În primul rând, este important să ne definim termenul de „creștin”. Nu orice persoană care a spus o rugăciune sau a crescut într-o familie creștină poate fi considerată creștin.

Luați în considerare următoarele trei versete din cartea Iacov:

„Dar demonstrați-vă că sunteți împlinitori ai cuvântului, și nu doar ascultători care se înșeală. Căci dacă cineva ascultă cuvântul și nu-l împlinește, acesta se aseamănă cu un om care privește fața sa într-o oglindă, și după ce se privește, merge și uită imediat cum era. Dar cine se uită cu atenție în legea desăvârșirii și rămâne acolo, el nu este un ascultător uituc, ci un împlinitor al lucrului, și acesta va fi fericit în ceea ce face.” – Iacov 1:22-25 ,

„Credința fără fapte este moartă. Dar cineva ar spune: „Tu ai credință, iar eu am fapte. Arată-mi credința ta fără fapte, iar eu îți voi arăta credința mea prin faptele mele.” – Iacov 2:26-18.

Aceste versete din cartea lui Iacov ne arată importanța acțiunilor în trăirea credinței noastre. Nu este suficient să ascultăm cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să îl trăim și să îl punem în practică. Chiar dacă credem cu tărie în El, fără fapte care să arate că suntem împlinitori ai cuvântului, credința noastră este moartă și nu poate fi luată în considerare.
În schimb, faptele noastre pot fi dovada adevăratei noastre credințe și pot fi un exemplu pentru cei din jurul nostru. Să ne aducem aminte întotdeauna că credința și faptele sunt două aspecte importante ale vieții noastre spirituale și că doar atunci când le combinăm putem trăi cu adevărat în acord cu voința lui Dumnezeu.

Experiența creștină poate include toate aceste elemente, dar ele nu definesc ceea ce înseamnă a fi un adevărat creștin.

Mărturisindu-L pe ISUS CA DOMN ŞI MÂNTUITOR

A avea credință în Isus este cel mai important lucru pe care trebuie să-l avem în legătură cu mântuirea noastră.
Mântuirea prin credință este prezentată în întreaga Biblie ca fiind singura cale de acceptare a darului negrăit al lui Dumnezeu.

Totul începe și se termină cu sângele ispășitor al Mântuitorului nostru!
În total, există cinci probleme de mântuire care sunt discutate în Biblie:

Crede în Isus.
A avea credință în Isus este cel mai important lucru pe care trebuie să-l avem în legătură cu mântuirea noastră și este esențial să crezi fără ezitare în faptul că Isus este Fiul lui Dumnezeu și singurul Mântuitor al omenirii.

„Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit.” – Fapte 16:31 ,

Mărturisim credința noastră în El.
Pentru a fi mântuiți, trebuie să mărturisim deschis și fără ezitare credința noastră în Isus și să arătăm lumii că suntem ai săi.
„Căci omul crede cu inima, rezultând dreptate, iar cu gura mărturisește, rezultând mântuire.” – Romani 10:10 ,

Pocăiți-vă (întoarceți-vă de la) păcatele voastre.
Pocăința este primul pas spre o relație restaurată cu Dumnezeu, iar acest lucru implică a te întoarce de la păcatele tale și a căuta să faci ceea ce este corect.
„Dacă nu vă pocăiți , veți pieri cu toții la fel.” – Luca 13:3 ,

Fii botezat.
Botezul este o afirmație publică a credinței tale și este o modalitate de a-ți arăta angajamentul față de Isus și față de drumul lui Dumnezeu.
„ Botezul vă mântuiește acum – nu îndepărtarea murdăriei de pe trup, ci un apel către Dumnezeu pentru o conștiință bună – prin învierea lui Isus Hristos.” – 1 Petru 3:21 și „Oricine va crede și va fi botezat va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit”.
Această învățătură a fost confirmată de Isus Hristos, care a declarat că oricine crede și este botezat va fi mântuit.

– Marcu 16:16 ,
Ascultă poruncile lui Dumnezeu.
Nu este suficient să ne mărturisim credința în Isus – trebuie să urmăm și să trăim după standardele lui Dumnezeu, să ascultăm de poruncile sale și să facem voia sa.
„Nu oricine îmi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăția cerurilor, ci va intra cine face voia Tatălui Meu care este în ceruri.” – Matei 7:21 .
Dumnezeu a oferit darul mântuirii prin Isus pentru ca oricine să poată avea acces la el, dar este responsabilitatea noastră să primim acest dar prin credință și să trăim în consecință.

