Referințe biblice
- 1 Corinteni 11:15
- 1 Corinteni 11:14
- Numeri 6:5
- Judecători 13:5
- 1 Corinteni 11:1-34
- 1 Samuel 16:7
- 1 Samuel 1:11
- 2 Samuel 14:25-26
- Deuteronomul 22:5
- 1 Timotei 2:9
- Proverbe 16:31
- 1 Petru 3:3
- Faptele Apostolilor 18:18
- 1 Corinteni 11:6
- Cântarea Cântărilor 4:1-16
- 1 Corinteni 11:16
- 1 Corinteni 11:10
- 1 Corinteni 11:4
- Ezechiel 44:20
- 2 Samuel 14:26
- Judecători 16:17
- 1 Corinteni 11:14-15
- Numeri 6:1-27
- Apocalipsa 9:8
- Matei 10:30
- 1 Corinteni 11:13
- 1 Corinteni 11:11-12
- 1 Corinteni 11:5
- Ioan 11:2
- Isaia 3:24
- Numeri 6:18
- 1 Corinteni 11:14-16
- 1 Corinteni 11:2
- Judecători 16:19
- Leviticul 19:32
- Geneza 3:16
- 1 Corinteni 11:3
- Romani 1:26-27
- Matei 5:36
- Judecători 16:22
- Deuteronomul 32:1-52
- 1 Corinteni 11:2-16
- 1 Corinteni 1:1-31
- Iosua 1:9
- Numeri 6:1-5
- Leviticul 19:27
- 1 Timotei 2:9-10
- 1 Corinteni 14:35
- 1 Corinteni 14:1-40
- 2 Samuel 10:4-5
- Leviticul 14:9
- Efeseni 5:22-24
- 1 Corinteni 11:13-15
- 1 Corinteni 11:8
- 1 Corinteni 11:7
- 1 Corinteni 11:3-15
- Romani 12:2
- Faptele Apostolilor 2:38
- Ioan 14:15
- Ioan 14:6
- Ioan 12:3
- Luca 12:7
- Luca 7:38
- Proverbe 20:29
- Leviticul 13:3
- Faptele Apostolilor 17:10-11
- 1 Samuel 1:1-28
- Ioan 3:16-17
Versete în limba română — Cornilescu — fișierul furnizat
1 Corinteni 11:15 — pe cînd pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung? Pentru că părul i -a fost dat ca învălitoare a capului.
1 Corinteni 11:14 — Nu vă învaţă chiar şi firea că este ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung,
Numeri 6:5 — În tot timpul nazireatului, briciul să nu treacă pe capul lui; pînă la împlinirea zilelor pentru cari s'a închinat Domnului, va fi sfînt; să-şi lase părul să crească în voie.
Judecatori 13:5 — Căci vei rămînea însărcinată, şi vei naşte un fiu. Briciul nu va trece peste capul lui, pentrucă acest copil va fi închinat lui Dumnezeu din pîntecele mamei lui; şi el va începe să izbăvească pe Israel din mîna Filistenilor.``
1 Corinteni 11:1 — Călcaţi pe urmele mele, întrucît şi eu calc pe urmele lui Hristos.
1 Corinteni 11:2 — Vă laud că în toate privinţele vă aduceţi aminte de mine, şi că ţineţi învăţăturile întocmai cum vi le-am dat.
1 Corinteni 11:3 — Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, şi că Dumnezeu este capul lui Hristos.
1 Corinteni 11:4 — Orice bărbat, care se roagă sau prooroceşte cu capul acoperit, îşi necinsteşte Capul său.
1 Corinteni 11:5 — Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul desvălit, îşi necinsteşte capul ei, pentrucă este ca una care ar fi rasă.
1 Corinteni 11:6 — Dacă o femeie nu se învăleşte, să se şi tundă! Iar, dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învălească.
1 Corinteni 11:7 — Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentrucă el este chipul şi slava lui Dumnezeu, pe cînd femeia este slava bărbatului.
1 Corinteni 11:8 — În adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat;
1 Corinteni 11:9 — şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.
1 Corinteni 11:10 — De aceea femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpînirii ei.
1 Corinteni 11:11 — Totuş, în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie.
1 Corinteni 11:12 — Căci dacă femeia este din bărbat, tot aşa şi bărbatul prin femeie, şi toate sînt dela Dumnezeu.
1 Corinteni 11:13 — Judecaţi voi singuri: este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu desvălită?
1 Corinteni 11:16 — Dacă iubeşte cineva cearta de vorbe, noi n'avem un astfel de obicei şi nici Bisericile lui Dumnezeu.
1 Corinteni 11:17 — Vă dau aceste învăţături, dar nu vă laud pentrucă vă adunaţi laolaltă nu ca să vă faceţi mai buni, ci ca să vă faceţi mai răi.
1 Corinteni 11:18 — Mai întîi de toate, aud că atunci cînd veniţi la adunare, între voi sînt desbinări. Şi în parte o cred,
1 Corinteni 11:19 — căci trebuie să fie şi partide între voi, ca să iasă la lumină cei găsiţi buni.
1 Corinteni 11:20 — Cînd vă adunaţi dar în acelaş loc, nu este cu putinţă să mîncaţi cina Domnului.
1 Corinteni 11:21 — Fiindcă atunci cînd staţi la masă, fiecare se grăbeşte să-şi ia cina adusă de el, înaintea altuia; aşa că unul este flămînd, iar altul este beat.
1 Corinteni 11:22 — Ce? N'aveţi case pentruca să mîncaţi şi să beţi acolo? Sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu, şi vreţi să faceţi de ruşine pe cei ce n'au nimic? Ce să vă zic? Să vă laud? În privinţa aceasta nu vă laud.
1 Corinteni 11:23 — Căci am primit dela Domnul ce v'am învăţat; şi anume că, Domnul Isus, în noaptea în care a fost vîndut, a luat o pîne.
