Israel; n-au rămas decât la Gaza, la Gat şi la Asdod.
• Iosua 12:1Iată împăraţii pe care i-au bătut copiii lui Israel şi a căror ţară au luat-o în stăpânire de cealaltă parte a Iordanului, spre răsăritul soarelui, de la pârâul Arnon până la Muntele Hermonului, cu toată câmpia de la răsărit:
• Iosua 12:2Pe Sihon, împăratul amoriţilor, care locuia la Hesbon. Stăpânirea lui se întindea de la Aroer, care este pe malul pârâului Arnon, şi, de la mijlocul pârâului, peste jumătate din Galaad, până la pârâul Iaboc, hotarul copiilor lui Amon;
• Iosua 12:6Moise, robul Domnului, şi copiii lui Israel i-au bătut şi Moise, robul Domnului, le-a dat ţara lor în stăpânirea rubeniţilor, gadiţilor şi la jumătate din seminţia lui Manase.
• Iosua 12:7Iată împăraţii pe care i-au bătut Iosua şi copiii lui Israel dincoace de Iordan, la apus, de la Baal-Gad în valea Libanului până la muntele cel pleşuv, care se înalţă spre Seir. Iosua a dat ţara lor în stăpânire seminţiilor lui Israel, fiecăreia i-a dat partea ei,
• Iosua 13:6toţi locuitorii de pe munte, de la Liban până la Misrefot-Maim, toţi sidoniţii. Eu îi voi izgoni dinaintea copiilor lui Israel. Dă numai ţara aceasta de moştenire prin sorţi lui Israel, cum ţi-am poruncit,
• Iosua 13:10toate cetăţile lui Sihon, împăratul amoriţilor, care domnea la Hesbon, până la hotarul copiilor lui Amon;
• Iosua 13:13Dar copiii lui Israel n-au izgonit pe gheşuriţi şi pe maacatiţi, care au locuit în mijlocul lui Israel până în ziua de azi.
• Iosua 13:22Între cei pe care i-au ucis copiii lui Israel, nimiciseră cu sabia şi pe ghicitorul Balaam, fiul lui Beor.
• Iosua 13:25Ţinutul lor a fost Iaezerul, toate cetăţile Galaadului, jumătate din ţara copiilor lui Amon până la Aroer, faţă în faţă cu Raba,
• Iosua 14:1Iată locurile pe care le-au primit copiii lui Israel ca moştenire în ţara Canaanului, pe care li le-au împărţit între ei preotul Eleazar, Iosua, fiul lui Nun, şi căpeteniile de familie ale seminţiilor copiilor lui Israel.
• Iosua 14:5Copiii lui Israel au făcut întocmai după poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul şi au împărţit ţara.
• Iosua 14:9Şi în ziua aceea, Moise a jurat şi a zis: ‘Ţara în care a călcat piciorul tău va fi moştenirea ta pe vecie, pentru tine şi pentru copiii tăi, pentru că ai urmat în totul voia Domnului Dumnezeului meu.’
• Iosua 15:14Caleb a izgonit de acolo pe cei trei fii ai lui Anac: Şeşai, Ahiman şi Talmai, copiii lui Anac.
• Iosua 17:2Au dat prin sorţi o parte celorlalţi fii ai lui Manase, după familiile lor: fiilor lui Abiezer, fiilor lui Helec, fiilor lui Asriel, fiilor lui Sihem, fiilor lui Hefer, fiilor lui Şemida; aceştia sunt copiii de parte bărbătească ai lui Manase, fiul lui Iosif, după familiile lor.
• Iosua 17:13Când copiii lui Israel au fost destul de tari, au supus pe canaaniţi la un bir, dar nu i-au izgonit.
• Iosua 18:1Toată adunarea copiilor lui Israel s-a strâns la Silo şi au aşezat acolo cortul întâlnirii. Ţara era supusă înaintea lor.
• Iosua 18:2Mai rămâneau şapte seminţii ale copiilor lui Israel care nu-şi primiseră încă partea de moştenire.
• Iosua 18:3Iosua a zis copiilor lui Israel: „Până când vă veţi lenevi să mergeţi să luaţi în stăpânire ţara pe care v-a dat-o Domnul Dumnezeul părinţilor voştri?
• Iosua 18:10Iosua a aruncat înaintea Domnului sorţi pentru ei la Silo şi a împărţit ţara între copiii lui Israel, dând fiecăruia partea lui.
• Iosua 19:49După ce au isprăvit de împărţit ţara după hotarele ei, copiii lui Israel au dat lui Iosua, fiul lui Nun, o moştenire în mijlocul lor.
• Iosua 19:51Acestea sunt moştenirile pe care le-au împărţit preotul Eleazar, Iosua, fiul lui Nun, şi căpeteniile de familie ale seminţiilor copiilor lui Israel, prin sorţi înaintea Domnului, la Silo, la uşa cortului întâlnirii. Astfel au isprăvit ei împărţirea ţării.
• Iosua 20:2„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: ‘Hotărâţi-vă, cum v-am poruncit prin Moise, cetăţi de scăpare,
• Iosua 20:9Acestea au fost cetăţile hotărâte pentru toţi copiii lui Israel şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul lor, pentru ca cel ce va ucide pe cineva fără voie să poată fugi în ele şi să nu moară ucis de mâna răzbunătorului sângelui înainte de a se înfăţişa înaintea adunării.
• Iosua 21:1Căpeteniile de familie ale leviţilor s-au apropiat de preotul Eleazar, de Iosua, fiul lui Nun, şi de căpeteniile de familie ale seminţiilor copiilor lui Israel.
• Iosua 21:3Copiii lui Israel au dat atunci leviţilor, din moştenirea lor, cetăţile următoare şi împrejurimile lor, după porunca Domnului.
• Iosua 21:8Copiii lui Israel au dat leviţilor, prin sorţi, aceste cetăţi şi împrejurimile lor, cum poruncise lui Moise Domnul.
• Iosua 21:41Toate cetăţile leviţilor din mijlocul moşiilor copiilor lui Israel erau patruzeci şi opt de cetăţi şi împrejurimile lor.
• Iosua 22:9Fiii lui Ruben, fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase s-au întors acasă, lăsând pe copiii lui Israel la Silo, în ţara Canaanului, ca să se ducă în ţara Galaadului, care era moşia lor şi unde se aşezaseră, cum poruncise lui Moise Domnul.
• Iosua 22:11Copiii lui Israel au auzit zicându-se: „Iată că fiii lui Ruben, fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase au zidit un altar în faţa ţării Canaanului, pe malurile Iordanului, în părţile copiilor lui Israel.”
• Iosua 22:12Când au auzit copiii lui Israel lucrul acesta, toată adunarea copiilor lui Israel s-a strâns la Silo, ca să se suie împotriva lor şi să se bată cu ei.
• Iosua 22:13Copiii lui Israel au trimis la fiii lui Ruben, la fiii lui Gad şi la jumătate din seminţia lui Manase, în ţara Galaadului, pe Fineas, fiul preotului Eleazar,
• Iosua 22:31Şi Fineas, fiul preotului Eleazar, a zis fiilor lui Ruben, fiilor lui Gad şi fiilor lui Manase: „Cunoaştem acum că Domnul este în mijlocul nostru, fiindcă n-aţi săvârşit păcatul acesta împotriva Domnului şi aţi izbăvit astfel pe copiii lui Israel din mâna Domnului.”
• Iosua 22:32Fineas, fiul preotului Eleazar, şi căpeteniile au părăsit pe fiii lui Ruben şi pe fiii lui Gad şi s-au întors din ţara Galaadului în ţara Canaanului, la copiii lui Israel, cărora le-au făcut o dare de seamă.
• Iosua 22:33Copiii lui Israel au rămas mulţumiţi; au binecuvântat pe Dumnezeu şi n-au mai vorbit să se suie înarmaţi ca să pustiască ţara pe care o locuiau fiii lui Ruben şi fiii lui Gad.
• Iosua 24:32Oasele lui Iosif, pe care le aduseseră copiii lui Israel din Egipt, au fost îngropate la Sihem, în partea ţarinii pe care o cumpărase Iacov de la fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută de chesita şi care a ajuns moştenirea fiilor lui Iosif.
• Judecatorii 1:1După moartea lui Iosua, copiii lui Israel au întrebat pe Domnul şi au zis: „Cine dintre noi să se suie întâi împotriva canaaniţilor, ca să pornească lupta cu ei?”
• Judecatorii 2:4După ce a spus Îngerul Domnului aceste vorbe tuturor copiilor lui Israel, poporul a ridicat glasul şi a plâns.
• Judecatorii 2:6Iosua a dat drumul poporului, şi copiii lui Israel au plecat, fiecare, în moştenirea lui, ca să ia ţara în stăpânire.
• Judecatorii 2:11Copiii lui Israel au făcut atunci ce nu plăcea Domnului şi au slujit baalilor.
• Judecatorii 3:2El voia numai ca vârstele de oameni ale copiilor lui Israel să cunoască şi să înveţe războiul, şi anume cei ce nu-l cunoscuseră mai înainte.
• Judecatorii 3:5Şi copiii lui Israel au locuit în mijlocul canaaniţilor, hetiţilor, amoriţilor, fereziţilor, heviţilor şi iebusiţilor;
• Judecatorii 3:7Copiii lui Israel au făcut ce nu plăcea Domnului, au uitat pe Domnul şi au slujit baalilor şi idolilor.
• Judecatorii 3:8Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel şi i-a vândut în mâinile lui Cuşan-Rişeataim, împăratul Mesopotamiei. Şi copiii lui Israel au fost supuşi opt ani lui Cuşan-Rişeataim.
• Judecatorii 3:9Copiii lui Israel au strigat către Domnul, şi Domnul le-a ridicat un izbăvitor, care i-a izbăvit: pe Otniel, fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb.
• Judecatorii 3:12Copiii lui Israel au făcut iarăşi ce nu plăcea Domnului, şi Domnul a întărit pe Eglon, împăratul Moabului, împotriva lui Israel, pentru că făcuseră ce nu plăcea Domnului.
• Judecatorii 3:14Şi copiii lui Israel au fost supuşi optsprezece ani lui Eglon, împăratul Moabului.
• Judecatorii 3:15Copiii lui Israel au strigat către Domnul, şi Domnul le-a ridicat un izbăvitor, pe Ehud, fiul lui Ghera, Beniamitul, care nu se slujea de mâna dreaptă. Copiii lui Israel au trimis prin el un dar lui Eglon, împăratul Moabului.
• Judecatorii 3:27Cum a ajuns, a sunat din trâmbiţă în muntele lui Efraim. Copiii lui Israel s-au coborât cu el din munte şi el s-a pus în fruntea lor.
• Judecatorii 4:1Copiii lui Israel iarăşi au făcut ce nu place Domnului, după moartea lui Ehud.
• Judecatorii 4:3Copiii lui Israel au strigat către Domnul, căci Iabin avea nouă sute de care de fier şi de douăzeci de ani apăsa cu putere pe copiii lui Israel.
• Judecatorii 4:5Ea şedea sub finicul Deborei, între Rama şi Betel, în muntele lui Efraim, şi copiii lui Israel se suiau la ea ca să fie judecaţi.
• Judecatorii 4:6Ea a trimis să cheme pe Barac, fiul lui Abinoam, din Chedeş-Neftali, şi i-a zis: „Iată porunca pe care a dat-o Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Du-te, îndreaptă-te spre muntele Taborului şi ia cu tine zece mii de oameni din copiii lui Neftali şi din copiii lui Zabulon;
• Judecatorii 4:23În ziua aceea, Dumnezeu a smerit pe Iabin, împăratul Canaanului, înaintea copiilor lui Israel.
• Judecatorii 4:24Şi mâna copiilor lui Israel a apăsat greu asupra lui Iabin, împăratul Canaanului, până ce au nimicit pe Iabin, împăratul Canaanului.
• Judecatorii 6:1Copiii lui Israel au făcut ce nu plăcea Domnului, şi Domnul i-a dat în mâinile lui Madian timp de şapte ani.
• Judecatorii 6:2Mâna lui Madian a fost puternică împotriva lui Israel. Ca să scape de Madian, copiii lui Israel fugeau în văgăunile munţilor, în peşteri şi pe stânci întărite.
• Judecatorii 6:6Israel a ajuns foarte nenorocit din pricina lui Madian, şi copiii lui Israel au strigat către Domnul.
• Judecatorii 6:7Când copiii lui Israel au strigat către Domnul din pricina lui Madian,
• Judecatorii 6:8Domnul a trimis copiilor lui Israel un proroc. El le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Eu v-am scos din Egipt, Eu v-am scos din casa robiei.
• Judecatorii 8:28Madianul a fost smerit înaintea copiilor lui Israel şi n-a mai ridicat capul. Şi ţara a avut odihnă patruzeci de ani, în timpul vieţii lui Ghedeon.
• Judecatorii 8:33După moartea lui Ghedeon, copiii lui Israel au început iarăşi să curvească cu baalii şi au luat pe Baal-Berit ca dumnezeu al lor.
• Judecatorii 8:34Copiii lui Israel nu şi-au adus aminte de Domnul Dumnezeul lor, care-i izbăvise din mâna tuturor vrăjmaşilor care-i înconjurau.
• Judecatorii 10:6Copiii lui Israel au făcut iarăşi ce nu plăcea Domnului; au slujit baalilor şi astarteelor, dumnezeilor Siriei, dumnezeilor Sidonului, dumnezeilor Moabului, dumnezeilor fiilor lui Amon şi dumnezeilor filistenilor şi au părăsit pe Domnul şi nu I-au mai slujit.