În cele din urmă, mântuirea noastră depinde de credința și de fidelitatea noastră față de Dumnezeu, iar el ne promite că va fi mereu cu noi și ne va ajuta să luptăm împotriva ispitelor și să trăim o viață plină de speranță și biruință.

Credința noastră în Isus este cea care ne salvează, nu lucrările pe care le facem.
Indiferent cât de mult am face, nu ne poate salva fără credință în Isus.

Credința noastră este însă inutilă dacă nu ne obligă să acționăm!

Ne putem spori credința prin studiul regulat la Bibliei, dar acesta este doar începutul.
De asemenea, trebuie să ne punem credința în acțiune, trăind o viață care reflectă convingerile noastre.

Pe măsură ce credința noastră crește, trebuie să aplici ceea ce am învățat.
Aceasta înseamnă căutarea activă a oportunităților de a servi și de a ajuta pe cei aflați în nevoie.
Altfel, așa cum a scris Iacov, credința noastră este moartă și singură.

Credința noastră este însă inutilă dacă nu ne obligă să acționăm!

Cu alte cuvinte, Iacov 2 cu 26” După cum trupul fără duh este mort, tot așa și credința fără fapte este moartă.”

„La ce folosește, fraților mei, dacă cineva spune că are credință, dar nu are fapte? Poate acea credință să-l salveze? Dacă un frate sau soră este fără îmbrăcăminte și are nevoie de hrană zilnică și unul dintre voi le spune: „Duceți-vă în pace, încălziți-vă și săturați-vă”, și totuși nu le dați ceea ce este necesar pentru trupul lor. , foloseste asta? Tot așa și credința, dacă nu are fapte, este moartă, fiind de la sine.” – Iacov 2:14-17 .
Să ne amintim să ne arătăm credința prin acțiunile noastre și nu doar prin cuvintele noastre.
Numai atunci putem trăi cu adevărat învățăturile lui Isus în viața noastră.

Un creștin este, de fapt, o persoană care s-a încrezut pe deplin în Isus Hristos ca singurul Mântuitor și care deține Duhul Sfânt (Ioan 3:16; Fapte 16:31; Efeseni 2:8–9).

Ioan 3:16, „Căci aşa a iubit Dumnezeu lumea: şi l-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.”

Fapte 16:31, „Cei doi le-au zis: „Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit, tu şi casa ta.””

Efeseni 2:8-9, „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu; nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.

A fi creștin înseamnă să ai o relație personală cu Dumnezeu prin credință și să înțelegi că ești păcătos și ai nevoie de salvare. Credința creștină se bazează pe Evanghelia lui Isus Hristos, care vorbește despre moartea și învierea Sa pentru a ne elibera de păcat și pentru a ne oferi iertarea și viața veșnică.

Această credință se manifestă prin faptele noastre și prin schimbările interioare pe care le aduce în viața noastră.

A fi creștin înseamnă să trăiești după standardele și învățăturile lui Isus, să iubești pe cei din jurul tău și să încerci să îi ajuți.

Este o chemare de a fi lumină în întuneric, de a oferi speranță și de a iubi aproapele așa cum te iubești pe tine însuți.

În concluzie, a fi creștin este mult mai mult decât a spune o rugăciune sau a merge la biserică. Este o trăire autentică a credinței în Isus Hristos și a manifestării acesteia prin fapte.

Doar prin credință putem primi iertarea și mântuirea oferite de Dumnezeu și putem experimenta adevărata libertate și viață veșnică.

Având în vedere definiția de mai sus, poate un creștin să-și piardă mântuirea?

Aceasta este o întrebare extrem de importantă care a fost pusă de mulți de-a lungul veacurilor.

Poate că cel mai bun mod de a răspunde la această întrebare este să examinăm ceea ce spune Biblia despre mântuire și să aruncăm o privire mai atentă asupra diferiților factori care pot duce la pierderea mântuirii.

