Unde a mers Isus în Vinerea Mare?

Ce s-a întâmplat cu Isus în Vinerea Mare?

Vinerea Mare este una dintre cele mai importante zile din istoria creștinătății, deoarece a fost ziua în care Hristos Isus a murit pe cruce pentru păcatele noastre. În această zi, Isus a suferit și a murit într-un mod teribil, suferind pentru noi, pentru ca noi să putem fi salvați.

În Hristos Isus, Dumnezeu a oferit omenirii cel mai bun dar al Său, așa cum omenirea i-a făcut mai rău. Astfel, înfăptuirea planului de mântuire pentru omenire a implicat sacrificiul Fiului Său, care a venit în lume pentru a-și da viața pentru noi.

Ce s-a întâmplat în Vinerea Mare servește ca un fel de consolare la întrebarea noastră: „De ce li se întâmplă lucruri rele oamenilor buni?” Pentru că Isus a suferit și a murit pentru noi, putem să avem încredere că El înțelege suferința noastră și ne poate ajuta să trecem peste orice încercare sau dificultate în viață.

Prin urmare, Vinerea Mare reprezintă un moment de adâncă reflecție și meditație, pentru a ne reaminti de înțelepciunea, bunătatea și puterea lui Dumnezeu, care a oferit sacrificiul Său de dragul nostru.

Este un moment de recunoștință și de închinare, în care putem să ne întoarcem cu speranță și pace către Dumnezeu, pentru că El ne iubește necondiționat și ne îndrumă mereu spre bine.

Joi seara: Cina cea de Taină, Grădina Ghetsimani

În joia dinaintea Vinerii Mare, Isus a împărțit o cină cunoscută sub numele de Cina cea de Taină cu cei mai apropiați ucenici ai săi

(Matei 26:20-30; Dar Isus, răspunzând, a zis: ‒ Cel ce-și pune mâna în vas împreună cu Mine, acela Mă va trăda.
Isus le-a spălat picioarele ucenicilor pentru a le arăta umilința și slujirea necondiționată (Ioan 13:1-20);
Într-adevăr, Fiul Omului Se duce după cum este scris cu privire la El, dar vai de omul acela prin care este trădat Fiul Omului!

Marcu 14:17-26; 17Seara*, Isus a venit cu cei doisprezece.
În timpul cinei, Isus a început să vorbească despre trădarea Sa și să-și pregătească ucenicii pentru ceea ce avea să se întâmple (Ioan 13:21-30);

18Pe când şedeau la masă şi mâncau, Isus a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi, care mănâncă cu Mine, Mă va vinde.
Aceasta a fost o noapte importantă și tensionată în care secretele au fost dezvăluite și trădarea a avut loc (Marcu 14:43-52);

19Ei au început să se întristeze şi să-I zică unul după altul: „Nu cumva sunt eu?

20„Este unul din cei doisprezece”, le-a răspuns El, „şi anume cel ce întinge mâna cu Mine în blid.
Prin cina cea de Taină, Isus a inițiat cea mai importantă sărbătoare a creștinismului, Cina Domnului (1 Corinteni 11:23-26);

Luca 22:14-20; Când a sosit ceasul, Isus a șezut la masă cu cei doisprezece apostoli.
Ceea ce s-a întâmplat în această cină este prefigurat în celebrarea comuniunii astăzi, în care creștinii își amintesc de jertfa lui Isus pe cruce și așteaptă Împărăția lui Dumnezeu (Luca 22:14-20);
El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc Paștele acestea cu voi înainte de patima Mea; căci vă spun că, de acum încolo, nu le voi mai mânca până la împlinirea lor în Împărăția lui Dumnezeu.” Și a luat un pahar, a mulțumit lui Dumnezeu și a zis: „Luați paharul acesta și împărțiți-l între voi, pentru că vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viței, până când va veni Împărăția lui Dumnezeu.” Apoi a luat pâine și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, a frânt-o și le-a dat-o zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul și li l-a dat, zicând: „Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi.
În această cină, Isus a reușit să își pregătească ucenicii și să aducă oamenii mai aproape de Dumnezeu prin jertfa Sa (Ioan 13:31-35);

Ioan 13:21-30
21 După ce a spus aceste* cuvinte, Isus S-a** tulburat în duhul Lui, a mărturisit şi a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că unul† din voi Mă va vinde.”