• Judecatorii 10:8Ei au apăsat şi au asuprit pe copiii lui Israel în vremea aceea optsprezece ani, şi anume pe toţi copiii lui Israel care erau de cealaltă parte a Iordanului, în ţara amoriţilor în Galaad.
• Judecatorii 10:10Copiii lui Israel au strigat către Domnul şi au zis: „Am păcătuit împotriva Ta, căci am părăsit pe Dumnezeul nostru şi am slujit baalilor.”
• Judecatorii 10:11Domnul a zis copiilor lui Israel: „Nu v-am izbăvit Eu de egipteni, de amoriţi, de fiii lui Amon şi de filisteni?
• Judecatorii 10:15Copiii lui Israel au zis Domnului: „Am păcătuit, fă-ne ce-Ţi va plăcea. Numai izbăveşte-ne astăzi!”
• Judecatorii 10:17Fiii lui Amon s-au strâns şi au tăbărât în Galaad, şi copiii lui Israel s-au strâns şi au tăbărât la Miţpa.
• Judecatorii 11:33Le-a pricinuit o foarte mare înfrângere, de la Aroer până spre Minit, loc care cuprindea douăzeci de cetăţi, şi până la Abel-Cheramim. Şi fiii lui Amon au fost smeriţi înaintea copiilor lui Israel.
• Judecatorii 13:1Copiii lui Israel au făcut iarăşi ce nu plăcea Domnului, şi Domnul i-a dat în mâinile filistenilor timp de patruzeci de ani.
• Judecatorii 13:3Îngerul Domnului S-a arătat femeii şi i-a zis: „Iată că tu eşti stearpă şi n-ai copii, dar vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu.
• Judecatorii 14:16Nevasta lui Samson plângea lângă el şi zicea: „Tu n-ai decât ură pentru mine şi nu mă iubeşti; ai spus o ghicitoare copiilor poporului meu şi nu mi-ai dezlegat-o!” Şi el i-a răspuns: „N-am dezlegat-o nici tatălui meu, nici mamei mele, să ţi-o dezleg ţie?”
• Judecatorii 14:17Ea a plâns lângă el tot timpul celor şapte zile cât a ţinut ospăţul şi, în ziua a şaptea, i-a dezlegat-o, căci îl necăjea. Şi ea a dat copiilor poporului ei dezlegarea ghicitorii.
• Judecatorii 18:21Au pornit iarăşi la drum şi au plecat punând înaintea lor copiii, vitele şi calabalâcurile.
• Judecatorii 19:12Stăpânul său i-a răspuns: „Nu putem să intrăm într-o cetate străină, unde nu sunt copii de-ai lui Israel, ci să mergem până la Ghibea.”
• Judecatorii 19:30Toţi cei ce au văzut lucrul acesta au zis: „Niciodată nu s-a întâmplat şi nu s-a văzut aşa ceva, de când s-au suit copiii lui Israel din Egipt până în ziua de azi; luaţi aminte dar la lucrul aceasta, sfătuiţi-vă şi vorbiţi!”
• Judecatorii 20:1Toţi copiii lui Israel au ieşit de la Dan până la Beer-Şeba şi ţara Galaadului şi adunarea s-a strâns ca un singur om înaintea Domnului la Miţpa.
• Judecatorii 20:3Şi fiii lui Beniamin au auzit că se suiseră copiii lui Israel la Miţpa. Copiii lui Israel au zis: „Spuneţi cum s-a întâmplat această nelegiuire?”
• Judecatorii 20:7Iată-vă pe toţi, copii ai lui Israel, sfătuiţi-vă şi luaţi o hotărâre aici!”
• Judecatorii 20:13Scoateţi afară acum pe oamenii aceia stricaţi din Ghibea ca să-i omorâm şi să curăţăm răul din mijlocul lui Israel.” Dar beniamiţii n-au vrut să asculte glasul fraţilor lor, copiii lui Israel.
• Judecatorii 20:14Beniamiţii au ieşit din cetăţile lor şi s-au strâns la Ghibea ca să lupte împotriva copiilor lui Israel.
• Judecatorii 20:18Şi copiii lui Israel s-au sculat, s-au suit la Betel şi au întrebat pe Dumnezeu, zicând: „Cine din noi să se suie întâi ca să lupte împotriva fiilor lui Beniamin?” Domnul a răspuns: „Iuda să se suie întâi.”
• Judecatorii 20:19Copiii lui Israel au pornit dis-de-dimineaţă şi au tăbărât la Ghibea.
• Judecatorii 20:23Şi copiii lui Israel s-au suit şi au plâns înaintea Domnului până seara; au întrebat pe Domnul şi au zis: „Să mă mai sui la luptă împotriva fiilor fratelui meu Beniamin?” Domnul a răspuns: „Suiţi-vă împotriva lui.”
• Judecatorii 20:24Copiii lui Israel au înaintat împotriva fiilor lui Beniamin în ziua a doua.
• Judecatorii 20:25Şi în aceeaşi zi, beniamiţii le-au ieşit înainte din Ghibea şi iarăşi au culcat la pământ optsprezece mii de oameni din copiii lui Israel, toţi în stare să poarte armele.
• Judecatorii 20:26Toţi copiii lui Israel şi tot poporul s-au suit şi au venit la Betel; au plâns şi au rămas acolo înaintea Domnului, au postit în ziua aceea până seara şi au adus arderi-de-tot şi jertfe de mulţumire înaintea Domnului.
• Judecatorii 20:27Şi copiii lui Israel au întrebat pe Domnul – acolo se găsea atunci chivotul legământului lui Dumnezeu,
• Judecatorii 20:30Copiii lui Israel s-au suit împotriva fiilor lui Beniamin a treia zi şi s-au aşezat în linie de bătaie înaintea cetăţii Ghibea, ca şi în celelalte dăţi.
• Judecatorii 20:32Fiii lui Beniamin ziceau: „Iată-i bătuţi înaintea noastră ca şi mai înainte!” Dar copiii lui Israel ziceau: „Să fugim şi să-i tragem departe de cetate, la drumul mare.”
• Judecatorii 20:35Domnul a bătut pe Beniamin înaintea lui Israel, şi copiii lui Israel au ucis în ziua aceea douăzeci şi cinci de mii o sută de oameni din Beniamin, toţi în stare să poarte armele.
• Judecatorii 21:5Copiii lui Israel au zis: „Cine dintre toate seminţiile lui Israel nu s-a suit la adunare înaintea Domnului?” Căci făcuseră un jurământ mare împotriva oricui nu s-ar sui la Domnul, la Miţpa, şi ziseseră: „Să fie pedepsit cu moartea.”
• Judecatorii 21:6Copiilor lui Israel le părea rău de fratele lor Beniamin şi ziceau: „Astăzi a fost nimicită o seminţie din Israel.
• Judecatorii 21:10Atunci, adunarea a trimis împotriva lor douăsprezece mii de ostaşi, dându-le porunca aceasta: „Duceţi-vă şi treceţi prin ascuţişul sabiei pe locuitorii din Iabes din Galaad, cu femeile şi copiii.
• Judecatorii 21:18Dar noi nu putem să dăm pe fetele noastre după ei, căci copiii lui Israel au jurat, zicând: ‘Blestemat să fie cine va da o nevastă unui beniamit!’
• Judecatorii 21:24Şi, în acelaşi timp, copiii lui Israel au plecat de acolo fiecare în seminţia lui şi în familia lui şi s-a întors fiecare în moştenirea lui.
• 1 Samuel 1:2El avea două neveste: una se numea Ana, iar cealaltă, Penina. Penina avea copii, dar Ana n-avea.
• 1 Samuel 2:5Cei ce erau sătui se închiriază pentru pâine, Şi cei ce erau flămânzi se odihnesc; Chiar cea stearpă naşte de şapte ori, Şi cea care avea mulţi copii stă lâncezită.
• 1 Samuel 2:20Eli a binecuvântat pe Elcana şi pe nevastă-sa şi a zis: „Să dea Domnul să ai copii din femeia aceasta, care să înlocuiască pe acela pe care l-a împrumutat ea Domnului!” Şi s-au întors acasă.
• 1 Samuel 2:22Eli îşi mustră copiii – Titlu
• 1 Samuel 2:24Nu, copii, ce aud spunându-se despre voi nu este bine; voi faceţi pe poporul Domnului să păcătuiască.
• 1 Samuel 2:28Eu l-am ales dintre toate seminţiile lui Israel, ca să fie în slujba Mea, în preoţie, ca să se suie la altarul Meu, să ardă tămâia şi să poarte efodul înaintea Mea şi am dat casei tatălui tău toate jertfele mistuite de foc şi aduse de copiii lui Israel.
• 1 Samuel 6:6Pentru ce să vă împietriţi inima, cum şi-au împietrit inima egiptenii şi Faraon? Nu i-a pedepsit El şi n-au lăsat ei atunci pe copiii lui Israel să plece?
• 1 Samuel 7:4Şi copiii lui Israel au scos din mijlocul lor baalii şi astarteele şi au slujit numai Domnului.
• 1 Samuel 7:6Şi s-au strâns la Miţpa. Au scos apă şi au vărsat-o înaintea Domnului şi au postit în ziua aceea, zicând: „Am păcătuit împotriva Domnului!” Samuel judeca pe copiii lui Israel la Miţpa.
• 1 Samuel 7:7Filistenii au aflat că fiii lui Israel se adunaseră la Miţpa, şi domnitorii filistenilor s-au suit împotriva lui Israel. La vestea aceasta, copiii lui Israel s-au temut de filisteni
• 1 Samuel 8:5Ei au zis: „Iată că tu eşti bătrân şi copiii tăi nu calcă pe urmele tale; acum pune un împărat peste noi să ne judece, cum au toate neamurile.”
• 1 Samuel 9:2El avea un fiu cu numele Saul, tânăr şi frumos, mai frumos decât oricare din copiii lui Israel. Şi-i întrecea pe toţi în înălţime de la umăr în sus.
• 1 Samuel 10:18şi a zis copiilor lui Israel: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Eu am scos din Egipt pe Israel şi v-am izbăvit din mâna egiptenilor şi din mâna tuturor împărăţiilor care vă apăsau.
• 1 Samuel 11:8Saul le-a făcut numărătoarea la Bezec; copiii lui Israel erau trei sute de mii şi bărbaţii lui Iuda, treizeci de mii.
• 1 Samuel 14:18Şi Saul a zis lui Ahia: „Adu încoace chivotul lui Dumnezeu!” (Căci pe vremea aceea chivotul lui Dumnezeu era cu copiii lui Israel.)
• 1 Samuel 14:47După ce a luat Saul domnia peste Israel, a făcut război în toate părţile cu toţi vrăjmaşii lui: cu Moab, cu copiii lui Amon, cu Edom, cu împăraţii din Ţoba şi cu filistenii şi, oriîncotro se întorcea, era biruitor.
• 1 Samuel 15:3Du-te acum, bate pe Amalec şi nimiceşte cu desăvârşire tot ce-i al lui; să nu-i cruţi şi să omori bărbaţii şi femeile, copiii şi pruncii, cămilele şi măgarii, boii şi oile.’”
• 1 Samuel 15:6Şi a zis cheniţilor: „Duceţi-vă, plecaţi şi ieşiţi din mijlocul lui Amalec, ca să nu vă prăpădesc împreună cu el, căci voi v-aţi purtat cu bunăvoinţă faţă de copiii lui Israel când s-au suit din Egipt.” Şi cheniţii au plecat din mijlocul lui Amalec.
• 1 Samuel 15:33Samuel a zis: „După cum sabia ta a lăsat femei fără copii, tot aşa şi mama ta va fi lăsată fără copii între femei.” Şi Samuel a tăiat pe Agag în bucăţi înaintea Domnului, la Ghilgal.
• 1 Samuel 17:53Şi copiii lui Israel s-au întors de la urmărirea filistenilor şi le-au jefuit tabăra.
• 1 Samuel 22:19Saul a mai trecut prin ascuţişul sabiei cetatea preoţească Nob; bărbaţi şi femei, copii şi prunci, boi, măgari şi oi: toţi au căzut sub ascuţişul sabiei.
• 1 Samuel 30:22Toţi oamenii răi şi de nimic dintre cei ce merseseră cu David au luat cuvântul şi au zis: „Fiindcă n-au venit cu noi, să nu le dăm nimic din prada pe care am scăpat-o, ci doar să-şi ia fiecare nevasta şi copiii şi să plece.”
• 2 Samuel 1:18şi pe care a poruncit s-o înveţe copiii lui Iuda. Este numită Cântarea Arcului şi se află scrisă în Cartea Dreptului.
• 2 Samuel 6:23Şi Mical, fata lui Saul, n-a avut copii până în ziua morţii ei.
• 2 Samuel 7:6Dar Eu n-am locuit într-o casă din ziua când am scos pe copiii lui Israel din Egipt până în ziua aceasta, ci am călătorit într-un cort drept locuinţă.
• 2 Samuel 7:7Pretutindeni pe unde am mers cu toţi copiii lui Israel, am spus Eu oare vreo vorbă vreuneia din seminţiile lui Israel, căreia îi poruncisem să pască pe poporul Meu, Israel, zicând: Pentru ce nu-Mi zidiţi o casă de cedru?»’