În primul rând, să definim conceptul de mântuire. În creștinism, mântuirea se referă la procesul prin care o persoană este salvată de osânda veșnică și i se acordă viața veșnică în ceruri prin credința în Isus Hristos. Această credință nu se bazează pe faptele sau faptele bune ale unei persoane, ci pe credința ei în Isus Hristos ca salvator și pe acceptarea morții sale jertfe ca plată pentru păcatele lor.

Totuși, doar pentru că cineva Îl acceptă pe Hristos ca salvator și primește mântuirea, nu înseamnă că atunci îi este garantat că o va păstra pentru veșnicie. Există mai mulți factori care pot contribui la pierderea mântuirii, cum ar fi lipsa de credință, păcatul persistent nepocăit sau căderea de la învățăturile lui Hristos.

Este important de notat că pierderea mântuirii cuiva nu se întâmplă printr-un singur act de păcat, ci mai degrabă printr-un model continuu de răzvrătire și respingere a harului lui Dumnezeu. Biblia avertizează împotriva căderii de la credință și învață că este posibil ca cineva să-și piardă mântuirea.

În Evrei 6:4-6, se afirmă: „ Căci cei ce au fost luminați odată și au gustat darul ceresc și s-au făcut părtași Duhului Sfânt și au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și puterile veacului viitor, și care totuși au căzut, este cu neputință să fie înnoiți iarăși și aduși la pocăință, fiindcă ei răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu și-L dau să fie batjocorit.”

Acest pasaj subliniază clar că, în timp ce mântuirea este un dar gratuit dat nouă de Dumnezeu, nu este ceva care poate fi luat cu ușurință sau considerat de la sine înțeles. Ca creștini, trebuie să ne străduim să rămânem credincioși și ascultători de Cuvântul lui Dumnezeu și să căutăm continuu iertare pentru păcatele noastre.

În concluzie, în timp ce ideea de a-și pierde mântuirea poate fi un gând dificil și incomod, este important ca creștinii să recunoască potențialele pericole ale căderii de la credința lor. Rămânând fideli învățăturilor lui Dumnezeu, încrezându-ne în harul Său și căutând iertare pentru păcatele noastre, ne putem asigura că rămânem neclintiți în mântuirea noastră și, în cele din urmă, primim viața veșnică în cer cu Domnul și Mântuitorul nostru, Isus Hristos.

De aceea, dacă cineva este în Hristos, creația nouă a venit: cea veche a dispărut, cea nouă este aici!”. (2 Corinteni 5:17). Aceasta înseamnă că atunci când ajungem să credem în Isus, suntem fundamental schimbați și devenim o creatură complet nouă. Ca creștini, nu suntem pur și simplu versiuni îmbunătățite ale eului nostru anterior. Suntem făpturi noi în Hristos, iar sinele vechi a fost dat la moarte.

Dar ce înseamnă să fii o nouă creație în Hristos? Când devenim creștini, ni se iertă păcatele trecute și ni se oferă o viață nouă în Hristos. Nu mai suntem robi ai păcatului și morții, ci devenim copii ai lui Dumnezeu, moștenitori ai făgăduinței și comoștenitori cu Hristos (Romani 8:17). Prin credința noastră în Hristos, suntem îndreptățiți, sfințiți și, în cele din urmă, glorificați (1 Corinteni 6:11, Romani 8:30). Aceasta înseamnă că suntem curățați de păcatele noastre, puși deoparte pentru scopurile lui Dumnezeu și, în cele din urmă, transformați în ființe care sunt desăvârșite, la fel ca Isus Hristos.

Ca noi creații în Hristos, suntem chemați să trăim noua noastră identitate, trăind o viață care este plăcută lui Dumnezeu (Efeseni 2:10, Coloseni 3:17). Suntem chemați să-L iubim pe Dumnezeu din toată inima, sufletul, mintea și puterea noastră și să-i iubim pe alții ca pe noi înșine (Marcu 12:30-31). Suntem chemați să umblăm în faptele bune pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru noi, evitând păcatele care ne-au înrobit cândva (Efeseni 2:10).

Prin urmare, în timp ce reflectăm la ceea ce înseamnă a fi o nouă creație în Hristos, ni se amintește de transformarea uimitoare care a avut loc în viața noastră. Nu mai suntem ceea ce am fost, dar ni s-a dat o viață nouă în Hristos, una plină de speranță, bucurie și pace. Să ne bucurăm de viața nouă pe care ne-a dat-o Hristos și să umblăm în faptele bune pe care ni le-a pregătit.

