Referințe biblice
- Zaharia 14:1-21
- Ieremia 3:17
- Apocalipsa 2:27
- Matei 24:30
- Matei 24:1-51
- Faptele Apostolilor 2:1-47
- Luca 1:30-33
- Apocalipsa 20:4-6
- Apocalipsa 20:6
- Apocalipsa 14:1-4
- Apocalipsa 5:10
- Ioan 3:16
- Apocalipsa 20:1-15
- Apocalipsa 3:21
- Faptele Apostolilor 3:21
- Faptele Apostolilor 2:38
- Ioan 16:33
- Luca 22:69
- Matei 24:3
- Ioan 8:1-59
- Matei 24:22
- Matei 24:14
- Apocalipsa 1:1
- Ioan 19:15
- Apocalipsa 21:22-23
- Apocalipsa 19:11-21
- Evrei 12:2
- Ioan 18:36
- Ioan 3:16-17
- Apocalipsa 22:3-5
- Apocalipsa 21:1-3
- Apocalipsa 19:4
- 1 Ioan 2:18
- 2 Petru 3:10
- Evrei 10:12
- 2 Timotei 3:16
- 2 Timotei 2:15
- Coloseni 1:16
- 1 Corinteni 15:50-52
- Faptele Apostolilor 5:29
- Faptele Apostolilor 3:20
- Ioan 13:27
- Ioan 12:13
- Ioan 1:49
- Ioan 1:11
- Luca 20:1-47
- Luca 18:1-43
- Marcu 13:32-37
- Marcu 13:27
- Marcu 10:8
- Matei 25:14-30
- Matei 25:13
- Matei 25:1-46
- Matei 24:36
- Matei 24:5
- Matei 21:9
- Ioel 2:30
- Ezechiel 37:1-14
- Isaia 9:6-7
- Isaia 9:6
- Apocalipsa 20:4
- Apocalipsa 19:2
- Apocalipsa 19:1-21
- Apocalipsa 17:1-18
- Apocalipsa 13:2
- Apocalipsa 13:1-18
- Apocalipsa 12:14
- Apocalipsa 12:2
- Apocalipsa 12:1-17
- Apocalipsa 7:1-17
- Apocalipsa 6:13
- Apocalipsa 6:2
- Apocalipsa 6:1-17
- Apocalipsa 4:1
- Apocalipsa 3:10
- Apocalipsa 2:26
- Iuda 1:9
- 1 Ioan 2:27
- 1 Petru 4:17
- 1 Petru 3:22
- 1 Petru 3:21
- Evrei 10:2
- Evrei 1:8
- Evrei 1:1-14
- Tit 1:6-9
- 2 Timotei 2:3
- 2 Tesaloniceni 2:3
- 1 Tesaloniceni 4:17
- 1 Tesaloniceni 4:16
- 1 Tesaloniceni 4:1-18
- Coloseni 3:17
- Coloseni 3:1
- Efeseni 6:12
- Efeseni 6:11-18
- Galateni 5:19
- 2 Corinteni 10:4
- 1 Corinteni 15:46-53
- 1 Corinteni 15:35-44
- 1 Corinteni 15:1-58
- 1 Corinteni 10:11
Versete în limba română — Cornilescu — fișierul furnizat
Zaharia 14:1 — Iată, vine ziua Domnului, cînd toate prăzile tale vor fi împărţite în mijlocul tău.
Zaharia 14:2 — Atunci voi strînge toate neamurile la război împotriva Ierusalimului. Cetatea va fi luată, casele vor fi jăfuite, şi femeile batjocorite; jumătate din cetate va merge în robie, dar rămăşiţa poporului nu va fi nimicită cu desăvîrşire din cetate.
Zaharia 14:3 — Ci Domnul Se va arăta, şi va lupta împotriva acestor neamuri, cum S'a luptat în ziua bătăliei.
Zaharia 14:4 — Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, spre răsărit; muntele Măslinilor se va despica la mijloc, spre răsărit şi spre apus, şi se va face o vale foarte mare: jumătate din munte se va trage înapoi spre miază noapte, iar jumătate spre miazăzi.
Zaharia 14:5 — Veţi fugi atunci în valea munţilor Mei, căci valea dintre munţi se va întinde pînă la Aţel; şi veţi fugi cum aţi fugit de cutremurul de pămînt pe vremea lui Ozia, împăratul lui Iuda. Şi atunci va veni Domnul, Dumnezeul meu, şi toţi sfinţii împreună cu El!
Zaharia 14:6 — În ziua aceea, nu va mai fi lumină; stelele strălucitoare se vor ascunde.
Zaharia 14:7 — Va fi o zi deosebită, cunoscută de Domnul, nu va fi nici zi, nici noapte; dar spre seară se va arăta lumina.
Zaharia 14:8 — În ziua aceea, vor izvorî ape vii din Ierusalim, şi vor curge jumătate spre marea de răsărit, jumătate spre marea de apus; aşa va fi şi vara şi iarna.
Zaharia 14:9 — Şi Domnul va fi împărat peste tot pămîntul. În ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn, şi Numele Lui va fi singurul Nume.
Zaharia 14:10 — Toată ţara va ajunge ca şesul Iordanului, dela Gheba pînă la Rimon, la miazăzi de Ierusalim; iar Ierusalimul va fi înălţat, şi va rămînea liniştit la locul lui, dela poarta lui Beniamin pînă la locul porţii dintîi, pînă la poarta unghiurilor, şi dela turnul lui Hananeel pînă la teascurile împăratului.
Zaharia 14:11 — Ei vor locui în el, şi nu va mai fi niciun blestem în el; Ierusalimul va fi liniştit.
Zaharia 14:12 — Dar iată că urgia cu care va lovi Domnul pe toate popoarele, cari vor lupta împotriva Ierusalimului. Le va putrezi carnea stînd încă în picioare, le vor putrezi ochii în găurile lor, şi le va putrezi limba în gură.
Zaharia 14:13 — În ziua aceea, Domnul va trimete o mare învălmăşală în ei; unul va apuca mîna altuia, şi vor ridica mîna unii asupra altora.