• 2 Samuel 12:3Săracul n-avea nimic decât o mieluşea, pe care o cumpărase; o hrănea şi o creştea la el împreună cu copiii lui; ea mânca din aceeaşi bucată de pâine cu el, bea din acelaşi pahar cu el, dormea la sânul lui şi el o privea ca pe fata lui.
• 2 Samuel 15:22David a zis atunci lui Itai: „Du-te şi treci!” Şi Itai din Gat a trecut înainte, cu toţi oamenii lui şi toţi copiii care erau cu el.
• 2 Samuel 21:2Împăratul a chemat pe gabaoniţi să le vorbească. (Gabaoniţii nu erau dintre copiii lui Israel, ci erau o rămăşiţă a amoriţilor; copiii lui Israel se legaseră faţă de ei cu un jurământ, şi totuşi Saul voise să-i ucidă, în râvna lui pentru copiii lui Israel şi Iuda.)
• 2 Samuel 21:16Şi Işbi-Benob, unul din copiii lui Rafa, a voit să omoare pe David; avea o suliţă în greutate de trei sute de sicli de aramă şi era încins cu o sabie nouă.
• 2 Samuel 21:18După aceea, a mai fost o bătălie la Gob cu filistenii. Atunci, Sibecai, Huşatitul, a omorât pe Saf, care era unul din copiii lui Rafa.
• 2 Samuel 21:22Aceşti patru oameni erau copiii lui Rafa născuţi la Gat. Au pierit ucişi de mâna lui David şi de mâna slujitorilor lui.
• 1 Imparati 6:1În al patru sute optzecilea an după ieşirea copiilor lui Israel din ţara Egiptului, Solomon a zidit Casa Domnului, în al patrulea an al domniei lui peste Israel, în luna Ziv, care este luna a doua.
• 1 Imparati 6:13voi locui în mijlocul copiilor lui Israel şi nu voi părăsi pe poporul Meu Israel.”
• 1 Imparati 8:1Atunci, împăratul Solomon a adunat la el, la Ierusalim, pe bătrânii lui Israel şi pe toate căpeteniile seminţiilor, pe căpeteniile familiilor copiilor lui Israel, ca să mute din cetatea lui David, adică Sionul, chivotul legământului Domnului.
• 1 Imparati 8:9În chivot nu erau decât cele două table de piatră pe care le-a pus Moise în el la Horeb, când a făcut Domnul legământ cu copiii lui Israel, la ieşirea lor din ţara Egiptului.
• 1 Imparati 8:39ascultă-l din ceruri, din locul locuinţei Tale, şi iartă-l; lucrează şi răsplăteşte fiecăruia după căile lui, Tu, care cunoşti inima fiecăruia, căci numai Tu cunoşti inima tuturor copiilor oamenilor,
• 1 Imparati 8:63Solomon a înjunghiat douăzeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi pentru jertfa de mulţumire pe care a adus-o Domnului. Aşa au făcut împăratul şi toţi copiii lui Israel sfinţirea Casei Domnului.
• 1 Imparati 9:20Iar pe tot poporul care mai rămăsese din amoriţi, hetiţi, fereziţi, heviţi şi iebusiţi, nefăcând parte din copiii lui Israel,
• 1 Imparati 9:21pe urmaşii lor care mai rămăseseră după ei în ţară şi pe care copiii lui Israel nu-i putuseră nimici cu desăvârşire, Solomon i-a luat ca robi de corvoadă, şi aşa au fost până în ziua de astăzi.
• 1 Imparati 9:22Dar Solomon n-a întrebuinţat ca robi de corvoadă pe copiii lui Israel, căci ei erau oameni de război, slujitorii lui, căpeteniile lui, căpitanii lui, cârmuitorii carelor şi călărimii lui.
• 1 Imparati 11:2care făceau parte din neamurile despre care Domnul zisese copiilor lui Israel: „Să nu intraţi la ele şi nici ele să nu intre la voi, căci v-ar întoarce negreşit inimile înspre dumnezeii lor.” De aceste neamuri s-a alipit Solomon târât de iubire.
• 1 Imparati 11:20Sora Tahpenesei i-a născut pe fiul său Ghenubat. Tahpenes l-a înţărcat în casa lui Faraon; şi Ghenubat a fost în casa lui Faraon, în mijlocul copiilor lui Faraon.
• 1 Imparati 12:17Copiii lui Israel care locuiau în cetăţile lui Iuda au fost singurii peste care a domnit Roboam.
• 1 Imparati 12:24‘Aşa vorbeşte Domnul: «Nu vă suiţi şi nu faceţi război împotriva fraţilor voştri, copiii lui Israel! Fiecare din voi să se întoarcă acasă, căci de la Mine s-a întâmplat lucrul acesta.»’” Ei au ascultat de Cuvântul Domnului şi s-au întors acasă, după Cuvântul Domnului.
• 1 Imparati 12:33Şi a jertfit pe altarul pe care-l făcuse la Betel în ziua a cincisprezecea a lunii a opta, lună pe care o alesese după bunul lui plac. A hotărât-o ca sărbătoare pentru copiii lui Israel şi s-a suit la altar să ardă tămâie.
• 1 Imparati 14:24Au fost chiar şi sodomiţi în ţară. Au făcut de toate urâciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.
• 1 Imparati 18:20Ahab a trimis soli la toţi copiii lui Israel şi a strâns pe proroci la muntele Carmel.
• 1 Imparati 19:10El a răspuns: „Am fost plin de râvnă pentru Domnul Dumnezeul oştirilor, căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale şi au ucis cu sabia pe prorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa!”
• 1 Imparati 19:14El a răspuns: „Am fost plin de râvnă pentru Domnul Dumnezeul oştirilor, căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale şi au ucis cu sabia pe prorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa.”
• 1 Imparati 20:3‘Argintul şi aurul tău sunt ale mele, nevestele şi cei mai frumoşi copii ai tăi sunt tot ai mei.’”
• 1 Imparati 20:5Solii s-au întors şi au zis: „Aşa vorbeşte Ben-Hadad: ‘Am trimis să-ţi spună: «Să-mi dai argintul şi aurul tău, nevestele şi copiii tăi.»
• 1 Imparati 20:7Împăratul lui Israel a chemat pe toţi bătrânii ţării şi a zis: „Vedeţi bine şi înţelegeţi că omul acesta ne vrea răul, căci a trimis să-mi ceară nevestele şi copiii, argintul şi aurul, şi n-am zis că nu i le dau!”
• 1 Imparati 20:15Atunci, Ahab a numărat slujitorii mai-marilor peste ţinuturi şi s-au găsit două sute treizeci şi doi şi, după ei, a numărat tot poporul, pe toţi copiii lui Israel, şi erau şapte mii.
• 1 Imparati 20:27Copiii lui Israel au fost număraţi şi ei; au primit merinde şi au ieşit în întâmpinarea sirienilor. Au tăbărât în faţa lor ca două turme mici de capre, pe când sirienii umpleau ţara.
• 1 Imparati 20:29Au stat tăbărâţi şapte zile unii în faţa altora. În ziua a şaptea, au început lupta şi copiii lui Israel au omorât sirienilor o sută de mii de oameni pedestraşi, într-o zi.
• 1 Imparati 21:26El a lucrat în chipul cel mai urâcios, mergând după idoli, cum făceau amoriţii, pe care-i izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.
• 2 Imparati 2:23Pedepsirea copiilor – Titlu
• 2 Imparati 2:24El s-a întors să-i privească şi i-a blestemat în Numele Domnului. Atunci au ieşit doi urşi din pădure şi au sfâşiat patruzeci şi doi dintre aceşti copii.
• 2 Imparati 4:1O femeie dintre nevestele fiilor prorocilor a strigat lui Elisei: „Robul tău, bărbatul meu, a murit şi ştii că robul tău se temea de Domnul; şi cel ce l-a împrumutat a venit să ia cei doi copii ai mei şi să-i facă robi.”
• 2 Imparati 4:4Când te vei întoarce, închide uşa după tine şi după copiii tăi, toarnă din untdelemn în toate aceste vase şi pune deoparte pe cele pline.”
• 2 Imparati 4:5Atunci, ea a plecat de la el. A închis uşa după ea şi după copiii ei; ei îi apropiau vasele şi ea turna din untdelemn în ele.
• 2 Imparati 8:12Hazael a zis: „Pentru ce plânge domnul meu?” Şi Elisei a răspuns: „Pentru că ştiu răul pe care-l vei face copiilor lui Israel: vei pune foc cetăţilor întărite ale lor, vei ucide cu sabia pe tinerii lor, vei zdrobi pe pruncii lor şi vei spinteca pântecele femeilor însărcinate.”
• 2 Imparati 10:1În Samaria erau şaptezeci de fii ai lui Ahab. Iehu a scris scrisori şi le-a trimis la Samaria căpeteniilor din Izreel, bătrânilor şi îngrijitorilor copiilor lui Ahab. În ele zicea:
• 2 Imparati 10:5Şi căpetenia casei împărăteşti, căpetenia cetăţii, bătrânii şi îngrijitorii copiilor au trimis să spună lui Iehu: „Noi suntem slujitorii tăi şi vom face tot ce ne vei spune; nu vom pune pe nimeni împărat, fă ce vei crede.”
• 2 Imparati 13:5şi Domnul a dat un izbăvitor lui Israel. Copiii lui Israel au scăpat din mâinile sirienilor şi au locuit în corturile lor ca mai înainte.
• 2 Imparati 14:6Dar n-a omorât pe fiii ucigaşilor, căci aşa este scris în cartea legii lui Moise, unde Domnul dă următoarea poruncă: „Să nu se omoare părinţii pentru copii şi să nu se omoare copiii pentru părinţi, ci fiecare să fie omorât pentru păcatul lui.”
• 2 Imparati 16:3Ci a umblat în calea împăraţilor lui Israel şi chiar a trecut pe fiul său prin foc, după urâciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.
• 2 Imparati 17:7Lucrul acesta s-a întâmplat pentru că copiii lui Israel au păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului lor, care-i scosese din ţara Egiptului, de sub mâna lui Faraon, împăratul Egiptului, şi pentru că s-au închinat la alţi dumnezei.
• 2 Imparati 17:8Au urmat obiceiurile neamurilor pe care Domnul le izgonise dinaintea copiilor lui Israel şi obiceiurile rânduite de împăraţii lui Israel.
• 2 Imparati 17:9Copiii lui Israel au făcut pe ascuns împotriva Domnului Dumnezeului lor lucruri care nu sunt bune. Şi-au zidit înălţimi în toate cetăţile lor, de la turnurile străjerilor până la cetăţile întărite.
• 2 Imparati 17:22Copiii lui Israel se dăduseră la toate păcatele pe care le făcuse Ieroboam; nu s-au abătut de la ele
• 2 Imparati 17:24Împăratul Asiriei a adus oameni din Babilon, din Cuta, din Ava, din Hamat şi din Sefarvaim şi i-a aşezat în cetăţile Samariei în locul copiilor lui Israel. Au pus stăpânire pe Samaria şi au locuit în cetăţile ei.
• 2 Imparati 17:31cei din Ava au făcut pe Nibhaz şi Tartac, cei din Sefarvaim îşi ardeau copiii în foc în cinstea lui Adramelec şi Anamelec, dumnezeii din Sefarvaim.
• 2 Imparati 17:34Până în ziua de astăzi îşi urmează ei obiceiurile de la început: nu se închină Domnului şi nu se ţin nici de legile şi rânduielile lor, nici de legile şi poruncile date de Domnul copiilor lui Iacov, căruia i-a pus numele Israel.
• 2 Imparati 17:41Neamurile acestea se temeau de Domnul şi slujeau şi chipurilor lor cioplite, şi copiii lor şi copiii copiilor lor fac până în ziua de azi ce au făcut părinţii lor.
• 2 Imparati 18:4A îndepărtat înălţimile, a sfărâmat stâlpii idoleşti, a tăiat astarteele şi a sfărâmat în bucăţi şarpele de aramă pe care-l făcuse Moise, căci copiii lui Israel arseseră până atunci tămâie înaintea lui: îl numeau Nehuştan.
• 2 Imparati 19:3Şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Ezechia: ‘Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă şi de ocară, căci copiii sunt aproape să iasă din pântecele mamei, şi nu este putere pentru naştere.
• 2 Imparati 21:2El a făcut ce este rău înaintea Domnului, după urâciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.
• 2 Imparati 21:9Dar ei n-au ascultat; şi Manase a fost pricina pentru care s-au rătăcit şi au făcut rău mai mult decât neamurile pe care le nimicise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.
• 2 Imparati 23:6A scos din Casa Domnului idolul Astarteei şi l-a dus afară din Ierusalim, la pârâul Chedron; l-a ars la pârâul Chedron şi l-a prefăcut în cenuşă, iar cenuşa i-a aruncat-o pe mormintele copiilor poporului.
• 1 Cronici 1:43Iată împăraţii care au domnit în ţara Edomului înainte ca să fi domnit un împărat peste copiii lui Israel: Bela, fiul lui Beor; numele cetăţii lui era Dinhaba.
• 1 Cronici 2:18Caleb, fiul lui Heţron, a avut copii cu nevastă-sa Azuba şi cu Ieriot. Iată fiii pe care i-a avut cu Azuba: Ieşer, Şobab şi Ardon.
• 1 Cronici 6:64Copiii lui Israel au dat astfel leviţilor cetăţile şi locurile lor de păşunat.
• 1 Cronici 8:8Şaharaim a avut copii în ţara Moabului, după ce a îndepărtat pe nevestele sale: Huşim şi Baara.