Un creștin este răscumpărat.
O persoană devine creștină odată ce îl acceptă pe Isus ca Domn și Mântuitor al lor.
„Căci știți că nu cu lucruri pieritoare, cum ar fi argintul sau aurul, ați fost răscumpărați din calea deșartă a vieții, transmisă vouă de la strămoșii voștri, ci cu sângele prețios al lui Hristos, un miel fără cusur și fără cusur” ( 1 Petru 1:18–19).
Pasajul din 1 Petru 1:18-19 afirmă că sângele prețios al lui Hristos, precum cel al unui miel desăvârșit și fără cusur, i-a răscumpărat pe creștini din căile zadarnice ale strămoșilor lor.
Cuvântul răscumpărat se referă la o cereree care se face, la un preț plătit.
A fi răscumpărat înseamnă că o achiziție a fost făcută la un preț.
Am fost cumpărați cu prețul morții lui Hristos.
Fiecare creștin a fost cumpărat prin sângele prețios al morții lui Hristos și, prin urmare, este imposibil pentru ei să-și piardă mântuirea fără ca Dumnezeu să-i revoce cumpărarea Sa.
Pentru ca un creștin să piardă mântuirea, Dumnezeu Însuși ar trebui să revoce cumpărarea Sa de persoana pentru care să plătit cu sângele prețios al lui Hristos.
Aceasta nu înseamnă că creștinii sunt liberi să păcătuiască fără consecințe, ci mai degrabă, mântuirea și viața veșnică a lor sunt în siguranță în Hristos.
.
Prin urmare, creștinii ar trebui să se străduiască să trăiască o viață care să-L onoreze pe Dumnezeu și să reflecte harul și dragostea Lui.

Un creștin este îndreptățit.

A fi îndreptățiți prin credință înseamnă că suntem declarați drepți înaintea lui Dumnezeu, nu datorită faptelor noastre, ci datorită lucrării lui Hristos în favoarea noastră.

„De aceea, fiindcă am fost îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos” (Romani 5:1).
Această îndreptățire prin credință aduce pace cu Dumnezeu, un fel de pace care întrece orice înțelegere.

Ca întotdeauna, sursa noastră pentru o mai bună înțelegere este Biblia.
De aceea, este important să înțelegem ce înseamnă credința și cum putem dezvolta o credință puternică în Dumnezeu.
Luați în considerare următoarele cinci versete despre credință:

„Fără credință este imposibil să -I plăcem , căci cel care vine la Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că El este răsplătitorul celor care Îl caută.” – Evrei 11:6 ,
„Credința este asigurarea lucrurilor sperate, convingere a lucrurilor nevăzute.” – Evrei 11:1 ,
„Căci prin har ați fost mântuiți prin credință; și asta nu de la voi, este darul lui Dumnezeu; nu ca urmare a faptelor, ca să nu se laude nimeni”.
Credința este un dar al lui Dumnezeu și nu poate fi câștigată prin fapte. Este prin credință în Hristos Isus că suntem mântuiți.
– Efeseni 2:8-9 ,
„Totuși, știind că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci prin credința în Hristos Isus, noi am crezut în Hristos Isus, pentru ca să fim neprihăniți prin credința în Hristos și nu prin faptele Legii; pentru că prin faptele Legii nici un trup nu va fi îndreptățit.” – Galateni 2:16 ,
„Căci umblăm prin credință, nu prin vedere.” – 2 Corinteni 5:7 ..
Să ne asigurăm că lucrurile la care sperăm sunt cele pe care Dumnezeu dorește să le înfăptuiască în viața noastră și să avem încredere că El lucrează în moduri pe care nu le putem vedea.

A justifica înseamnă a declara drept.
Prin urmare, a fi îndreptățit în sensul biblic înseamnă a fi declarat neprihănit, a ne fi iertat păcatele și a ne restabili relația cu Dumnezeu.

Toți cei care Îl primesc pe Isus ca Mântuitor sunt „declarați neprihăniți” de către Dumnezeu.