22 Ucenicii se uitau unii la alţii şi nu înţelegeau despre cine vorbeşte.
Ucenicii lui Isus nu au înțeles complet semnificația ceea ce se petrecea în cina cea de Taină, dar au văzut că Isus era profund tulburat de trădarea care urma (Ioan 13:21-30);

23 Unul din ucenici, acela pe care-l iubea Isus, stătea la masă culcat* pe sânul lui Isus.
Isus a fost înconjurat de oameni care au devenit dușmani și care i-au trădat în cele din urmă, spre deosebire de ucenicii care au stat lângă El (Ioan 13:1-20);

24 Simon Petru i-a făcut semn să întrebe cine este acela despre care vorbea Isus.
Ucenicii lui Isus erau surprinși și îngrijorați că cineva dintre ei avea să-l trădeze pe Hristos (Marcu 14:18-21);

25 Şi ucenicul acela s-a rezemat pe pieptul lui Isus şi I-a zis: „Doamne, cine este?

26 Isus a răspuns: „Acela căruia îi voi întinge bucăţica şi i-o voi da.” Şi a întins o bucăţică şi a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon, Iscarioteanul.
Isus a fost trădat de unul dintre ucenicii săi, Iuda, care a luat parte la cina cea de Taină, dar care avea să devină cel care l-a vândut pentru 30 de arginți (Ioan 13:21-30);

27 Cum* a fost dată bucăţica, a intrat Satana în Iuda.
Trădarea lui Iuda este una dintre cele mai cunoscute povești din Biblie și a fost subiectul multor opere de artă și muzică (Matei 26:14-16);
Isus i-a zis: „Ce ai să faci, fă repede.
Trădarea lui Iuda a avut loc după ce a fost dată bucățica de pâine, moment în care Satana ar fi intrat în el (Ioan 13:27);

28Dar nimeni din cei ce şedeau la masă n-a înţeles pentru ce îi zisese aceste vorbe.
Ucenicii nu au înțeles semnificația ceea ce se întâmpla în jurul lor și au început să speculeze despre ceea ce Isus voia să spună (Ioan 13:28-29);

29 Unii credeau că, de vreme ce Iuda* avea punga, Isus voia să-i spună: „Cumpără ce ne trebuie pentru praznic” sau îi poruncea să dea ceva săracilor.
Cina cea de Taină a fost un moment de tensiune și presiune pentru Isus și ucenicii săi, întrucât Iuda a trădat-l și evenimentele s-au precipitat (Matei 26:20-30);

30 Iuda, după ce a luat bucăţica, a ieşit în grabă.
Trădarea lui Iuda a fost ultima picătură și a dus la arestarea lui Isus și la începerea procesului care urma să ducă la crucificarea Sa (Matei 26:47-56);
Era noapte.
Noaptea cina cea de Taină era presărată de frică și incertitudine, dar și de urmarea unui scop divin înfăptuit prin jertfa lui Isus (Ioan 13:1-20).

Pâinea pe care a frânt-o și vinul pe care l-a băut au prefigurat modul în care trupul și sângele lui aveau să fie oferite ca jertfă de ispășire în viitorul apropiat..
Pâinea pe care a frânt-o și vinul pe care l-a băut au prefigurat modul în care trupul și sângele lui aveau să fie oferite ca jertfă de ispășire în viitorul apropiat și puteau să aducă mântuirea tuturor celor care credeau în El (Matei 26:26-29).

Grădina Ghetsimani a fost același loc în care a fost trădat de unul dintre adepții săi, Iuda Iscarioteanul, și predat adversarilor săi religioși și politici

(Matei 26:36-56; Atunci, Isus a venit cu ei într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani, și a zis ucenicilor: „Ședeți aici până Mă voi duce acolo să Mă rog.” A luat cu El pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedei și a început să Se întristeze și să Se mâhnească foarte tare.
Aceste pasaje din evanghelii descriu momentul în care Isus și ucenicii Săi ajung în Grădina Ghetsimani.