• 1 Cronici 9:23Ei şi copiii lor păzeau uşile Casei Domnului, adică ale casei cortului.
• 1 Cronici 14:1Casa lui David şi copiii lui – Titlu
• 1 Cronici 16:13voi, sămânţa lui Israel, robul Său, copiii lui Iacov, aleşii Lui!
• 1 Cronici 20:4După aceea, a avut loc o bătălie la Ghezer cu filistenii. Atunci, Sibecai, Huşatitul, a ucis pe Sipai, unul din copiii lui Rafa. Şi filistenii au fost smeriţi.
• 1 Cronici 20:8Oamenii aceştia erau dintre copiii lui Rafa la Gat. Ei au pierit ucişi de mâna lui David şi de mâna slujitorilor lui.
• 1 Cronici 27:1Aceştia sunt copiii lui Israel după numărul lor, capii caselor părinteşti, căpeteniile peste mii şi peste sute şi slujbaşii în slujba împăratului pentru tot ce privea şirul cetelor, sosirea şi plecarea lor, lună după lună, în toate lunile anului; fiecare ceată era de douăzeci şi patru de mii de oameni.
• 2 Cronici 5:2Atunci, Solomon a strâns la Ierusalim pe bătrânii lui Israel şi pe toate căpeteniile seminţiilor, pe capii familiilor copiilor lui Israel, ca să mute din cetatea lui David, adică din Sion, chivotul legământului Domnului.
• 2 Cronici 5:10În chivot nu erau decât cele două table, pe care le pusese acolo Moise, în Horeb, când a făcut Domnul legământ cu copiii lui Israel, la ieşirea lor din Egipt.
• 2 Cronici 6:11Am aşezat în ea chivotul, în care este legământul Domnului, legământul pe care l-a făcut El cu copiii lui Israel.”
• 2 Cronici 6:30ascultă-l din ceruri, din locul locuinţei Tale, şi iartă-l; răsplăteşte fiecăruia după căile lui, Tu care cunoşti inima fiecăruia, căci numai Tu cunoşti inima copiilor oamenilor,
• 2 Cronici 7:3Toţi copiii lui Israel au văzut coborându-se focul şi slava Domnului peste casă; ei şi-au plecat faţa la pământ pe pardoseală, s-au închinat şi au lăudat pe Domnul, zicând: „Căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veac!”
• 2 Cronici 8:2a întărit cetăţile pe care i le-a dat Hiram şi a aşezat în ele pe copiii lui Israel.
• 2 Cronici 8:8pe urmaşii lor care rămăseseră după ei în ţară şi pe care nu-i nimiciseră copiii lui Israel, Solomon i-a ridicat ca oameni de corvoadă, ceea ce au fost până în ziua de azi.
• 2 Cronici 8:9Solomon n-a întrebuinţat ca robi pentru lucrările lui pe niciunul din copiii lui Israel, căci ei erau oameni de război, căpeteniile lui, slujbaşii lui, mai-marii carelor şi călărimii lui.
• 2 Cronici 10:17Copiii lui Israel care locuiau în cetăţile lui Iuda au fost singurii peste care a domnit Roboam.
• 2 Cronici 10:18Atunci, împăratul Roboam a trimis pe Hadoram, care era mai-mare peste dări. Hadoram a fost împroşcat cu pietre de copiii lui Israel şi a murit. Şi împăratul Roboam s-a grăbit şi s-a suit într-un car, ca să fugă la Ierusalim.
• 2 Cronici 11:18Nevestele şi copiii lui Roboam – Titlu
• 2 Cronici 13:12Iată că Dumnezeu şi preoţii Lui sunt cu noi, în fruntea noastră, şi avem şi trâmbiţele răsunătoare, ca să sunăm din ele împotriva voastră. Copii ai lui Israel, nu faceţi război împotriva Domnului Dumnezeului părinţilor voştri, căci nu veţi avea nicio izbândă!”
• 2 Cronici 13:16Copiii lui Israel au fugit dinaintea lui Iuda, şi Dumnezeu i-a dat în mâinile lui.
• 2 Cronici 13:18Copiii lui Israel au fost smeriţi în vremea aceea, şi copiii lui Iuda au câştigat biruinţa pentru că se sprijiniseră pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor.
• 2 Cronici 25:4Dar n-a omorât pe fiii lor, căci a lucrat potrivit cu ceea ce este scris în lege, în cartea lui Moise, unde Domnul dă porunca aceasta: „Să nu se omoare părinţii pentru copii şi să nu se omoare copiii pentru părinţi, ci fiecare să fie omorât pentru păcatul lui.”
• 2 Cronici 28:3a ars tămâie în valea fiilor lui Hinom şi a trecut pe fiii săi prin foc, după urâciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.
• 2 Cronici 28:8Copiii lui Israel au luat dintre fraţii lor două sute de mii de prinşi de război, femei, fii şi fiice, şi le-au luat multă pradă, pe care au adus-o la Samaria.
• 2 Cronici 28:10Şi credeţi acum că veţi face din copiii lui Iuda şi din Ierusalim robii şi roabele voastre? Dar voi nu sunteţi vinovaţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru?
• 2 Cronici 30:6Alergătorii s-au dus cu scrisorile împăratului şi căpeteniilor lui în tot Israelul şi Iuda. Şi, după porunca împăratului, au zis: „Copii ai lui Israel, întoarceţi-vă la Domnul Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel, ca să Se întoarcă şi El la voi, rămăşiţă scăpată din mâna împăraţilor Asiriei!
• 2 Cronici 30:21Astfel, copiii lui Israel care se aflau la Ierusalim au prăznuit Sărbătoarea Azimilor şapte zile, cu mare bucurie. Şi, în fiecare zi, leviţii şi preoţii lăudau pe Domnul cu instrumente care răsunau în cinstea Lui.
• 2 Cronici 31:1Când s-au isprăvit toate acestea, toţi cei din Israel care erau de faţă au plecat în cetăţile lui Iuda şi au sfărâmat stâlpii idoleşti, au tăiat astarteele şi au surpat de tot înălţimile şi altarele din tot Iuda şi Beniamin şi din Efraim şi Manase. Apoi toţi copiii lui Israel s-au întors în cetăţile lor, fiecare la moşia lui.
• 2 Cronici 31:5Când a ieşit porunca aceasta, copiii lui Israel au dat din belşug cele dintâi roade de grâu, de must, de untdelemn, de miere şi din toate roadele de pe câmp; au adus din belşug şi zeciuiala din toate.
• 2 Cronici 31:6Totodată, copiii lui Israel şi Iuda care locuiau în cetăţile lui Iuda au dat zeciuiala din boi şi oi şi zeciuiala din lucrurile sfinte care erau închinate Domnului Dumnezeului lor şi au făcut mai multe grămezi.
• 2 Cronici 33:2El a făcut ce este rău înaintea Domnului, după urâciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.
• 2 Cronici 33:9Dar Manase a fost pricina că Iuda şi locuitorii Ierusalimului s-au rătăcit şi au făcut rău mai mult decât neamurile pe care le nimicise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.
• 2 Cronici 34:33Iosia a îndepărtat toate urâciunile din toate ţările copiilor lui Israel şi a făcut ca toţi cei ce se aflau în Israel să slujească Domnului Dumnezeului lor. În tot timpul vieţii lui, nu s-au abătut de la Domnul Dumnezeul părinţilor lor.
• 2 Cronici 35:17Copiii lui Israel care se aflau acolo au prăznuit Paştele în acelaşi timp şi Sărbătoarea Azimilor şapte zile.
• Ezra 3:1Când a venit luna a şaptea, copiii lui Israel erau în cetăţile lor. Atunci, poporul s-a strâns ca un singur om la Ierusalim.
• Ezra 6:16Copiii lui Israel, preoţii şi leviţii şi ceilalţi fii ai robiei au făcut cu bucurie sfinţirea acestei Case a lui Dumnezeu.
• Ezra 6:21Copiii lui Israel, întorşi din robie, au mâncat Paştele împreună cu toţi cei ce se depărtaseră de necurăţia neamurilor ţării şi care s-au unit cu ei ca să caute pe Domnul Dumnezeul lui Israel.
• Ezra 7:7Mulţi din copiii lui Israel, din preoţi şi din leviţi, din cântăreţi, din uşieri şi din slujitorii Templului au venit şi ei la Ierusalim în al şaptelea an al împăratului Artaxerxe.
• Ezra 8:21Acolo, la râul Ahava, am vestit un post de smerire înaintea Dumnezeului nostru, ca să cerem de la El o călătorie fericită pentru noi, pentru copiii noştri şi pentru tot ce era al nostru.
• Ezra 10:1Pe când stătea Ezra plângând şi cu faţa la pământ înaintea Casei lui Dumnezeu şi făcea această rugăciune şi mărturisire, se strânsese la el o mulţime foarte mare de oameni din Israel, bărbaţi, femei şi copii, şi poporul vărsa multe lacrimi.
• Ezra 10:3Să facem acum un legământ cu Dumnezeul nostru pentru izgonirea tuturor acestor femei şi a copiilor lor, după părerea domnului meu şi a celor ce se tem de poruncile Dumnezeului nostru. Şi facă-se după Lege.
• Ezra 10:44Toţi aceştia luaseră femei străine şi mulţi avuseseră copii cu ele.
• Neemia 1:6Să ia aminte urechea Ta şi ochii să-Ţi fie deschişi: ascultă rugăciunea pe care ţi-o face robul Tău acum, zi şi noapte, pentru robii Tăi, copiii lui Israel, mărturisind păcatele copiilor lui Israel, păcatele făcute de noi împotriva Ta, căci eu şi casa tatălui meu am păcătuit.
• Neemia 2:10Sanbalat, Horonitul, şi Tobia, slujitorul amonit, când au auzit lucrul acesta, nu le-a plăcut deloc că venea un om să caute binele copiilor lui Israel.
• Neemia 5:5Şi totuşi carnea noastră este ca şi carnea fraţilor noştri, copiii noştri sunt ca şi copiii lor; şi iată, supunem la robie pe fiii noştri şi pe fetele noastre şi multe din fetele noastre au şi fost supuse la robie; suntem fără putere, căci ogoarele şi viile noastre sunt ale altora.”
• Neemia 8:1Când a venit luna a şaptea, copiii lui Israel erau în cetăţile lor.Atunci, tot poporul s-a strâns ca un singur om pe locul deschis dinaintea Porţii Apelor. Au zis cărturarului Ezra să se ducă să ia cartea Legii lui Moise, dată de Domnul lui Israel.
• Neemia 8:17Toată adunarea celor ce se întorseseră din robie a făcut corturi şi a locuit în aceste corturi. Din vremea lui Iosua, fiul lui Nun, până în ziua aceasta, nu mai făcuseră copiii lui Israel aşa ceva. Şi a fost foarte mare veselie.
• Neemia 9:1În a douăzeci şi patra zi a aceleiaşi luni, copiii lui Israel s-au adunat, îmbrăcaţi în saci şi presăraţi cu ţărână, pentru ţinerea unui post.
• Neemia 10:39Căci copiii lui Israel şi fiii lui Levi vor aduce în cămările acestea darurile de grâu, de must şi de untdelemn; acolo sunt uneltele Sfântului Locaş şi acolo stau preoţii care fac slujba, uşierii şi cântăreţii. Astfel ne-am hotărât să nu părăsim Casa Dumnezeului nostru.
• Neemia 12:43În ziua aceea s-au adus multe jertfe şi a fost mare bucurie, căci Dumnezeu dăduse poporului o mare pricină de bucurie. Se bucurau şi femeile şi copiii, şi strigătele de bucurie ale Ierusalimului se auzeau până departe.
• Neemia 13:2pentru că nu veniseră înaintea copiilor lui Israel cu pâine şi apă şi pentru că tocmiseră împotriva lor cu preţ de argint pe Balaam ca să-i blesteme. Dar Dumnezeul nostru a prefăcut blestemul în binecuvântare.
• Iov 3:16Sau n-aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stârpitură îngropată, ca nişte copii care n-au văzut lumina!
• Iov 17:5Cine dă pe prieteni să fie prădaţi, copiilor aceluia li se vor topi ochii.
• Iov 19:18Până şi copiii mă dispreţuiesc: dacă mă scol, ei mă ocărăsc.
• Iov 21:11Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se zbenguie în jurul lor.
• Iov 24:5Şi aceştia, ca măgarii sălbatici din pustie, ies dimineaţa la lucru să caute hrană şi în pustie trebuie să caute pâinea pentru copiii lor.
• Iov 24:21el, care prădează pe femeia stearpă şi fără copii, el, care nu face niciun bine văduvei!…
• Iov 29:5când Cel Atotputernic încă era cu mine şi când copiii mei stăteau în jurul meu;
• Psalmii 8:2Din gura copiilor şi a celor ce sug la ţâţă, Ţi-ai scos o întăritură de apărare împotriva potrivnicilor tăi, ca să astupi gura vrăjmaşului şi omului cu dor de răzbunare.
• Psalmii 17:14Scapă-mă de oameni, cu mâna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia, care îşi au partea lor în viaţa aceasta şi cărora le umpli pântecele cu bunătăţile Tale. Copiii lor sunt sătui şi prisosul lor îl lasă pruncilor lor.
• Psalmii 45:16Copiii tăi vor lua locul părinţilor tăi; îi vei pune domni în toată ţara.
• Psalmii 52:9Te voi lăuda totdeauna pentru că ai lucrat şi, în faţa copiilor Tăi, voi nădăjdui în Numele Tău, căci este binevoitor.