Și această declarație de neprihănire nu se bazează pe propriul nostru merit, ci pe neprihănirea perfectă a lui Hristos, care ne-a fost creditată prin credință.

Este credința ceva cu care ne naștem sau este ceva ce dobândim?

Răspunsul se găsește în următorul verset:

„Așadar, credința vine prin auzire, iar auzirea prin Cuvântul lui Dumnezeu.” – Romani 10:17 .
Este important să ne punem întrebarea dacă credința este ceva cu care ne naștem sau este ceva ce dobândim prin efort. Răspunsul se găsește în următorul verset:…
Citirea Bibliei ne mărește credința.
Cei care citeau Scripturile și le înțelegeau au devenit foarte buni în a descifra voia lui Dumnezeu pentru viețile lor. Asta-i face să crească în credință și întăresc încrederea în Dumnezeu.

Cu cât o citim mai mult, cu atât credința noastră devine mai puternică!

Privește exemplul lui Isus.
În timpul ispitei din deșert, Isus a folosit Scripturile pentru a răspunde la demonii și a respinge ispitele.

Pentru ca un creștin să piardă mântuirea, Dumnezeu ar trebui să se întoarcă la Cuvântul Său și să „ne-declare” ceea ce a declarat anterior.
Astfel, siguranța mântuirii noastre se bazează pe caracterul neschimbător al lui Dumnezeu și pe promisiunile Sale, și nu pe propria noastră capacitate de a ne menține mântuirea.

Cei absolviți de vinovăție ar trebui să fie judecați din nou și găsiți vinovați.
Prin urmare, ideea că un creștin își poate pierde mântuirea este împotriva naturii îndreptățirii prin credință și a caracterului neschimbabil al lui Dumnezeu.
Dumnezeu ar trebui să inverseze sentința pronunțată de la banca divină..
Căci, odată ce Dumnezeu ne-a declarat neprihăniți, El nu își va inversa sentința și nu ne va mai condamna niciodată.

Un creștin i se promite viața veșnică.
Pentru a primi viața veșnică, trebuie să crezi în puterea lui Isus și să îți dai viața Lui. Nu există altă cale de a primi această promisiune.
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3:16).

Aceasta înseamnă că odată ce ajungi în cer, vei fi acolo pentru totdeauna. Nu va exista niciun sfârșit al fericirii și bucuriei pe care o vei simți.

Viața veșnică este promisiunea de a petrece pentru totdeauna în cer cu Dumnezeu.

Nu este nevoie să faci ceva pentru a câștiga sau a merita această promisiune.

Tot ce trebuie să faci este să crezi.

Dumnezeu promite că, dacă crezi, vei avea viața veșnică.

Cu toate acestea, redefinirea acestui concept nu este posibilă deoarece înseamnă a nega puterea divină a lui Dumnezeu.

Pentru ca un creștin să piardă mântuirea, viața veșnică ar trebui să fie redefinită.

Această promisiune nu se referă doar la viața de apoi, ci și la cea de acum. Creștinii au parte de o viață în abundentă și fericire chiar aici pe pământ.

Creștinului i se promite că va trăi veșnic.
Așa este. Cuvântul „etern” înseamnă că nu există un sfârșit al acestei vieți.

Eternul nu înseamnă „etern”?

Astfel, viața veșnică este un dar neprețuit pe care Dumnezeu l-a oferit nouă prin credință și este promisiunea de a petrece o veșnicie în pace și bucurie alături de El.

Un creștin este marcat de Dumnezeu și pecetluit de Duhul.
A fi creștin înseamnă a fi marcat de Dumnezeu și pecetluit cu Duhul Sfânt, așa cum se spune în Efeseni 1:13-14:
„Și voi ați fost incluși în Hristos când ați auzit solia adevărului, Evanghelia mântuirii voastre.
„Și și voi ați fost incluși în Hristos când ați auzit solia adevărului, Evanghelia mântuirii voastre. Când ai crezut, ai fost însemnat în el cu o pecete, Duhul Sfânt făgăduit, care este un depozit care garantează moștenirea noastră până la răscumpărarea celor care sunt în stăpânirea lui Dumnezeu – spre lauda slavei Lui”.
Când ați crezut, ați fost însemnați în El cu o pecete, Duhul Sfânt promis, care este un depozit care garantează moștenirea noastră până la răscumpărarea celor care sunt în stăpânirea lui Dumnezeu, spre lauda slavei Lui” (Efeseni 1:13-14).
Acest sigiliu reprezintă un depozit care garantează moștenirea noastră cerească.

