Referințe biblice

  1. Psalmul 150:1-6
  2. Psalmul 150:3-4
  3. 1 Samuel 16:23
  4. Isaia 38:20
  5. 1 Corinteni 14:15
  6. Efeseni 5:19
  7. 2 Samuel 6:5
  8. Apocalipsa 5:6-10
  9. 1 Corinteni 14:7
  10. Iacov 5:13
  11. Romani 15:9
  12. 1 Samuel 16:16
  13. Faptele Apostolilor 16:25
  14. Psalmul 45:8
  15. Amos 6:5
  16. Coloseni 3:16
  17. Luca 24:44
  18. Romani 12:1
  19. Romani 3:23
  20. 1 Cronici 23:5
  21. 1 Cronici 2:1-55
  22. 1 Corinteni 14:1-40
  23. Matei 15:9
  24. Ioan 3:16-17

Versete în limba română — Cornilescu — fișierul furnizat

1 Samuel 16:23 — Şi cînd duhul trimes de Dumnezeu venea peste Saul, David lua arfa şi cînta cu mîna lui; Saul răsufla atunci mai uşor, se simţea uşurat, şi duhul cel rău pleca dela el.

Isaia 38:20 — Domnul m'a mîntuit! De aceea, în toate zilele vieţii noastre vom suna din coardele instrumentelor noastre, în Casa Domnului.``

1 Corinteni 14:15 — Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cînta cu duhul, dar voi cînta şi cu mintea.

Efeseni 5:19 — Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cîntări de laudă şi cu cîntări duhovniceşti, şi cîntaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.

2 Samuel 6:5 — David şi toată casa lui Israel cîntau înaintea Domnului cu tot felul de instrumente de lemn de chiparos, cu arfe, cu lăute, cu timpane, cu fluere şi cu ţimbale.

Apocalipsa 5:6 — Şi la mijloc, între scaunul de domnie şi cele patru făpturi vii, şi între bătrîni, am văzut stînd în picioare un Miel. Părea jungheat, şi avea şapte coarne şi şapte ochi, cari sînt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimese în tot pămîntul.

Apocalipsa 5:7 — El a venit, şi a luat cartea din mîna dreaptă a Celuice şedea pe scaunul de domnie.

Apocalipsa 5:8 — Cînd a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrîni s'au aruncat la pămînt înaintea Mielului, avînd fiecare cîte o alăută şi potire de aur, pline cu tămîie, cari sînt rugăciunile sfinţilor.

Apocalipsa 5:9 — Şi cîntau o cîntare nouă, şi ziceau: ,,Vrednic eşti tu să iei cartea şi să -i rupi peceţile: căci ai fost jungheat, şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sîngele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam.

Apocalipsa 5:10 — Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor împărăţi pe pămînt!``

1 Corinteni 14:7 — Chiar şi lucrurile neînsufleţite, cari dau un sunet, fie un fluier sau o alăută: dacă nu dau sunete desluşite, cine va cunoaşte ce se cîntă cu fluierul sau cu alăuta?

Iacob 5:13 — Este vreunul printre voi în suferinţă? Să se roage! Este vreunul cu inimă bună? Să cînte cîntări de laudă!

Romani 15:9 — şi ca Neamurile să slăvească pe Dumnezeu, pentru îndurarea Lui, după cum este scris: ,,De aceea Te voi lăuda printre Neamuri, şi voi cînta Numelui Tău.``

1 Samuel 16:16 — Poruncească numai domnul nostru! Robii tăi sînt înaintea ta. Ei vor căuta un om care să ştie să cînte cu arfa; şi, cînd duhul rău trimes de Dumnezeu, va fi peste tine, el va cînta cu mîna, şi vei fi uşurat.``

Faptele Apostolilor 16:25 — Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau, şi cîntau cîntări de laudă lui Dumnezeu; iar cei închişi îi ascultau.

Amos 6:5 — Aiurează în sunetul alăutei, se cred iscusiţi ca David în instrumentele de muzică.

Coloseni 3:16 — Cuvîntul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cîntări de laudă şi cu cîntări duhovniceşti, cîntînd lui Dumnezeu cu mulţămire în inima voastră.

Luca 24:44 — Apoi le -a zis: ,,Iată ce vă spuneam cînd încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi.``

Romani 12:1 — Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfîntă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.

Romani 3:23 — Căci toţi au păcătuit, şi sînt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.