1 Corinteni 11:24 — Şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, a frînt -o, şi a zis: ,,Luaţi, mîncaţi; acesta este trupul Meu, care se frînge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.``
1 Corinteni 11:25 — Tot astfel, după cină, a luat paharul, şi a zis: ,,Acest pahar este legămîntul cel nou în sîngele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, oridecîte ori veţi bea din el.``
1 Corinteni 11:26 — Pentrucă, oridecîteori mîncaţi din pînea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, pînă va veni El.
1 Corinteni 11:27 — De aceea, oricine mănîncă pînea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sîngele Domnului.
1 Corinteni 11:28 — Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuş, şi aşa să mănînce din pînea aceasta şi să bea din paharul acesta.
1 Corinteni 11:29 — Căci cine mănîncă şi bea, îşi mănîncă şi bea osînda lui însuş, dacă nu deosebeşte trupul Domnului.
1 Corinteni 11:30 — Din pricina aceasta sînt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm.
1 Corinteni 11:31 — Dacă ne-am judeca singuri, n'am fi judecaţi.
1 Corinteni 11:32 — Dar cînd sîntem judecaţi, sîntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osîndiţi odată cu lumea.
1 Corinteni 11:33 — Astfel, fraţii mei, cînd vă adunaţi să mîncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii.
1 Corinteni 11:34 — Dacă -i este foame cuiva, să mănînce acasă, pentruca să nu vă adunaţi spre osîndă. Celelate lucruri le voi rîndui cînd voi veni.
1 Samuel 16:7 — Şi Domnul a zis lui Samuel: ,,Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă.``
1 Samuel 1:11 — Ea a făcut o juruinţă, şi a zis: ,,Doamne, Dumnezeul oştirilor! Dacă vei binevoi să cauţi spre întristarea roabei Tale, dacă-Ţi vei aduce... aminte de mine şi nu vei uita pe roaba Ta, şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui, şi brici...... nu va trece peste capul lui.``
2 Samuel 14:25 — Nu era om în tot Israelul aşa de vestit ca Absalom în privinţa frumuseţei lui; din talpa piciorului pînă în creştetul capului, n'avea niciun cusur.
2 Samuel 14:26 — Cînd îşi tundea capul-şi -l tundea în fiecare an, pentrucă părul îi era greu-greutatea părului de pe capul lui era de două sute de sicli, după greutatea împăratului.
Deuteronom 22:5 — Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească, şi bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeieşti; căci oricine face lucrurile acestea este o urîciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău.
1 Timotei 2:9 — Vreau, deasemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe,
Proverbe 16:31 — Perii albi sînt o cunună de cinste, ea se găseşte pe calea neprihănirii. -
1 Petru 3:3 — Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor,
Faptele Apostolilor 18:18 — Pavel a mai rămas destul de multă vreme în Corint. În urmă, şi -a luat ziua bună dela fraţi, şi a plecat cu corabia spre Siria, împreună cu Priscila şi Acuila, după ce şi -a tuns capul în Chencrea, căci făcuse o juruinţă.
Cantarea Cantarilor 4:1 — Ce frumoasă eşti, iubito, ce frumoasă eşti! Ochii tăi sînt ochi de porumbiţă, supt măhrama ta. Părul tău este ca o turmă de capre, poposită pe coama muntelui Galaad.
Cantarea Cantarilor 4:2 — Dinţii tăi sînt ca o turmă de oi tunse, cari ies din scăldătoare, toate cu gemeni, şi nici una din ele nu este stearpă.
Cantarea Cantarilor 4:3 — Buzele tale sînt ca un fir de cîrmîz, şi gura ta este drăguţă; obrazul tău este ca o jumătate de rodie, supt măhrama ta.
Cantarea Cantarilor 4:4 — Gîtul tău este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă de arme; o mie de scuturi atîrnă de el, toate scuturi de viteji.
Cantarea Cantarilor 4:5 — Amîndouă ţîţele tale sînt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare, cari pasc între crini.
Cantarea Cantarilor 4:6 — Pînă se răcoreşte ziua, şi pînă fug umbrele, voi veni la tine, munte de mir, şi la tine, deal de tămîie.
Cantarea Cantarilor 4:7 — Eşti frumoasă de tot, iubito, şi n'ai nici un cusur.
Cantarea Cantarilor 4:8 — Vino cu mine din Liban, mireaso, vino cu mine din Liban! Priveşte din vîrful muntelui Amana, din vîrful muntelui Senir şi Hermon, din vizuinile leilor, din munţii pardoşilor!
Cantarea Cantarilor 4:9 — Mi-ai răpit inima, soro, mireaso, mi-ai răpit inima numai cu o privire, numai cu unul din lănţişoarele dela gîtul tău!
Cantarea Cantarilor 4:10 — Ce lipici în desmierdările tale, soro, mireaso! Desmierdările tale preţuiesc mai mult decît vinul, şi mirezmele tale sînt mai plăcute decît toate miroznele!
Cantarea Cantarilor 4:11 — Miere picură din buzele tale, mireaso, miere şi lapte se află supt limba ta, şi mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului.
Cantarea Cantarilor 4:12 — Eşti o grădină închisă, soro, mireaso, un izvor închis, o fîntînă pecetluită.
Cantarea Cantarilor 4:13 — Odraslele tale sînt o grădină de rodii, cu cele mai alese roade, mălini negri şi nard;
Cantarea Cantarilor 4:14 — nard şi şofran, trestie mirositoare şi scorţişoară, cu tot felul de tufari de tămîie, smirnă şi aloe, cu cele mai alese mirezme.
Cantarea Cantarilor 4:15 — O fîntînă din grădini, un izvor de ape vii, ce curge din Liban.