Zaharia 14:14 — Iuda va lupta şi el în Ierusalim, şi vor strînge bogăţiile tuturor neamurilor de primprejur, aurul, argintul şi haine foarte multe.
Zaharia 14:15 — Aceeaş urgie va lovi şi caii, catîrii, cămilele, măgarii, şi toate vitele cari vor fi în taberile acelea.
Zaharia 14:16 — Toţi ceice vor mai rămînea din toate neamurile venite împotriva Ierusalimului, se vor sui în fiecare an să se închine înaintea Împăratului, Domnul oştirilor, şi să prăznuiască sărbătoarea corturilor.
Zaharia 14:17 — Dacă unele din familiile pămîntului nu vor voi să se suie la Ierusalim ca să se închine înaintea Împăratului, Domnul oştirilor, nu va cădea ploaie peste ele.
Zaharia 14:18 — Dacă familia Egiptului nu se va sui, dacă nu va veni, nu va cădea ploaie nici peste ea; va fi lovită cu aceeaş urgie cu care va lovi Domnul neamurile cari nu se vor sui să prăznuiască sărbătoarea corturilor.
Zaharia 14:19 — Aceasta va fi pedeapsa Egiptului, şi pedeapsa tuturor neamurilor cari nu se vor sui să prăznuiască sărbătoarea corturilor.
Zaharia 14:20 — În ziua aceea, va sta scris pînă şi pe zurgălăii cailor: ...Sfinţi Domnului!... Şi oalele din Casa Domnului vor fi ca potirele de jertfă înaintea altarului.
Zaharia 14:21 — Orice oală din Ierusalim şi din Iuda va fi închinată Domnului oştirilor; toţi ceice vor aduce jerfe vor veni şi se vor sluji de ele ca să-şi fiarbă carnea; şi nu vor mai fi Canaaniţi în Casa Domnului oştirilor, în ziua aceea
Ieremia 3:17 — În vremea aceea, Ierusalimul se va numi scaunul de domnie al Domnului; toate neamurile se vor strînge la Ierusalim, în Numele Domnului, şi nu vor mai urma pornirile inimii lor rele.
Apocalipsa 2:27 — Le va cîrmui cu un toiag de fer, şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu putere dela Tatăl Meu.
Matei 24:30 — Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pămîntului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.
Matei 24:1 — La ieşirea din Templu, pe cînd mergea Isus, ucenicii Lui s'au apropiat de El ca să -I arate clădirile Templului.
Matei 24:2 — Dar Isus le -a zis: ,,Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămînea aici piatră pe piatră, care să nu fie dărîmată.``
Matei 24:3 — El a şezut jos pe muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El la o parte, şi I-au zis: ,,Spune-ne, cînd se vor întîmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfîrşitului veacului acestuia?``
Matei 24:4 — Drept răspuns, Isus le -a zis: ,,Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva.
Matei 24:5 — Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: ,Eu sînt Hristosul!` Şi vor înşela pe mulţi.
Matei 24:6 — Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă spăimîntaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întîmple. Dar sfîrşitul tot nu va fi atunci.
Matei 24:7 — Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alocurea, vor fi cutremure de pămînt, foamete şi ciumi.
Matei 24:8 — Dar toate aceste lucruri nu vor fi decît începutul durerilor.
Matei 24:9 — Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi, şi vă vor omorî; şi veţi fi urîţi de toate neamurile pentru Numele Meu.
Matei 24:10 — Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii, şi se vor urî unii pe alţii.
Matei 24:11 — Se vor scula mulţi prooroci mincinoşi, şi vor înşela pe mulţi.
Matei 24:12 — Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.
Matei 24:13 — Dar cine va răbda pînă la sfîrşit, va fi mîntuit.
Matei 24:14 — Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfîrşitul.
Matei 24:15 — De aceea, cînd veţi vedea ,urîciunea pustiirii`, despre care a vorbit proorocul Daniel, ,aşezată în locul sfînt` -cine citeşte să înţeleagă! -
Matei 24:16 — atunci, cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi;
Matei 24:17 — cine va fi pe acoperişul casei, să nu se pogoare să-şi ia lucrurile din casă;
Matei 24:18 — şi cine va fi la cîmp, să nu se întoarcă să-şi ia haina.
Matei 24:19 — Vai de femeile, cari vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţîţă în zilele acelea!
Matei 24:20 — Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într'o zi de Sabat.
Matei 24:21 — Pentrucă atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n'a fost niciodată dela începutul lumii pînă acum, şi nici nu va mai fi.
Matei 24:22 — Şi dacă zilele acelea n'ar fi fost scurtate, nimeni n'ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate.
Matei 24:23 — Atunci dacă vă va spune cineva: ,Iată, Hristosul este aici, sau acolo`, să nu -l credeţi.
Matei 24:24 — Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, pînă acolo încît să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.
Matei 24:25 — Iată, că v'am spus mai dinainte.
Matei 24:26 — Deci, dacă vă vor zice: ,Iată -L în pustie`, să nu vă duceţi acolo! ,Iată -L în odăiţe ascunse`, să nu credeţi.
Matei 24:27 — Căci, cum iese fulgerul dela răsărit şi se vede pînă la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului.
Matei 24:28 — Oriunde va fi stîrvul (Sau: hoit, mortăciune.), acolo se vor aduna vulturii.
Matei 24:29 — Îndată după acele zile de necaz, ,soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate.`
Matei 24:31 — El va trimete pe îngerii Săi cu trîmbiţa răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vînturi, dela o margine a cerurilor pînă la cealaltă.
Matei 24:32 — Dela smochin învăţaţi pilda lui: Cînd îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţia, ştiţi că vara este aproape.
Matei 24:33 — Tot aşa, şi voi, cînd veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.
Matei 24:34 — Adevărat vă spun că, nu va trece neamul acesta pînă se vor întîmpla toate aceste lucruri.
Matei 24:35 — Cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
Matei 24:36 — Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.
Matei 24:37 — Cum s'a întîmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întîmpla şi la venirea Fiului omului.
Matei 24:38 — În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, cînd mîncau şi beau, se însurau şi se măritau, pînă în ziua cînd a intrat Noe în corabie,
Matei 24:39 — şi n'au ştiut nimic, pînă cînd a venit potopul şi i -a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului.