Marcu 14:32-42;S-au dus apoi într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani.
Ghetsimani era un loc îngrădit unde Isus își adusese ucenicii să vegheze și să se roage alături de El.
Și Isus a zis ucenicilor Săi: „Ședeți aici până Mă voi ruga.” A luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și a început să Se înspăimânte și să Se mâhnească foarte tare.
Isus își ispășea astfel angoasa și frica pe care le avea înaintea morții Sale iminente.
El le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneți aici și vegheați!” Apoi a mers puțin mai înainte, S-a aruncat la pământ și Se ruga ca, dacă este cu putință, să treacă de la El ceasul acela.
Isus se ruga Tatălui Său să treacă de la El ceasul suferinței care avea să vină.
El zicea: „Ava – adică ‘Tată’ –, Ție toate lucrurile Îți sunt cu putință; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voiești Tu.” Și a venit la ucenici, pe care i-a găsit dormind.
Isus îi trezește pe ucenicii Săi din somn și le reamintește să vegheze și să se roage împotriva ispitei.
Și a zis lui Petru: „Simone, tu dormi? Un ceas n-ai fost în stare să veghezi? Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită; duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.” S-a dus iarăși și S-a rugat, zicând aceleași cuvinte.
Isus se întoarce să Se roage din nou și îi găsește tot dormind.
Apoi S-a întors din nou și i-a găsit dormind, pentru că li se îngreuiaseră ochii de somn.
Ucenicii nu au știut cum să îi răspundă, erau îngroziți și epuizați de oboseală.
Ei nu știau ce să-I răspundă.
Isus îi întoarce iar la rugăciune și i-a atenționat să vegheze, pentru că era momentul venirii vânzătorilor.
În sfârșit, a venit a treia oară și le-a zis: „Dormiți de acum și odihniți-vă! Destul! A venit ceasul! Iată că Fiul omului este dat în mâinile păcătoșilor.
În cele din urmă, Isus a fost capturat și dus la proces.
Sculați-vă; haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul!”

Luca 22:39-53; Ghetsimani
39După ce a ieșit afară, S-a dus, ca de obicei, în Muntele Măslinilor.
Isus și ucenicii Săi par să se fi oprit în Grădina Ghetsimani înainte de a fi duși în fața lui Pilat.
Ucenicii Lui au mers după El.
Juda cunoștea bine acest loc, deoarece a venit acolo cu ostașii să-L aresteze.
40Când a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită.” 41Apoi S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat și a început să Se roage, 42zicând: „Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuși facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” 43Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească.
În această grădină, Isus este întărit de un înger din cer, înainte de a fi capturat.
44A ajuns într-un chin ca de moarte și a început să Se roage și mai fierbinte; și sudoarea I se făcuse ca niște picături mari de sânge, care cădeau pe pământ.
În agonie, sudoarea Lui a căzut pe pământ ca niște picături mari de sânge.
45După ce S-a rugat, S-a sculat și a venit la ucenici; i-a găsit adormiți de întristare 46și le-a zis: „Pentru ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită.”
Prinderea lui Isus
47Pe când grăia El încă, iată că a venit o gloată.
Apoi, Isus a fost prins de o mulțime adusă de preoți și de farisei.
Și cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor.
Juda s-a apropiat de Isus și L-a sărutat, semn că acesta era cel care trebuia să fie arestat.
El s-a apropiat de Isus, ca să-L sărute.
Unul dintre ucenicii lui Isus a apăratu-L cu sabia, dar Isus l-a oprit și l-a vindecat pe robul marelui preot.
48Și Isus i-a zis: „Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?” 49Cei ce erau cu Isus au văzut ce avea să se întâmple și au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?” 50Și unul din ei a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă.
Liderii religioși au condamnat pe Isus, dar nu s-au așteptat la ceea ce urma să se întâmple în trei zile.
51Dar Isus a luat cuvântul și a zis: „Lăsați-i! Până aici!” Și S-a atins de urechea omului aceluia și l-a vindecat.
După ce a înviat, Isus și-a îndeplinit cuvântul că va sta la dreapta puterii lui Dumnezeu.
52Isus a zis apoi preoților celor mai de seamă, căpeteniilor străjerilor Templului și bătrânilor, care veniseră împotriva Lui: „Ați ieșit după Mine ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege? 53În toate zilele eram cu voi în Templu, și n-ați pus mâna pe Mine.