Cantarea Cantarilor 4:16 — Scoală-te, crivăţule! Vino, vîntule de miazăzi! Suflaţi peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! -Să intre iubitul meu în grădina lui, şi să mănînce din roadele ei alese! -
Ezechiel 44:20 — Nu-şi vor rade capul, dar nici nu vor lăsa părul să crească în voie; ci vor trebui să-şi taie părul.
Judecatori 16:17 — şi -a deschis toată inima faţă de ea, şi i -a zis: ,,Briciul n'a trecut peste capul meu, pentrucă sînt închinat Domnului din pîntecele maicii mele. Dacă aş fi ras, puterea m'ar părăsi, aş slăbi, şi aş fi ca orice alt om``.
Numeri 6:1 — Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Numeri 6:2 — ,,Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: ,Cînd un bărbat sau o femeie se va despărţi de ceilalţi, făcînd o juruinţă de nazireat1, ca să se închine Domnului,
Numeri 6:3 — să se ferească de vin şi de băutură îmbătătoare; să nu bea nici oţet făcut din vin, nici oţet făcut din vreo băutură îmbătătoare; să nu bea nicio băutură stoarsă din struguri, şi să nu mănînce struguri proaspeţi nici uscaţi.
Numeri 6:4 — În tot timpul nazireatului lui, să nu mănînce nimic care vine din viţă, dela sîmburi pînă la pieliţa strugurelui.
Numeri 6:6 — În tot timpul cît s'a făgăduit Domnului prin jurămînt, să nu se apropie de un mort;
Numeri 6:7 — să nu se pîngărească nici la moartea tatălui său, nici a mamei sale, nici a fratelui său, nici a sorei sale, căci poartă pe cap închinarea Dumnezeului lui.
Numeri 6:8 — În tot timpul nazireatului, să fie închinat Domnului.
Numeri 6:9 — Dacă moare cineva de moarte năpraznică lîngă el, şi capul lui închinat se face astfel necurat, să-şi radă capul în ziua curăţirii, şi anume să şi -l radă a şaptea zi.
Numeri 6:10 — În ziua a opta, să aducă preotului două turturele sau doi pui de porumbel, la uşa cortului întîlnirii.
Numeri 6:11 — Preotul să jertfească pe unul ca jertfă de ispăşire, iar pe celalt ca ardere de tot, şi să facă pentru el ispăşirea păcatului lui, făcut cu prilejul mortului. Nazireul să-şi sfinţească apoi capul chiar în ziua aceea.
Numeri 6:12 — Să închine din nou Domnului zilele nazireatului lui dinainte, şi să aducă un miel de un an ca jertfă pentru vină; zilele dinainte nu vor fi socotite, pentrucă nazireatul lui a fost pîngărit.
Numeri 6:13 — Iată legea nazireului. În ziua cînd se va împlini vremea nazireatului lui, să fie adus la uşa cortului întîlnirii.
Numeri 6:14 — Ca dar, să aducă Domnului: un miel de un an fără cusur, pentru arderea de tot, o oaie de un an şi fără cusur pentru jertfa de ispăşire, şi un berbece fără cusur, pentru jertfa de mulţămire;
Numeri 6:15 — un coş cu azimi, turte făcute din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn, şi plăcinte fără aluat, stropite cu untdelemn, împreună cu darul de mîncare şi jertfa de băutură obicinuite.
Numeri 6:16 — Preotul să aducă aceste lucruri înaintea Domnului şi să aducă jertfa lui de ispăşire şi arderea de tot;
Numeri 6:17 — să pregătească berbecele ca jertfă de mulţămire Domnului, împreună cu coşul cu azimi, şi să pregătească şi darul lui de mîncare şi jertfa lui de băutură.
Numeri 6:18 — Nazireul să-şi radă, la uşa cortului întîlnirii, capul închinat Domnului; să ia părul capului său închinat Domnului, şi să -l pună pe focul care este subt jertfa de mulţămire.
Numeri 6:19 — Preotul să ia spata dreaptă fiartă a berbecelui, o turtă nedospită din coş, şi o plăcintă nedospită; şi să le pună în mînile Nazireului, după ce acesta şi -a ras capul închinat Domnului.
Numeri 6:20 — Preotul să le legene într'o parte şi într'alta înaintea Domnului: acesta este un lucru sfînt, care este al preotului, împreună cu pieptul legănat şi spata adusă ca jertfă prin ridicare. Apoi, nazireul va putea să bea vin.
Numeri 6:21 — Aceasta este legea pentru cel ce a făcut juruinţa de nazireat: acesta este darul lui, care trebuie adus Domnului pentru nazireatul lui, afară de ce -i vor îngădui mijloacele lui. Să împlinească tot ce este poruncit pentru juruinţa pe care a făcut -o, după legea nazireatului.``
Numeri 6:22 — Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Numeri 6:23 — ,,Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui, şi spune-le: ,Aşa să binecuvîntaţi pe copiii lui Israel, şi să le ziceţi:
Numeri 6:24 — ,Domnul să te binecuvinteze, şi să te păzească!
Numeri 6:25 — Domnul să facă să lumineze Faţa Lui peste tine, şi să Se îndure de tine!
Numeri 6:26 — Domnul să-Şi înalţe Faţa peste tine, şi-să-ţi dea pacea!
Numeri 6:27 — Astfel să pună Numele Meu peste copiii lui Israel, şi Eu îi voi binecuvînta.``
Apocalipsa 9:8 — Aveau părul ca părul de femeie, şi dinţii lor erau ca dinţii de lei.
Matei 10:30 — Cît despre voi, pînă şi perii din cap, toţi vă sînt număraţi.
Ioan 11:2 — Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir, şi I -a şters picioarele cu părul ei, şi Lazăr cel bolnav era fratele ei. -
Isaia 3:24 — Şi atunci în loc de miros plăcut va fi putoare; în loc de brîu, o funie; în loc de păr încreţit, un cap pleşuv, în loc de mantie largă, un sac strîmt; un semn de înfierare, în loc de frumuseţă.