Matei 24:40 — Atunci, din doi bărbaţi cari vor fi la cîmp, unul va fi luat şi altul va fi lăsat.
Matei 24:41 — Din două femei cari vor măcina la moară, una va fi luată şi alta va fi lăsată.
Matei 24:42 — Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru.
Matei 24:43 — Să ştiţi că, dacă ar şti stăpînul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n'ar lăsa să -i spargă casa.
Matei 24:44 — Deaceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gîndiţi.
Matei 24:45 — Care este deci robul credincios şi înţelept, pe care l -a pus stăpînul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărîtă?
Matei 24:46 — Ferice de robul acela, pe care stăpînul său, la venirea lui, îl va găsi făcînd aşa!
Matei 24:47 — Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale.
Matei 24:48 — Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: ,Stăpînul meu zăboveşte să vină!`
Matei 24:49 — Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă, şi să mănînce şi să bea cu beţivii,
Matei 24:50 — stăpînul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă, şi în ceasul pe care nu -l ştie,
Matei 24:51 — îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor.
Faptele Apostolilor 2:1 — În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaş loc.
Faptele Apostolilor 2:2 — Deodată a venit din cer un sunet ca vîjîitul unui vînt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.
Faptele Apostolilor 2:3 — Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s'au aşezat cîte una pe fiecare din ei.
Faptele Apostolilor 2:4 — Şi toţi s'au umplut de Duh Sfînt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.
Faptele Apostolilor 2:5 — Şi se aflau atunci în Ierusalim Iudei, oameni cucernici din toate neamurile cari sînt supt cer.
Faptele Apostolilor 2:6 — Cînd s'a auzit sunetul acela, mulţimea s'a adunat şi a rămas încremenită; pentrucă fiecare îi auzea vorbind în limba lui.
Faptele Apostolilor 2:7 — Toţi se mirau, se minunau, şi ziceau unii către alţii: ,,Toţi aceştia cari vorbesc, nu sînt Galileeni?
Faptele Apostolilor 2:8 — Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut?
Faptele Apostolilor 2:9 — Parţi, Mezi, Elamiţi, locuitori din Mesopotamia, Iudea, Capadocia, Pont, Asia,
Faptele Apostolilor 2:10 — Frigia, Pamfilia, Egipt, părţile Libiei dinspre Cirena, oaspeţi din Roma, Iudei sau prozeliţi,
Faptele Apostolilor 2:11 — Cretani şi Arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!``
Faptele Apostolilor 2:12 — Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă, şi ziceau unii către alţii: ,,Ce vrea să zică aceasta?``
Faptele Apostolilor 2:13 — Dar alţii îşi băteau joc, şi ziceau: ,,Sînt plini de must!``
Faptele Apostolilor 2:14 — Atunci Petru s'a sculat în picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul, şi le -a zis: ,,Bărbaţi Iudei şi voi toţi cei cari locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta, şi ascultaţi cuvintele mele!
Faptele Apostolilor 2:15 — Oamenii aceştia nu sînt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decît al treilea ceas din zi.
Faptele Apostolilor 2:16 — Ci aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel:
Faptele Apostolilor 2:17 — ,,În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor prooroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrînii voştri vor visa visuri!
Faptele Apostolilor 2:18 — Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu, şi vor prooroci.
Faptele Apostolilor 2:19 — Voi face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pămînt, sînge, foc şi un vîrtej de fum;
Faptele Apostolilor 2:20 — soarele se va preface în întunerec, şi luna în sînge, înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită.
Faptele Apostolilor 2:21 — Atunci oricine va chema Numele Domnului, va fi mîntuit.``
Faptele Apostolilor 2:22 — Bărbaţi Israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere, pe cari le -a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi;
Faptele Apostolilor 2:23 — pe Omul acesta, dat în mînile voastre, după sfatul hotărît şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorît prin mîna celor fărădelege.
Faptele Apostolilor 2:24 — Dar Dumnezeu L -a înviat, deslegîndu -I legăturile morţii, pentrucă nu era cu putinţă să fie ţinut de ea.
Faptele Apostolilor 2:25 — Căci David zice despre El: ,,Eu aveam totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentrucă El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin.
Faptele Apostolilor 2:26 — De aceea, mi se bucură inima, şi mi se veseleşte limba; chiar şi trupul mi se va odihni în nădejde:
Faptele Apostolilor 2:27 — căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa morţilor, şi nu vei îngădui ca Sfîntul Tău să vadă putrezirea.
Faptele Apostolilor 2:28 — Mi-ai făcut cunoscut căile vieţii, şi Mă vei umplea de bucurie cu starea Ta de faţă.``
Faptele Apostolilor 2:29 — Cît despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost îngropat; şi mormîntul lui este în mijlocul nostru pînă în ziua de azi.
Faptele Apostolilor 2:30 — Fiindcă David era prooroc, şi ştia că Dumnezeu îi făgăduise cu jurămînt că va ridica pe unul din urmaşii săi pe scaunul lui de domnie,
Faptele Apostolilor 2:31 — despre învierea lui Hristos a proorocit şi a vorbit el, cînd a zis că sufletul lui nu va fi lăsat în Locuinţa morţilor, şi trupul lui nu va vedea putrezirea.
Faptele Apostolilor 2:32 — Dumnezeu a înviat pe acest Isus, şi noi toţi sîntem martori ai lui.
Faptele Apostolilor 2:33 — Şi acum, odată ce S'a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu, şi a primit dela Tatăl făgăduinţa Duhului Sfînt, a turnat ce vedeţi şi auziţi.
Faptele Apostolilor 2:34 — Căci David nu s'a suit în ceruri, ci el singur zice: ,,Domnul a zis Domnului meu: ,Şezi la dreapta Mea,
Faptele Apostolilor 2:35 — pînăce voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale.`
Faptele Apostolilor 2:36 — Să ştie bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus, pe care L-aţi răstignit voi.``
Faptele Apostolilor 2:37 — După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă, şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: ,,Fraţilor, ce să facem?``
Faptele Apostolilor 2:38 — ,,Pocăiţi-vă``, le -a zis Petru, ,,şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfîntului Duh.