Dar acesta este ceasul vostru și puterea întunericului.

Ioan.

18:1-11 1După ce a rostit aceste vorbe, Isus a plecat cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron, unde era o grădină, în care au intrat El și ucenicii Lui.

2Iuda, vânzătorul, știa și el locul acela, pentru că Isus de multe ori Se adunase acolo cu ucenicii Lui.

3Iuda deci a luat ceata ostașilor și pe aprozii trimiși de preoții cei mai de seamă și de farisei și a venit acolo cu felinare, cu făclii și cu arme.

4Isus, care știa tot ce avea să I se întâmple, a mers spre ei și le-a zis: „Pe cine căutați?” 5Ei I-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret!” Isus le-a zis: „Eu sunt!” Iuda, vânzătorul, era și el cu ei.

6Când le-a zis Isus: „Eu sunt”, ei s-au dat înapoi și au căzut la pământ.

7El i-a întrebat din nou: „Pe cine căutați?” „Pe Isus din Nazaret”, I-au zis ei.

8Isus a răspuns: „V-am spus că Eu sunt.

Deci, dacă Mă căutați pe Mine, lăsați pe aceștia să se ducă.” 9A zis lucrul acesta ca să se împlinească vorba pe care o spusese: „N-am pierdut pe niciunul din aceia pe care Mi i-ai dat.” 10Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o, a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă.

Robul acela se numea Malhu.

11Isus a zis lui Petru: „Bagă-ți sabia în teacă.

Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?”

În cele din urmă, Isus a fost condamnat de liderii religioși într-un proces ascuns noaptea

Matei 27:1-2;Isus este dus la Pilat
1Când s-a făcut ziuă, toţi* preoţii cei mai de seamă şi bătrânii norodului au ţinut sfat împotriva lui Isus, ca să-L omoare.

2După ce L-au legat, L-au dus şi L-au dat în mâna dregătorului* Pilat din Pont.

Marcu 15:1; 1Dimineaţa*, preoţii cei mai de seamă au făcut îndată sfat cu bătrânii, cărturarii şi tot soborul.

După ce au legat pe Isus, L-au dus şi L-au dat în mâinile lui Pilat.

Luca 22:66-71 66 Când s-a făcut ziuă, bătrânii norodului, preoții cei mai de seamă și cărturarii s-au adunat împreună și au adus pe Isus în Soborul lor.

Ei I-au zis: 67„Dacă ești Tu Hristosul, spune-ne!” Isus le-a răspuns: „Dacă vă voi spune, nu veți crede 68și dacă vă voi întreba, nu-Mi veți răspunde, nici nu-Mi veți da drumul.

69De acum încolo, Fiul omului va ședea la dreapta puterii lui Dumnezeu.” 70Toți au zis: „Ești Tu dar Fiul lui Dumnezeu?” Și El le-a răspuns: „Așa cum o spuneți; da, sunt.” 71Atunci ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înșine am auzit-o din gura Lui.”.

Vineri: Procesul său, Răstignirea și Evenimentele în consecință

Vineri a fost judecat de autoritățile romane, supravegheate de Ponțiu Pilat, care, deși nu a găsit nicio vină în el, l-a condamnat din cauza presiunii mulțimilor și a autorităților religioase evreiești

(Matei 27:26;Atunci, Pilat le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit

Marcu 15:15;1 5Pilat* a vrut să facă pe placul norodului şi le-a slobozit pe Baraba, iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat să fie răstignit.
În ciuda faptului că Pilat nu a găsit nicio vină în Isus, el l-a condamnat din cauza presiunii publice și a autorităților religioase evreiești.

Luca 23 :23-24; 23Dar ei strigau în gura mare şi cereau de zor să fie răstignit.
Multimea a cerut cu fermitate răstignirea lui Isus, iar Pilat a hotărât să le împlinească cererea.
Şi strigătele lor şi ale preoţilor celor mai de seamă au biruit.
Aceste strigăte ale mulțimii și ale preoților influenți au dus la răstignirea lui Isus.
24Pilat* a hotărât să li se împlinească cererea.
Pentru a mulțumi mulțimea, Pilat a decis să osândească la răstignire pe Isus.