• Psalmii 72:4El va face dreptate nenorociţilor poporului, va scăpa pe copiii săracului şi va zdrobi pe asupritor.
• Psalmii 73:15Dacă aş zice: „Vreau să vorbesc ca ei”, iată că n-aş fi credincios neamului copiilor Tăi.
• Psalmii 78:4nu vom ascunde de copiii lor, ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui şi minunile pe care le-a făcut.
• Psalmii 78:5El a pus o mărturie în Iacov, a dat o Lege în Israel şi a poruncit părinţilor noştri să-şi înveţe în ea copiii,
• Psalmii 78:6ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naşte şi care, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor,
• Psalmii 83:8Asiria se uneşte şi ea cu ei şi îşi împrumută braţul ei copiilor lui Lot. (Oprire)
• Psalmii 103:7El Şi-a arătat căile Sale lui Moise şi lucrările Sale copiilor lui Israel.
• Psalmii 103:13Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El.
• Psalmii 103:17Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru cei ce se tem de El şi îndurarea Lui, pentru copiii copiilor lor,
• Psalmii 105:6sămânţă a robului Său Avraam, copii ai lui Iacov, aleşii Săi!
• Psalmii 109:9Să-i rămână copiii orfani şi nevastă-sa văduvă!
• Psalmii 109:10Copiii lui să umble fără niciun căpătâi şi să cerşească, să-şi caute pâinea departe de locuinţa lor dărâmată!
• Psalmii 113:9El dă o casă celei ce era stearpă, face din ea o mamă veselă în mijlocul copiilor ei. Lăudaţi pe Domnul!
• Psalmii 115:14Domnul să vă înmulţească tot mai mult, pe voi şi pe copiii voştri!
• Psalmii 128:3Nevastă-ta este ca o viţă roditoare înăuntrul casei tale; copiii tăi stau ca nişte lăstari de măslin împrejurul mesei tale.
• Psalmii 128:6şi să vezi pe copiii copiilor tăi! Pacea să fie peste Israel!
• Psalmii 137:7Adu-Ţi aminte, Doamne, de copiii Edomului, care, în ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau: „Radeţi-l, radeţi-l din temelii!”
• Psalmii 148:12tineri şi tinere, bătrâni şi copii!
• Psalmii 148:14El a înălţat tăria poporului Său: iată o pricină de laudă pentru toţi credincioşii Lui, pentru copiii lui Israel, popor de lângă El. Lăudaţi pe Domnul!
• Proverbele 13:22Omul de bine lasă moştenitori pe copiii copiilor săi, dar bogăţiile păcătosului sunt păstrate pentru cel neprihănit.
• Proverbele 14:26Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El şi copiii lui au un loc de adăpost la El.
• Proverbele 17:6Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor şi părinţii sunt slava copiilor lor.
• Proverbele 20:7Cel neprihănit umblă în neprihănirea lui; ferice de copiii lui după el!
• Eclesiastul 2:7Am cumpărat robi şi roabe şi am avut copii de casă; am avut cirezi de boi şi turme de oi mai mult decât toţi cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim.
• Eclesiastul 6:3Chiar dacă un om ar avea o sută de copii şi ar trăi mulţi ani, oricât de mult i s-ar mări numărul zilelor anilor lui, dar dacă nu i se satură sufletul de bunătăţile agonisite de el şi dacă nici de înmormântare n-are parte, eu zic că o stârpitură este mai fericită decât el.
• Isaia 1:2Ascultaţi, ceruri, şi ia aminte, pământule, căci Domnul vorbeşte: „Am hrănit şi am crescut nişte copii, dar ei s-au răsculat împotriva Mea.
• Isaia 1:4Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămânţă de nelegiuiţi, copii stricaţi! Au părăsit pe Domnul, au dispreţuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors spatele…
• Isaia 3:4„Le voi da băieţi drept căpetenii”, zice Domnul, „şi nişte copii vor stăpâni peste ei.”
• Isaia 3:12Poporul meu este asuprit de nişte copii şi-l stăpânesc nişte femei! Poporul meu, cârmuitorii tăi te duc în rătăcire, şi pustiesc calea pe care umbli!
• Isaia 8:18Iată, eu şi copiii pe care mi i-a dat Domnul suntem nişte semne şi nişte minuni în Israel, din partea Domnului oştirilor, care locuieşte pe muntele Sionului.
• Isaia 13:16Copiii lor vor fi zdrobiţi sub ochii lor, casele le vor fi jefuite şi nevestele lor vor fi necinstite.
• Isaia 13:18Cu arcurile lor vor doborî pe tineri şi vor fi fără milă pentru rodul pântecelor: ochiul lor nu va cruţa pe copii.
• Isaia 17:3S-a isprăvit cu cetăţuia lui Efraim şi s-a sfârşit cu împărăţia Damascului, dar rămăşiţa Siriei va fi ca slava copiilor lui Israel”, zice Domnul oştirilor.
• Isaia 17:9În ziua aceea, cetăţile lui întărite vor fi ca dărâmăturile din pădure şi de pe vârful muntelui, părăsite odinioară înaintea copiilor lui Israel: va fi o pustie!
• Isaia 27:12În vremea aceea, Domnul va scutura roade de la cursul râului până la pârâul Egiptului, iar voi veţi fi strânşi unul câte unul, copii ai lui Israel!
• Isaia 28:9Ei zic: „Pe cine vrea el să înveţe înţelepciunea? Cui vrea să dea învăţături? Unor copii înţărcaţi de curând, luaţi de la ţâţă?
• Isaia 29:23Căci, când vor vedea ei, când vor vedea copiii lor, în mijlocul lor, lucrarea mâinilor Mele, Îmi vor sfinţi Numele; vor sfinţi pe Sfântul lui Iacov şi se vor teme de Dumnezeul lui Israel.
• Isaia 30:1„Vai”, zice Domnul, „de copiii răzvrătiţi, care iau hotărâri fără Mine, fac legăminte care nu vin din Duhul Meu şi îngrămădesc astfel păcat peste păcat!
• Isaia 30:9Scrie că poporul acesta este un popor răzvrătit, nişte copii mincinoşi, nişte copii care nu vor să asculte Legea Domnului,
• Isaia 31:6Întoarceţi-vă la Acela de la care v-aţi abătut mult, copii ai lui Israel!
• Isaia 37:3Şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Ezechia: ‘Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă şi de ocară, căci copiii sunt aproape să iasă din pântecele mamei lor, şi totuşi mamele n-au putere să nască.
• Isaia 38:19Ci cel viu, da, cel viu Te laudă, ca mine astăzi. Tatăl face cunoscută copiilor săi credincioşia Ta.
• Isaia 45:11Aşa vorbeşte Domnul, Sfântul lui Israel şi Făcătorul său: „Vrea cineva să Mă întrebe asupra viitorului, să-Mi poruncească pentru copiii Mei şi pentru lucrarea mâinilor Mele?
• Isaia 47:8Ascultă însă acum, tu, cea dedată plăcerilor, care stai fără grijă şi zici în inima ta: ‘Eu, şi numai eu, nu voi fi niciodată văduvă şi nu voi fi niciodată lipsită de copii!’
• Isaia 47:9Şi totuşi aceste două lucruri ţi se vor întâmpla deodată, în aceeaşi zi: şi pierderea copiilor, şi văduvia; vor cădea asupra ta cu putere mare, în ciuda tuturor vrăjitoriilor tale şi multelor tale descântece.
• Isaia 49:21Şi vei zice în inima ta: ‘Cine mi i-a născut? Căci eram fără copii şi stearpă; eram roabă, izgonită. Cine i-a crescut? Rămăsesem singură. Unde erau aceştia?’”
• Isaia 51:18Căci nu este niciunul care să-l călăuzească din toţi copiii pe care i-a născut, nu este niciunul care să-l ia de mână din toţi copiii pe care i-a crescut.
• Isaia 57:4De cine vă bateţi voi joc? Împotriva cui vă deschideţi voi gura larg şi scoateţi limba? Nu sunteţi voi nişte copii ai păcatului, o sămânţă a minciunii,
• Isaia 57:5care se încălzeşte pentru idoli sub orice copac verde, care înjunghie pe copii în văi, sub crăpăturile stâncilor?
• Isaia 59:21„Şi iată legământul Meu cu ei”, zice Domnul: „Duhul Meu, care Se odihneşte peste tine, şi cuvintele Mele, pe care le-am pus în gura ta, nu se vor mai depărta din gura ta, nici din gura copiilor tăi, nici din gura copiilor copiilor tăi, de acum şi până-n veac”, zice Domnul.
• Isaia 60:9Căci pe Mine Mă aşteaptă ostroavele, şi corăbiile din Tarsis sunt în frunte, ca să aducă înapoi, de departe, pe copiii tăi, cu argintul şi aurul lor, pentru Numele Domnului Dumnezeului tău, pentru Numele Sfântului lui Israel, care te proslăveşte.
• Isaia 63:8El a zis: „Negreşit, ei sunt poporul Meu, nişte copii care nu vor fi necredincioşi!” Şi astfel El S-a făcut Mântuitorul lor.
• Isaia 65:20Nu vor mai fi în el nici copii cu zile puţine, nici bătrâni care să nu-şi împlinească zilele. Căci cine va muri la vârsta de o sută de ani va fi încă tânăr şi cel ce va muri în vârstă de o sută de ani va fi blestemat ca păcătos.
• Isaia 65:23Nu vor munci degeaba şi nu vor avea copii ca să-i vadă pierind, căci vor alcătui o sămânţă binecuvântată de Domnul şi copiii lor vor fi împreună cu ei.
• Isaia 66:20Vor aduce pe toţi fraţii voştri din mijlocul tuturor neamurilor, ca dar Domnului, pe cai, în care şi pe tărgi, pe catâri şi pe dromaderi, la muntele Meu cel sfânt, la Ierusalim”, zice Domnul, „cum îşi aduc copiii lui Israel darurile de mâncare, într-un vas curat, la Casa Domnului.
• Ieremia 2:9De aceea, Mă voi mai certa cu voi”, zice Domnul, „şi Mă voi certa cu copiii copiilor voştri.
• Ieremia 2:30„Degeaba v-am lovit copiii; n-au luat seama la certare; sabia voastră a mâncat pe prorocii voştri ca un leu nimicitor.
• Ieremia 3:14Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi”, zice Domnul, „căci Eu sunt Stăpânul vostru, Eu vă voi lua pe unul dintr-o cetate, pe doi dintr-o familie şi vă voi aduce înapoi, în Sion.
• Ieremia 3:19Eu ziceam: ‘Cum să te pun printre copiii Mei şi să-ţi dau o ţară plăcută, o moştenire, podoabă între podoabele neamurilor?’ Mă gândeam că Mă vei chema: ‘Tată!’ şi nu te vei mai abate de la Mine.
• Ieremia 3:21Un vuiet se aude pe înălţimi: sunt plânsetele şi rugăminţile de iertare ale copiilor lui Israel, căci şi-au sucit calea şi au uitat pe Domnul Dumnezeul lor.
• Ieremia 3:22„Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, şi vă voi ierta abaterile.” – „Iată-ne, venim la Tine, căci Tu eşti Domnul Dumnezeul nostru.
• Ieremia 4:22„Căci poporul Meu este nebun, nu Mă cunoaşte; sunt nişte copii fără minte şi lipsiţi de pricepere; sunt meşteri să facă răul, dar nu ştiu să facă binele.”
• Ieremia 5:7„Cum să te iert?”, zice Domnul. „Copiii tăi M-au părăsit şi jură pe dumnezei care n-au fiinţă. Şi, după ce le-am primit jurămintele, se dedau la preacurvie şi aleargă cu grămada în casa curvei!
• Ieremia 6:1Fugiţi, copii ai lui Beniamin, fugiţi din mijlocul Ierusalimului, sunaţi din trâmbiţă la Tecoa, ridicaţi un semn la Bet-Hacherem! Căci de la miazănoapte se vede venind o nenorocire şi un mare prăpăd.
• Ieremia 7:18Copiii strâng lemne, părinţii aprind focul şi femeile frământă plămădeala, ca să pregătească turte împărătesei cerului şi să toarne jertfe de băutură altor dumnezei, ca să Mă mânie.
• Ieremia 7:30Căci copiii lui Iuda au făcut ce este rău înaintea Mea”, zice Domnul, „şi-au aşezat urâciunile lor în Casa peste care este chemat Numele Meu, ca s-o spurce.
• Ieremia 9:20Ascultaţi, femeilor, Cuvântul Domnului şi să prindă urechea voastră ce spune gura Lui! Învăţaţi pe copiii voştri cântece de jale, învăţaţi-vă plângeri unele pe altele!
• Ieremia 9:21Căci moartea s-a suit pe ferestrele noastre, a pătruns în casele noastre împărăteşti; a nimicit pe copii pe uliţă şi pe tineri, în pieţe.
• Ieremia 15:7Îi vântur cu lopata la porţile ţării; îi lipsesc de copii, pierd pe poporul Meu, căci nu s-au abătut de la căile lor.
• Ieremia 16:14De aceea, iată, vin zile”, zice Domnul, „când nu se va mai zice: ‘Viu este Domnul, care a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel!’
• Ieremia 16:15Ci se va zice: ‘Viu este Domnul, care a scos pe copiii lui Israel din ţara de la miazănoapte şi din toate ţările unde-i izgonise!’ Căci îi voi aduce înapoi în ţara lor, pe care o dădusem părinţilor lor.