Faptele Apostolilor 2:39 — Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sînt departe acum, în oricît de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.``
Faptele Apostolilor 2:40 — Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna, şi zicea: ,,Mîntuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos.``
Faptele Apostolilor 2:41 — Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s'au adaus aproape trei mii de suflete.
Faptele Apostolilor 2:42 — Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frîngerea pînii, şi în rugăciuni.
Faptele Apostolilor 2:43 — Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne.
Faptele Apostolilor 2:44 — Toţi cei ce credeau, erau împreună la un loc, şi aveau toate de obşte.
Faptele Apostolilor 2:45 — Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia.
Faptele Apostolilor 2:46 — Toţi împreună erau nelipsiţi dela Templu în fiecare zi, frîngeau pînea acasă, şi luau hrana, cu bucurie şi curăţie de inimă.
Faptele Apostolilor 2:47 — Ei lăudau pe Dumnezeu, şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mîntuiţi.
Luca 1:30 — Îngerul i -a zis: ,,Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu.
Luca 1:31 — Şi iată că vei rămînea însărcinată, şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus.
Luca 1:32 — El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David.
Luca 1:33 — Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfîrşit.``
Apocalipsa 20:4 — Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celorce au şezut pe ele, li s'a dat judecata. Şi am văzut sufletele celorce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvîntului lui Dumnezeu, şi ale celorce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei, şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mînă. Ei au înviat, şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani.
Apocalipsa 20:5 — Ceilalţi morţi n'au înviat pînă nu s'au sfîrşit cei o mie de ani. Aceasta este întîia înviere.
Apocalipsa 20:6 — Fericiţi şi sfinţi sînt ceice au parte de întîia înviere! Asupra lor a doua moarte n'are nicio putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos, şi vor împărăţi cu El o mie de ani.
Apocalipsa 14:1 — Apoi m'am uitat, şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; şi împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii, cari aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său.
Apocalipsa 14:2 — Şi am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; şi glasul, pe care l-am auzit, era ca al celorce cîntă cu alăuta, şi cîntau din alăutele lor.
Apocalipsa 14:3 — Cîntau o cîntare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrînilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cîntarea, afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii, cari fuseseră răscumpăraţi de pe pămînt.
Apocalipsa 14:4 — Ei nu s'au întinat cu femei, căci sînt verguri şi urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintîi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel.
Apocalipsa 5:10 — Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor împărăţi pe pămînt!``
Ioan 3:16 — Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.
Apocalipsa 20:1 — Apoi am văzut pogorîndu-se din cer un înger, care ţinea în mînă cheia Adîncului şi un lanţ mare.
Apocalipsa 20:2 — El a pus mîna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l -a legat pentru o mie de ani.
Apocalipsa 20:3 — L -a aruncat în Adînc, l -a închis acolo, şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele Neamurile, pînă se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie deslegat pentru puţină vreme.
Apocalipsa 20:7 — Cînd se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi deslegat;
Apocalipsa 20:8 — şi va ieşi din temniţa lui, ca să înşele Neamurile, cari sînt în cele patru colţuri ale pămîntului, pe Gog şi pe Magog, ca să -i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării.
Apocalipsa 20:9 — Şi ei s'au suit pe faţa pămîntului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea prea iubită. Dar din cer s'a pogorît un foc care i -a mistuit.
Apocalipsa 20:10 — Şi diavolul, care -i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi proorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor.
Apocalipsa 20:11 — Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Celce şedea pe el. Pămîntul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s'a mai găsit loc pentru ele.
Apocalipsa 20:12 — Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stînd în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
Apocalipsa 20:13 — Marea a dat înapoi pe morţii cari erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii cari erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
Apocalipsa 20:14 — Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
Apocalipsa 20:15 — Oricine n'a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc.
Apocalipsa 3:21 — Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.
Faptele Apostolilor 3:21 — pe care cerul trebuie să -L primească, pînă la vremile aşezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremi a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi prooroci din vechime.
Ioan 16:33 — V'am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.``
Luca 22:69 — Deacum încolo, Fiul omului va şedea la dreapta puterii lui Dumnezeu.``
Ioan 8:1 — Isus S'a dus la muntele Măslinilor.
Ioan 8:2 — Dar disdedimineaţă, a venit din nou în Templu; şi tot norodul a venit la El. El a şezut jos, şi -i învăţa.
Ioan 8:3 — Atunci cărturarii şi Fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus -o în mijlocul norodului,
Ioan 8:4 — şi au zis lui Isus: ,,Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar cînd săvîrşea preacurvia.
Ioan 8:5 — Moise, în Lege, ne -a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?``
Ioan 8:6 — Spuneau lucrul acesta ca să -L ispitească şi să -L poată învinui. Dar Isus S'a plecat în jos, şi scria cu degetul pe pămînt.
Ioan 8:7 — Fiindcă ei nu încetau să -L întrebe, El S'a ridicat în sus, şi le -a zis: ,,Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintîi cu piatra în ea.``
Ioan 8:8 — Apoi S'a plecat iarăş, şi scria cu degetul pe pămînt.
Ioan 8:9 — Cînd au auzit ei cuvintele acestea, s'au simţit mustraţi de cugetul lor, şi au ieşit afară, unul cîte unul, începînd dela cei mai bătrîni, pînă la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc.
Ioan 8:10 — Atunci S'a ridicat în sus; şi, cînd n'a mai văzut pe nimeni decît pe femeie, Isus i -a zis: ,,Femeie, unde sînt pîrîşii tăi? Nimeni nu te -a osîndit?``
Ioan 8:11 — ,,Nimeni, Doamne``, I -a răspuns ea. Şi Isus i -a zis: ,,Nici Eu nu te osîndesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.``)
Ioan 8:12 — Isus le -a vorbit din nou, şi a zis: ,,Eu sînt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întunerec, ci va avea lumina vieţii.``
Ioan 8:13 — La auzul acestor vorbe, Fariseii I-au zis: ,,Tu mărturiseşti despre Tine însuţi: deci mărturia Ta nu este adevărată.``
Ioan 8:14 — Drept răspuns, Isus le -a zis: ,,Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine însumi, totuş mărturia Mea este adevărată; căci Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc, dar voi nu ştiţi nici de unde vin nici unde Mă duc.