Lucrarea Duhului Sfânt de a ne pecetlui în momentul credinței ne asigură securitatea în Hristos.
În credință, noul creștin este marcat și dacă este cu Duhul momentul, s-a promis că va acționa ca depozit pentru a garanta moștenirea cerească.

Aceasta aduce în cele din urmă slavă lui Dumnezeu.
Rezultatul final este că slava lui Dumnezeu este lăudată.
Prin urmare, pentru ca un creștin să-și piardă mântuirea, Dumnezeu ar trebui să ștergă sigiliul, să revoce Duhul Sfânt, să anuleze depozitul, să-și încalce promisiunea, să anuleze garanția, să piardă moștenirea, să renunțe la lauda și să-și diminueze gloria.

Pentru ca un creștin să piardă mântuirea, Dumnezeu ar trebui să ștergă semnul, să retragă Duhul, să anuleze depozitul, să încalce promisiunea Lui, să revoce garanția, să păstreze moștenirea, să renunțe la lăuda și să-și slăbească gloria..
Și știm că acest lucru nu este posibil pentru că Dumnezeu este credincios și nu-și va încălca niciodată promisiunile.

Un creștin are proslăvirea garantată.
Îndreptățirea este procesul prin care un credincios este declarat drept înaintea lui Dumnezeu, prin credința în Isus Hristos.

„Pe cei pe care i-a predestinat, i-a numit și el; pe cei pe care i-a chemat, i-a şi îndreptăţit; pe cei pe care i-a îndreptăţit, i-a şi proslăvit” (Romani 8:30).

Așadar, atunci când un om crede în Isus și Îl primește ca Mântuitor personal, este declarat drept înaintea lui Dumnezeu și începe un proces de sfințire.
Conform Romanilor 5:1, îndreptățirea este a noastră în momentul credinței.

Acest proces de sfințire este unul continuu și îl îndrumă pe credincios spre o mai mare asemănare cu Hristos.

Conform Romanilor 8:30, glorificarea vine cu îndreptățirea.

Totuși, pierderea mântuirii este un subiect controversat în teologia creștină, iar pozițiile diferă în funcție de interpretarea textelor biblice relevante.

Tuturor celor pe care Dumnezeu îi îndreptăţeşte li se promite că vor fi glorificaţi.

Unii teologi susțin că este posibil să pierzi mântuirea prin păcatul continuu și nesupunere, în timp ce alții cred că un credincios autentic nu-și poate pierde mântuirea, deoarece este păstrat de puterea lui Dumnezeu.

Această promisiune se va împlini atunci când creștinii își vor primi trupurile perfecte de înviere în ceruri.

În orice caz, este important să ne îndreptăm atenția spre Isus Hristos și să urmăm poruncile Lui, astfel încât să fim siguri de mântuirea noastră.

Dacă un creștin poate pierde mântuirea, atunci Romani 8:30
este în eroare, deoarece Dumnezeu nu ar putea garanta glorificarea tuturor celor pe care îi predestine, îi cheamă și îi îndreptățește..

”Și pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a și chemat, și pe aceia pe care i-a chemat, i-a și socotit neprihăniți, iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniți, i-a și proslăvit.”

Un creștin nu poate pierde mântuirea.

Un creștin nu poate să cadă din mântuire, deoarece El a fost răscumpărat prin jertfa lui Isus Hristos și este păzit prin puterea lui Dumnezeu (1 Petru 1:5).

Majoritatea, dacă nu toate, din ceea ce spune Biblia ni se întâmplă când Îl primim pe Hristos ar fi invalidat dacă mântuirea ar putea fi pierdută.

Deși unii argumentează că un creștin poate pierde mântuirea prin păcat, scriptura spune că în momentul convertirii, creștinul primește „viața veșnică” și nu este condamnat (Ioan 5:24).

Mântuirea este darul lui Dumnezeu, iar darurile lui Dumnezeu sunt „irevocabile” (Romani 11:29).

Un creștin este o „nouă creație” în Hristos și vechea natură a păcatului a fost înlăturată (2 Corinteni 5:17).