• Ieremia 17:2Cum se gândesc la copiii lor, aşa se gândesc la altarele lor şi la idolii şi astarteele lor, lângă copacii verzi, pe dealurile înalte.
• Ieremia 17:19Aşa mi-a vorbit Domnul: „Du-te şi stai la poarta copiilor poporului, pe care intră şi ies împăraţii lui Iuda, şi la toate porţile Ierusalimului
• Ieremia 18:21De aceea, dă pe copiii lor pradă foametei şi doboară-i cu sabia! Nevestele lor să fie lipsite de copii şi să rămână văduve, şi bărbaţii lor să fie luaţi de ciumă; tinerii lor să fie ucişi de sabie în luptă!
• Ieremia 19:5Au zidit şi înălţimi lui Baal, ca să ardă pe copiii lor în foc ca arderi-de-tot lui Baal – lucru pe care nici nu-l poruncisem, nici nu-l rânduisem şi nici nu-Mi trecuse prin minte.
• Ieremia 22:30Aşa vorbeşte Domnul: ‘Scrieţi pe omul acesta ca lipsit de copii, ca un om căruia nu-i va merge bine toată viaţa lui, căci niciunul din urmaşii lui nu va izbuti să şadă pe scaunul de domnie al lui David şi să domnească peste Iuda.’”
• Ieremia 23:7De aceea iată vin zile”, zice Domnul, „când nu se va mai zice: ‘Viu este Domnul, care a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel!’
• Ieremia 25:21Edomului, Moabului şi copiilor lui Amon;
• Ieremia 26:23Aceştia au scos din Egipt pe Urie şi l-au adus la împăratul Ioiachim, care l-a omorât cu sabia şi i-a aruncat trupul mort în mormintele copiilor poporului.)
• Ieremia 27:3Trimite-le împăratului Edomului, împăratului Moabului, împăratului copiilor lui Amon, împăratului Tirului şi împăratului Sidonului, prin trimişii care au venit la Ierusalim, la Zedechia, împăratul lui Iuda.
• Ieremia 31:15Aşa vorbeşte Domnul: „Un ţipăt se aude la Rama, plângeri şi lacrimi amare: Rahela îşi plânge copiii şi nu vrea să se mângâie pentru copiii ei, căci nu mai sunt!”
• Ieremia 31:17Este nădejde pentru urmaşii tăi”, zice Domnul; „copiii tăi se vor întoarce în ţinutul lor!
• Ieremia 31:29„În zilele acelea, nu se va mai zice: ‘Părinţii au mâncat aguridă, şi copiilor li s-au strepezit dinţii’,
• Ieremia 32:18Tu dai îndurare până la al miilea neam de oameni şi pedepseşti nelegiuirea părinţilor în sânul copiilor lor după ei. Tu eşti Dumnezeul cel mare, cel puternic, al cărui Nume este Domnul oştirilor!
• Ieremia 32:19Tu eşti mare la sfat şi puternic la faptă, Tu ai ochii deschişi asupra tuturor căilor copiilor oamenilor, ca să dai fiecăruia după căile lui, după rodul faptelor lui.
• Ieremia 32:30Căci copiii lui Israel şi copiii lui Iuda n-au făcut din tinereţea lor decât ce este rău înaintea Mea; copiii lui Israel numai M-au mâniat întruna cu lucrarea mâinilor lor”, zice Domnul.
• Ieremia 32:32din pricina tot răului pe care l-au făcut copiii lui Israel şi copiii lui Iuda ca să Mă mânie, ei, împăraţii lor, căpeteniile lor, preoţii lor şi prorocii lor, oamenii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului.
• Ieremia 32:39Le voi da o inimă şi o cale ca să se teamă de Mine totdeauna, spre fericirea lor şi a copiilor lor după ei.
• Ieremia 38:23Toate nevestele tale şi copiii tăi vor fi luaţi de haldeeni şi nu vei scăpa de mâinile lor, ci vei fi prins de mâna împăratului Babilonului şi cetatea aceasta va fi arsă cu foc.’”
• Ieremia 40:7Când au aflat toate căpeteniile oştirilor care rămăseseră pe câmp cu oamenii lor că împăratul Babilonului a pus ca dregător al ţării pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, şi că i-a încredinţat bărbaţii, femeile, copiii şi pe aceia din săracii ţării care nu fuseseră luaţi robi în Babilon,
• Ieremia 41:16Iohanan, fiul lui Careah, şi toate căpeteniile oştirilor care erau cu el au luat toată rămăşiţa poporului pe care l-au izbăvit din mâinile lui Ismael, fiul lui Netania, când îl ducea din Miţpa, după ce ucisese pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, şi anume pe oamenii de război, pe femei, pe copii, pe famenii dregători, pe care i-a adus Iohanan înapoi din Gabaon.
• Ieremia 43:6şi anume pe bărbaţii, femeile, copiii, fiicele împăratului şi pe toate sufletele pe care le lăsase Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, cu Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, precum şi pe prorocul Ieremia şi pe Baruc, fiul lui Neriia.
• Ieremia 44:7Acum, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Pentru ce vă faceţi voi singuri un rău atât de mare, ca să se nimicească din mijlocul lui Iuda bărbaţi, femei, copii şi prunci şi să nu mai rămână nicio rămăşiţă din voi?
• Ieremia 47:3de tropăitul copitelor cailor lui puternici, de huruitul carelor lui şi de scârţâitul roţilor; părinţii nu se mai întorc spre copiii lor, atât le sunt de slăbite mâinile,
• Ieremia 49:1Asupra copiilor lui Amon. Aşa vorbeşte Domnul: „N-are Israel fii? Şi n-are moştenitori? Atunci pentru ce stăpâneşte Malcom Gadul şi locuieşte poporul lui în cetăţile lui?
• Ieremia 49:2De aceea, iată că vin zile”, zice Domnul, „când voi face să răsune strigătul de război împotriva Rabei copiilor lui Amon. Ea va ajunge un morman de dărâmături, şi satele sale vor fi arse de foc. Atunci, Israel va izgoni pe cei ce-l izgoniseră”, zice Domnul.
• Ieremia 49:6Dar, după aceea, voi aduce înapoi pe prinşii de război ai copiilor lui Amon”, zice Domnul.
• Ieremia 49:10Dar Eu Însumi voi despuia pe Esau, îi voi descoperi ascunzătorile şi nu va putea să se ascundă. Copiii lui, fraţii lui, vecinii lui vor pieri, şi el nu va mai fi!
• Ieremia 50:4În zilele acelea, în vremurile acelea”, zice Domnul, „copiii lui Israel şi copiii lui Iuda se vor întoarce împreună; vor merge plângând şi vor căuta pe Domnul Dumnezeul lor.
• Ieremia 50:33Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Copiii lui Israel şi copiii lui Iuda sunt apăsaţi împreună; toţi cei ce i-au dus robi îi opresc şi nu vor să le dea drumul.
• Plangerile lui Ieremia 1:5Asupritorii lui sar biruitori, vrăjmaşii lui sunt mulţumiţi. Căci Domnul l-a smerit din pricina mulţimii păcatelor lui; copiii lui au mers în robie înaintea asupritorului.
• Plangerile lui Ieremia 1:20Doamne, uită-Te la necazul meu. Lăuntrul meu fierbe, mi s-a întors inima în mine, căci am fost neascultător. Afară, sabia m-a lăsat fără copii; în casă, moartea.
• Plangerile lui Ieremia 2:11Mi s-au stors ochii de lacrimi, îmi fierb măruntaiele, mi se varsă ficatul pe pământ din pricina prăpădului fiicei poporului meu, din pricina copiilor şi pruncilor de ţâţă leşinaţi pe uliţele cetăţii.
• Plangerile lui Ieremia 2:19Scoală-te şi gemi noaptea, când încep străjile! Varsă-ţi inima ca nişte apă înaintea Domnului! Ridică-ţi mâinile spre El pentru viaţa copiilor tăi, care mor de foame la toate colţurile uliţelor!”
• Plangerile lui Ieremia 2:21Copiii şi bătrânii stau culcaţi pe pământ în uliţe; fecioarele şi tinerii mei au căzut ucişi de sabie; i-ai ucis în ziua mâniei Tale şi i-ai înjunghiat fără milă.
• Plangerile lui Ieremia 3:33căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mâhneşte bucuros pe copiii oamenilor.
• Plangerile lui Ieremia 4:4Limba sugarului i se lipeşte de cerul gurii, uscată de sete; copiii cer pâine, dar nimeni nu le-o dă.
• Plangerile lui Ieremia 4:10Femeile, cu toată mila lor, îşi fierb copiii, care le slujesc ca hrană în mijlocul prăpădului fiicei poporului meu.
• Plangerile lui Ieremia 5:13Tinerii au fost puşi să râşnească şi copiii cădeau sub poverile de lemn.
• Ezechiel 2:3El mi-a zis: „Fiul omului, te trimit la copiii lui Israel, la aceste popoare îndărătnice, care s-au răzvrătit împotriva Mea; ei şi părinţii lor au păcătuit împotriva Mea până în ziua de azi.
• Ezechiel 2:4Da, copiii aceştia la care te trimit sunt neruşinaţi şi cu inima împietrită. Tu să le spui: ‘Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu!’
• Ezechiel 3:11Du-te la prinşii de război, la copiii poporului tău, vorbeşte-le şi, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, să le spui: ‘Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu!’”
• Ezechiel 4:13Şi Domnul a zis: „Aşa îşi vor mânca pâinea spurcată copiii lui Israel printre neamurile printre care îi voi izgoni.”
• Ezechiel 5:10De aceea, părinţii vor mânca pe copiii lor în mijlocul tău şi copiii vor mânca pe părinţii lor; Îmi voi împlini judecăţile împotriva ta şi voi risipi în toate vânturile pe toţi cei ce vor mai rămâne din tine.»
• Ezechiel 5:17Voi trimite împotriva voastră nu numai foametea, ci şi fiarele sălbatice, care vă vor lăsa fără copii. Ciuma şi vărsarea de sânge vor trece prin mijlocul tău; voi aduce peste tine şi sabia. Eu, Domnul, vorbesc.’”
• Ezechiel 6:5Voi pune trupurile moarte ale copiilor lui Israel înaintea idolilor lor şi vă voi risipi oasele în jurul altarelor voastre.
• Ezechiel 9:6Ucideţi şi nimiciţi pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii şi pe femei, dar să nu vă atingeţi de niciunul din cei ce au semnul pe frunte! Începeţi însă cu Locaşul Meu cel Sfânt!” Ei au început cu bătrânii care erau înaintea Templului.
• Ezechiel 16:36Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Pentru că ţi-ai risipit banii în felul acesta şi ţi-ai descoperit goliciunea în curviile tale cu ibovnicii tăi şi cu toţi idolii tăi urâcioşi şi din pricina sângelui copiilor tăi, pe care li i-ai dat,
• Ezechiel 16:38Te voi judeca aşa cum se judecă femeile preacurve şi ucigătoare de copii şi voi face din tine o jertfă sângeroasă a urgiei şi geloziei.
• Ezechiel 16:45Tu eşti fata mamei tale, care s-a dezgustat de bărbatul şi copiii ei. Tu eşti sora surorilor tale, care s-au dezgustat de bărbaţii şi copiii lor. Mama voastră era o hetită şi tatăl vostru, un amorit.
• Ezechiel 18:2„Pentru ce spuneţi voi zicătoarea aceasta în ţara lui Israel: ‘Părinţii au mâncat aguridă, şi copiilor li s-au strepezit dinţii’?
• Ezechiel 20:31Da, aducându-vă darurile de mâncare, trecându-vă copiii prin foc, vă spurcaţi şi azi prin idolii voştri. Şi Eu să Mă las să fiu întrebat de voi, casa lui Israel! Pe viaţa Mea», zice Domnul Dumnezeu, «că nu Mă voi lăsa întrebat de voi!
• Ezechiel 21:20Să faci unul din aceste drumuri aşa ca sabia să vină la Raba, cetatea copiilor lui Amon, şi pe celălalt, aşa ca sabia să vină în Iuda, la Ierusalim, cetatea întărită.
• Ezechiel 21:23Copiii lui Israel nu văd în aceasta decât nişte vrăjitorii deşarte, ei, care au făcut jurăminte mincinoase. Dar împăratul Babilonului îşi aduce aminte de nelegiuirea lor, aşa că vor fi prinşi.
• Ezechiel 21:28Şi tu, fiul omului, proroceşte şi spune: ‘Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu despre copiii lui Amon şi despre ocara lor.’ Spune: ‘Sabia, da, sabia este scoasă pentru măcel; este lustruită pentru nimicire, ca să lucească!
• Ezechiel 23:7Ea a curvit cu ei, cu toată fruntea copiilor Asiriei; s-a spurcat cu toţi aceia pentru care umbla nebună, s-a spurcat cu toţi idolii lor.
• Ezechiel 23:9De aceea, am dat-o în mâinile ibovnicilor ei, în mâinile copiilor Asiriei, pentru care se aprinsese de dragoste.
• Ezechiel 23:12Ea s-a aprins de dragoste după copiii Asiriei, după dregători şi căpetenii, vecinii ei îmbrăcaţi în chip strălucit, călăreţi călări pe cai, toţi tineri şi plăcuţi.
• Ezechiel 23:17Şi copiii Babilonului au venit la ea, în patul de dragoste, şi au spurcat-o cu curviile lor. Aşa că ea s-a spurcat cu ei şi apoi inima i s-a înstrăinat de ei.
