Ioan 11:25-26
Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”
Învierea lui Isus (greaca biblică: ἀνάστασις τοῦ Ἰησοῦ, romanizat: anástasis toú Iēsoú) reprezintă credința profundă a creștinilor în puterea divină de a-l învia pe Mântuitorul din morți, trăind astfel promisiunea unei vieți veșnice în a treia zi.
După sacrificiul Său, Hristos a început o nouă etapă a existenței Sale, așa cum se manifestă în slava Sa ca Domn și Salvator.
Cuvintele Noului Testament ne mărturisesc că Isus a fost întâiul născut din morți, deschizând ușa Împărăției lui Dumnezeu pentru întreaga umanitate.
El s-a arătat ucenicilor Săi, îndemnând apostolii să răspândească mesajul iertării și să boteze pe cei care caută pocăința, iar apoi S-a înălțat la Ceruri.
În tradiția creștină, învierea corporală simbolizează reîntoarcerea la viață a trupului, transformat și animat de Duhul Sfânt,
așa cum ne învață Pavel și autorii Evangheliei, care au contribuit la nașterea creștinismului.
În teologia creștină, învierea lui Isus este recunoscută ca „misterul central al credinței noastre”.
Ea constituie temelia acelei credințe, comemorată cu recunoștință de Paște, împreună cu viața, moartea și învățăturile lui Isus.
Pentru creștini, învierea Sa este o garanție a reîntoarcerii tuturor celor adormiți la parusia lui Hristos (a doua venire).
„1”: „Aceasta este o doctrine esențială care reiterează triumful asupra morții și a păcatului.”,
„2”: „Această înălțare simbolizează nu doar o întoarcere la viață, ci și deschiderea către o nouă dimensiune spirituală.”,
„3”: „Această afirmație evidențiază rolul său fundamental în planul divin de mântuire.”,
„4”: „Aceasta a fost o confirmare strălucitoare a divinității Sale și a misiunii împlinite pe pământ.”,
„5”: „Acest act de înviere este perceput ca o promisiune divină a mântuirii și a restabilirii relației dintre umanitate și Dumnezeu.”,
„6”: „Această realitate nu doar că distinge creștinismul de alte credințe, dar conferă un sens adânc fiecărui credincios.”,
„7”: „Aceasta se reflectă în ritualurile și sărbătorile creștine care celebrează bucuria și speranța aduse de acest eveniment sacru.”,
„8”: „Aceasta este o dovadă a puterii divine de a desface lanțurile morții și a oferi darul vieții veșnice.”,
„9”: „Prin această credință, sute de milioane găsesc mângâiere și inspirație în drumul lor spiritual.”
În primul rând, învierea dovedește fără echivoc că Isus este exact cine a pretins că este, și anume Fiul lui Dumnezeu, cel ales, care a venit pe pământ pentru a ne aduce mântuirea și a ne revela dragostea divină. Această minune profundă nu doar că afirmă identitatea sa divină, dar oferă, de asemenea, speranță și credință în puterea lui Dumnezeu de a transforma viețile noastre.
1 Corinteni 15:3-8 3 V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu, că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, 4 că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi, 5 şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. 6 După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit. 7 În urmă, S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. 8 După ei toţi, ca unei stârpituri, mi S-a arătat şi mie.
Matei 16:21 De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoților celor mai de seamă și din partea cărturarilor; că are să fie omorât și că a treia zi are să învieze.
2 Corinteni 1:21-22 Și Cel ce ne întărește împreună cu voi, în Hristos, și care ne-a uns este Dumnezeu. El ne-a și pecetluit și ne-a pus în inimă arvuna Duhului.
Invierea dovedește că există viață după moarte .
Datorită învierii lui Isus Hristos, avem speranță pentru viitor.
Și este o speranță care nu va dezamăgi
Romani 5:5 Însă nădejdea aceasta nu înșală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.
Isus a spus: „Eu sunt cel care înviază morții și le dau viață. Oricine crede în mine, chiar dacă moare ca oricine altcineva, va trăi din nou. Lui i s-a dat viața veșnică pentru că a crezut în Mine și nu va pieri niciodată” Ioan 11:25-26 –
Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”
Dar cum putem trece de la moarte la Viata?
Prin Credinta in Domnul Isus Hristos cai El este Fiul Lui Dumnezeu si imlinind Poruncile Sale!
Romani 3:22,, și anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credința în Isus Hristos, pentru toți și peste toți cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire.,,
Iată Cele Zece Porunci și unde se găsesc ele în Noul Testament:
1) Să nu te închini la alți dumnezei
1 Corinteni 8:6; totuși, pentru noi, nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile și pentru care trăim și noi, și un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile și, prin El, și noi.
1 Timotei 2:5 Căci este un singur Dumnezeu și este un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Hristos, care S-a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare pentru toți: faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenită
2) Să nu-ți faci idoli
(1 Ioan 5:21 Copilașilor, păziți-vă de idoli. Amin.