Ioan 19:16).
După ce Pilat a hotărât să-l condamne la răstignire, Isus a fost luat de soldații romani și dus la locul de execuție.
16Atunci*, L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit.
Isus a fost dat în mâinile ostașilor romani de către Pilat pentru a fi răstignit.
Au luat deci pe Isus şi L-au dus să-L răstignească.
Ei l-au dus la locul de execuție și l-au răstignit acolo.

Până la ceasul al treilea, sau la 9 dimineața, conform cronometrului modern, el a fost răstignit – cel mai crud mijloc roman de execuție (Marcu 15:25).
Isus a fost răstignit a treia oară dimineața.
25Când L-au răstignit, era* ceasul al treilea.
Conform cronometrului modern, Isus a fost răstignit la ora 9 dimineața.

El a fost plasat între criminalii obișnuiți, identificându-l în continuare cu situația noastră păcătoasă și chiar a devenit păcat, pentru ca noi să putem deveni neprihănirea lui Dumnezeu

(2 Corinteni 5:21).Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.
Prin răstignirea lui Isus, Dumnezeu l-a dat păcatului uman și a creat calea pentru ca oamenii să devină neprihănirea lui Dumnezeu.

Până după-amiază, Isus și-a terminat lucrarea de ispășire și și-a încredințat spiritul lui Dumnezeu Tatăl

(Luca 23:46; Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!” Și când a zis aceste vorbe, Și-a dat duhul.
După ce și-a ispășit misiunea, Isus a încredințat spiritul său Tatălui ceresc.

Ioan 19:30.Când a luat Isus oțetul, a zis: „S-a isprăvit!” Apoi și-a plecat capul și Și-a dat duhul..
Înainte de a-și da ultima suflare, Isus a declarat că lucrarea sa de ispășire s-a încheiat.

Evanghelia după Matei relatează că un cutremur a zguduit pământul și vălul din Templu care despărțea Sfânta Sfintelor de restul spațiului a fost rupt de sus în jos.

Potrivit Evangheliei după Matei, accesul omenirii la Dumnezeu a fost reînnoit și prezența sa nu mai era mediată de instituția Templului, după ce un cutremur a zguduit pământul și a rupt vălul din Tempul care despărțea Sfânta Sfintelor de restul spațiului.

Isus a reînnoit astfel accesul omenirii la Dumnezeu, iar prezența sa nu a mai fost mediată de instituția Templului

Matei 27:51-52-53 Perdeaua dinăuntrul Templului se rupe
51Şi îndată, perdeaua dinăuntrul* Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat,

52 mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat.

Acest eveniment senzațional a declanșat și o altă minune, potrivit versetelor 52-53 din capitolul 27: multe morminte au fost deschise și trupurile sfinților care muriseră au înviat, ieșind ulterior din morminte și arătându-se multora.

53 Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora.
Dat fiind că Dumnezeu nu locuiește în temple făcute de mâini, ci este Domnul atât al cerului cât și al pământului (conform Faptelor 17:24-26), deschiderea mormintelor și apropierea oamenilor de divinitate nu mai necesită intermedierea unei instituții precum Templul.

Fapte 17:24-26
24Dumnezeu* care a făcut lumea şi tot ce este în ea este Domnul** cerului şi al pământului şi nu† locuieşte în temple făcute de mâini.
Mai mult decât atât, Dumnezeu nu este slujit de mâini omenești, pentru că El este cel care le oferă tuturor viața, suflarea și toate lucrurile (conform aceluiași fragment din Fapte).

25El nu este slujit de mâini omeneşti, ca* şi când ar avea trebuinţă de ceva, El**, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile.
În lumina acestor dovezi scripturistice, putem înțelege semnificația profundă a rapoartelor despre mormintele deschise, care au oferit o pregustare a vieții înviate pe care Isus avea să o experimenteze împreună cu toți sfinții (conform Romani 8:22-24; Filipeni 3:20-21).

26El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare* locuinţei lor,

Au venit rapoarte despre mormintele deschise, oferind o pregustare a vieții înviate pe care Isus avea să o experimenteze împreună cu toți sfinții (Romani 8:22-24; Filipeni 3:20-21)..
Astfel, miracolul petrecut la Templu și reprezentanții săi – trupurile înviate – au marcat începutul unui nou capitol în relația dintre oameni și divinitate, bazat pe comunicare directă, fără intermediari umani.

