În primul rând, bârfa este definită ca o acțiune negativă, care poate răni alte persoane și poate duce la răspândirea de zvonuri și informații false. Biblia ne învață să fim iubitori și să ne tratăm semenii cu respect și compasiune. Proverbele 20:19 ne avertizează să nu cădem în capcana bârfirii: „Cine vorbește prea mult dezvăluie taine; să nu te amesteci cu cel care are buze ușoare”. De asemenea, Efeseni 4:29 ne îndeamnă să eliminăm orice vorbă nechibzuită din gura noastră și să ne concentrăm pe cuvinte construcive și edificatoare.

Pacatul barfei este mentionat in mai multe versete biblice. O astfel de referinta se gaseste in cartea Leviticul, capitolul 19, versetul 16, care spune: “Sa nu umblaţi ca nişte bârfitori în mijlocul poporului tău; să nu calomniati pe nimeni. Sa nu te desparti de sângele aproapelui tău: eu sunt Domnul.” Alt verset care ilustreaza pacatul barfei se gaseste in Epistola lui Pavel catre Romani, capitolul 1, versetul 29: “si fiind plini de tot felul de nelegiuiri, de desfranari, de rautati, de lăcomie, de viclesug, de invidie, de ucideri, de certuri, de viclenii, de rele cugetari.”

,,Proverbele 16:28 ,,

Omul neastâmpărat stârnește certuri și pârâtorul dezbină pe cei mai buni prieteni.

Dacă suntem îngrijorați de comportamentul unui alt creștin, trebuie să căutăm să ne îndepărtăm de ei cu dragoste și să încurajăm schimbarea prin exemplele noastre pozitive. În Matei 18:15, Isus ne îndeamnă să abordăm în privat pe oricine face ceva care ne deranjează. Aceasta este o modalitate mai constructivă de abordare a unor probleme decât bârfa și judecarea altora.

Nu există niciun pasaj biblic specific care să spună că ucenicii, apostolii sau creștinii au glumit „creștinește”. Însă, Biblia ne îndeamnă în multe locuri să fim atenți la vorbele noastre și să ne păzim de orice fel de limbaj indecent sau jignitor.

De exemplu, Efeseni 4:29 ne îndeamnă să nu proferăm cuvinte spurcate, ci doar cuvinte care să edifice și să binecuvânteze. ,, ²⁹ Să nu vă iasă din gură nici un cuvânt stricat, ci numai ceea ce este folositor pentru zidire, după cum este nevoie, ca să dea har celor care-l aud.,, 

Proverbele 15:1 ,,Un răspuns blînd potoleşte mînia, dar o vorbă aspră aţîţă mînia.,,

…afirmă că o replică blândă poate îndepărta mânia, în timp ce cuvinte grele pot duce la certuri și neînțelegeri.

Astfel, putem înțelege că trebuie să fim foarte atenți la felul în care ne exprimăm și să avem grijă să nu ofensăm pe cei din jurul nostru. În loc să glumim într-un mod care ar putea fi considerat nepotrivit conform scripturii, trebuie să avem grijă să fim amuzanți într-un mod care edifică și binecuvântează pe cei care ne ascultă.

Există mai multe versete cheie în Biblie care vorbesc despre importanța cuvintelor noastre și despre consecințele negative pe care le pot avea atunci când rostim cuvinte din glumă sau vorbe aruncate:

– Proverbele 18:21 ne învață că „moartea și viața stau în puterea limbii”. Acest verset ne arată cât de mare este puterea cuvintelor noastre și ne avertizează că putem face și rău și bine cu ceea ce spunem.
– Efeiseni 5:4 ne avertizează să evităm „orice fel de vorbărie fără folos sau glume insistente”, deoarece astfel de vorbe pot fi neplăcute și pot păta reputația noastră.
– Iacov 3:5-6 compară limba noastră cu o flacără mică care poate aprinde un mare foc. Astfel, putem vedea că o singură vorbă rostită cu necugetare poate avea consecințe grave și poate distruge multe lucruri importante.

Linia invizibilă a glumirii creștine ar trebui să fie în conformitate cu învățăturile și principiile biblice. Dacă nu există o astfel de conformitate, atunci aceste glume nu numai că nu sunt amuzante, dar pot fi și dăunătoare spiritual.

Versetele cheie care contravin glumelor creștine inadecvate includ Efeseni 5:4, care spune:

^{” 4} Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, care nu sunt cuviincioase, ci mai degrabă cuvinte de mulţumire.,,

Acest verset ne îndeamnă să evităm orice fel de glumă sau vorbire nebună, care poate fi considerată ca fiind dezagreabilă.