• Ezechiel 23:23pe babilonieni şi pe toţi haldeenii, căpitani, voievozi şi domni, şi pe toţi copiii Asiriei împreună cu ei, tineri şi plăcuţi, toţi dregători şi căpetenii, oameni vestiţi, toţi călări pe cai.
• Ezechiel 23:37Ele s-au dedat la preacurvie şi pe mâinile lor este sânge; au preacurvit cu idolii lor, şi copiii pe care Mi-i născuseră i-au trecut prin foc în cinstea lor, ca să-i mănânce!
• Ezechiel 23:39Căci după ce şi-au jertfit copiii la idolii lor, tot în ziua aceea s-au dus şi în Locaşul Meu cel Sfânt ca să-l spurce. Iată ce au făcut în Casa Mea.
• Ezechiel 25:2„Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre copiii lui Amon şi proroceşte împotriva lor!
• Ezechiel 25:3Spune copiilor lui Amon: ‘Ascultaţi cuvântul Domnului Dumnezeu! Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Pentru că ai zis: ‹Ha! Ha!› Sfântului Meu Locaş când era pângărit, ţării lui Israel când era pustiită şi casei lui Iuda când se ducea în robie,
• Ezechiel 25:5Voi face din Raba un ocol de cămile şi din ţara copiilor lui Amon o stână de oi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul!»
• Ezechiel 25:10îl deschid şi-l dau în stăpânire fiilor Răsăritului, împreună cu ţara amoniţilor, ca să nu mai fie pomeniţi printre neamuri copiii lui Amon.
• Ezechiel 31:14ca să nu se mai îngâmfe niciunul din copacii de lângă ape cu înălţimea lor şi să nu-şi mai ridice vârful până în nori, ca să nu se mai fălească stejarii udaţi de apă cu înălţimea lor, căci toţi sunt daţi pradă morţii, în adâncimile pământului, printre copiii oamenilor, împreună cu cei ce se coboară în groapă.’
• Ezechiel 33:2„Fiul omului, vorbeşte copiilor poporului tău şi spune-le: ‘Când voi aduce sabia peste vreo ţară, şi poporul ţării va lua din mijlocul lui pe un om oarecare şi-l va pune ca străjer,
• Ezechiel 33:12Şi tu, fiul omului, spune copiilor poporului tău: ‘Neprihănirea celui neprihănit nu-l va mântui în ziua fărădelegii lui şi cel rău nu va cădea lovit de răutatea lui în ziua când se va întoarce de la ea, după cum nici cel neprihănit nu va putea să trăiască prin neprihănirea lui în ziua când va săvârşi o fărădelege.’
• Ezechiel 33:17Copiii poporului tău zic: ‘Calea Domnului nu este dreaptă!’ Totuşi mai degrabă calea lor nu este dreaptă!
• Ezechiel 33:30Fiul omului, copiii poporului tău vorbesc de tine pe lângă ziduri şi pe la uşile caselor şi zic unul altuia, fiecare fratelui său: ‘Veniţi dar şi ascultaţi care este cuvântul ieşit de la Domnul!’
• Ezechiel 35:5Pentru că aveai o ură veşnică şi ai doborât cu sabia pe copiii lui Israel în ziua necazului lor, în vremea când nelegiuirea era la culme,
• Ezechiel 37:16„Fiul omului, ia o bucată de lemn şi scrie pe ea: ‘Pentru Iuda şi pentru copiii lui Israel, care sunt tovarăşii lui.’ Ia apoi o altă bucată de lemn şi scrie pe ea: ‘Pentru Iosif, lemnul lui Efraim, şi pentru toată casa lui Israel, care este tovarăşa lui.’
• Ezechiel 37:18Şi, când îţi vor zice copiii poporului tău: ‘Nu vrei să ne lămureşti ce înseamnă lucrul acesta?’,
• Ezechiel 37:21Şi să le spui: ‘Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Iată, voi lua pe copiii lui Israel din mijlocul neamurilor la care s-au dus, îi voi strânge din toate părţile şi-i voi aduce înapoi în ţara lor.
• Ezechiel 37:25Vor locui iarăşi în ţara pe care am dat-o robului Meu Iacov şi pe care au locuit-o şi părinţii voştri. Da, vor locui în ea ei, copiii lor şi copiii copiilor lor pe vecie şi Robul Meu David va fi voievodul lor în veci.
• Ezechiel 43:7El mi-a zis: „Fiul omului, acesta este locul scaunului Meu de domnie, locul unde voi pune talpa picioarelor Mele; aici voi locui veşnic în mijlocul copiilor lui Israel! Casa lui Israel şi împăraţii lor nu-Mi vor mai pângări Numele Meu cel sfânt prin curviile lor şi prin trupurile moarte ale împăraţilor lor la moartea lor
• Ezechiel 44:9Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Niciun străin netăiat împrejur cu inima şi netăiat împrejur cu trupul să nu intre în Locaşul Meu cel Sfânt, niciunul din străinii care vor fi în mijlocul copiilor lui Israel.
• Ezechiel 44:15Dar preoţii, leviţii, fiii lui Ţadoc, care au păzit slujba Locaşului Meu celui Sfânt când se rătăceau copiii lui Israel de la Mine, aceia se vor apropia de Mine să-Mi slujească şi vor sta înaintea Mea ca să-Mi aducă grăsime şi sânge», zice Domnul Dumnezeu.
• Ezechiel 47:22O veţi împărţi însă ca moştenire prin sorţi între voi şi între străinii care vor locui în mijlocul vostru, acei străini care vor naşte copii în mijlocul vostru. Pe aceştia îi veţi privi ca pe nişte băştinaşi între copiii lui Israel. Ei să aibă moştenirea prin sorţi împreună cu voi între seminţiile lui Israel.
• Ezechiel 48:11Ea va fi a preoţilor sfinţiţi, a fiilor lui Ţadoc, care au făcut slujba Sfântului Meu Locaş, care nu s-au rătăcit ca leviţii când se rătăceau copiii lui Israel.
• Daniel 1:3Împăratul a dat poruncă lui Aşpenaz, căpetenia famenilor săi dregători, să-i aducă vreo câţiva din copiii lui Israel de neam împărătesc şi de viţă boierească,
• Daniel 1:6Printre ei erau, dintre copiii lui Iuda: Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria.
• Daniel 2:38El ţi-a dat în mâini, oriunde locuiesc ei, pe copiii oamenilor, fiarele câmpului şi păsările cerului şi te-a făcut stăpân peste toate acestea: tu eşti capul de aur!
• Daniel 5:21a fost izgonit din mijlocul copiilor oamenilor, inima i s-a făcut ca a fiarelor şi a locuit la un loc cu măgarii sălbatici; i-au dat să mănânce iarbă ca la boi, şi trupul i-a fost udat cu roua cerului, până când a recunoscut că Dumnezeul cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi că o dă cui vrea.
• Daniel 6:24Împăratul a poruncit să aducă pe oamenii aceia care pârâseră pe Daniel. Şi au fost aruncaţi în groapa cu lei ei, copiii lor şi nevestele lor; şi până să ajungă în fundul gropii, leii i-au şi apucat şi le-au fărâmiţat oasele.
• Daniel 10:16Şi iată că cineva care avea înfăţişarea copiilor oamenilor s-a atins de buzele mele. Eu am deschis gura, am vorbit şi am zis celui ce stătea înaintea mea: „Domnul meu, vedenia aceasta m-a umplut de groază şi am pierdut orice putere!
• Daniel 11:41Va intra şi în ţara cea minunată, şi zeci de mii vor cădea. Dar Edomul, Moabul şi fruntaşii copiilor lui Amon vor scăpa din mâna lui.
• Daniel 12:1În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta. Dar, în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte.
• Osea 1:2Întâia dată când a vorbit Domnul către Osea, Domnul a zis lui Osea: „Du-te şi ia-ţi o nevastă curvă şi copii din curvie, căci ţara a săvârşit o mare curvie, părăsind pe Domnul!”
• Osea 1:10Totuşi numărul copiilor lui Israel va fi ca nisipul mării, care nu se poate nici măsura, nici număra, şi de unde li se zicea: ‘Nu sunteţi poporul Meu’, li se va zice: ‘Copiii Dumnezeului celui viu!’
• Osea 1:11Atunci, copiii lui Iuda şi copiii lui Israel se vor strânge la un loc, îşi vor pune o singură căpetenie şi vor ieşi din ţară, căci mare va fi ziua lui Izreel.
• Osea 2:4Nu voi avea milă de copiii ei, căci sunt copii din curvie.
• Osea 3:1Domnul mi-a zis: „Du-te iarăşi şi iubeşte o femeie iubită de un ibovnic şi preacurvă; iubeşte-o cum iubeşte Domnul pe copiii lui Israel, care se îndreaptă spre alţi dumnezei şi care iubesc turtele de stafide!”
• Osea 3:4Căci copiii lui Israel vor rămâne multă vreme fără împărat, fără căpetenie, fără jertfă, fără chip de idol, fără efod şi fără terafimi.
• Osea 3:5După aceea, copiii lui Israel se vor întoarce şi vor căuta pe Domnul Dumnezeul lor şi pe împăratul lor David şi vor tresări la vederea Domnului şi a bunătăţii Lui în vremurile de pe urmă.
• Osea 4:1Ascultaţi cuvântul Domnului, copiii lui Israel, căci Domnul are o judecată cu locuitorii ţării, pentru că nu este adevăr, nu este îndurare, nu este cunoştinţă de Dumnezeu în ţară:
• Osea 4:6Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă. Fiindcă ai lepădat cunoştinţa, şi Eu te voi lepăda şi nu-Mi vei mai fi preot. Fiindcă ai uitat Legea Dumnezeului tău, voi uita şi Eu pe copiii tăi!
• Osea 5:7Au fost necredincioşi Domnului, căci au născut copii din curvie; acum îi va înghiţi o lună nouă cu avuţiile lor.
• Osea 9:12Chiar dacă îşi vor creşte copiii, îi voi lipsi de ei înainte ca să ajungă oameni mari, şi vai de ei când Îmi voi întoarce privirile de la ei!
• Osea 9:13Efraim, după cum văd, îşi dă copiii la pradă şi Efraim îşi va duce singur copiii la cel ce-i va ucide!”
• Osea 9:16Efraim este lovit, rădăcina i s-a uscat; nu mai dau rod şi, chiar dacă au copii, le voi omorî rodul iubit de ei.”
• Osea 10:14De aceea se va stârni o zarvă împotriva poporului tău şi toate cetăţuile tale vor fi nimicite, cum a nimicit în luptă Şalman-Bet-Arbel, când mama a fost zdrobită împreună cu copiii ei.
• Osea 11:10Ei vor urma pe Domnul ca pe un leu care va răcni, căci El Însuşi va răcni, şi copiii vor alerga tremurând de la apus.
• Ioel 1:3Povestiţi copiilor voştri despre lucrul acesta şi copiii voştri să povestească copiilor lor, iar copiii lor să povestească neamului de oameni care va urma!
• Ioel 1:12Via este prăpădită, smochinul este veştejit, rodiul, finicul, mărul, toţi pomii de pe câmp s-au uscat… Şi s-a dus bucuria de la copiii oamenilor!
• Ioel 2:16Strângeţi poporul, ţineţi o adunare sfântă! Aduceţi pe bătrâni, strângeţi copiii şi chiar pruncii de la ţâţă! Să iasă mirele din cămara lui şi mireasa din odaia ei!
• Ioel 2:23Şi voi, copii ai Sionului, bucuraţi-vă şi veseliţi-vă în Domnul Dumnezeul vostru, căci El vă va da ploaie la vreme, vă va trimite ploaie timpurie şi târzie, ca odinioară.
• Ioel 3:6Aţi vândut pe copiii lui Iuda şi ai Ierusalimului copiilor grecilor, ca să-i depărtaţi din ţara lor.
• Ioel 3:8Voi vinde copiilor lui Iuda pe fiii şi fiicele voastre, şi ei îi vor vinde sabeenilor, un neam depărtat, căci Domnul a vorbit.”
• Ioel 3:16Domnul răcneşte din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim de se zguduie cerurile şi pământul. Dar Domnul este scăparea poporului Său şi ocrotirea copiilor lui Israel.
• Ioel 3:19Egiptul va ajunge pustiu, Edomul va ajunge o pustie stearpă din pricina silniciei făcute împotriva copiilor lui Iuda, al căror sânge nevinovat l-au vărsat în ţara lor.
• Amos 1:13Aşa vorbeşte Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale copiilor lui Amon, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărârea, pentru că au spintecat pântecele femeilor însărcinate ale Galaadului, ca să-şi mărească ţinutul,
• Amos 2:11Am ridicat proroci dintre fiii voştri şi nazirei dintre tinerii voştri. Nu este aşa, copii ai lui Israel?”, zice Domnul.
• Amos 3:1Ascultaţi cuvântul acesta pe care-l rosteşte Domnul împotriva voastră, copii ai lui Israel, împotriva întregii familii pe care am scos-o din ţara Egiptului:
• Amos 3:12Aşa vorbeşte Domnul: „După cum păstorul scapă din gura leului numai două bucăţi de picioare sau un vârf de ureche, aşa vor scăpa copiii lui Israel care stau în Samaria în colţul unui pat şi pe covoare de Damasc!
• Amos 4:5Faceţi să fumege jertfe de mulţumire făcute cu aluat! Trâmbiţaţi-vă, vestiţi-vă darurile de mâncare de bunăvoie! Căci aşa vă place, copii ai lui Israel”, zice Domnul Dumnezeu.