Între Vinerea Mare și Duminica Paștelui

Expresia „El a coborât la morți” din Crezul Apostolilor sau, în unele versiuni, „El a coborât în ​​iad” i-a tulburat pe unii creștini moderni care nu și-au luat timp să studieze istoria sau sensul acestei expresii.
Este important să înțelegem contextul istoric și cultural în care Crezul Apostolic a fost scris, pentru a ne ajuta să înțelegem sensul exact al acestei expresii.
Pentru mulți creștini moderni, ideea de „a coborî la morți” poate fi confuză și poate părea înfricoșătoare.
Cu toate acestea, înțelegerea corectă a acestei expresii este vitală pentru a avea o perspectivă mai profundă asupra actului de mântuire în sine.

Expresia „El a coborât la morți” se referă la perioada dintre moartea lui Hristos și învierea Sa.

În această perioadă, Hristos a fost în lumea de dincolo, pregătind drumul pentru cei care așteptau mântuirea.
Această exprimare se referă la credința că Hristos a coborât în lumea de dincolo în această perioadă pentru a-i ajuta și elibera pe cei care așteptau mântuirea.

Acești oameni, care așteptau mântuirea, sunt adesea numiți în tradiția creștină ‘dreptul din Vechiul Testament’.

Biserica primară nu a înțeles moartea lui Hristos vineri și învierea Sa duminică ca două evenimente separate (așa cum sunt adesea înțelese și gândite de creștinii moderni).

Pentru ei, vinerea și duminica nu erau evenimente separate, ci două momente ale aceluiași act divin de mântuire.

Astfel, Vinerea Mare și Duminica Paștelui sunt legate într-un singur act de mântuire.

Înțelegerea biblică a mântuirii evidențiază faptul că evenimentele răscumpărătoare s-au desfășurat de-a lungul timpului după moartea Sa, culminând cu învierea sa duminică dimineața.

Acolo, în locul morților, Isus a propovăduit Evanghelia.

1 Petru 3:18–20
18 Hristos, de asemenea, a suferit o dată* pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât** în trup†, dar a fost înviat†† în duh,

19 în care S-a dus să propovăduiască* duhurilor din** închisoare,

20care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare*, în zilele lui Noe, când se făcea corabia** în† care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt.

1 Petru 3:18–20 descrie această coborâre și proclamare de către Isus Hristos în Sâmbăta Mare după moartea sa.

Coborârea lui Isus la morți exprimă victoria deplină a lui Isus Hristos asupra Satanei și asupra tuturor principaților și puterilor răului.
Coborârea la morți a lui Isus este menționată în Noul Testament, în 1 Petru 3:19 și în Romani 10:7. Este, de asemenea, descrisă în anumite apocrife și în alte scrieri religioase.

Acest lucru este cunoscut în tradiția creștină drept chinuirea iadului .
În perioada medievală, reprezentările iconografice ale chinuirii iadului au fost foarte populare în artă și arhitectură.

Satana credea că răstignirea lui Isus a fost cea mai mare victorie a lui asupra lui Dumnezeu și a planului Său de răscumpărare.
Cu toate acestea, moartea lui Isus nu a fost finalul poveștii. Trei zile mai târziu, el a reînviat din morți, declanșând astfel evenimentele care au dus la răscumpărarea oamenilor.

Dar în momentul morții lui Isus și al coborârii la morți, Satana își dă seama mai întâi că moartea lui Isus a fost de fapt planul lui Dumnezeu.
În mod ironic, ceea ce Satana a considerat a fi victoria lui finală a fost de fapt pierderea lui definitivă.

În Coloseni 2, apostolul Pavel descrie acest lucru când declară că, la moartea lui Isus, el „a dezarmat puterile și autoritățile” și „le-a făcut un spectacol public, triumfând asupra lor prin cruce” (2:15).

Acest triumf al lui Isus asupra puterilor întunericului este, de asemenea, menționat în Efeseni 4:8, unde este scris că Isus „a urcat sus, a captivat robie și a dat daruri oamenilor”.