Ioan 8:15 — Voi judecaţi după înfăţişare; Eu nu judec pe nimeni.
Ioan 8:16 — Şi chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentrucă nu sînt singur, ci Tatăl, care M'a trimes, este cu Mine.
Ioan 8:17 — În Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată:
Ioan 8:18 — deci despre Mine însumi, mărturisesc Eu, şi despre Mine mărturiseşte şi Tatăl, care M'a trimes.``
Ioan 8:19 — Ei I-au zis deci: ,,Unde este Tatăl Tău?`` Isus a răspuns: ,,Voi nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M'aţi cunoaşte pe Mine, aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.``
Ioan 8:20 — Isus a spus aceste cuvinte, pe cînd învăţa pe norod în Templu, în locul unde era vistieria; şi nimeni n'a pus mîna pe el, pentrucă încă nu -I sosise ceasul.
Ioan 8:21 — Isus le -a mai spus: ,,Eu Mă duc, şi Mă veţi căuta, şi veţi muri în păcatul vostru; acolo unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.``
Ioan 8:22 — Atunci Iudeii au zis: ,,Doar n'o avea de gînd să se omoare, de zice: ,Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni!``
Ioan 8:23 — ,,Voi sînteţi de jos``, le -a zis El; ,,Eu sînt de sus: voi sînteţi din lumea aceasta, Eu nu sînt din lumea aceasta.
Ioan 8:24 — De aceea v'am spus că veţi muri în păcatele voastre; căci, dacă nu credeţi că Eu sînt, veţi muri în păcatele voastre.``
Ioan 8:25 — ,,Cine eşti Tu?`` I-au zis ei. Isus le -a răspuns: ,,Ceeace dela început vă spun că sînt.``
Ioan 8:26 — Am multe de zis despre voi şi de osîndit în voi; dar Celce M -a trimes, este adevărat; şi Eu, ce am auzit de la El, aceea spun lumii.``
Ioan 8:27 — Ei n'au înţeles că le vorbea despre Tatăl.
Ioan 8:28 — Isus deci le -a zis: ,,Cînd veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sînt, şi că nu fac nimic dela Mine însumi, ci vorbesc după cum M'a învăţat Tatăl Meu.
Ioan 8:29 — Cel ce M'a trimes, este cu Mine; Tatăl nu M'a lăsat singur, pentrucă totdeauna fac ce -I este plăcut.``
Ioan 8:30 — Pe cînd vorbea Isus astfel, mulţi au crezut în El.
Ioan 8:31 — Şi a zis Iudeilor, cari crezuseră în El: ,,Dacă rămîneţi în cuvîntul Meu, sînteţi în adevăr ucenicii Mei;
Ioan 8:32 — veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.``
Ioan 8:33 — Ei I-au răspuns: ,,Noi sîntem sămînţa lui Avraam, şi n'am fost niciodată robii nimănui; cum zici Tu: ,Veţi fi slobozi!``
Ioan 8:34 — ,,Adevărat, adevărat, vă spun``, le -a răspuns Isus, ,,că, oricine trăieşte în păcat, este rob al păcatului.
Ioan 8:35 — Şi robul nu rămîne pururea în casă; fiul însă rămîne pururea.
Ioan 8:36 — Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.
Ioan 8:37 — Ştiu că sînteţi sămînţa lui Avraam; dar căutaţi să Mă omorîţi, pentrucă nu pătrunde în voi cuvîntul Meu.
Ioan 8:38 — Eu spun ce am văzut la Tatăl Meu; şi voi faceţi ce aţi auzit dela tatăl vostru.``
Ioan 8:39 — ,,Tatăl nostru``, I-au răspuns ei, ,,este Avraam``. Isus le -a zis: ,,Dacă aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.
Ioan 8:40 — Dar acum căutaţi să Mă omorîţi, pe Mine, un om, care v'am spus adevărul, pe care l-am auzit dela Dumnezeu. Aşa ceva Avraam n'a făcut.
Ioan 8:41 — Voi faceţi faptele tatălui vostru.`` Ei I-au zis: ,,Noi nu sîntem copii născuţi din curvie; avem un singur Tată: pe Dumnezeu.``
Ioan 8:42 — Isus le -a zis: ,,Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M'aţi iubi şi pe Mine, căci Eu am ieşit şi vin dela Dumnezeu: n'am venit dela Mine însumi, ci El M'a trimes.
Ioan 8:43 — Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvîntul Meu.
Ioan 8:44 — Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El dela început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentrucă în el nu este adevăr. Oridecîteori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.
Ioan 8:45 — Iar pe Mine, pentrucă spun adevărul, nu Mă credeţi.
Ioan 8:46 — Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi?
Ioan 8:47 — Cine este din Dumnezeu, ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n'ascultaţi, pentrucă nu sînteţi din Dumnezeu.``
Ioan 8:48 — Iudeii I-au răspuns: ,,Nu zicem noi bine că eşti Samaritean, şi că ai drac?``
Ioan 8:49 — ,,N'am drac`` le -a răspuns Isus; ,,ci Eu cinstesc pe Tatăl Meu, dar voi nu Mă cinstiţi.
Ioan 8:50 — Eu nu caut slava Mea; este Unul care o caută şi care judecă.
Ioan 8:51 — Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă păzeşte cineva cuvîntul Meu, în veac nu va vedea moartea.``
Ioan 8:52 — ,,Acum``, I-au zis Iudeii, ,,vedem bine că ai drac; Avraam a murit, proorocii de asemenea au murit, şi tu zici: ,Dacă păzeşte cineva cuvîntul Meu, în veac nu va gusta moartea.`
Ioan 8:53 — Doar n'ai fi Tu mai mare decît părintele nostru Avraam, care a murit? Şi decît proorocii, cari de asemenea au murit? Cine te crezi Tu că eşti?``
Ioan 8:54 — Isus a răspuns: ,,Dacă Mă slăvesc Eu însumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl Meu Mă slăveşte, El, despre care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru;
Ioan 8:55 — şi totuş nu -L cunoaşteţi. Eu Îl cunosc bine; şi dacă aş zice că nu -L cunosc, aş fi şi Eu un mincinos ca voi. Dar îl cunosc şi păzesc Cuvîntul Lui.
Ioan 8:56 — Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a văzut -o şi s'a bucurat.``
Ioan 8:57 — ,,N'ai nici cincizeci ce ani``, I-au zis Iudeii, ,,şi ai văzut pe Avraam!``
Ioan 8:58 — Isus le -a zis: ,,Adevărat, adevărat, vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sînt Eu.``
Ioan 8:59 — La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S'a ascuns, şi a ieşit din Templu, trecînd prin mijlocul lor. Şi aşa a plecat din Templu.
Apocalipsa 1:1 — Descoperirea lui Isus Hristos, pe care l -a dat -o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile cari au să se întîmple în curînd. Şi le -a făcut -o cunoscut, trimeţînd prin îngerul Său la robul Său Ioan, -
Ioan 19:15 — Dar ei au strigat: ,,Ia -L, ia -L, răstigneşte -L!`` ,,Să răstignesc pe Împăratul vostru?`` le -a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: ,,Noi n'avem alt împărat decît pe Cezarul!``
Apocalipsa 21:22 — În cetate n'am văzut niciun Templu; pentrucă Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca şi Mielul, sînt Templul ei.
Apocalipsa 21:23 — Cetatea n'are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s'o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul.
Apocalipsa 19:11 — Apoi am văzut cerul deschis, şi iată că s'a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el, se cheamă ,,Cel credincios`` şi ,,Cel adevărat``, şi El judecă şi Se luptă cu dreptate.
Apocalipsa 19:12 — Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti, şi purta un nume scris, pe care nimeni nu -l ştie, decît numai El singur.
Apocalipsa 19:13 — Era îmbrăcat cu o haină muiată în sînge. Numele Lui este: ,,Cuvîntul lui Dumnezeu.``
Apocalipsa 19:14 — Oştile din cer Îl urmau călări pe cai albi, îmbrăcate cu in supţire, alb şi curat.
Apocalipsa 19:15 — Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească Neamurile cu ea, pe cari le va cîrmui cu un toiag de fer. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mîniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu.
Apocalipsa 19:16 — Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: ,,Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.``
Apocalipsa 19:17 — Apoi am văzut un înger, care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare, şi a zis tuturor păsărilor, cari sburau prin mijlocul cerului: ,,Veniţi, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu,
Apocalipsa 19:18 — ca să mîncaţi carnea împăraţilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor şi a călăreţilor, şi carnea a tot felul de oameni, slobozi şi robi, mici şi mari!``
Apocalipsa 19:19 — Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pămîntului şi oştile lor, adunate ca să facă răsboi cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui.
Apocalipsa 19:20 — Şi fiara a fost prinsă. Şi împreună cu ea, a fost prins proorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele, cu cari amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei, şi se închinaseră icoanei ei. Amîndoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă.
Apocalipsa 19:21 — Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia, care ieşea din gura Celui ce şedea călare pe cal. Şi toate păsările s'au săturat din carnea lor.
Evrei 12:2 — Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvîrşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care -I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
Ioan 18:36 — ,,Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta``, a răspuns Isus. ,,Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s'ar fi luptat ca să nu fiu dat în mînile Iudeilor; dar acum, Împărăţia Mea nu este de aici.``
Ioan 3:17 — Dumnezeu, în adevăr, n'a trimes pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mîntuită prin El.
Apocalipsa 22:3 — Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji.
Apocalipsa 22:4 — Ei vor vedea faţa Lui, şi Numele Lui va fi pe frunţile lor.
Apocalipsa 22:5 — Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentrucă Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împărăţi în vecii vecilor.
Apocalipsa 21:1 — Apoi am văzut un cer nou şi un pămînt nou; pentrucă cerul dintîi şi pămîntul dintîi pieriseră, şi marea nu mai era.
Apocalipsa 21:2 — Şi eu am văzut coborîndu-se din cer dela Dumnezeu, cetatea sfîntă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.
Apocalipsa 21:3 — Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: ,,Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuş va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.
Apocalipsa 19:4 — Şi cei douăzeci şi patru de bătrîni şi cele patru făpturi vii s'au aruncat la pămînt şi s'au închinat lui Dumnezeu, care şedea pe scaunul de domnie. Şi au zis: ,,Amin! Aliluia!``
1 Ioan 2:18 — Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină anticrist, să ştiţi că acum s'au ridicat mulţi anticrişti: prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă.
2 Petru 3:10 — Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pămîntul, cu tot ce este pe el, va arde.
Evrei 10:12 — El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S'a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu,
2 Timotei 3:16 — Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,
2 Timotei 2:15 — Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n'are de ce să -i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvîntul adevărului.
Coloseni 1:16 — Pentrucă prin El au fost făcute toate lucrurile cari sînt în ceruri şi pe pămînt, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpîniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El.
1 Corinteni 15:50 — Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sîngele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că, putrezirea nu poate moşteni neputrezirea.
1 Corinteni 15:51 — Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi,
1 Corinteni 15:52 — într'o clipă, într'o clipeală din ochi, la cea din urmă trîmbiţă. Trîmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi.
Faptele Apostolilor 5:29 — Petru şi apostolii ceilalţi, drept răspuns, i-au zis: ,,Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decît de oameni!
Faptele Apostolilor 3:20 — şi să trimeată pe Cel ce a fost rînduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos,
Ioan 13:27 — Cum a fost dată bucăţica, a intrat Satana în Iuda. Isus i -a zis: ,,Ce-ai să faci, fă repede.``
Ioan 12:13 — a luat ramuri de finic, şi I -a ieşit în întîmpinare, strigînd: ,,Osana! Binecuvîntat este Celce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!``
Ioan 1:49 — Natanael I -a răspuns: ,,Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!``
Ioan 1:11 — A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.
Luca 20:1 — Într'una din acele zile, cînd învăţa Isus norodul în Templu şi propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, cu bătrînii,
Luca 20:2 — şi I-au zis: ,,Spune-ne, cu ce putere faci Tu aceste lucruri, sau cine Ţi -a dat puterea aceasta?``
Luca 20:3 — Drept răspuns, El le -a zis: ,,Am să vă pun şi Eu o întrebare. Spuneţi-Mi:
Luca 20:4 — Botezul lui Ioan venea din cer sau dela oameni?``
Luca 20:5 — Dar ei cugetau astfel între ei: ,,Dacă răspundem: ,Din cer`, va zice: ,Atunci dece nu l-aţi crezut?`
Luca 20:6 — Şi dacă răspundem: ,Dela oameni`, tot norodul ne va ucide cu pietre; căci este încredinţat că Ioan era un prooroc.``
Luca 20:7 — Atunci au răspuns că nu ştiu de unde venea botezul lui Ioan.
Luca 20:8 — Şi Isus le -a zis: ,,Nici Eu n'am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.``
Luca 20:9 — Apoi a început să spună norodului pilda aceasta: ,,Un om a sădit o vie, a arendat -o unor vieri şi a plecat într'o altă ţară, pentru o vreme îndelungată.
Luca 20:10 — La vremea rodurilor, a trimes la vieri un rob, ca să -i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au bătut, şi l-au trimes înapoi cu mînile goale.
Luca 20:11 — A mai trimes un alt rob; ei l-au bătut şi pe acela, l-au batjocorit, şi l-au trimes înapoi cu mînile goale.
Luca 20:12 — A mai trimes un al treilea rob; ei l-au rănit şi pe acela, şi l-au scos afară.
Luca 20:13 — Stăpînul viei a zis: ,,Ce să fac? Am să trimet pe fiul meu prea iubit; poate că îl vor primi cu cinste.``
Luca 20:14 — Dar vierii, cînd l-au văzut, s'au sfătuit între ei, şi au zis: ,,Iată moştenitorul; veniţi să -l ucidem, ca moştenirea să fie a noastră.``
Luca 20:15 — Şi l-au scos afară din vie, şi l-au omorît. Acum, ce le va face stăpînul viei?
Luca 20:16 — Va veni, va pierde pe vierii aceia, şi via o va da altora.`` Cînd au auzit ei cuvintele acestea, au zis: ,,Nicidecum!``
Luca 20:17 — Dar Isus i -a privit drept în faţă, şi a zis: ,,Ce însemnează cuvintele acestea, cari au fost scrise: ,Piatra, pe care au lepădat -o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului?
Luca 20:18 — Oricine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea: şi pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera?``
Luca 20:19 — Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau să pună mîna pe El, chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor.
Luca 20:20 — Au început să pîndească pe Isus; şi au trimes nişte iscoditori, cari se prefăceau că sînt neprihăniţi, ca să -L prindă cu vorba şi să -L dea pe mîna stăpînirii şi pe mîna puterii dregătorului.
Luca 20:21 — Iscoditorii aceştia L-au întrebat: ,,Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi pe oameni drept, şi că nu cauţi la faţa oamenilor, ci -i înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr.
Luca 20:22 — Se cuvine să plătim bir Cezarului sau nu?``
Luca 20:23 — Isus le -a priceput viclenia, şi le -a răspuns: ,,Pentru ce Mă ispitiţi?
Luca 20:24 — Arătaţi-Mi un ban (Greceşte: dinar.). Al cui chip, şi ale cui slove sînt scrise pe el?`` ,,Ale Cezarului`` au răspuns ei.
Luca 20:25 — Atunci El le -a zis: ,,Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.``
Luca 20:26 — Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.
Luca 20:27 — Unii din Saduchei, cari zic că nu este înviere, s'au apropiat şi au întrebat pe Isus:
Luca 20:28 — ,,Învăţătorule, iată ce ne -a scris Moise: ,Dacă moare fratele cuiva, avînd nevastă, dar fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta lui, şi să ridice urmaş fratelui său.`
Luca 20:29 — Au fost dar şapte fraţi. Cel dintîi s'a însurat, şi a murit fără copii.
Luca 20:30 — Pe nevasta lui, a luat -o al doilea; şi a murit şi el fără copii.
Luca 20:31 — A luat -o şi al treilea, şi tot aşa toţi şapte; şi au murit fără să lase copii.
Luca 20:32 — La urma tuturor, a murit şi femeia.
Luca 20:33 — Deci, la înviere, nevasta căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toţi şapte au avut -o de nevastă.``
Luca 20:34 — Isus le -a răspuns: ,,Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită;
Luca 20:35 — dar cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi de învierea dintre cei morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita.
Luca 20:36 — Pentrucă nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Şi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.
Luca 20:37 — Dar că morţii înviază, a arătat însuşi Moise, în locul unde este vorba despre ,Rug`, cînd numeşte pe Domnul: ,Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.`
Luca 20:38 — Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sînt vii.``
Luca 20:39 — Unii din cărturari au luat cuvîntul, şi au zis: ,,Învăţătorule, bine ai zis.``
Luca 20:40 — Şi nu mai îndrăzneau să -I mai pună nici o întrebare.
Luca 20:41 — Isus le -a zis: ,,Cum se zice că Hristosul este fiul lui David?
Luca 20:42 — Căci însuş David zice în Cartea Psalmilor: ,Domnul a zis Domnului meu: Şezi la dreapta Mea,
Luca 20:43 — pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale.`
Luca 20:44 — Deci David Îl numeşte Domn; atunci cum este El fiul lui?``
Luca 20:45 — Atunci a zis ucenicilor Săi, în auzul întregului norod:
Luca 20:46 — ,,Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi, şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe; ei umblă după scaunele dintîi în sinagogi, şi după locurile dintîi la ospeţe;
Luca 20:47 — şi casele văduvelor le mănîncă, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osîndă.``
Luca 18:1 — Isus le -a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, şi să nu se lase.
Luca 18:2 — El le -a zis: ,,Într'o cetate era un judecător, care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina.
Luca 18:3 — În cetatea aceea era şi o văduvă, care venea des la el, şi -i zicea: ,Fă-mi dreptate în cearta cu pîrîşul meu.`
Luca 18:4 — Multă vreme n'a voit să -i facă dreptate. Dar în urmă, şi -a zis: ,Măcar că de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez,
Luca 18:5 — totuş, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.`
Luca 18:6 — Domnul a adăogat: ,Auziţi ce zice judecătrul nedrept?
Luca 18:7 — Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, cari strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei?
Luca 18:8 — Vă spun că le va face dreptate în curînd. Dar cînd va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pămînt?``
Luca 18:9 — A mai spus şi pilda aceasta pentru unii cari se încredeau în ei înşişi că sînt neprihăniţi, şi dispreţuiau pe ceilalţi.
Luca 18:10 — ,,Doi oameni s'au suit la Templu să se roage; unul era Fariseu, şi altul vameş.
Luca 18:11 — Fariseul sta în picioare, şi a început să se roage în sine astfel: ,Dumnezeule, Îţi mulţămesc că nu sînt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta.
Luca 18:12 — Eu postesc de două ori pe săptămînă, dau zeciuială din toate veniturile mele.`
Luca 18:13 — Vameşul sta departe, şi nu îndrăznea nici ochii să şi -i ridice spre cer; ci se bătea în piept, şi zicea: ,Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!`
Luca 18:14 — Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s'a pogorît acasă socotit neprihănit decît celalt. Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi oricine se smereşte, va fi înălţat.``
Luca 18:15 — I-au adus şi nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, cînd au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia cari -i aduceau.
Luca 18:16 — Isus a chemat la Sine pe copilaşi, şi a zis: ,,Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu -i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei.
Luca 18:17 — Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea.``
Luca 18:18 — Un fruntaş a întrebat pe Isus: ,,Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa vecinică?``
Luca 18:19 — ,,Pentruce Mă numeşti bun?`` i -a răspuns Isus. ,,Nimeni nu este bun decît Unul singur: Dumnezeu.
Luca 18:20 — Ştii poruncile: ,Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.``
Luca 18:21 — ,,Toate aceste lucruri,`` I -a zis el, ,,le-am păzit din tinereţea mea.``
Luca 18:22 — Cînd a auzit Isus aceste vorbe, i -a zis: ,,Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.``
Luca 18:23 — Cînd a auzit el aceste cuvinte, s'a întristat de tot; căci era foarte bogat.
Luca 18:24 — Isus a văzut că s'a întristat de tot, şi a zis: ,,Cît de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!
Luca 18:25 — Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului, decît să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.``
Luca 18:26 — Cei ce -L ascultau, au zis: ,,Atunci cine poate fi mîntuit?``
Luca 18:27 — Isus a răspuns: ,,Ce este cu neputinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu.``
Luca 18:28 — Atunci Petru a zis: ,,Iată că noi am lăsat totul, şi Te-am urmat.``
Luca 18:29 — Şi Isus le -a zis: ,,Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să-şi fi lăsat casa, sau nevasta, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii, pentru Împărăţia lui Dumnezeu,
Luca 18:30 — şi să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa vecinică.``
Luca 18:31 — Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece, şi le -a zis: ,,Iată că ne suim la Ierusalim, şi tot ce a fost scris prin prooroci despre Fiul omului, se va împlini.
Luca 18:32 — Căci va fi dat în mîna Neamurilor; Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa;
Luca 18:33 — şi, după ce -L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.``
Luca 18:34 — Ei n'au înţeles nimic din aceste lucruri: căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei, şi nu pricepeau ce le spunea Isus.
Luca 18:35 — Pe cînd Se apropia Isus de Ierihon, un orb şedea lîngă drum şi cerşea.
Luca 18:36 — Cînd a auzit norodul trecînd, a întrebat ce este.
Luca 18:37 — I-au spus: ,,Trece Isus din Nazaret.``
Luca 18:38 — Şi el a strigat: ,,Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!``
Luca 18:39 — Ceice mergeau înainte, îl certau să tacă; dar el ţipa şi mai tare: ,,Fiul lui David, ai milă de mine!``
Luca 18:40 — Isus S'a oprit, şi a poruncit să -l aducă la El; şi, după ce s'a apropiat, l -a întrebat:
Luca 18:41 — ,,Ce vrei să-ţi fac?`` ,,Doamne,`` a răspuns el, ,,să-mi capăt vederea.``
Luca 18:42 — Şi Isus i -a zis: ,,Capătă-ţi vederea. Credinţa ta te -a mîntuit.``
Luca 18:43 — Numaidecît, orbul şi -a căpătat vederea, şi a mers după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, cînd a văzut cele întîmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.
Marcu 13:32 — Cît despre ziua aceea, sau ceasul acela, nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.
Marcu 13:33 — Luaţi seama, vegheaţi şi rugaţi-vă; căci nu ştiţi cînd va veni vremea aceea.
Marcu 13:34 — Se va întîmpla ca şi cu un om plecat într'altă ţară, care îşi lasă casa, dă robilor săi putere, arată fiecăruia care este datoria lui, şi porunceşte portarului să vegheze.
Marcu 13:35 — Vegheaţi dar, pentrucă nu ştiţi cînd va veni stăpînul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cîntarea cocoşilor, sau dimineaţa.
Marcu 13:36 — Temeţi-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind.
Marcu 13:37 — Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi!``
Marcu 13:27 — Atunci va trimete pe îngerii Săi, şi va aduna pe cei aleşi din cele patru vînturi, dela marginea pămîntului pînă la marginea cerului.
Marcu 10:8 — Şi cei doi vor fi un singur trup.` Aşa că nu mai sînt doi, ci sînt un singur trup.
Matei 25:14 — Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om, care, cînd era să plece într'o altă ţară, a chemat pe robii săi, şi le -a încredinţat avuţia sa.
Matei 25:15 — Unuia i -a dat cinci talanţi, altuia doi, şi altuia unul: fiecăruia după puterea lui; şi a plecat.
Matei 25:16 — Îndată, cel ce primise cei cinci talanţi, s'a dus, i -a pus în negoţ, şi a cîştigat cu ei alţi cinci talanţi.