Judecatori 16:19 — Ea l -a adormit pe genunchii ei. Şi chemînd un om, a ras cele şapte suviţe de pe capul lui Samson, şi a început astfel să -l slăbească. El şi -a pierdut puterea.
Levitic 19:32 — Să te scoli înaintea perilor albi, şi să cinsteşti pe bătrîn. Să te temi de Dumnezeul tău. Eu sînt Domnul.
Geneza 3:16 — Femeii i -a zis: ,,Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţinea după bărbatul tău, iar el va stăpîni peste tine.``
Romani 1:26 — Din pricina aceasta, Dumnezeu i -a lăsat în voia unor patimi scîrboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într'una care este împotriva firii;
Romani 1:27 — tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s'au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvîrşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scîrboase, şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.
Matei 5:36 — Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poţi face un singur păr alb sau negru.
Judecatori 16:22 — Dar părul capului lui a început iarăş să crească, dupăce fusese ras.
Deuteronom 32:1 — ,,Luaţi aminte ceruri, şi voi vorbi; Ascultă, pămîntule, cuvintele gurii mele.
Deuteronom 32:2 — Ca ploaia să curgă învăţăturile mele, Ca roua să cadă cuvîntul meu, Ca ploaia repede pe verdeaţă, Ca picăturile de ploaie pe iarbă!
Deuteronom 32:3 — Căci voi vesti Numele Domnului. Daţi slavă Dumnezeului nostru!
Deuteronom 32:4 — El este Stînca; lucrările Lui sînt desăvîrşite, Căci toate căile Lui sînt drepte; El este un Dumnezeu credincios şi fără nedreptate, El este drept şi curat.
Deuteronom 32:5 — Ei s'au stricat; Netrebnicia copiilor Lui, este ruşinea lor! Neam îndărătnic şi stricat!
Deuteronom 32:6 — Pe Domnul îl răsplătiţi astfel! Popor nechibzuit şi fără înţelepciune! Nu este El oare Tatăl tău, care te -a făcut, Te -a întocmit, şi ţi -a dat fiinţă?
Deuteronom 32:7 — Adu-ţi aminte de zilele din vechime, Socoteşte anii, vîrstă de oameni după vîrstă de oameni, Întreabă pe tatăl tău, şi te va învăţa, Pe bătrînii tăi, şi îţi vor spune.
Deuteronom 32:8 — Cînd Cel Prea Înalt a dat o moştenire neamurilor, Cînd a despărţit pe copiii oamenilor, A pus hotare popoarelor, După numărul copiilor lui Israel,
Deuteronom 32:9 — Căci partea Domnului, este poporul Lui, Iacov este partea Lui de moştenire.
Deuteronom 32:10 — El l -a găsit într'un ţinut pustiu, Într'o singurătate plină de urlete înfricoşate; L -a înconjurat, l -a îngrijit, Şi l -a păzit ca lumina ochiului Lui.
Deuteronom 32:11 — Ca vulturul care îşi scutură cuibul, Sboară deasupra puilor, Îşi întinde aripile, îi ia, Şi -i poartă pe penele lui:
Deuteronom 32:12 — Aşa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său, Şi nu era niciun dumnezeu străin cu El.
Deuteronom 32:13 — L -a suit pe înălţimile ţării, Şi Israel a mîncat roadele cîmpului, I -a dat să sugă miere din stîncă, Untdelemnul care iese din stînca cea mai tare,
Deuteronom 32:14 — Untul dela vaci şi laptele oilor, Cu grăsimea mieilor, A berbecilor din Basan şi a ţapilor, Cu grăsimea grîului, Şi ai băut vinul, sîngele strugurelui.
Deuteronom 32:15 — Israel s'a îngrăşat, şi a asvîrlit din picior; -Te-ai îngrăşat, te-ai îngroşat şi te-ai lăţit! -Şi a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, A nesocotit Sînca mîntuirii lui,
Deuteronom 32:16 — L-au întărîtat la gelozie prin dumnezei străini, L-au mîniat prin urîciuni;
Deuteronom 32:17 — Au adus jertfe dracilor, unor idoli cari nu sînt dumnezei, Unor dumnezei pe cari nu -i cunoşteau, Dumnezei noi, veniţi de curînd, De cari nu se temuseră părinţii voştri.
Deuteronom 32:18 — Ai părăsit Stînca cea care te -a născut, Şi ai uitat pe Dumnezeul, care te -a întocmit.
Deuteronom 32:19 — Domnul a văzut lucrul acesta, şi S'a mîniat, S'a supărat pe fiii şi fiicele Lui.
Deuteronom 32:20 — El a zis: ,,Îmi voi ascunde Faţa de ei, Şi voi vedea care le va fi sfîrşitul, Căci sînt un neam stricat, Şînt nişte copii necredincioşi.
Deuteronom 32:21 — Mi-au întărîtat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu, M'au mîniat prin idolii lor deşerţi; Şi Eu îi voi întărîta la gelozie printr'un popor care nu este un popor. Îi voi mînia printr'un neam fără pricepere.
Deuteronom 32:22 — Căci focul mîniei Mele s'a aprins, Şi va arde pînă în fundul locuinţei morţilor, Va nimici pămîntul şi roadele lui, Va arde temeliile munţilor.
Deuteronom 32:23 — Voi îngrămădi toate nenorocirile peste ei, Îmi voi arunca toate săgeţile împotriva lor.
Deuteronom 32:24 — Vor fi topiţi de foame, stinşi de friguri, Şi de boli cumplite; Voi trimete în ei dinţii fiarelor sălbatice Şi otrava şerpilor.
Deuteronom 32:25 — Afară, vor peri de sabie, Şi înlăuntru, vor peri de groază: Şi tînărul şi fata, Şi copilul de ţîţă ca şi bătrînul.
Deuteronom 32:26 — Voiam să zic: ,Îi voi lua cu o suflare`, Le voi şterge pomenirea dintre oameni!
Deuteronom 32:27 — Dar Mă tem de ocările vrăjmaşului, Mă tem ca nu cumva vrăjmaşii lor să se amăgească, Şi să zică: ,Mînă noastră cea puternică, Şi nu Domnul a făcut toate aceste lucruri`.
Deuteronom 32:28 — Ei nu sînt un neam care şi -a perdut bunul simţ, Şi nu -i pricepere în ei.
Deuteronom 32:29 — Dacă ar fi fost înţelepţi, ar înţelege, Şi s'ar gîndi la ce li se va întîmpla.
Deuteronom 32:30 — Cum ar urmări unul singur o mie din ei, Şi cum ar pune doi pe fugă zece mii, Dacă nu i-ar fi vîndut Stînca, Dacă nu i-ar fi vîndul Domnul?
Deuteronom 32:31 — Căci stînca lor nu este ca Stînca noastră, Vrăjmaşii noştri înşişi sînt judecători în această privinţă.
Deuteronom 32:32 — Ci viţa lor este din sadul Sodomei Şi din ţinutul Gomorei; Strugurii lor sînt struguri otrăviţi, Bobiţele lor sînt amare;
Deuteronom 32:33 — Vinul lor este venin de şerpi, Este otravă cumplită de aspidă.
Deuteronom 32:34 — Oare nu este ascuns lucrul acesta la Mine, Pecetluit în comorile Mele?
Deuteronom 32:35 — A Mea este răsbunarea şi Eu voi răsplăti, Cînd va începe să le alunece piciorul! Căci ziua nenorocirii lor este aproape, Şi ceea ce -i aşteaptă nu va zăbovi.`` -
Deuteronom 32:36 — Domnul va judeca pe poporul Său, Dar va avea milă de robii Săi, Văzînd că puterea le este sleită, Şi că nu mai este nici rob nici slobod.
Deuteronom 32:37 — El va zice: ,,Unde sînt dumnezeii lor, Stînca aceea care le slujea de adăpost,
Deuteronom 32:38 — Dumnezeii aceia cari mîncau grăsimea jertfelor lor, Cari beau vinul jertfelor lor de băutură? Să se scoale, să vă ajute, Şi să vă ocrotească!
Deuteronom 32:39 — Să ştiţi dar că Eu sînt Dumnezeu, Şi că nu este alt dumnezeu afară de Mine; Eu dau viaţă şi Eu omor, Eu rănesc şi Eu tămăduiesc, Şi nimeni nu poate scoate pe cineva din mîna Mea.
Deuteronom 32:40 — Căci Îmi ridic mîna spre cer, Şi zic: ,Cît este de adevărat că trăiesc în veci,
Deuteronom 32:41 — Atît este de adevărat că atunci cînd voi ascuţi fulgerul săbiei Mele, Şi voi pune mîna să fac judecată, Mă voi răzbuna împotriva protivnicilor Mei, Şi voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc;
Deuteronom 32:42 — Sabia Mea le va înghiţi carnea, Şi-Mi voi îmbăta săgeţile de sînge, De sîngele celor ucişi şi prinşi, Din capetele fruntaşilor vrăjmaşului.`
Deuteronom 32:43 — Neamuri, cîntaţi laudele poporului Lui! Căci Domnul răzbună sîngele robilor Săi, El Se răzbună împotriva protivnicilor Săi, Şi face ispăşire pentru ţara Lui, pentru poporul Lui.``
Deuteronom 32:44 — Moise a venit şi a rostit toate cuvintele cîntării acesteia în faţa poporului; Iosua, fiul lui Nun, era cu el.
Deuteronom 32:45 — Dupăce a isprăvit Moise de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel,
Deuteronom 32:46 — le -a zis: ,,Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe cari vă jur astăzi să le porunciţi copiilor voştri, ca să păzească şi să împlinească toate cuvintele legii acesteia.
Deuteronom 32:47 — Căci nu este un lucru fără însemnătate pentru voi; este viaţa voastră, şi prin aceasta vă veţi lungi zilele în ţara pe care o veţi lua în stăpînire, dupăce veţi trece Iordanul.
Deuteronom 32:48 — În aceeaş zi, Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Deuteronom 32:49 — ,Suie-te pe muntele acesta Abarim, pe muntele Nebo în ţara Moabului, în faţa Ierihonului; şi priveşte ţara Canaanului pe care o dau în stăpînire copiilor lui Israel.
Deuteronom 32:50 — Tu vei muri pe muntele pe care te vei sui, şi vei fi adăugat la poporul tău, după cum Aaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor şi a fost adăugat la poporul lui,
Deuteronom 32:51 — pentrucă aţi păcătuit împotriva Mea în mijlocul copiilor lui Israel, lîngă apele Meriba, la Cades, în pustia Ţin, şi nu M'aţi sfinţit în mijlocul copiilor lui Israel.
Deuteronom 32:52 — Tu vei vedea doar de departe ţara dinaintea ta; dar nu vei intra în ţara pe cre o dau copiilor lui Israel.`
1 Corinteni 1:1 — Pavel, chemat să fie apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Sosten,
1 Corinteni 1:2 — către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi, şi către toţi cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor şi al nostru:
1 Corinteni 1:3 — Har şi pace dela Dumnezeu, Tatăl nostru, şi dela Domnul Isus Hristos!
1 Corinteni 1:4 — Mulţămesc Dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu, care v'a fost dat în Isus Hristos.
1 Corinteni 1:5 — Căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă.
1 Corinteni 1:6 — În felul acesta mărturia despre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru;
1 Corinteni 1:7 — aşa că nu duceţi lipsă de niciun fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos.
1 Corinteni 1:8 — El vă va întări pînă la sfîrşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos.
1 Corinteni 1:9 — Credincios este Dumnezeu, care v'a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru.
1 Corinteni 1:10 — Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi acelaş fel de vorbire, să n'aveţi desbinări între voi, ci să fiţi uniţi în chip desăvîrşit într'un gînd şi o simţire.
1 Corinteni 1:11 — Căci, fraţilor, am aflat despre voi dela ai Cloei, că între voi sînt certuri.
1 Corinteni 1:12 — Vreau să spun că fiecare din voi zice: ,,Eu sînt al lui Pavel!`` -,,Şi eu, al lui Apolo!`` -,,Şi eu, al lui Chifa!`` -,,Şi eu, al lui Hristos!``
1 Corinteni 1:13 — Hristos a fost împărţit? Pavel a fost răstignit pentru voi? Sau în numele lui Pavel aţi fost voi botezaţi?
1 Corinteni 1:14 — Mulţămesc lui Dumnezeu că n'am botezat pe niciunul din voi, afară de Crisp şi Gaiu,
1 Corinteni 1:15 — pentruca nimeni să nu poată spune că aţi fost botezaţi în numele meu.
1 Corinteni 1:16 — Da, am mai botezat şi casa lui Stefana; încolo, nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva.
1 Corinteni 1:17 — De fapt, Hristos m'a trimes nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia: nu cu înţelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică.
1 Corinteni 1:18 — Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sînt pe calea pierzării: dar pentru noi, cari sîntem pe calea mîntuirii, este puterea lui Dumnezeu.
1 Corinteni 1:19 — Căci este scris: ,,Voi prăpădi înţelepciunea celor înţelepţi, şi voi nimici priceperea celor pricepuţi.``
1 Corinteni 1:20 — Unde este înţeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbăreţul veacului acestuia? N'a prostit Dumnezeu înţelepciunea lumii acesteia?
1 Corinteni 1:21 — Căci întrucît lumea, cu înţelepciunea ei, n'a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mîntuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii.
1 Corinteni 1:22 — Iudeii, într'adevăr, cer minuni, şi Grecii caută înţelepciune;
1 Corinteni 1:23 — dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru Iudei este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri o nebunie;
1 Corinteni 1:24 — dar pentru cei chemaţi, fie Iudei, fie Greci, este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu.
1 Corinteni 1:25 — Căci nebunia lui Dumnezeu, este mai înţeleaptă decît oamenii; şi slăbiciunea lui Dumnezeu, este mai tare decît oamenii.
1 Corinteni 1:26 — De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi cari aţi fost chemaţi: printre voi nu sînt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales.
1 Corinteni 1:27 — Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.
1 Corinteni 1:28 — Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile cari nu sînt, ca să nimicească pe cele ce sînt;
1 Corinteni 1:29 — pentruca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.
1 Corinteni 1:30 — Şi voi, prin El, sînteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare,
1 Corinteni 1:31 — pentruca, după cum este scris: ,,Cine se laudă, să se laude în Domnul.``
Iosua 1:9 — Nu ţi-am dat Eu oare porunca aceasta: ,Întăreşte-te şi îmbărbătează-te? Nu te înspăimînta şi nu te îngrozi, căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face.``
Levitic 19:27 — Să nu vă tăiaţi rotund colţurile părului, şi să nu-ţi razi colţurile bărbii.
1 Timotei 2:10 — ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor cari spun că sînt evlavioase.
1 Corinteni 14:35 — Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă; căci este ruşine pentru o femeie să vorbească în Biserică.
1 Corinteni 14:1 — Urmăriţi dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti, dar mai ales să proorociţi.
1 Corinteni 14:2 — În adevăr, cine vorbeşte în altă limbă, nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu -l înţelege, şi, cu duhul, el spune taine.
1 Corinteni 14:3 — Cine prooroceşte, dimpotrivă, vorbeşte oamenilor, spre zidire, sfătuire şi mîngîiere.
1 Corinteni 14:4 — Cine vorbeşte în altă limbă, se zideşte pe sine însuş; dar cine prooroceşte, zideşte sufleteşte Biserica.
1 Corinteni 14:5 — Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi, dar mai ales să proorociţi. Cine prooroceşte, este mai mare decît cine vorbeşte în alte limbi; afară numai dacă tîlmăceşte aceste limbi, pentruca să capete Biserica zidire sufletească.
1 Corinteni 14:6 — În adevăr, fraţilor, de ce folos v'aş fi eu, dacă aş veni la voi vorbind în alte limbi, şi dacă cuvîntul meu nu v'ar aduce nici descoperire, nici cunoştinţă, nici proorocie, nici învăţătură?
1 Corinteni 14:7 — Chiar şi lucrurile neînsufleţite, cari dau un sunet, fie un fluier sau o alăută: dacă nu dau sunete desluşite, cine va cunoaşte ce se cîntă cu fluierul sau cu alăuta?
1 Corinteni 14:8 — Şi dacă trîmbiţa dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă?
1 Corinteni 14:9 — Tot aşa şi voi, dacă nu rostiţi cu limba o vorbă înţeleasă, cum se va pricepe ce spuneţi? Atunci parcă aţi vorbi în vînt.
1 Corinteni 14:10 — Sînt multe feluri de limbi în lume, totuş niciuna din ele nu este fără sunete înţelese.
1 Corinteni 14:11 — Dar dacă nu cunosc înţelesul sunetului, voi fi un străin pentru cel ce vorbeşte, şi cel ce vorbeşte, va fi un străin pentru mine.
1 Corinteni 14:12 — Tot aşa şi voi, fiindcă rîvniţi după daruri duhovniceşti, să căutaţi să le aveţi din belşug, în vederea zidirii sufleteşti a Bisericii.
1 Corinteni 14:13 — De aceea, cine vorbeşte în altă limbă, să se roage să aibă şi darul s'o tălmăcească.
1 Corinteni 14:14 — Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod.
1 Corinteni 14:15 — Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cînta cu duhul, dar voi cînta şi cu mintea.
1 Corinteni 14:16 — Altmintrelea, dacă aduci mulţămiri cu duhul, cum va răspunde ,,Amin`` la mulţămirile, pe cari le aduci tu, cel lipsit de daruri, cînd el nu ştie ce spui?
1 Corinteni 14:17 — Negreşit, tu mulţămeşti lui Dumnezeu foarte frumos, dar celălalt nu rămîne zidit sufleteşte.
1 Corinteni 14:18 — Mulţămesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decît voi toţi.
1 Corinteni 14:19 — Dar în Biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înţelese, ca să învăţ şi pe alţii, decît să spun zece mii de cuvinte în altă limbă.
1 Corinteni 14:20 — Fraţilor, nu fiţi copii la minte; ci, la răutate, fiţi prunci; iar la minte, fiţi oameni mari.
1 Corinteni 14:21 — În Lege este scris: ,,Voi vorbi norodului acestuia prin altă limbă şi prin buze străine; şi nici aşa nu Mă vor asculta, zice Domnul.``
1 Corinteni 14:22 — Prin urmare, limbile sînt un semn nu pentru cei credincioşi, ci pentru cei necredincioşi. Proorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei credincioşi.
1 Corinteni 14:23 — Deci, dacă s'ar aduna toată Biserica la un loc, şi toţi ar vorbi în alte limbi, şi ar intra şi de cei fără daruri, sau necredincioşi, n'ar zice ei că sînteţi nebuni?
1 Corinteni 14:24 — Dar dacă toţi proorocesc, şi intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredinţat de toţi, este judecat de toţi.
1 Corinteni 14:25 — Tainele inimii lui sînt descoperite, aşa că va cădea cu faţa la pămînt, se va închina lui Dumnezeu, şi va mărturisi că, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru.
1 Corinteni 14:26 — Ce este de făcut atunci, fraţilor? Cînd vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cîntare, altul o învăţătură, altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească.
1 Corinteni 14:27 — Dacă sînt unii, cari vorbesc în altă limbă, să vorbească numai cîte doi sau cel mult trei, fiecare la rînd: şi unul să tălmăcească.
1 Corinteni 14:28 — Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în Biserică, şi să-şi vorbească numai lui însuş şi lui Dumnezeu.
1 Corinteni 14:29 — Cît despre prooroci, să vorbească doi sau trei, şi ceilalţi să judece.
1 Corinteni 14:30 — Şi dacă este făcută o descoperire unuia care şade jos, cel dintîi să tacă.
1 Corinteni 14:31 — Fiindcă puteţi să proorociţi toţi, dar unul după altul, pentruca toţi să capete învăţătură şi toţi să fie îmbărbătaţi.
1 Corinteni 14:32 — Duhurile proorocilor sînt supuse proorocilor;
1 Corinteni 14:33 — căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorînduielii, ci al păcii, ca în toate Bisericile sfinţilor.
1 Corinteni 14:34 — Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvîntul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea.
1 Corinteni 14:36 — Ce? Dela voi a pornit Cuvîntul lui Dumnezeu? Sau numai pînă la voi a ajuns el?
1 Corinteni 14:37 — Dacă crede cineva că este prooroc sau însuflat de Dumnezeu, să înţeleagă că ce vă scriu eu, este o poruncă a Domnului.
1 Corinteni 14:38 — Şi dacă cineva nu înţelege, să nu înţeleagă!
1 Corinteni 14:39 — Astfel, deci, fraţilor, rîvniţi după proorocire, fără să împedecaţi vorbirea în alte limbi.
1 Corinteni 14:40 — Dar toate să se facă în chip cuviincios şi cu rînduială.
2 Samuel 10:4 — Atunci Hanun a luat pe slujitorii lui David, le -a ras barba pe jumătate, şi le -a tăiat hainele pe jumătate pînă la coapse. Apoi le -a dat drumul.
2 Samuel 10:5 — David, înştiinţat de lucrul acesta, a trimes nişte oameni înaintea lor, căci oamenii aceia erau foarte batjocoriţi; şi împăratul a spus să le spună: ,,Rămîneţi la Ierihon pînă vă va creşte barba, şi pe urmă să vă întoarceţi.``
Levitic 14:9 — În ziua a şaptea, să-şi radă tot părul, capul, barba şi sprîncenele: tot părul să şi -l radă; să-şi spele hainele şi să-şi scalde trupul în apă, şi va fi curat.
Efeseni 5:22 — Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului;
Efeseni 5:23 — căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, Mîntuitorul trupului.
Efeseni 5:24 — Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile.
Romani 12:2 — Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvîrşită.
Faptele Apostolilor 2:38 — ,,Pocăiţi-vă``, le -a zis Petru, ,,şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfîntului Duh.
Ioan 14:15 — Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.
Ioan 14:6 — Isus i -a zis: ,,Eu sînt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine.
Ioan 12:3 — Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus, şi I -a şters picioarele cu părul ei; şi s'a umplut casa de mirosul mirului.
Luca 12:7 — Şi chiar perii din cap, toţi vă sînt număraţi. Deci să nu vă temeţi: voi sînteţi mai de preţ decît multe vrăbii.
Luca 7:38 — şi stătea înapoi lîngă picioarele lui Isus şi plîngea. Apoi a început să -I stropească picioarele cu lacrămile ei, şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult, şi le ungea cu mir.