Coloseni 2, 15 dezbrăcat* domniile şi stăpânirile** şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce..
Prin urmare, coborârea lui Isus la morți nu trebuie văzută ca un moment de disperare și deznădejde, ci ca o etapă critică în îndeplinirea planului de mântuire a lui Dumnezeu pentru omenire.

În duminica următoare crucificării sale, conform mai multor relatări ale martorilor oculari, Isus a înviat fizic din morți
(Matei 28:1-7;
Învierea lui Isus
1La sfârşitul zilei Sabatului*, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena şi** cealaltă Marie au venit să vadă mormântul.
Pe drum, înainte să ajungă la mormânt, femeile s-au întrebat cine le va ajuta să ridice piatra de la ușa mormântului. (Marcu 16:3)

2Şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ, căci un înger* al Domnului s-a coborât din cer, a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului şi a şezut pe ea.
S-a făcut un mare cutremur de pământ pentru că îngerul coborât de la Domnul a întrat în mormânt și a răsturnat piatra. (Matei 28:2)

3Înfăţişarea* lui era ca fulgerul, şi îmbrăcămintea lui, albă ca zăpada.
Înfățișarea îngerului era atât de luminoasă încât strălucea ca fulgerul. (Matei 28:3)

4Străjerii au tremurat de frica lui şi au rămas ca nişte morţi.

Străjerii rămăseseră blocați de frica îngerului. (Matei 28:4)

5Dar îngerul a luat cuvântul şi a zis femeilor: „Nu vă temeţi, căci ştiu că voi căutaţi pe Isus, care a fost răstignit.

Îngerul a liniștit femeile și le-a îndemnat să nu se teamă, pentru că Isus a înviat așa cum a prezis. (Matei 28:5-6)

6Nu este aici; a înviat, după cum* zisese.
Îngerul a îndemnat femeile să meargă și să vadă locul unde a zăcut Domnul. (Matei 28:6)
Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul

7şi duceţi-vă repede de spuneţi ucenicilor Lui că a înviat dintre cei morţi.
Îngerul a însărcinat femeile să spună ucenicilor că Isus a înviat din morți, iar ei vor avea mereu lângă ei Învățătorul lor iubit. (Matei 28:7)
Iată că El merge* înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veţi vedea.
Femeile erau încurajate să meargă în Galileea și să se întâlnească din nou cu Isus. (Matei 28:7)
Iată că v-am spus lucrul acesta.”

Marcu 16:1;După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salome au cumpărat miresme ca să se ducă să ungă trupul lui Isus.

Luca 24:1-12 Învierea lui Isus
1În ziua întâi* a săptămânii, femeile acestea şi altele împreună cu ele au venit la mormânt dis-de-dimineaţă şi au adus** miresmele pe care le pregătiseră.
Femeile au venit la mormânt dis-de-dimineață și au adus cu ele miresme. (Luca 24:1)
* Mat 28:1 Marc 16:1 Ioan 20:1 ** Luca 23:56
2Au* găsit piatra răsturnată de pe mormânt,
* Mat 28:2 Marc 16:4
3au intrat* înăuntru şi n-au găsit trupul Domnului Isus.
Când femeile au intrat în mormânt, au văzut doi bărbați îmbrăcați în haine strălucitoare. (Luca 24:4)
* Marc 16:5 Luca 24:23
4Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată* că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în haine strălucitoare.
Apostolii nu au crezut cuvintele femeilor pentru că li s-au părut doar basme. (Luca 24:11)
* Ioan 20:12 Fapte 1:10
5Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pământ.
Femeile au fost îngrozițe când au văzut doi bărbați imenși în mormânt. (Luca 24:5)
Dar ei le-au zis: „Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu?
6Nu este aici, ci a înviat.
Femeile au fost îndemnate să își amintească despre cuvintele lui Isus referitoare la învierea lui din morți. (Luca 24:6)
Aduceţi-vă* aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea,
* Mat 16:21 Mat 17:23 Marc 8:31 Marc 9:31 Luca 9:22
7când zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit şi a treia zi să învieze.”
8Şi ele şi-au* adus aminte de cuvintele lui Isus.
Femeile și-au amintit cuvintele lui Isus și astfel au înțeles că El a înviat. (Luca 24:8)
* Ioan 2:22
Petru se duce la mormânt
9La* întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.
Femeile au povestit apostolilor ce văzuseră și auziseră la mormânt. (Luca 24:9)
* Mat 28:8 Marc 16:10
10Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor erau: Maria Magdalena, Ioana*, Maria, mama lui Iacov, şi celelalte care erau împreună cu ele.
Femeile, printre care se număra și Maria Magdalena și Ioana, au ajuns la mormânt înaintea celorlalți. (Luca 24:10)
* Luca 8:3
11Cuvintele acestea li* se păreau apostolilor basme şi nu le credeau.
Apostolii erau sceptici în legătură cu învierea lui Isus și aveau impresia că era doar o poveste inventată de femei. (Luca 24:11)
* Marc 16:11 Luca 24:25
12Dar* Petru s-a sculat şi a dat fuga la mormânt.
Petru a mers repede la mormânt pentru a vedea cu ochii lui ceea ce se întâmplase. (Luca 24:12)
S-a plecat şi s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fâşiile de pânză, care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă, mirat de cele întâmplate.
Petru a fost mirat când a ajuns la mormânt și a văzut fâșiile de pânză folosite să înfășoare trupul lui Isus. (Luca 24:12)
* Ioan 20:3 Ioan 20