Un creștin nu poate fi nou creat.

Deoarece Isus Hristos a achitat prețul pentru noi prin moartea sa în cruce, suntem „proprietatea lui Dumnezeu” și nimic nu ne poate separa de dragostea Lui (Romani 8:38-39).

Cele răscumpărate nu pot fi necumpărate.

Când un creștin primește darul vieții veșnice, aceasta nu are un sfârșit; mântuirea este sigură și garantată (Ioan 10:28).
Viața veșnică nu poate fi temporară.

Cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărate și constante; El nu Se va contrazice niciodată și nici nu va renunța la promisiunile Sale (Numeri 23:19).

Dumnezeu nu poate renunța la Cuvântul Său.

În Tit 1:2, Pavel afirmă că Dumnezeu nu poate minți și nici nu poate schimba ceea ce a promis. Prin urmare, mântuirea noastră este sigură și sigilată în El.

Scriptura spune că Dumnezeu nu poate minți (Tit 1:2).
Întrucât suntem siguri de mântuirea noastră prin credința în Isus Hristos, trebuie să ne trăim viețile pentru slava Sa și să-I urmăm chemarea în orice circumstanță (Romani 12:1-2).

În loc să ne concentrăm pe teama de a pierde mântuirea, trebuie să ne concentrăm pe înțelegerea și creșterea în harul lui Dumnezeu, și să ne îndreptăm spre dragostea și slujirea aproapelui nostru, arătând astfel rodul credinței noastre (Ioan 15:8).

Unii cred: „Asta-i minunat – odată ce sunt mântuit, pot face ce doresc și nu-mi voi pierde mântuirea!” Dar mântuirea nu-i despre o fi liber să faci ce vrei.
Pentru mulți, mântuirea este doar despre a fi salvați de iad, dar de fapt este mult mai mult decât atât.

În timp ce suntem salvați prin credință în Hristos, mântuirea este și despre transformarea noastră interioară și trăirea unei vieți consacrate lui Dumnezeu.
Unde eram cândva robi ai păcatului, acum sîntem robi ai lui Hristos (Romani 6:15-22).
Această schimbare interioară nu înseamnă că suntem perfecți sau nu mai păcătuim, ci că suntem mântuiți și ne luptăm cu păcatul dintr-o poziție de victorie.
Atâta timp cât credincioșii trăiesc pe această pământ în trupurile lor păcătoase, va exista o luptă constantă cu păcatul.
Această luptă poate fi dificilă, dar Dumnezeu ne-a dat toate resursele de care avem nevoie pentru a trăi o viață sfântă prin Duhul Sfânt.
Cu toate acestea, creștinii pot avea victorie în lupta cu păcatul prin studierea și aplicarea Cuvântului lui Dumnezeu (Biblia) în viața lor și prin o fi controlați de Duhul Sfânt – adică supunându-se influenței și conducerii Spiritului în circumstanțele cotidiene și prin puterea Spiritului, ascultând Cuvântul lui Dumnezeu..
Astfel, în loc să luăm mântuirea ca un permis pentru a face ce vrem, ar trebui să o vedem ca o chemare la sfințenie și la o viață dedicată lui Dumnezeu.

Două obiecții comune la credința că un creștin nu poate pierde mântuirea se referă la aceste probleme experiențiale:

1) Dar creștinii care trăiesc într-un stil de viață păcătos și nepocăit?

2) Dar creștinii care resping credința și îl neagă pe Hristos?

Problema acestor obiecții este presupunerea că toți cei care se numesc „creștin” s-au născut de fapt din nou.

Adesea, oamenii își numesc creștini fără să aibă o relație personală cu Hristos, dar mântuirea vine prin credința exprimată în viața lor și nu prin eticheta pe care o poartă.

Biblia declară că un creștin adevărat nu va trăi o stare de păcat continuu, nepocăit (1 Ioan 3:6).

De asemenea, Biblia afirmă că ajungerea la mântuire se poate realiza doar prin credința în Hristos. Cei care îl resping pe El nu pot beneficia de mântuire (Ioan 14:6).

Biblia mai spune că oricine părăsește credința demonstrează că nu a fost niciodată cu adevărat creștin (1 Ioan 2:19).