• Amos 9:7„Nu sunteţi voi oare pentru Mine ca şi copiii etiopienilor, copii ai lui Israel?”, zice Domnul. „N-am scos Eu pe Israel din ţara Egiptului ca şi pe filisteni din Caftor şi pe sirieni din Chir?
• Obadia 1:12Nu trebuia să te uiţi mulţumit la ziua fratelui tău, în ziua nenorocirii lui, nu trebuia să te bucuri de copiii lui Iuda în ziua pieirii lor şi nu trebuia să vorbeşti cu semeţie în ziua strâmtorării!
• Obadia 1:20Dar prinşii de război ai acestei oştiri a copiilor lui Israel vor stăpâni ţara canaaniţilor până la Sarepta şi prinşii de război ai Ierusalimului care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de miazăzi.
• Mica 1:16Rade-ţi, taie-ţi părul din pricina copiilor tăi iubiţi; lărgeşte-ţi pleşuvia ca vulturul, căci ei se duc în robie departe de tine!
• Mica 2:9Voi izgoniţi din casele lor iubite pe femeile poporului Meu, luaţi pentru totdeauna podoaba Mea de la copiii lor.
• Mica 5:3De aceea îi va lăsa până la vremea când va naşte cea care are să nască şi rămăşiţa fraţilor Săi se va întoarce la copiii lui Israel.
• Mica 5:7Rămăşiţa lui Iacov va fi în mijlocul multor popoare ca o rouă care vine de la Domnul, ca ploaia măruntă pe iarbă, care nu se bizuieşte pe nimeni şi nu atârnă de copiii oamenilor.
• Tefania 2:8Am auzit ocările Moabului şi batjocurile copiilor lui Amon, când defăimau pe poporul Meu şi se ridicau cu trufie împotriva hotarelor lor.
• Tefania 2:9De aceea, pe viaţa Mea”, zice Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, „că Moabul va fi ca Sodoma şi copiii lui Amon, ca Gomora: un loc acoperit cu mărăcini, o groapă de sare, un pustiu veşnic; rămăşiţa poporului Meu îi va jefui, rămăşiţa neamului Meu îi va stăpâni.”
• Zaharia 9:13Căci Îmi încordez pe Iuda ca arc şi iau pe Efraim ca săgeată şi voi scula pe copiii tăi, Sioane, împotriva copiilor tăi, Grecio! Te voi face ca sabia unui viteaz!”
• Zaharia 10:9Îi voi risipi printre popoare şi îşi vor aduce aminte de Mine în ţări depărtate; vor trăi împreună cu copiii lor şi se vor întoarce.
• Maleahi 3:6„Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb; de aceea voi, copii ai lui Iacov, n-aţi fost nimiciţi.
• Maleahi 4:6El va întoarce inima părinţilor spre copii şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu blestem!”
• Matei 2:18„Un ţipăt s-a auzit în Rama, plângere şi bocet mult: Rahela îşi jelea copiii şi nu voia să fie mângâiată, pentru că nu mai erau.”
• Matei 7:11Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!
• Matei 10:21Fratele va da la moarte pe frate-său, şi tatăl, pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor şi-i vor omorî.
• Matei 14:21Cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.
• Matei 15:26Drept răspuns, El i-a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei !”
• Matei 15:38Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.
• Matei 18:25Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui şi tot ce avea, şi să se plătească datoria.
• Matei 21:15Dar preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, când au văzut minunile pe care le făcea şi pe copii strigând în Templu şi zicând: „Osana, Fiul lui David!”, s-au umplut de mânie.
• Matei 22:24„Învăţătorule, Moise a zis: ‘Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său şi să-i ridice urmaş.’
• Matei 22:25Erau dar la noi şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit şi, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui.
• Matei 23:37Ierusalime , Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!
• Matei 27:25Şi tot norodul a răspuns: „Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri.”
• Marcu 7:27Isus i-a zis: „Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei.”
• Marcu 7:28„Da, Doamne”, I-a răspuns ea, „dar şi căţeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor.”
• Marcu 10:29Isus a răspuns: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă sau fraţi sau surori sau tată sau mamă sau nevastă sau copii sau holde pentru Mine şi pentru Evanghelie
• Marcu 10:30şi să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri, iar în veacul viitor, viaţa veşnică.
• Marcu 12:19„Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise: ‘Dacă moare fratele cuiva şi-i rămâne nevasta fără să aibă copii, fratele său să ia pe nevasta lui şi să ridice urmaş fratelui său.’
• Marcu 13:12Fratele va da la moarte pe frate-său şi tatăl, pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor şi-i vor omorî.
• Luca 1:7N-aveau copii, pentru că Elisabeta era stearpă; şi amândoi erau înaintaţi în vârstă.
• Luca 1:17Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii şi pe cei neascultători, la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.”
• Luca 7:32Seamănă cu nişte copii care stau în piaţă şi strigă unii către alţii: ‘V-am cântat din fluier, şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale, şi n-aţi plâns.’
• Luca 7:35Totuşi Înţelepciunea a fost găsită dreaptă de toţi copiii ei.”
• Luca 11:7şi, dacă dinăuntrul casei lui, prietenul acesta îi răspunde: ‘Nu mă tulbura; acum uşa este încuiată, copiii mei sunt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ţi dau pâini’, –
• Luca 11:13Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!”
• Luca 14:26„Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.
• Luca 18:29Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-şi fi lăsat casa sau nevasta sau fraţii sau părinţii sau copiii pentru Împărăţia lui Dumnezeu
• Luca 19:44te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău, şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.”
• Luca 20:28„Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise: ‘Dacă moare fratele cuiva, având nevastă, dar fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta lui şi să ridice urmaş fratelui său.’
• Luca 20:29Au fost dar şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit fără copii.
• Luca 20:30Pe nevasta lui, a luat-o al doilea; şi a murit şi el fără copii.
• Luca 20:31A luat-o şi al treilea, şi tot aşa toţi şapte; şi au murit fără să lase copii.
• Luca 23:28Isus S-a întors spre ele şi a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci plângeţi-vă pe voi însevă şi pe copiii voştri.
• Ioan 1:12Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;
• Ioan 8:39„Tatăl nostru”, I-au răspuns ei, „este Avraam.” Isus le-a zis: „Dacă aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.
• Ioan 8:41Voi faceţi faptele tatălui vostru.” Ei I-au zis: „Noi nu suntem copii născuţi din curvie; avem un singur Tată: pe Dumnezeu.”
• Ioan 11:52Şi nu numai pentru neamul acela, ci şi ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi.
• Ioan 21:5„Copii”, le-a zis Isus, „aveţi ceva de mâncare?” Ei i-au răspuns: „Nu.”
• Faptele apostolilor 2:39Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.”
• Faptele apostolilor 13:33Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviind pe Isus, după cum este scris în psalmul al doilea: ‘Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.’
• Faptele apostolilor 21:5Dar când s-au împlinit zilele, am plecat şi ne-am văzut de drum; şi ne-au petrecut toţi, cu nevestele şi copiii, până afară din cetate. Am îngenuncheat pe mal şi ne-am rugat.
• Faptele apostolilor 21:21Dar ei au auzit despre tine că înveţi pe toţi iudeii care trăiesc printre neamuri să se lepede de Moise, că le zici să nu-şi taie copiii împrejur şi să nu trăiască potrivit cu obiceiurile.
• Romani 4:19Şi, fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nu s-a uitat la trupul său, care era îmbătrânit – avea aproape o sută de ani – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii.
• Romani 8:16Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.
• Romani 8:17Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.
• Romani 8:21că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu.
• Romani 9:7şi, măcar că sunt sămânţa lui Avraam, nu toţi sunt copiii lui Avraam, ci este scris: „În Isaac vei avea o sămânţă, care-ţi va purta numele.”
• Romani 9:8Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu, ci copiii făgăduinţei sunt socotiţi ca sămânţă.
• 1 Corinteni 4:14Nu vă scriu aceste lucruri ca să vă fac ruşine, ci ca să vă sfătuiesc ca pe nişte copii preaiubiţi ai mei.
• 1 Corinteni 7:14Căci bărbatul necredincios este sfinţit prin nevasta credincioasă şi nevasta necredincioasă este sfinţită prin fratele; altminteri, copiii voştri ar fi necuraţi, pe când acum sunt sfinţi.
• 1 Corinteni 14:20Fraţilor, nu fiţi copii la minte, ci, la răutate, fiţi prunci, iar la minte, fiţi oameni mari.
• 2 Corinteni 6:13Faceţi-ne şi voi la fel: vă vorbesc ca unor copii ai mei – lărgiţi-vă şi voi!
• 2 Corinteni 12:14Iată că sunt gata să vin a treia oară la voi, şi tot nu vă voi fi o sarcină, căci nu caut bunurile voastre, ci pe voi înşivă. Ce-i drept, nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinţii lor, ci părinţii pentru copiii lor.
• Galateni 4:25căci Agar este muntele Sinai din Arabia; şi răspunde Ierusalimului de acum, care este în robie împreună cu copiii săi.
• Galateni 4:27Fiindcă este scris: „Bucură-te, stearpo, care nu naşti deloc! Izbucneşte de bucurie şi strigă, tu, care nu eşti în durerile naşterii! Căci copiii celei părăsite vor fi în număr mai mare decât copiii celei cu bărbat.”
• Galateni 4:28Şi voi, fraţilor, ca şi Isaac, voi sunteţi copii ai făgăduinţei.
• Galateni 4:31De aceea, fraţilor, noi nu suntem copiii celei roabe, ci ai femeii slobode. Hristos ne-a izbăvit ca să fim slobozi.
• Efeseni 2:3Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.
• Efeseni 4:14ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire,
• Efeseni 5:1Urmaţi dar pilda lui Dumnezeu ca nişte copii preaiubiţi.
• Efeseni 5:8Odinioară eraţi întuneric, dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii.
• Efeseni 6:1Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept.
• Efeseni 6:4Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în mustrarea şi învăţătura Domnului.
• Filipeni 2:15ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
• Coloseni 3:20Copii, ascultaţi de părinţii voştri în toate lucrurile, căci lucrul acesta place Domnului.
• Coloseni 3:21Părinţilor, nu întărâtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă nădejdea.
• 1 Tesaloniceni 2:7Dimpotrivă, ne-am arătat blânzi în mijlocul vostru, ca o doică ce-şi creşte cu drag copiii.
• 1 Tesaloniceni 2:11Ştiţi iarăşi că am fost pentru fiecare din voi ca un tată cu copiii lui: vă sfătuiam, vă mângâiam şi vă adeveream
• 1 Timotei 3:4să-şi chivernisească bine casa şi să-şi ţină copiii în supunere cu toată cuviinţa.
• 1 Timotei 3:12Diaconii să fie bărbaţi ai unei singure neveste şi să ştie să-şi cârmuiască bine copiii şi casele lor.
• 1 Timotei 5:4Dacă o văduvă are copii sau nepoţi de la copii, aceştia să se deprindă să fie evlavioşi întâi faţă de cei din casa lor şi să răsplătească ostenelile părinţilor, căci lucrul acesta este plăcut înaintea lui Dumnezeu.
• 1 Timotei 5:10să fie cunoscută pentru faptele ei bune, să fi crescut copii, să fi fost primitoare de oaspeţi, să fi spălat picioarele sfinţilor, să fi ajutat pe cei nenorociţi, să fi dat ajutor la orice faptă bună.
• 1 Timotei 5:14Vreau dar ca văduvele tinere să se mărite şi să aibă copii, să fie gospodine la casa lor, ca să nu dea potrivnicului niciun prilej de ocară,
• Tit 1:6Dacă este cineva fără prihană, bărbat al unei singure neveste, având copii credincioşi, care să nu fie învinuiţi de destrăbălare sau neascultare.
• Tit 2:4ca să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţii şi copiii,
• Evrei 2:13Şi iarăşi: „Îmi voi pune încrederea în El.” Şi în alt loc: „Iată-Mă, Eu şi copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu!”
• Evrei 2:14Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El Însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul,
• 1 Petru 1:14Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi târâţi în poftele pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă.
• 1 Ioan 3:1Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El.
• 1 Ioan 3:2Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea aşa cum este.
• 1 Ioan 3:10Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său.
• 1 Ioan 5:2Cunoaştem că iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea că iubim pe Dumnezeu şi păzim poruncile Lui.
• 2 Ioan 1:1Prezbiterul către aleasa Doamnă şi către copiii ei, pe care-i iubesc în adevăr – şi nu numai eu, ci toţi cei ce cunosc adevărul –,
• 2 Ioan 1:4M-am bucurat foarte mult când am aflat pe unii din copiii tăi umblând în adevăr, după porunca pe care am primit-o de la Tatăl.
• 2 Ioan 1:13Copiii surorii tale alese îţi trimit sănătate. Amin.
• 3 Ioan 1:4Eu n-am bucurie mai mare decât să aud despre copiii mei că umblă în adevăr.
• Apocalipsa 2:14Dar am ceva împotriva ta. Tu ai acolo nişte oameni care ţin de învăţătura lui Balaam , care a învăţat pe Balac să pună o piatră de poticnire înaintea copiilor lui Israel, ca să mănânce din lucrurile jertfite idolilor şi să se dedea la curvie.
• Apocalipsa 2:23Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Şi toate Bisericile vor cunoaşte că ‹Eu sunt Cel ce cercetează rărunchii şi inima›: şi voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui.