Referințe biblice
- 2 Samuel 14:27
- 2 Samuel 11:1-27
- 2 Samuel 12:1-31
- 1 Împărați 6:29
- 2 Samuel 13:1
- Apocalipsa 7:9
- Faptele Apostolilor 11:19
- Ezechiel 41:18
- 2 Samuel 7:1-29
- Ioan 12:1-50
- Ezechiel 47:1
- Ezechiel 41:20
- 2 Samuel 10:1-19
- Luca 1:32
- Matei 1:1
- Ezechiel 41:1-26
- Psalmul 92:1-15
- Psalmul 22:1-31
- 2 Samuel 13:1-39
- 2 Samuel 12:13
- Leviticul 23:40
- Exodul 15:27
- Geneza 38:6
- Romani 8:28
- Romani 5:1-21
- Faptele Apostolilor 15:3
- Ioan 3:16-17
- Matei 26:1-75
- Psalmul 51:1-19
- 2 Samuel 12:18
- 2 Samuel 12:1
- Deuteronomul 34:3
- Apocalipsa 5:11
- Evrei 13:8
- 2 Timotei 3:16-17
- 2 Tesaloniceni 1:1-12
- Romani 13:4
- Romani 1:3
- Faptele Apostolilor 13:22
- Ioan 14:26
- Ioan 14:15
- 1 Împărați 1:1-53
- Apocalipsa 13:1
- Apocalipsa 3:2
- 1 Petru 1:2
- Iacov 1:2
- Evrei 11:1
- 2 Timotei 3:2
- 2 Tesaloniceni 1:2
- Romani 8:2
- Ioan 14:2
- Ioan 3:16
- Luca 3:1-20
- Matei 4:1-25
- Matei 1:1-25
- Isaia 1:1-31
- Psalmul 144:1
- Psalmul 32:3-4
- Psalmul 23:1-6
- 1 Cronici 3:1-9
- 1 Împărați 15:5
- 2 Samuel 18:33
- 2 Samuel 13:31
- 2 Samuel 12:22
- 2 Samuel 12:16
- 2 Samuel 11:7
- 2 Samuel 11:3
- 2 Samuel 6:14
- 1 Samuel 18:1
- 1 Samuel 17:3
- 1 Samuel 17:1-58
- 1 Samuel 16:13
- 1 Samuel 13:13-14
- Geneza 4:8
- Geneza 4:1-26
- Apocalipsa 14:12
- Apocalipsa 14:9-11
- Apocalipsa 13:18
- Matei 13:1-58
- Proverbe 13:1-25
- Psalmul 119:1-176
- 2 Cronici 26:5
- 1 Împărați 3:13
- Deuteronomul 29:9
- Geneza 39:2
- Apocalipsa 19:20
- Apocalipsa 13:8
- Apocalipsa 7:14
- Apocalipsa 7:3
- Apocalipsa 5:2
- Apocalipsa 3:20
- Apocalipsa 2:10-11
- 1 Ioan 5:20-21
- 1 Ioan 5:11-12
- 2 Petru 1:19-21
- 1 Petru 1:23
- Iacov 1:5
- Iacov 1:5-8
- Evrei 13:2
Versete în limba română — Cornilescu — fișierul furnizat
2 Samuel 14:27 — Lui Absalom i s'au născut trei fii, şi o fiică, numită Tamar, care era o femeie frumoasă la chip.
2 Samuel 11:1 — În anul următor, pe vremea cînd porneau împăraţii la război, David a trimes pe Ioab, cu slujitorii lui şi tot Israelul, să pustiască ţara lui Amon şi să împresoare Raba. Dar David a rămas la Ierusalim.
2 Samuel 11:2 — Într'o după amiază spre seară, David s'a sculat de pe pat; şi pe cînd se plimba pe acoperişul casei împărăteşti, a zărit de acolo o femeie care se scălda şi care era foarte frumoasă la chip.
2 Samuel 11:3 — David a întrebat cine este femeia aceasta, şi i-au spus: ,,Este Bat-Şeba, fata lui Eliam, nevasta lui Urie, Hetitul.``
2 Samuel 11:4 — Şi David a trimes nişte oameni s'o aducă. Ea a venit la el, şi el s'a culcat cu ea. După ce s'a curăţit de necurăţia ei, ea s'a întors acasă.
2 Samuel 11:5 — Femeia a rămas însărcinată şi a trimes vorbă lui David, zicînd: ,,Sînt însărcinată.``
2 Samuel 11:6 — Atunci David a trimes următoarea poruncă lui Ioab: ,,Trimete-mi pe Urie, Hetitul.`` Şi Ioab a trimes pe Urie la David.
2 Samuel 11:7 — Urie a venit la David, care l -a întrebat despre starea lui Ioab, despre starea poporului, şi despre mersul războiului.
2 Samuel 11:8 — Apoi David a zis lui Urie: ,,Pogoară-te acasă, şi spală-ţi picioarele.`` Urie a ieşit din casa împărătească, şi a fost urmat de un dar din partea împăratului.
2 Samuel 11:9 — Dar Urie s'a culcat la poarta casei împărăteşti, cu toţi slujitorii stăpînului său, şi nu s'a pogorît acasă la el.
2 Samuel 11:10 — Au dat de ştire lui David despre aceasta, şi i-au spus: ,,Urie nu s'a pogorît la el casă.`` Şi David a zis lui Urie: ,,Nu vii tu oare din călătorie? Pentruce nu te-ai pogorît acasă?``
2 Samuel 11:11 — Urie a răspuns lui David: ,,Chivotul şi Israel şi Iuda locuiesc în corturi, domnul meu Ioab şi slujitorii domnului meu sînt tăbărîţi în cîmp, şi eu să intru în casă să mănînc şi să beau şi să mă culc cu nevastă-mea! Viu eşti tu şi viu este sufletul tău că nu voi face lucrul acesta.``
2 Samuel 11:12 — David a zis lui Urie: ,,Mai rămîi şi astăzi aici, şi mîne îţi voi da drumul.`` Şi Urie a rămas la Ierusalim în ziua aceea şi a doua zi.
2 Samuel 11:13 — David l -a poftit să mănînce şi să bea cu el, şi l -a îmbătat; şi seara. Urie a ieşit şi s'a culcat cu slujitorii stăpînului său, dar nu s'a pogorît acasă.
2 Samuel 11:14 — A doua zi dimineaţa, David a scris o scrisoare lui Ioab, şi a trimes -o prin Urie.
2 Samuel 11:15 — În scrisoarea aceasta scria: ,,Puneţi pe Urie în locul cel mai greu al luptei, şi trageţi-vă înapoi dela el, ca să fie lovit şi să moară.``
2 Samuel 11:16 — Ioab, împresurînd cetatea, a pus pe Urie în locul pe care -l ştia apărat de ostaşi viteji.
2 Samuel 11:17 — Oamenii din cetate au făcut o ieşire şi s'au bătut împotriva lui Ioab; au căzut mulţi din popor, din slujitorii lui David, şi a fost ucis şi Urie, Hetitul.
2 Samuel 11:18 — Ioab a trimes un sol să istorisească lui David tot ce se petrecuse în luptă.
2 Samuel 11:19 — Şi a dat solului următoarea poruncă: ,,Cînd vei isprăvi de istorisit împăratului toate amănuntele luptei,
2 Samuel 11:20 — poate că se va mînia şi va zice: ,Pentruce v'aţi apropiat de cetate să luptaţi împotriva ei? Nu ştiaţi că se aruncă săgeţi din vîrful zidului?
2 Samuel 11:21 — Cine a omorît pe Abimelec, fiul lui Ierubeşet? Nu o femeie, care a aruncat peste el din vîrful zidului o piatră de moară, şi n'a murit el la Tebeţ? Pentruce v-aţi apropiat de zid?` Atunci să -i spui: ,A murit şi robul tău Urie, Hetitul.``
2 Samuel 11:22 — Solul a plecat; şi, la sosire, a istorisit lui David tot ce -i poruncise Ioab.
2 Samuel 11:23 — Solul a zis lui David: ,,Oamenii aceia au fost mai tari decît noi; făcuseră o ieşire împotriva noastră în cîmp, şi i-am dat înapoi noastră în cîmp, şi i-am dat înapoi pînă la intrarea porţii,
2 Samuel 11:24 — dar arcaşii au tras de pe vîrful zidului asupra slujitorilor tăi, şi mulţi din slujitorii împăratului au fost ucişi, şi a murit şi robul tău Urie, Hetitul.``
2 Samuel 11:25 — David a zis solului: ,,Iată ce să spui lui Ioab: ,Nu te munci pentru întîmplarea aceasta, căci sabia doboară cînd pe unul, cînd pe altul; bate cetatea cu putere, dărîmă -o. Şi tu, îmbărbătează -l!``
2 Samuel 11:26 — Nevasta lui Urie a aflat că bărbatul ei murise, şi a plîns pe bărbatul ei.
2 Samuel 11:27 — După ce au trecut zilele de jale, David a trimes s'o ia, şi a primit -o în casa lui. Ea i -a fost nevastă, şi i -a născut un fiu. Fapta lui David n'a plăcut Domnului.
2 Samuel 12:1 — Domnul a trimes pe Natan la David. Şi Natan a venit la el şi i -a zis: ,,Într'o cetate erau doi oameni, unul bogat şi altul sărac.
2 Samuel 12:2 — Bogatul avea foarte multe oi şi foarte mulţi boi.
2 Samuel 12:3 — Săracul n'avea nimic decît o mieluşa, pe care o cumpărase; o hrănea, şi o creştea la el împreună cu copiii lui; ea mînca din aceeaş bucată de pîne cu el, bea din acelaş pahar cu el, dormea la sînul lui, şi o privea ca pe fata lui.
2 Samuel 12:4 — A venit un călător la omul acela bogat. Şi bogatul nu s'a îndurat să se atingă de oile sau de boii lui, ca să pregătească un prînz călătorului care venise la el; ci a luat oaia săracului, şi a gătit -o pentru omul care venise la el.``
2 Samuel 12:5 — David s'a aprins foarte tare de mînie împotriva omului acestuia, şi a zis lui Natan: ,,,Viu este Domnul că omul care a făcut lucrul acesta este vrednic de moarte.
2 Samuel 12:6 — Şi să dea înapoi patru miei, pentrucă a săvîrşit fapta aceasta, şi n'a avut milă.``
2 Samuel 12:7 — Şi Natan a zis lui David: ,,Tu eşti omul acesta!`` Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ,Eu te-am uns împărat peste Israel, şi te-am scăpat din mîna lui Saul;
2 Samuel 12:8 — te-am făcut stăpîn pe casa stăpînului tău, am pus la sînul tău nevestele stăpînului tău, şi ţi-am dat casa lui Israel şi Iuda. Şi dacă ar fi fost puţin atîta, aş mai fi adăugat.
2 Samuel 12:9 — Pentruce dar au dispreţuit tu cuvîntul Domnului, făcînd ce este rău înaintea Lui? Ai lovit cu sabia pe Urie..., Hetitul; ai luat de nevastă pe nevastă-sa, şi pe el l-ai ucis cu sabia fiilor lui Amon.
2 Samuel 12:10 — Acum niciodată nu se va depărta sabia din casa ta, pentrucă M'ai dispreţuit, şi pentrucă ai luat de nevastă pe nevasta lui Urie, Hetitul.`
2 Samuel 12:11 — Aşa vorbeşte Domnul. ,Iată, din casa ta voi ridica nenorocirea împotriva ta, şi voi lua de subt ochii tăi, pe nevestele tale şi le voi da altuia care se va culca cu ele în faţa soarelui acestuia.
2 Samuel 12:12 — Căci ai lucrat pe ascuns; Eu însă voi face lucru acesta în faţa întregului Israel şi în faţa soarelui.``
2 Samuel 12:13 — David a zis lui Natan: ,,Am păcătuit împotriva Domnului!`` Şi Natan a zis lui David: ,,Domnul îţi iartă păcatul..., nu vei muri.
2 Samuel 12:14 — Dar, pentrucă ai făcut pe vrăjmaşii Domnului să -L hulească, săvîrşind fapta aceasta, fiul care ţi s'a născut, va muri.``
2 Samuel 12:15 — Şi Natan a plecat acasă. Domnul a lovit copilul pe care -l născuse lui David nevasta lui Uirie, şi a fost greu bolnav.
2 Samuel 12:16 — David s'a rugat lui Dumnezeu pentru copil, şi a postit; şi cînd a venit acasă, toată noaptea a stat culcat pe pămînt.
2 Samuel 12:17 — Bătrînii casei au stăruit de el să se scoale dela pămînt; dar n'a voit, şi n'a mîncat nimic cu ei.
2 Samuel 12:18 — A şaptea zi, copilul a murit. Slujitorii lui David s'au temut să -i dea de veste că a murit copilul. Căci ziceau: ,,Cînd copilul trăia încă, i-am vorbit, şi nu ne -a ascultat: cum să îndrăznim să -i spunem: ,A murit copilul?` Are să se întristeze şi mai mult.``
2 Samuel 12:19 — David a băgat de seamă că slujitorii lui vorbeau în şoaptă între ei, şi a înţeles că murise copilul. El a zis slujitorilor săi: ,,A murit copilul?`` Şi ei au răspuns: ,,A murit.``
2 Samuel 12:20 — Atunci David s'a sculat de la pămînt. S'a spălat, s'a uns, şi şi -a schimbat hainele; apoi s'a dus în casa Domnului, şi s'a închinat. Întorcîndu-se acasă, a cerut să i se dea să mănînce, şi a mîncat.
2 Samuel 12:21 — Slujitrii lui i-au zis: ,,Ce însemnează ceeace faci? Cînd trăia copilul, posteai şi plîngeai; şi acum, cînd a murit copilul, te scoli şi mănînci!``
2 Samuel 12:22 — El a răspuns: ,,Cînd trăia copilul, posteam şi plîneam, căci ziceam: ,Cine ştie dacă nu Se va îndura Domnul de mine şi dacă nu va trăi copilul?`
2 Samuel 12:23 — Acum, cînd a murit, pentruce să mai postesc? Pot să -l întorc în viaţă? Eu mă voi duce la el, dar el nu se va întoarce la mine.``
2 Samuel 12:24 — David a mîngîiat pe nevastă-sa Bet-Şeba, şi a intrat la ea şi s'a culcat cu ea. Ea a născut un fiu, pe care l -a numit Solomon, şi care a fost iubit de Domnul.
2 Samuel 12:25 — El l -a încredinţat în mînile proorocului Natan, şi Natan i -a pus numele Iedidia (Iubitul Domnului), pentru Domnul.
2 Samuel 12:26 — Ioab, care împresura Raba fiilor lui Amon, a pus mîna pe cetatea împărătească,
2 Samuel 12:27 — şi a trimes soli lui David să -i spună: ,,Am început lupta împotriva Rabei, şi am pus stăpînire pe cetatea apelor;
2 Samuel 12:28 — strînge acum cealaltă parte a poporului, tăbărăşte împotriva cetăţii, şi ia -o, ca să n'o iau eu şi să vină asupra mea cinstea.``
2 Samuel 12:29 — David a strîns tot poporul, şi a mers asupra cetăţii Raba; a bătut -o şi a luat -o.
2 Samuel 12:30 — A luat cununa de pe capul împăratului ei, care cîntărea un talant de aur şi era împodobită cu pietre scumpe. Au pus -o pe capul lui David, care a luat o foarte mare pradă din cetate.
2 Samuel 12:31 — A scos pe locuitori, şi i -a trecut prin ferestraie, prin grape de fer şi securi de fer, şi i -a pus în cuptoarele de cărămizi; aşa a făcut tuturor cetăţilor fiilor lui Amon. David s'a întors la Ierusalim cu tot poporul.
1 Imparati 6:29 — Pe toate zidurile casei de jur împrejur, în partea din fund şi în faţă, a pus să sape chipuri de heruvimi, de finici şi de flori deschise.
2 Samuel 13:1 — După aceea, iată ce s'a întîmplat. Absalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă, numită Tamar; şi Amnon, fiul lui David, a iubit -o.
Apocalipsa 7:9 — După aceea m-am uitat, şi iată că era o mare gloată, pe care nu putea s'o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mîni;
Faptele Apostolilor 11:19 — Ceice se împrăştiaseră, din pricina prigonirii întîmplate cu prilejul lui Ştefan, au ajuns pînă în Fenicia, în Cipru şi în Antiohia, şi propovăduiau Cuvîntul numai Iudeilor.
Ezechiel 41:18 — şi împodobit cu heruvimi şi finici. Între doi heruvimi era un finic. Fiecare heruvim avea două feţe,
2 Samuel 7:1 — Cînd a locuit împăratul în casa lui, şi cînd i -a dat odihnă Domnul, dupăce l -a izbăvit de toţi vrăjmaşii cari -l înconjurau,
2 Samuel 7:2 — a zis proorocului Natan: ,,Iată! Eu locuiesc într'o casă de cedru, şi chivotul lui Dumnezeu locuieşte într'un... cort.``
2 Samuel 7:3 — Natan a răspuns împăratului: ,,Du-te şi fă tot ce ai în inimă, căci Domnul este cu tine.``
2 Samuel 7:4 — În noaptea următoare, cuvîntul Domnului a vorbit lui Natan:
2 Samuel 7:5 — ,,Du-te şi spune robului meu David: ,Aşa vorbeşte Domnul: ,Oare tu Îmi vei zidi o casă ca să locuiesc în ea?
2 Samuel 7:6 — Dar Eu n'am locuit într'o casă, din ziua cînd am scos pe copiii lui Israel din Egipt pînă în ziua aceasta; ci am călătorit într'un cort drept locuinţă.
2 Samuel 7:7 — Pretutindeni pe unde am mers cu toţi copiii lui Israel, am spus Eu oare vreo vorbă vreuneia din seminţiile lui Israel, căreia îi poruncisem să pască pe poporul Meu Israel, zicînd: ,Pentru ce nu-Mi zidiţi o casă de cedru?`
2 Samuel 7:8 — Acum să spui robului Meu David: ,Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ,Te-am luat dela păşune, dela oi, ca să fii căpetenie peste poporul Meu, peste Israel;
2 Samuel 7:9 — am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toţi vrăjmaşii tăi dinaintea ta, şi ţi-am făcut numele mare... ca numele celor mari de pe pămînt;
2 Samuel 7:10 — am dat un loc poporului Meu, lui Israel, şi l-am sădit ca să locuiască în el, şi să nu mai fie turburat, ca să nu -l mai apese cei răi ca mai înainte.
2 Samuel 7:11 — şi ca pe vremea cînd pusesem judecători peste poporul Meu Israel. Ţi-am dat odihnă izbăvindu-te de toţi vrăjmaşii tăi. Şi Domnul îţi vesteşte că-ţi... va zidi o casă.
2 Samuel 7:12 — Cînd ţi se vor împlini zilele şi vei fi culcat cu părinţii tăi, Eu îţi voi ridica... un urmaş după tine, care va ieşi din trupul tău, şi -i voi întări împărăţia.
2 Samuel 7:13 — El va zidi Numelui Meu o casă, şi voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui.
2 Samuel 7:14 — Eu îi voi fi Tată şi el Îmi va fi fiu. Dacă va face răul, îl voi pedepsi cu o nuia omenească şi cu lovituri omeneşti;
2 Samuel 7:15 — dar harul Meu nu se va depărta dela el, cum l-am depărtat dela Saul, pe care l-am îndepărtat dinaintea ta.
2 Samuel 7:16 — Ci casa ta şi împărăţia ta vor dăinui vecinic înaintea Mea, şi scaunul tău de domnie va fi întărit pe vecie.``
2 Samuel 7:17 — Natan a spus lui David toate aceste cuvinte şi toată vedenia aceasta.
2 Samuel 7:18 — Şi împăratul David s'a dus şi s'a înfăţişat înaintea Domnului, şi a zis: ,,Cine sînt eu, Doamne Dumnezeule, şi ce este casa mea, de m'ai făcut să ajung unde sînt?
2 Samuel 7:19 — Şi încă atît este puţin înaintea Ta, Doamne Dumnezeule! Tu vorbeşti despre casa robului Tău şi în viitor. Şi binevoieşti să înveţi pe un om cu privire la aceste lucruri, Doamne Dumnezeule!
2 Samuel 7:20 — Ce Ţi-ar putea spune David mai mult? Tu cunoşti pe robul Tău, Doamne Dumnezeule!
2 Samuel 7:21 — După cuvîntul Tău, şi după inima Ta, Tu ai făcut toate aceste lucruri mari, ca să le descoperi robului Tău!
2 Samuel 7:22 — Ce mare eşti Tu, Doamne Dumnezeule! Căci nimeni nu este ca Tine, şi nu este alt Dumnezeu afară de Tine, după tot ce am auzit cu urechile noastre.
2 Samuel 7:23 — Este oare pe pămînt un singur neam care să fie ca poporul Tău, ca Israel, pe care a venit să -l răscumpere Dumnezeu, ca să facă din el poporul Lui, ca să-Şi facă un Nume şi ca să facă pentru el, pentru ţara Ta, minuni şi semne, izgonind dinaintea poporului Tău, pe care l-ai răscumpărat din Egipt, neamuri şi pe dumnezeii lor?
2 Samuel 7:24 — Tu ai întărit pe poporul Tău Israel, ca să fie poporul Tău pe vecie; şi Tu, Doamne, Te-ai făcut Dumnezeul lui.
2 Samuel 7:25 — Acum, Doamne Dumnezeule, fă să rămînă în veci cuvîntul pe care l-ai rostit asupra robului Tău şi asupra casei lui, şi lucrează după cuvîntul Tău.
2 Samuel 7:26 — Slăvit să fie Numele Tău pe vecie, şi să se zică: ,Domnul oştirilor este Dumnezeul lui Israel`. Şi casa robului Tău David, să rămînă înaintea Ta!`
2 Samuel 7:27 — Căci Tu însuţi, Doamne al oştirilor, Dumnezeul lui Israel, Te-ai descoperit robului Tău, zicînd: ,Eu îţi voi întemeia o casă!` De aceea a îndrăznit robul Tău să-Ţi facă această rugăciune.
2 Samuel 7:28 — Acum, Doamne Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeu, şi cuvintele Tale sînt adevăr, şi Tu ai vestit harul acesta robului Tău.
2 Samuel 7:29 — Binecuvintează dar casa robului Tău, ca să dăinuiască pe vecie înaintea Ta! Căci Tu, Doamne Dumnezeule, ai vorbit, şi, prin binecuvîntarea Ta, casa robului Tău va fi binecuvîntată pe vecie``.
Ioan 12:1 — Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort, şi pe care îl înviase din morţi.
Ioan 12:2 — Acolo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din ceice şedeau la masă cu El.
Ioan 12:3 — Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus, şi I -a şters picioarele cu părul ei; şi s'a umplut casa de mirosul mirului.
Ioan 12:4 — Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să -L vîndă, a zis:
Ioan 12:5 — ,,De ce nu s'a vîndut acest mir cu trei sute de lei, şi să se fi dat săracilor?``
Ioan 12:6 — Zicea lucrul acesta nu pentrucă purta grijă de săraci, ci pentrucă era un hoţ, şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea.
Ioan 12:7 — Dar Isus a zis: ,,Lasă -o în pace; căci ea l -a păstrat pentru ziua îngropării Mele.
Ioan 12:8 — Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.``
Ioan 12:9 — O mare mulţime de Iudei au aflat că Isus era în Betania; şi au venit acolo, nu numai pentru Isus, ci ca să vadă şi pe Lazăr, pe care -l înviase din morţi.
Ioan 12:10 — Preoţii cei mai de seamă au hotărît să omoare şi pe Lazăr,
Ioan 12:11 — căci din pricina lui mulţi Iudei plecau dela ei şi credeau în Isus.
Ioan 12:12 — A doua zi, o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim,
Ioan 12:13 — a luat ramuri de finic, şi I -a ieşit în întîmpinare, strigînd: ,,Osana! Binecuvîntat este Celce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!``
Ioan 12:14 — Isus a găsit un măgăruş, şi a încălecat pe el, dupăcum este scris:
Ioan 12:15 — ,,Nu te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mînzul unei măgăriţe.``
Ioan 12:16 — Ucenicii Lui n'au înţeles aceste lucruri dela început; dar, dupăce a fost proslăvit Isus, şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El, şi că ei le împliniseră cu privire la El.
Ioan 12:17 — Toţi ceice fuseseră împreună cu Isus, cînd chemase pe Lazăr din mormînt şi -l înviase din morţi, mărturiseau despre El.
Ioan 12:18 — Şi norodul I -a ieşit în întîmpinare, pentrucă aflase că făcuse semnul acesta.
Ioan 12:19 — Fariseii au zis deci între ei: ,,Vedeţi că nu cîştigaţi nimic: iată că lumea se duce după El!``
Ioan 12:20 — Nişte Greci dintre ceice se suiseră să se închine la praznic,
Ioan 12:21 — s'au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat, şi au zis: ,,Domnule, am vrea să vedem pe Isus.``
Ioan 12:22 — Filip s'a dus şi a spus lui Andrei; apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus.
Ioan 12:23 — Drept răspuns, Isus le -a zis: ,,A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului.
Ioan 12:24 — Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă grăuntele de grîu, care a căzut pe pămînt, nu moare, rămîne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă.
Ioan 12:25 — Cine îşi iubeşte viaţa, o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa vecinică.
Ioan 12:26 — Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sînt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.
Ioan 12:27 — Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice?... Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta?... Dar tocmai pentru aceasta am venit pînă la ceasul acesta!
Ioan 12:28 — Tată, proslăveşte Numele Tău!`` Şi din cer, s'a auzit un glas, care zicea: ,,L-am proslăvit, şi -L voi mai proslăvi!``
Ioan 12:29 — Norodul, care stătea acolo, şi care auzise glasul, a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: ,,Un înger a vorbit cu El!``
Ioan 12:30 — Isus a răspuns: ,,Nu pentru Mine s'a auzit glasul acesta, ci pentru voi.
Ioan 12:31 — Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpînitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.
Ioan 12:32 — Şi după ce voi fi înălţat de pe pămînt, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.`` -
Ioan 12:33 — Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară. -
Ioan 12:34 — Norodul I -a răspuns: ,,Noi am auzit din Lege că Hristosul rămîne în veac; cum dar zici Tu că Fiul omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al omului?``
Ioan 12:35 — Isus le -a zis: ,,Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii cari aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunerecul: cine umblă în întunerec, nu ştie unde merge.
Ioan 12:36 — Cîtă vreme aveţi lumina printre voi, credeţi în lumină, ca să fiţi fii ai luminii.`` Isus le -a spus aceste lucruri: apoi a plecat şi S'a ascuns de ei.
Ioan 12:37 — Măcar că făsese atîtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El,
Ioan 12:38 — ca să se împlinească vorba, pe care o spusese proorocul Isaia: ,,Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre? Şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?``
Ioan 12:39 — De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:
Ioan 12:40 — ,,Le -a orbit ochii, şi le -a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu, şi să -i vindec.``
Ioan 12:41 — Isaia a spus aceste lucruri cînd a văzut slava Lui, şi a vorbit despre El.
Ioan 12:42 — Totuş, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El; dar de frica Fariseilor nu -L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă.
Ioan 12:43 — Căci au iubit mai mult slava oamenilor decît slava lui Dumnezeu.
Ioan 12:44 — Iar Isus a strigat: ,,Cine crede în Mine, nu crede în Mine, ci în Cel ce M'a trimes pe Mine.
Ioan 12:45 — Şi cine Mă vede pe Mine, vede pe Cel ce M'a trimes pe Mine.
Ioan 12:46 — Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine, să nu rămînă în întunerec.
Ioan 12:47 — Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec; căci Eu n'am venit să judec lumea, ci să mîntuiesc lumea.
Ioan 12:48 — Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine -l osîndi: Cuvîntul, pe care l-am vestit Eu, acela îl va osîndi în ziua de apoi.
Ioan 12:49 — Căci Eu n'am vorbit dela Mine însumi, ci Tatăl, care M'a trimes, El însuş Mi -a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc.
Ioan 12:50 — Şi ştiu că porunca Lui este viaţa vecinică. De aceea lucrurile, pe cari le spun, le spun aşa cum Mi le -a spus Tatăl.``
Ezechiel 47:1 — M'a adus înapoi la uşa casei. Şi iată că ieşea apă de supt pragul casei, dinspre răsărit; căci faţa casei era spre răsărit. Apa se pogora de supt partea dreaptă a casei în spre partea de miază-zi a altarului.
Ezechiel 41:20 — Dela pămînt pînă deasupra uşii, erau heruvimi şi finici, şi tot aşa şi pe zidul Templului.
2 Samuel 10:1 — După aceea, împăratul fiilor lui Amon a murit, şi în locul lui a domnit fiul său Hanun.
2 Samuel 10:2 — David a zis: ,,Voi arăta bunăvoinţă lui Hanun, fiul lui Nahaş, cum a arătat şi tatăl lui faţă de mine``. Şi David a trimes pe slujitorii săi să -l mîngîie pentru moartea tatălui său. Cînd au ajuns slujitorii lui David în ţara fiilor lui Amon,
2 Samuel 10:3 — căpeteniile fiilor lui Amon au zis stăpînului lor Hanun: ,,Crezi că David îţi trimete oameni să te mîngîie, ca să cinstească pe tatăl tău? Ori ca să cunoască şi să cerceteze cetatea, ca s'o nimicească îşi trimete el slujitorii la tine?``
2 Samuel 10:4 — Atunci Hanun a luat pe slujitorii lui David, le -a ras barba pe jumătate, şi le -a tăiat hainele pe jumătate pînă la coapse. Apoi le -a dat drumul.
2 Samuel 10:5 — David, înştiinţat de lucrul acesta, a trimes nişte oameni înaintea lor, căci oamenii aceia erau foarte batjocoriţi; şi împăratul a spus să le spună: ,,Rămîneţi la Ierihon pînă vă va creşte barba, şi pe urmă să vă întoarceţi.``
2 Samuel 10:6 — Fiii lui Amon, văzînd că se făcuseră urîţi lui David, au tocmit douăzeci de mii de pedeştri dela Sirienii din Bet-Rehob şi dela Sirienii din Ţoba, o mie de oameni dela împăratul din Maaca, şi douăsprezece mii de oameni dela oamenii din Tob.
2 Samuel 10:7 — La auzul acestei veşti, David a trimes împotriva lor pe Ioab şi toată oştirea, numai oameni viteji.
2 Samuel 10:8 — Fiii lui Amon au ieşit, şi s'au aşezat în şiruri de bătaie la intrarea porţii; Sirienii din Ţoba şi din Rehob, şi oamenii din Tob şi din Maaca, erau deoparte în cîmpie.
2 Samuel 10:9 — Ioab a văzut că avea să lupte şi înainte şi înapoi. A ales atunci din toţi aleşii lui Israel o ceată, pe care a aşezat -o împotriva Sirienilor;
2 Samuel 10:10 — şi a pus subt porunca fratelui său Abişai ce mai rămăsese din popor, ca să ţină piept fiilor lui Amon.
2 Samuel 10:11 — El a zis: ,,Dacă Sirienii vor fi mai tari decît mine, să vii în ajutorul meu; şi dacă fiii lui Amon vor fi mai tari decît tine, voi veni eu să te ajut.
2 Samuel 10:12 — Fii tare, şi să ne arătăm plini de bărbăţie pentru poporul noastru şi pentru cetăţile Dumnezeului nostru; şi Domnul... să facă ce va crede!``
2 Samuel 10:13 — Ioab cu poporul lui a înaintat la luptă împotriva Sirienilor, şi ei au luat -o la fugă dinaintea lui.
2 Samuel 10:14 — Şi cînd au văzut fiii lui Amon, că Sirienii o luaseră la fugă, au fugit şi ei dinaintea lui Abişai, şi au intrat în cetate. Ioab a plecat dela fiii lui Amon, şi s'a întors la Ierusalim.
2 Samuel 10:15 — Sirienii, văzînd că fuseseră bătuţi de Israel, şi-au strîns puterile.
2 Samuel 10:16 — Hadarezer a trimes după Sirienii, care erau de cealaltă parte a Rîului; şi au venit la Helam, în frunte cu Şobac, căpetenia oştirii lui Hadarezer.
2 Samuel 10:17 — Au dat de veste lui David care a strîns tot Israelul, a trecut Iordanul, şi a venit la Helam: Sirienii s'au pregătit de au ieşit înaintea lui David, şi au început lupta cu el.
2 Samuel 10:18 — Dar Sirienii au fugit dinaintea lui Israel. Şi David le -a tăiat şapte sute de cai de trăsură şi patruzeci de mii de călăreţi; a lovit şi pe căpetenia oştirii lor Şobac, care a murit pe loc.
2 Samuel 10:19 — Toţi împăraţii supuşi lui Hadarezer, văzîndu-se bătuţi de Israel, au făcut pace cu Israel, şi i s'au supus. Şi Sirienii n'au mai îndrăznit să ajute pe fiii lui Amon.
Luca 1:32 — El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David.
Matei 1:1 — Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.
Ezechiel 41:1 — M'a dus în Templu. A măsurat stîlpii; aveau o lăţime de şase coţi deoparte, şi o lăţime de şase coţi de alta-aceasta este lăţimea stîlpilor.
Ezechiel 41:2 — Lăţimea uşii era de zece coţi; iar canaturile uşii erau laţi de cinci coţi deoparte, şi cinci coţi de cealaltă parte. A măsurat şi lungimea Templului: patruzeci de coţi, şi lăţimea: douăzeci de coţi.
Ezechiel 41:3 — Apoi a intrat înlăuntru. A măsurat uşiorii uşii: doi coţi, uşa şase coţi, şi lăţimea uşii, şapte coţi.
Ezechiel 41:4 — Pe partea dinainte a Templului a măsurat în lungime douăzeci de coţi şi în lăţime douăzeci de coţi; şi mi -a zis: ,,Acesta este Locul prea sfînt!``
Ezechiel 41:5 — A măsurat zidul casei: gros de şase coţi, şi lăţimea odăilor lăturalnice de jur împrejurul casei, patru coţi.
Ezechiel 41:6 — Odăile lăturalnice erau unele peste altele, în număr de treizeci, aşezate în trei caturi; ele dădeau în nişte îmbucături de zid făcute anume pentru odăile acestea din jur împrejurul casei, aşa că se sprijineau pe ele, şi nu pe zidul casei.
Ezechiel 41:7 — Odăile, cu cît erau mai sus, cu atît erau mai încăpătoare, şi te suiai la ele ocolind; căci te suiai împrejurul casei pe o scară şerpuitoare. Astfel era mai mult loc, ca lărgime, în partea de sus a casei, şi din catul de jos te suiai în catul de sus prin cel dela mijloc.
Ezechiel 41:8 — De jur împrejurul casei se vedea o pardoseală ieşită în afară. Odăile lăturalnice aveau nişte temelii, şi erau de o prăjină întreagă, adică şase coţi la unghiu.
Ezechiel 41:9 — Zidul de afară al odăilor lăturalnice avea o grosime de cinci coţi.
Ezechiel 41:10 — Locul gol dintre odăile lăturalnice ale casei şi odăile dimprejurul casei, avea o lăţime de două zeci de coţi, de jur împrejur.
Ezechiel 41:11 — Uşa odăilor lăturalnice dădea în locul gol: o uşă la miază noapte, şi o uşă la miază zi; şi lărgimea locului gol era de cinci coţi de jur împrejur.
Ezechiel 41:12 — Clădirea din faţa locului gol, din partea de apus, avea o lăţime de şaptezeci de coţi, un zid de cinci coţi de gros de jur împrejur, şi era lung de nouăzeci de coţi.
Ezechiel 41:13 — A măsurat şi casa, care avea o lungime de o sută de coţi. Locul gol, clădirea şi zidurile sale, aveau de asemenea o lungime de o sută de coţi.
Ezechiel 41:14 — Lăţimea feţei casei şi a locului gol, din spre răsărit, era de o sută de coţi.
Ezechiel 41:15 — A măsurat lungimea clădirii dinaintea locului gol, pe partea dinapoi a casei, şi pridvoarele ei de fiecare parte: erau o sută de coţi.
Ezechiel 41:16 — Templul şi casa dinlăuntru, tinda de afară, pragurile, ferestrele îngrădite, pridvoarele din jurul celor trei caturi, din faţa pragurilor, erau acoperite cu lemn de jurîmprejur. Dela pămînt pînă la ferestrele acoperite,
Ezechiel 41:17 — pînă deasupra uşii, partea dinlăuntrul casei, partea de afară, tot zidul de jur împrejurul casei din lăuntru şi din afară, totul era după măsură,
Ezechiel 41:19 — o faţă de om întoarsă spre un finic deoparte, şi o faţă de leu întoarsă spre celalt finic, de cealaltă parte; aşa era de jur împrejurul casei.
Ezechiel 41:21 — Uşiorii Templului era în patru muchi. Şi în faţa Locului prea sfînt erau ceva care se vedea
Ezechiel 41:22 — ca un altar de lemn, înalt de trei coţi, lung de doi coţi şi lat de doi coţi. Colţurile, temelia, şi pereţii lui erau de lemn. Omul acela mi -a zis: ,,Aceasta este masa care este înaintea Domnului!
Ezechiel 41:23 — Templul şi Locul prea sfînt aveau două uşi.
Ezechiel 41:24 — Fiecare uşă avea două canaturi, cari se întorceau amîndouă pe uşi, două canaturi pentru o uşă şi două pentru cealaltă.
Ezechiel 41:25 — Pe uşile Templului erau săpaţi heruvimi şi finici, ca şi pe ziduri. În faţa pridvorului de afară erau nişte grinzi de lemn îmbucate între ele.
Ezechiel 41:26 — Erau ferestre îngrădite, şi deoparte şi de cealaltă erau finici, şi tot aşa era şi pe laturile pridvorului, pe odăile lăturalnice şi pe grinzile de sus.
2 Samuel 13:2 — Amnon era atît de chinuit din această pricină, încît a căzut bolnav după soră-sa Tamar; căci era fecioară, şi -i venea greu lui Amnon să -i facă ceva.
2 Samuel 13:3 — Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David. Şi Ionadab era un om foarte şiret.
2 Samuel 13:4 — El i -a zis: ,,Pentruce te usuci din zi în zi, tu, fiul împăratului? Nu vrei să-mi spui?`` Amnon i -a răspuns: ,,Iubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom.``
2 Samuel 13:5 — Ionadab i -a zis: ,,Culcă-te în pat, şi fă-te bolnav. Cînd va veni tatăl tău să te vadă, să -i spui: ,Dă voie sorei mele Tamar, să vină să-mi dea să mănînc; să-mi pregătească subt ochii mei o mîncare, ca s'o văd şi s'o iau din mîna ei.``
2 Samuel 13:6 — Amnon s'a culcat şi s'a făcut bolnav. Împăratul a venit să -l vadă, şi Amnon a zis împăratului: ,,Te rog, să vină soru-mea Tamar să facă două turte subt ochii mei şi să le mănînc din mîna ei.``
2 Samuel 13:7 — David a trimes să spună Tamarei înlăuntrul odăilor ei: ,,Du-te în casa fratelui tău Amnon, şi pregăteşte -i o mîncare.``
2 Samuel 13:8 — Tamar s'a dus în casa fratelui ei Amnon, care era culcat. A luat plămădeală, a frămîntat -o, a pregătit turte înaintea lui, şi le -a copt;
2 Samuel 13:9 — luînd apoi tigaia, le -a răsturnat înaintea lui.`` Dar Amnon n'a vrut să mănînce. El a zis: ,,Scoateţi pe toată lumea afară.`` Şi toată lumea a ieşit afară dela el.
2 Samuel 13:10 — Atunci Amnon a zis Tamarei: ,,Adu-mi mîncarea în odaie, şi s'o mănînc din mîna ta.`` Tamar a luat turtele pe cari le făcuse, şi le -a dus fratelui său Amnon, în odaie.
2 Samuel 13:11 — Pe cînd i le dădea ea să le mănînce, el a apucat -o şi i -a zis: ,,Vino, soro, şi culcă-te cu mine.``
2 Samuel 13:12 — Ea i -a răspuns: ,,Nu, frate, nu mă necinsti, căci nu se face aşa în Israel; nu face mişelia aceasta.
2 Samuel 13:13 — Unde mă voi duce eu cu ruşinea mea? Şi tu vei trece drept un mişel în Israel. Acum, vorbeşte, te rog, împăratului, şi nu se va împotrivi să fiu a ta.``
2 Samuel 13:14 — Dar el n'a vrut s'o asculte; a silit -o, a necinstit -o şi s'a culcat cu ea.
2 Samuel 13:15 — Apoi Amnon a urît -o foarte mult, mai mult decît o iubise. Şi i -a zis: ,,Scoală-te, şi du-te!``
2 Samuel 13:16 — Ea i -a răspuns: ,,Nu mai mări răul pe care l-ai făcut, izgonindu-mă.``
2 Samuel 13:17 — El n'a vrut s'o asculte şi, chemînd băiatul care -i slujea, a zis: ,,Izgoneşte dela mine pe femeia aceasta, scoate -o afară, şi încuie uşa după ea!``
2 Samuel 13:18 — Ea avea o rochie pestriţă; căci aceasta era haina pe care o purtau fetele împăratului, cîtă vreme erau fecioare. Slujitorul lui Amnon a scos -o afară, şi a încuiat uşa după ea.
2 Samuel 13:19 — Tamar şi -a presărat cenuşă pe cap, şi şi -a sfîşiat haina pestriţă; a pus mîna în cap, şi a plecat ţipînd.
2 Samuel 13:20 — Fratele ei Absalom, i -a zis: ,,A stat fratele tău Amnon cu tine? Acum, soro, taci, căci este fratele tău; nu te prea trece cu firea din pricina aceasta.`` Şi Tamar, nemîngîiată, a locuit în casa fratelui ei Absalom.
2 Samuel 13:21 — Împăratul David a aflat toate aceste lucruri, şi s'a mîniat foarte tare.
2 Samuel 13:22 — Absalom n'a vorbit nici bine nici rău cu Amnon; dar a început să -l urască, pentrucă necinstise pe soru-sa Tamar.
2 Samuel 13:23 — După doi ani, pe cînd Absalom avea tunsul oilor la Baal-Haţor, lîngă Efraim, a poftit pe toţi fiii împăratului.
2 Samuel 13:24 — Absalom s'a dus la împărat, şi a zis: ,,Iată, robul tău are tunsul oilor; să vină împăratul şi slujitorii lui la robul tău.``
2 Samuel 13:25 — Şi împăratul a zis lui Absalom: ,,Nu, fiule, nu vom veni toţi, ca să nu-ţi fie greu.`` Absalom a stăruit de el; dar împăratul n'a vrut să se ducă, şi l -a binecuvîntat.
2 Samuel 13:26 — Absalom a zis: ,,Dă voie măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi.`` Împăratul i -a răspuns: ,,Pentruce să vină el cu tine?``
2 Samuel 13:27 — În urma stăruinţelor lui Absalom, împăratul a lăsat să meargă cu el pe Amnon şi toţi fiii săi.
2 Samuel 13:28 — Absalom a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: ,,Luaţi seama cînd se va veseli inima lui Amnon de vin, şi cînd vă voi zice: ,Loviţi pe Amnon!` atunci să -l omorîţi; să nu vă temeţi de nimic: oare nu vă poruncesc eu? Fiţi tari, şi arătaţi-vă oameni de inimă!``
2 Samuel 13:29 — Slujitorii lui Absalom au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Şi toţi fiii împăratului s'au sculat, au încălecat fiecare pe catîrul lui, şi au fugit.
2 Samuel 13:30 — Pe cînd erau pe drum, a ajuns zvonul la David că Absalom, a ucis pe toţii fiii împăratului, şi că n'a mai rămas niciunul din ei.
2 Samuel 13:31 — Împăratul s'a sculat, şi -a rupt hainele, şi s'a culcat pe pămînt, şi toţi slujitorii lui stăteau acolo cu hainele sfîşiate.
2 Samuel 13:32 — Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David, a luat cuvîntul şi a zis: ,,Să nu creadă domnul meu că toţi tinerii, fiii împăratului, au fost ucişi, căci numai Amnon a murit; aceasta este urmarea unei hotărîri a lui Absalom, din ziua cînd Amnon a necinstit pe soră-sa Tamar.
2 Samuel 13:33 — Să nu se mai muncească dar împăratul, domnul meu, cu gîndul că toţi fiii împăratului au murit, căci numai Amnon a murit.
2 Samuel 13:34 — Absalom a fugit. Şi tînărul pus de strajă a ridicat ochii şi s'a uitat. Şi iată că o mare ceată venea pe drumul dinapoia lui, dinspre munte.
2 Samuel 13:35 — Ionadab a zis împăratului: ,,Iată că vin fiii împăratului! Astfel se adevereşte ce spunea robul tău``.
2 Samuel 13:36 — Pe cînd isprăvea el vorba, iată că fiii împăratului au venit. Au ridicat glasul, şi au plîns; şi împăratul şi toţi slujitorii lui au plîns mult.
2 Samuel 13:37 — Absalom fugise, şi s'a dus la Talmai, fiul lui Amihur, împăratul Gheşurului. Şi David jălea în fiecare zi pe fiul său.
2 Samuel 13:38 — Absalom a stat trei ani la Gheşur, unde se dusese, după ce fugise.
2 Samuel 13:39 — Împăratul David a încetat să mai urmărească pe Absalom, căci se mîngîiase de moartea lui Amnon.
Levitic 23:40 — În ziua întîi să luaţi poame din pomii cei frumoşi, ramuri de finici, ramuri de copaci stufoşi şi de sălcii de rîu, şi să vă bucuraţi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, şapte zile.
Exod 15:27 — Au ajuns la Elim, unde erau douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de finici. Şi au tăbărît acolo, lîngă apă.
Geneza 38:6 — Iuda a luat întîiului său născut Er, o nevastă numită Tamar.
Romani 8:28 — De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celorce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celorce sînt chemaţi după planul Său.
Romani 5:1 — Deci, fiindcă sîntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem (Sau: Să avem.) pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.
Romani 5:2 — Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har, în care sîntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.
Romani 5:3 — Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare,
Romani 5:4 — răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea.
Romani 5:5 — Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentrucă dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfînt, care ne -a fost dat.
Romani 5:6 — Căci, pe cînd eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuiţi.
Romani 5:7 — Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate că s'ar găsi cineva să moară.
Romani 5:8 — Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe cînd eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.
Romani 5:9 — Deci, cu atît mai mult acum, cînd sîntem socotiţi neprihăniţi, prin sîngele Lui, vom fi mîntuiţi prin El de mînia lui Dumnezeu.
Romani 5:10 — Căci, dacă atunci cînd eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, cînd sîntem împăcaţi cu El, vom fi mîntuiţi prin viaţa Lui.
Romani 5:11 — Şi nu numai atît, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.
Romani 5:12 — De aceea, după cum printr'un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit...
Romani 5:13 — (Căci înainte de Lege păcatul era în lume. Dar păcatul nu este ţinut în seamă cîtă vreme nu este o lege.
Romani 5:14 — Totuş moartea a domnit, dela Adam pînă la Moise, chiar peste ceice nu păcătuiseră printr'o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care este o icoană preînchipuitoare a Celuice avea să vină.
Romani 5:15 — Dar cu darul fără plată nu este ca şi cu greşala; căci, dacă prin greşala unuia singur, cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul, pe care ni l -a făcut harul acesta într'un singur om, adică în Isus Hristos, s'au dat din belşug celor mulţi.
Romani 5:16 — Şi darul fără plată nu vine ca printr'acel unul care a păcătuit; căci judecata venită dela unul, a adus osînda; dar darul fără plată venit în urma multor greşeli a adus o hotărîre de iertare.
Romani 5:17 — Dacă deci, prin greşala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult ceice primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii, vor domni în viaţă prin acel unul singur, care este Isus Hristos!)
Romani 5:18 — ...Astfel dar, după cum printr'o singură greşală, a venit o osîndă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr'o singură hotărîre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărîre de neprihănire care dă viaţa.
Romani 5:19 — Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.
Romani 5:20 — Ba încă şi Legea a venit pentruca să se înmulţească greşala; dar unde s'a înmulţit păcatul, acolo harul s'a înmulţit şi mai mult;
Romani 5:21 — pentruca, după cum păcatul a stăpînit dînd moartea, tot aşa şi harul să stăpînească dînd neprihănirea, ca să dea viaţa vecinică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.
Faptele Apostolilor 15:3 — După ce au fost petrecuţi de Biserică pînă afară din cetate, şi-au urmat drumul prin Fenicia şi Samaria, istorisind întoarcerea Neamurilor la Dumnezeu; şi au făcut o mare bucurie tuturor fraţilor.
Ioan 3:16 — Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.
Ioan 3:17 — Dumnezeu, în adevăr, n'a trimes pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mîntuită prin El.
Matei 26:1 — Dupăce a isprăvit Isus toate cuvîntările acestea, a zis ucenicilor Săi:
Matei 26:2 — ,,Ştiţi că după două zile vor fi Paştele; şi Fiul omului va fi dat ca să fie răstignit!``
Matei 26:3 — Atunci preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrînii norodului s'au strîns în curtea marelui preot care se numea Caiafa;
Matei 26:4 — şi s'au sfătuit împreună, cum să prindă pe Isus cu vicleşug, şi să -L omoare.
Matei 26:5 — Dar ziceau: ,,Nu în timpul praznicului, ca să nu se facă turburare în norod.``
Matei 26:6 — Cînd era Isus în Betania, în casa lui Simon leprosul,
Matei 26:7 — s'a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; şi, pe cînd sta El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui.
Matei 26:8 — Ucenicilor le -a fost necaz, cînd au văzut lucrul acesta, şi au zis: ,,Ce rost are risipa aceasta?
Matei 26:9 — Mirul acesta s'ar fi putut vinde foarte scump, şi banii să se dea săracilor.``
Matei 26:10 — Cînd a auzit Isus, le -a zis: ,,De ce faceţi supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine.
Matei 26:11 — Pentrucă pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.
Matei 26:12 — Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare.
Matei 26:13 — Adevărat vă spun că ori unde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.``
Matei 26:14 — Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s'a dus la preoţii cei mai de seamă,
Matei 26:15 — şi le -a zis: ,,Ce vreţi să-mi daţi, şi -L voi da în mînile voastre?`` Ei i-au cîntărit treizeci de arginţi.
Matei 26:16 — Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să dea pe Isus în mînile lor.
Matei 26:17 — În ziua dintîi a praznicului Azimilor, ucenicii au venit la Isus, şi I-au zis: ,,Unde vrei să-Ţi pregătim să mănînci Paştele?``
Matei 26:18 — El le -a răspuns: ,,Duceţi-vă în cetate la cutare om, şi spuneţi -i: ,,Învăţătorul zice: ,Vremea Mea este aproape; voi face Paştele cu ucenicii Mei în casa ta.``
Matei 26:19 — Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus, şi au pregătit Paştele.
Matei 26:20 — Seara, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi.
Matei 26:21 — Pe cînd mîncau, El a zis: ,,Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.``
Matei 26:22 — Ei s'au întristat foarte mult, şi au început să -I zică unul după altul: ,,Nu cumva sînt eu, Doamne?``
Matei 26:23 — Drept răspuns, El le -a zis: ,,Cel ce a întins cu Mine mîna în blid, acela Mă va vinde.
Matei 26:24 — Negreşit, Fiul omului Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vîndut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!``
Matei 26:25 — Iuda, vînzătorul, a luat cuvîntul, şi I -a zis: ,,Nu cumva sînt eu, Învăţătorule?`` ,,Da``, i -a răspuns Isus, ,,tu eşti!``
Matei 26:26 — Pe cînd mîncau ei, Isus a luat o pîne; şi după ce a binecuvîntat, a frînt -o, şi a dat -o ucenicilor, zicînd: ,,Luaţi, mîncaţi; acesta este trupul Meu.``
Matei 26:27 — Apoi a luat un pahar, şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, li l -a dat, zicînd: ,,Beţi toţi din el;
Matei 26:28 — căci acesta este sîngele Meu, sîngele legămîntului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.
Matei 26:29 — Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, pînă în ziua cînd îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.``
Matei 26:30 — După ce au cîntat cîntarea, au ieşit în muntele Măslinilor.
Matei 26:31 — Atunci Isus le -a zis: ,,În noaptea aceasta, toţi veţi găsi în Mine o pricină de poticnire; căci este scris: ,Voi bate Păstorul, şi oile turmei vor fi risipite.`
Matei 26:32 — Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galilea.``
Matei 26:33 — Petru a luat cuvîntul, şi I -a zis: ,,Chiar dacă toţi ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire.``
Matei 26:34 — ,,Adevărat îţi spun``, i -a zis Isus, ,,că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cînte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.``
Matei 26:35 — Petru I -a răspuns: ,,Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.`` Şi toţi ucenicii au spus acelaş lucru.
Matei 26:36 — Atunci Isus a venit cu ei într'un loc îngrădit, numit Ghetsimani, şi a zis ucenicilor: ,,Şedeţi aici pînă Mă voi duce colo să Mă rog.``
Matei 26:37 — A luat cu El pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedei, şi a început să Se întristeze şi să se mîhnească foarte tare.
Matei 26:38 — Isus le -a zis atunci: ,,Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămîneţi aici, şi vegheaţi împreună cu Mine.``
Matei 26:39 — Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pămînt, şi S'a rugat, zicînd: ,,Tată, dacă este cu putinţă, depărtează dela Mine paharul acesta! Totuş nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.``
Matei 26:40 — Apoi a venit la ucenici, i -a găsit dormind, şi a zis lui Petru: ,,Ce, un ceas n'aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine!
Matei 26:41 — Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de rîvnă, dar carnea este neputincioasă.``
Matei 26:42 — S'a depărtat a doua oară, şi S'a rugat, zicînd: ,,Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta, fără să -l beau, facă-se voia Ta!``
Matei 26:43 — S'a întors iarăş la ucenici, şi i -a găsit dormind; pentrucă li se îngreuiaseră ochii de somn.
Matei 26:44 — I -a lăsat din nou, S'a depărtat, şi S'a rugat a treia oară, zicînd aceleaşi cuvinte.
Matei 26:45 — Apoi a venit la ucenici, şi le -a zis: ,,Dormiţi de acum şi odihniţi-vă!.. Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mînile păcătoşilor.
Matei 26:46 — Sculaţi-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vînzătorul.``
Matei 26:47 — Pe cînd vorbea El încă, iată că vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloată mare, cu săbii şi cu ciomege, trimeşi de preoţii cei mai de seamă şi de bătrînii norodului.``
Matei 26:48 — Vînzătorul le dăduse semnul acesta: ,,Pe care -l voi săruta eu, acela este; să puneţi mîna pe el!``
Matei 26:49 — Îndată, Iuda s'a apropiat de Isus, şi I -a zis: ,,Plecăciune, Învăţătorule!`` Şi L -a sărutat.
Matei 26:50 — Isus i -a zis: ,,Prietene, ce ai venit să faci, fă!`` Atunci oamenii aceia s'au apropiat, au pus mînile pe Isus, şi L-au prins.
Matei 26:51 — Şi unul din ceice erau cu Isus, a întins mîna, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot, şi i -a tăiat urechea.
Matei 26:52 — Atunci Isus i -a zis: ,,Pune-ţi sabia la locul ei; căci toţi ceice scot sabia, de sabie vor pieri.
Matei 26:53 — Crezi că n'aş putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemînă mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?
Matei 26:54 — Dar cum se vor împlini Scripturile, cari zic că aşa trebuie să se întîmple?``
Matei 26:55 — În clipa aceea, Isus a zis gloatelor: ,,Aţi ieşit ca după un tîlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi. În toate zilele şedeam în mijlocul vostru, şi învăţam norodul în Templu, şi n'aţi pus mîna pe Mine.
Matei 26:56 — Dar toate aceste lucruri s'au întîmplat ca să se împlinească cele scrise prin prooroci.`` Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.
Matei 26:57 — Ceice au prins pe Isus, L-au dus la marele preot Caiafa, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrînii.
Matei 26:58 — Petru L -a urmat de departe, pînă la curtea marelui preot; apoi a intrat înlăuntru, şi a şezut jos cu aprozii, ca să vadă sfîrşitul.
Matei 26:59 — Preoţii cei mai de seamă, bătrînii şi tot Soborul căutau vre -o mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să -L poată omorî.
Matei 26:60 — Dar n'au găsit niciuna, măcar că s'au înfăţişat mulţi martori mincinoşi. La urmă au venit doi,
Matei 26:61 — şi au spus: Acesta a zis: ,,Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu şi să -l zidesc iarăş în trei zile.``
Matei 26:62 — Marele preot s'a sculat în picioare, şi I -a zis: ,,Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?``
Matei 26:63 — Isus tăcea. Şi marele preot a luat cuvîntul şi I -a zis: ,,Te jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.``
Matei 26:64 — ,,Da``, i -a răspuns Isus, ,,sînt! ,,Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezînd la dreapta puterii lui Dumnezeu, şi venind pe norii cerului.``
Matei 26:65 — Atunci marele preot şi -a rupt hainele, şi a zis: ,,A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum aţi auzit hula Lui.
Matei 26:66 — Ce credeţi?`` Ei au răspuns: ,,Este vinovat să fie pedepsit cu moartea.``
Matei 26:67 — Atunci L-au scuipat în faţă, L-au bătut cu pumnii, şi L-au pălmuit,
Matei 26:68 — zicînd: ,,Hristoase, prooroceşte-ne-cine Te -a lovit?``
Matei 26:69 — Petru însă şedea afară în curte. O slujnică a venit la el, şi i -a zis: ,,Şi tu erai cu Isus Galileanul!``
Matei 26:70 — Dar el s'a lepădat înaintea tuturor, şi i -a zis: ,,Nu ştiu ce vrei să zici.``
Matei 26:71 — Cînd a ieşit în pridvor, l -a văzut o altă slujnică, şi a zis celor de acolo: ,,Şi acesta era cu Isus din Nazaret.``
Matei 26:72 — El s'a lepădat iarăş, cu un jurămînt, şi a zis: ,,Nu cunosc pe omul acesta!``
Matei 26:73 — Peste puţin, cei ce stăteau acolo, s'au apropiat, şi au zis lui Petru: ,,Nu mai încape îndoială că şi tu eşti unul din oamenii aceia, căci şi vorba te dă de gol.``
Matei 26:74 — Atunci el a început să se blastăme şi să se jure, zicînd: ,,Nu cunosc pe omul acesta!`` În clipa aceea a cîntat cocoşul.
Matei 26:75 — Şi Petru şi -a adus aminte de vorba, pe care i -o spusese Isus: ,,Înainte ca să cînte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.`` Şi a ieşit afară şi a plîns cu amar.
Deuteronom 34:3 — partea de miază-zi, împrejurimile Iordanului, valea Ierihonului, cetatea finicilor, pînă la Ţoar.
Apocalipsa 5:11 — M'am uitat, şi împrejurul scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii şi în jurul bătrînilor am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii.
Evrei 13:8 — Isus Hristos este acelaş ieri şi azi şi în veci!
2 Timotei 3:16 — Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,
2 Timotei 3:17 — pentruca omul lui Dumnezeu să fie desăvîrşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.
2 Tesaloniceni 1:1 — Pavel, Silvan şi Timotei, către Biserica Tesalonicenilor, care este în Dumnezeu, Tatăl nostru, şi în Domnul Isus Hristos:
2 Tesaloniceni 1:2 — Har şi pace dela Dumnezeu, Tatăl nostru, şi dela Domnul Isus Hristos!
2 Tesaloniceni 1:3 — Trebuie să mulţămim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor, cum se şi cuvine, pentrucă credinţa voastră merge mereu crescînd, şi dragostea fiecăruia din voi toţi faţă de ceilalţi se măreşte tot mai mult.
2 Tesaloniceni 1:4 — De aceea ne lăudăm cu voi în Bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia şi credinţa voastră în toate prigonirile şi necazurile, pe cari le suferiţi.
2 Tesaloniceni 1:5 — Aceasta este o dovadă lămurită despre dreapta judecată a lui Dumnezeu, întrucît veţi fi găsiţi vrednici de Împărăţia lui Dumnezeu, pentru care şi suferiţi.
2 Tesaloniceni 1:6 — Fiindcă Dumnezeu găseşte că este drept să dea întristare celorce vă întristează,
2 Tesaloniceni 1:7 — şi să vă dea odihnă atît vouă, cari sînteţi întristaţi, cît şi nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui,
2 Tesaloniceni 1:8 — într'o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos.
2 Tesaloniceni 1:9 — Ei vor avea ca pedeapsă o perzare vecinică, dela faţa Domnului şi dela slava puterii Lui,
2 Tesaloniceni 1:10 — cînd va veni, în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinţii Săi, şi privit cu uimire în toţi ceice vor fi crezut; căci voi aţi crezut mărturisirea făcută de noi înaintea voastră.
2 Tesaloniceni 1:11 — De aceea ne rugăm necurmat pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă găsească vrednici de chemarea Lui, şi să împlinească în voi, cu putere, orice dorinţă de bunătate, şi orice lucrare izvorîtă din credinţă,
2 Tesaloniceni 1:12 — pentruca Numele Domnului nostru Isus Hristos să fie proslăvit în voi, şi voi în El, potrivit cu harul Dumnezeului nostru şi al Domnului Isus Hristos.
Romani 13:4 — El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să -L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău.
Romani 1:3 — Ea priveşte pe Fiul Său, născut din sămînţa lui David, în ce priveşte trupul,