Un alt verset este Proverbe 26:18-19, care spune: „¹⁸ Ca un nebun care aruncă
    săgeţi aprinse şi ucigătoare,
¹⁹ aşa este omul care înşală pe semenul său
    şi spune: „Doar am glumit!“.

Aceasta ne arată că glumele nu trebuie făcute la adresa altora sau să fie folosite drept pretext pentru a înșela pe cineva.

În concluzie, ca creștini, trebuie să fim atenți la glumele pe care le facem și să ne asigurăm că ele sunt în concordanță cu valorile și principiile biblice.

Bârfa și glumele răutăcioase sunt două comportamente care pot cauza rău celor din jur. Scriptura ne învață că trebuie să avem grijă cu cuvintele noastre și să nu vorbim rău despre altcineva.

Expresia populară „vorba lungă, sărăcia omului” poate fi găsită și în Proverbele 10:19 ,,Cine vorbește mult nu se poate să nu păcătuiască, dar cel ce-și ține buzele este un om chibzuit.,,

.În plus, în Efeseni 4:29 se spune:

²⁹ Să nu vă iasă din gură nici un cuvânt stricat, ci numai ceea ce este folositor pentru zidire, după cum este nevoie, ca să dea har celor care-l aud.,,

Pe de altă parte, glumele pot fi o modalitate de a ne relaxa și de a-i face pe ceilalți să râdă. Cu toate acestea, trebuie să fim atenți la ce anume facem glume și să ne asigurăm că nu jignim sau nedreptățim pe cineva.

Prin urmare, trebuie să fim responsabili cu ceea ce spunem și să ne asigurăm că nu facem rău nimanui.

Biblia ne învață să fim blânzi și să nu vorbim rău despre ceilalți oameni. „Nu vorbi împotriva poporului tău și nu vorbi împotriva fratelui tău.” (Leviticul 19:16) și ” ¹⁶ Să nu umbli cu bârfeli în poporul tău. Să nu te ridici împotriva vieţii aproapelui tău. Eu sunt Domnul.

 (Coloseni 3:9). ,, ⁹ Nu vă minţiţi unul pe altul, pentru că v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi şi de faptele lui,,

În plus, noi trebuie să fim conștienți de ceea ce spunem și să ne ferim de glumele jignitoare sau de barfe care pot răni pe ceilalți.

„Gura ta să nu vorbească minciuni și să nu țipe de oameni cuvinte ostile, pentru că nu-i bine.” (Proverbe 17:19) ^{19 ,,} Cine iubeşte cearta iubeşte păcatul;
    cine construieşte o poartă înaltă îşi atrage distrugerea.,,și  ” Efeseni 4:31-32

,,Orice amărăciune, orice iuțime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire și orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos.,,

În general, trebuie să tratăm pe ceilalți în mod egal și să fim iubitori și respectuoși cu toți oamenii.

Înțelepciunea și dragostea sunt două calități esențiale pentru a contribui la zidirea sufletelor oamenilor. În Proverbe 4:5-7, se spune că înțelepciunea este cea mai importantă și trebuie căutată cu toată inima, iar în Ioan 13:34, Isus ne îndeamnă să ne iubim unii pe alții, așa cum El ne-a iubit. În Efeseni 4:29 este scris că trebuie să vorbim doar cuvinte care zidesc și aduc har celui care le ascultă, iar în Coloseni 3:12 se spune că trebuie să ne îmbrăcăm cu îndurare, bunătate, smerenie, blândețe și răbdare. Toate aceste versete biblice arată importanța de a lucra pentru zidirea sufletelor oamenilor prin întelepciune și dragoste, și nu pentru daramarea lor prin judecăți, critici și cuvinte dure.

Pocainta este un pilon de baza al credintei crestine, insa este important ca aceasta sa se vada si in viata crestinului, nu doar prin cuvinte sau promisiuni. Conform cuvintelor lui Isus, din Ioan 15:14-17 ,,Voi sunteți prietenii Mei dacă faceți ce vă poruncesc Eu. Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu știe ce face stăpânul său, ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu. Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi și v-am rânduit să mergeți și să aduceți roadă, și roada voastră să rămână, pentru ca orice veți cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea. Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiți unii pe alții.,,

-conform cu relatarea lui Isus ,,Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ce va poruncesc Eu, exprima importanta actiunilor crestinului, nu doar a cuvintelor sau rugaciunilor. Prin urmare, pocainta trebuie sa se arate prin traiul in conformitate cu invataturile si poruncile lui Isus, prin iubirea fata de aproapele si prin departarea de pacatele care-i despart de Dumnezeu. A face ceea ce spune Isus nu este doar o incadrare in norme, ci este dovada concreta a pocaintei si a credintei autentice.