; Ioan 20:1-9).
Toți discipolii lui Isus au avut parte de încredere, alinare și putere după învierea Mântuitorului. (Ioan 20:19-23)
Învierea lui Isus Hristos
1În ziua* dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric, şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt.
Maria Magdalena a descoperit că piatra fusese luată de la mormânt în dimineața de Paști. (Ioan 20:1)
* Mat 28:1 Marc 16:1 Luca 24:1
2A alergat la Simon Petru şi la celălalt* ucenic, pe care-l iubea Isus, şi le-a zis: „Au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştiu unde L-au pus.”
* Ioan 13:23 Ioan 19:26 Ioan 21:7 Ioan 21:20 Ioan 21:24
3Petru* şi celălalt ucenic au ieşit şi au plecat spre mormânt.
Petru și celălalt ucenic au ieșit și s-au dus la mormânt după ce au auzit vestea. (Ioan 20:3)
* Luca 24:12
4Au început să alerge amândoi împreună.
Atât Petru, cât și celălalt ucenic au început să alerge la mormânt, dar cel de-al doilea a ajuns mai repede. (Ioan 20:4)
Dar celălalt ucenic alerga mai repede decât Petru şi a ajuns cel dintâi la mormânt.
Când au ajuns la mormânt, celălalt ucenic s-a oprit și a așteptat pe Petru să intre primul. (Ioan 20:5)
5S-a plecat şi s-a uitat înăuntru, a văzut fâşiile* de pânză jos, dar n-a intrat.
Celălalt ucenic a văzut fâșiile de pânză jos în mormânt, dar nu a intrat la acel moment. (Ioan 20:5)
* Ioan 19:40
6Simon Petru, care venea după el, a ajuns şi el, a intrat în mormânt şi a văzut fâşiile de pânză jos.
Petru era mai curajos și a intrat primul în mormânt, unde a văzut și el fâșiile de pânză folosite să înfășoare trupul lui Isus. (Ioan 20:6-7)
7Iar ştergarul*, care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu fâşiile de pânză, ci făcut sul şi pus într-un alt loc, singur.
Faptul că ștergarul folosit să împacheteze capul lui Isus era înfășurat separat i-a făcut pe apostoli să creadă. (Ioan 20:7)
* Ioan 11:44
8Atunci, celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat şi el; şi a văzut şi a crezut.
Discipolii nu au înțeles pe deplin faptul că Isus urma să învieze, așa cum era scris în Scriptură. (Ioan 20:9)
9Căci tot nu pricepeau că, după Scriptură*, Isus trebuia să învieze din morţi.
Isus a înviat din morți a treia zi după ce fusese răstignit, după cum era profetit în Scripturi. (Fapte 10:40)
* Ps 16:10 Fapte 2:25-31 Fapte 13:34 Fapte 13:35

El s-a arătat sutelor de oameni, și-a învățat discipolii și le-a însărcinat să împărtășească această veste bună lumii întregi..
Isus S-a arătat învățătorilor Săi și a dat poruncă urmașilor Săi să propovăduiască Evanghelia lumii întregi. (Marcu 16:15)