3) Să nu rostești în deșert Numele Domnului
4) Adu-ți aminte de ziua de odihnă și sfințește-o
Există multe referiri la ziua de Sabat în Noul Testament, inclusiv presupunerea că evreii care se aflau sub Lege în timpul lui Hristos ar fi respectat Sabatul.
De fapt, Coloseni 2:16-17 ”Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos.
îl eliberează pe credincios de regula Sabatului. Isus, Domnul Sabatului, a devenit pentru noi odihna noastră de Sabat, conform
Evrei 4:1-11 1Să luăm dar bine seama ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduința intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu. 2Căci și nouă ni s-a adus o veste bună ca și lor, dar lor cuvântul care le-a fost propovăduit nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credință la cei ce l-au auzit. 3Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în „odihna” despre care a vorbit El când a zis: „Am jurat în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!” Măcar că lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii. 4Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a șaptea: „Dumnezeu S-a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările Lui.” 5Și aici este zis iarăși: „Nu vor intra în odihna Mea!” 6Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii în odihna aceasta și pentru că aceia cărora li s-a vestit întâi vestea bună n-au intrat în ea din pricina neascultării lor, 7El hotărăște din nou o zi: „Astăzi”, zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!” 8Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi. 9Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. 10Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihnește și el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale. 11Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeași pildă de neascultare.
5) Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta (Efeseni 6:1-2) 6 Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept. 2 „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta” – este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă –
6) Să nu ucizi (Romani 13:9; ”9De fapt: „Să* nu preacurveşti, să nu ucizi, să nu furi, să nu faci nicio mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti” şi orice altă poruncă mai poate fi se cuprind în porunca aceasta: „Să** iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.””
1 Petru 4:15 Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaș sau ca hoț sau ca făcător de rele sau ca unul care se amestecă în treburile altuia.
7) Să nu comiți adulter
1 Corinteni 6:9-10 Nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu? Nu vă înșelați în privința aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiții, nici hoții, nici cei lacomi, nici bețivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreții nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu.
8) Să nu furi
Efeseni 4:28 Cine fura să nu mai fure, ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit.
9) Să nu depui mărturie mincinoasă Apocalipsa 21:8 Dar cât despre fricoși, necredincioși, scârboși, ucigași, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli și toți mincinoșii, partea lor este în iazul care arde cu foc și cu pucioasă, adică moartea a doua.”
10) Să nu poftești la bunurile altuia
Coloseni 3:5 De aceea, omorâți mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăția, patima, pofta rea și lăcomia, care este o închinare la idoli.
Conform Scripturii, creștinii sunt sub protecția harului divin, nu sub Lege.
Romani 6:14 ne amintește că păcatul nu va mai avea stăpânire asupra noastră, fiindcă suntem sub har.
Hristos a împlinit Legea pentru noi, așa cum afirmă
Matei 5:17-20 – ”Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Prorocii; ci am venit să împlinesc. Căci adevărul este că, atâta vreme cât cerul și pământul vor exista, nici o literă din Lege nu va fi anulată până când toate nu se vor împlini. Așadar, oricine va desconsidera măcar una dintre cele mai mici porunci și va învăța pe alții în acest sens, va fi considerat cel mai mic în Împărăția cerurilor; dar cine va păzi aceste porunci și va învăța pe alții să le păzească va fi numit mare în Împărăția cerurilor. Vă spun că neprihănirea voastră trebuie să o depășească pe cea a cărturarilor și fariseilor pentru a intra în Împărăția cerurilor.”
Noul Testament ne îndeamnă să respectăm Legea morală a lui Dumnezeu, fiindcă suntem în părtășie cu harul divin Romani 6:15-23. Harul nu justifică păcatul:
15 Ce urmează să facem? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum! 16 Nu știți că, atunci când vă oferiți să fiți robi ai cuiva, deveniți robii aceluia, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire? 17 Dar lăudați să fie Dumnezeu, că după ce ați fost robi ai păcatului, de acum ați ascultat din inimă de învățătura călăuzitoare pe care ați primit-o. 18 Și fiindcă ați fost izbăviți de sub păcat, v-ați făcut robi ai neprihănirii. 19 Vorbesc în termenii firii, din cauza slăbiciunii voastre: așa cum odinioară v-ați dat mădularele robi necurăției și fărădelegii, aducând astfel fărădelege, tot așa acum trebuie să faceți din mădularele voastre robi ai neprihănirii, pentru a ajunge la sfințirea voastră! 20 Căci, atunci când erați robi ai păcatului, erați liberi de neprihănire. 21 Și ce roade produceați atunci? Roade de care acum vă este rușine, căci sfârșitul acestor lucruri este moartea. 22 Dar acum, odată ce ați fost izbăviți de păcat și v-ați dat lui Dumnezeu, aveți ca roade sfințirea, iar ca sfârșit: viața veșnică. 23 Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.
-Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos!
2 Petru 1:2