Este important să ne cercetăm mereu starea spirituală și să ne asigurăm că suntem într-adevăr copiii lui Dumnezeu (2 Corinteni 13:5).

Poate că a fost religios, poate că a făcut un spectacol bun, dar nu a fost niciodată născut din nou prin puterea lui Dumnezeu.

În plus, trebuie să ținem cont de faptul că justificarea noastră vine prin credință și nu prin fapte.

Este adevărat că lucrările bune sunt roadele credinței noastre, dar ele nu sunt temelia mântuirii noastre (Efeseni 2:8-9).

„După roadele lor îi veți recunoaște” (Matei 7:16).

Prin urmare, putem avea încredere că dacă suntem cu adevărat copiii lui Dumnezeu, vom da roade conforme cu această poziție și vom persevera în credință până la sfârșitul vieții (Filipeni 1:6).

Cei răscumpărați de Dumnezeu sunt „a celui ce a înviat din morți, ca să aducem rod pentru Dumnezeu” (Romani 7:4)..

În final, mântuirea este un dar al lui Dumnezeu pe care Îl primim prin credință în Hristos și puterea Duhului Sfânt ne ajută să continuăm să trăim o viață plăcută și corectă înaintea Lui (Efeiseni 2:10).

Nimic nu poate separa un copil al lui Dumnezeu de dragostea Tatălui (Romani 8:38–39).

Așadar, nici o suferință, nici o îndoială, nici o temere, nici o putere nefastă sau vreo persoană nu ne poate despărți de dragostea lui Dumnezeu.

Nimic nu poate îndepărta un creștin din mâna lui Dumnezeu (Ioan 10:28–29).

Creștinii sunt stăpâniți de Tatăl și nimic nu va putea schimba acest lucru.

Dumnezeu garantează viața veșnică și menține mântuirea pe care El ne-a dat-o.

Aceasta ne oferă speranța că vom fi întotdeauna copiii lui Dumnezeu și vom trăi în slava Sa pentru totdeauna.

Păstorul cel Bun caută oaia pierdută și „când o găsește, o pune cu bucurie pe umeri și se duce acasă” (Luca 15:5-6).

Astfel, ne putem bizui întotdeauna pe Păstorul nostru cel Bun și pe faptul că El are grijă de noi mereu.

Mielul este găsit, iar Păstorul poartă cu bucurie povara; Domnul nostru își asumă întreaga responsabilitate pentru a-l aduce acasă pe cel pierdut în siguranță..

Și astfel, noi ca oameni am fost salvați și mântuiți prin jertfa Lui.

În Iuda 1:24-25, putem observa cu uimire cât de generos și credincios este Mântuitorul nostru.

Creștinii practicanți cred într-o relație personală cu Dumnezeu prin credința în Hristos. Credința lor se bazează pe faptul că Hristos a murit pe cruce ca plată pentru propriile tale păcate și a înviat din nou, ceea ce înseamnă că datoria ta de păcat este plătită și poți avea comuniune cu Dumnezeu. În plus, creștinismul nu se limitează doar la urmarea unor reguli sau cerințe, ci îți oferă posibilitatea de a avea victorie asupra naturii tale păcătoase și de a umbla în comuniune și ascultare față de Dumnezeu. Adevărata creștinătate biblică se concentrează pe o relație profundă cu Dumnezeu, prin intermediul credinței în Hristos și prin trăirea conform principiilor morale și spirituale ale Bibliei.

Este atât de puternic și ne protejează cu atâta iubire împotriva oricăror ispite, iar mai mult decât atât, ne deplasează cu o inimă plină de bucurie înaintea prezenței Sale glorioase.

Nu există nicio pată sau urmă de slăbiciune când ajungem în fața Sa, ci doar prospețimea și curăția unui suflet răscumpărat de iubirea Sa fără margini.

Noi Îi aducem slavă și mărire, singurului nostru Dumnezeu și Mântuitor, care este autoritatea supremă și posedă toată puterea în lumea aceasta și în cea veșnică.

Prin intermediul Lui, Isus Hristos, Domnul nostru, care există din toate veacurile, acum și în eternitate, suntem binecuvântați cu harul Său.

Așadar, să înălțăm mereu Numele Său sfânt și să-L lăudăm cu inima sinceră! Amin și Amin!