Proverbe 20:29 — Slava tinerilor este tăria, dar podoaba bătrînilor sînt perii albi. -
Levitic 13:3 — Preotul să cerceteze rana de pe pielea trupului. Dacă părul din rană s'a făcut alb, şi dacă rana se arată mai adîncă decît pielea trupului, este o rană de lepră: preotul care va face cercetarea, să declare pe omul acela necurat.
Faptele Apostolilor 17:10 — Fraţii au trimes îndată, noaptea, pe Pavel şi pe Sila la Berea. Cînd au sosit, au intrat în sinagoga Iudeilor.
Faptele Apostolilor 17:11 — Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decît cei din Tesalonic. Au primit Cuvîntul cu toată rîvna, şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa.
1 Samuel 1:1 — Era un om din Ramataim-Ţofim, din muntele lui Efraim, numit Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Ţuf, Efratit.
1 Samuel 1:2 — El avea două neveste; una se numea Ana, iar cealaltă Penina. Penina avea copii, dar Ana n'avea.
1 Samuel 1:3 — Omul acesta se suia în fiecare an din cetatea sa la Silo, ca să se închine... înaintea Domnului oştirilor şi să -I aducă jertfe. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, preoţi ai Domnului.
1 Samuel 1:4 — În ziua cînd îşi aducea Elcana jertfa, dădea părţi nevestei sale Penina, tuturor fiilor, şi tuturor fiicelor pe cari le avea de la ea.
1 Samuel 1:5 — Dar Anei îi dădea o parte îndoită; căci iubea pe Ana. Dar Domnul o făcuse stearpă.
1 Samuel 1:6 — Protivnica ei o înţepa dese ori, ca s'o facă să se mînie, pentru că Domnul o făcuse stearpă.
1 Samuel 1:7 — Şi în toţi anii era aşa. Oridecîteori se suia Ana la casa Domnului, Penina o înţepa la fel. Atunci ea plîngea şi nu mînca.
1 Samuel 1:8 — Elcana, bărbatul ei, îi zicea: ,,Ano, pentruce plîngi, şi nu mănînci? Pentruce ţi-este întristată inima? Oare nu preţuiesc eu pentru tine mai mult decît zece fii?``
1 Samuel 1:9 — Ana s'a sculat, dupăce au mîncat şi au băut ei la Silo. Preotul Eli şedea pe un scaun, lîngă unul din uşiorii Templului Domnului.
1 Samuel 1:10 — Şi Ana se ruga Domnului cu sufletul amărît şi plîngea!
1 Samuel 1:12 — Fiindcă ea stătea multă vreme în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu băgare de seamă la gura ei.
1 Samuel 1:13 — Ana vorbea în inima ei, şi numai buzele şi le mişca, dar nu i se auzea glasul. Eli credea că este beată,
1 Samuel 1:14 — şi i -a zis: ,,Pînă cînd vei fi beată? Du-te de te trezeşte.``
1 Samuel 1:15 — Ana a răspuns: ,,Nu, domnul meu, eu sînt o femeie care sufere în inima ei, şi n'am băut nici vin, nici băutură ameţitoare; ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului.
1 Samuel 1:16 — Să nu iei pe roaba ta drept o femeie stricată, căci numai prea multa mea durere şi supărare m'a făcut să vorbesc pînă acum.``
1 Samuel 1:17 — Eli a luat din nou cuvîntul, şi a zis: ,,Du-te în pace, şi Dumnezeul lui Israel să asculte rugăciunea pe care I-ai făcut -o!``
1 Samuel 1:18 — Ea a zis: ,,Să capete roaba ta trecerea înaintea ta!`` Şi femeia a plecat. A mîncat, şi faţa ei n'a mai fost aceeaş.
1 Samuel 1:19 — S'au sculat disdedimineaţă, şi, dupăce s'au închinat pînă la pămînt înaintea Domnului, s'au întors şi au venit acasă la Rama.
1 Samuel 1:20 — Cînd i s'au împlinit zilele, Ana a rămas însărcinată, şi a născut un fiu, căruia i -a pus numele Samuel (Dumnezeu a ascultat), ,,căci`` a zis ea, ,,dela Domnul l-am cerut.``
1 Samuel 1:21 — Bărbatul său Elcana s'a suit apoi cu toată casa lui, să aducă Domnului jertfa de peste an, şi să-şi împlinească juruinţa.
1 Samuel 1:22 — Dar Ana nu s'a suit, şi a zis bărbatului ei: ,,Cînd voi înţerca copilul, îl voi duce, ca să fie pus înaintea Domnului şi să rămînă acolo pentru totdeauna....``
1 Samuel 1:23 — Elcana, bărbatul ei, i -a zis: ,,Fă ce vei crede, aşteaptă pînă -l vei înţerca. Numai împlinească-Şi Domnul cuvîntul Lui!`` Şi femeia a rămas acasă, şi a dat ţîţă fiului ei, pînă l -a înţercat.
1 Samuel 1:24 — Cînd l -a înţercat, l -a suit cu ea, şi a luat trei tauri, o efă de făină, şi un burduf cu vin. L -a dus în casa Domnului la Silo: copilul era încă mic de tot.
1 Samuel 1:25 — Au junghiat taurii, şi au dus copilul la Eli.
1 Samuel 1:26 — Ana a zis: ,,Domnul meu, iartă-mă! Cît este de adevărat că sufletul tău trăieşte, domnul meu, atît este de adevărat că eu sînt femeia aceea care stăteam aici lîngă tine şi mă rugam Domnului.
1 Samuel 1:27 — Pentru copilul acesta mă rugam, şi Domnul a ascultat rugăciunea pe care I -o făceam.
1 Samuel 1:28 — De aceea vreau să -l dau Domnului: toată viaţa lui să fie dat Domnului.`` Şi s'au închinat acolo înaintea Domnului.
Ioan 3:16 — Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.
Ioan 3:17 — Dumnezeu, în adevăr, n'a trimes pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mîntuită prin El.