1 Cronici 23:5 — patru mii să fie portari, şi patru mii să fie însărcinaţi să laude pe Domnul cu instrumentele pe cari le-am făcut ca să -L prea mărim.``

1 Cronici 2:1 — Iată fiii lui Israel: Ruben, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Zabulon,

1 Cronici 2:2 — Dan, Iosif, Beniamin, Neftali, Gad şi Aşer.

1 Cronici 2:3 — Fiii lui Iuda: Er, Onan, Şela; aceşti trei i s'au născut din fata lui Şua, Cananita. Er, întîiul născut al lui Iuda, era rău înaintea Domnului, care l -a omorît.

1 Cronici 2:4 — Tamar, nora lui Iuda, i -a născut pe Pereţ şi Zerah. Toţi fiii lui Iuda au fost cinci.

1 Cronici 2:5 — Fiii lui Pereţ: Heţron şi Hamul.

1 Cronici 2:6 — Fiii lui Zerah: Zimri, Etan, Heman, Calcol şi Dara. De toţi: cinci.

1 Cronici 2:7 — -Fiii lui Carmi au fost: Acar, care a turburat pe Israel cînd a săvîrşit o fărădelege cu privire la lucrurile cari trebuiau nimicite cu desăvîrşire. -

1 Cronici 2:8 — Fiul lui Etan: Azaria.

1 Cronici 2:9 — Fiii cari s'au născut lui Heţron au fost Ierahmeel, Ram şi Chelubai (Caleb).

1 Cronici 2:10 — Ram a născut pe Aminadab. Aminadab a născut pe Nahşon, domnul fiilor lui Iuda.

1 Cronici 2:11 — Nahşon a născut pe Salma. Salma a născut pe Boaz.

1 Cronici 2:12 — Boaz a născut pe Obed. Obed a născut pe Isai.

1 Cronici 2:13 — Isai a născut pe Eliab, întîiul lui născut, pe Abinadab, al doilea, pe Şimea, al treilea,

1 Cronici 2:14 — pe Netaneel, al patrulea, pe Radai, al cincilea,

1 Cronici 2:15 — pe Oţem, al şaselea, pe David, al şaptelea.

1 Cronici 2:16 — Surorile lor erau: Ţeruia şi Abigail. Fiii Ţeruiei au fost: Abişai, Ioab şi Asael, trei.

1 Cronici 2:17 — Abigail a născut pe Amasa; tatăl lui Amasa a fost Ieter, Ismaelitul.

1 Cronici 2:18 — Caleb, fiul lui Heţron, a avut copii cu nevastă-sa Azuba, şi cu Ieriot. Iată fiii pe cari i -a avut cu Azuba: Ieşer, Şobab şi Ardon.

1 Cronici 2:19 — Azuba a murit; şi Caleb a luat pe Efrat, care i -a născut pe Hur.

1 Cronici 2:20 — Hur a născut pe Uri, şi Uri a născut pe Beţaleel. -

1 Cronici 2:21 — În urmă, Heţron a intrat la fiica lui Machir, tatăl lui Galaad, şi avea şasezeci de ani cînd a luat -o; ea i -a născut pe Segub.

1 Cronici 2:22 — Segub a născut pe Iair, care a avut douăzeci şi trei de cetăţi în ţara Galaadului.

1 Cronici 2:23 — Gheşuriţii şi Sirienii le-au luat tîrgurile lui Iair cu Chenatul şi cetăţile cari ţineau de el: şasezeci de cetăţi. Toţi aceştia erau fiii lui Machir, tatăl lui Galaad.

1 Cronici 2:24 — După moartea lui Heţron la Caleb-Efrata, Abia, nevasta lui Heţron, i -a născut pe Aşhur, tatăl lui Tecoa.

1 Cronici 2:25 — Fiii lui Ierahmeel, întîiul născut al lui Heţron, au fost: Ram, întîiul născut, Buna, Oren şi Oţem, născuţi din Ahia.

1 Cronici 2:26 — Ierahmeel a avut o altă nevastă, numită Atara, care a fost mama lui Onam. -

1 Cronici 2:27 — Fiii lui Ram, întîiul născut al lui Ierahmeel, au fost: Maaţ, Iamin şi Echer. -

1 Cronici 2:28 — Fiii lui Onam au fost: Şamai şi Iada. Fiii lui Şamai: Nadab şi Abişur.

1 Cronici 2:29 — Numele nevestei lui Abişur era Abihail, şi ea i -a născut pe Ahban şi Molid.

1 Cronici 2:30 — Fiii lui Nadab: Seled şi Apaim. Seled a murit fără fii.

1 Cronici 2:31 — Fiul lui Apaim: Işei. Fiul lui Işei: Şeşan. Fiul lui Şeşan: Ahlai.

1 Cronici 2:32 — Fiii lui Iada, fratele lui Şamai: Ieter şi Ionatan. Ieter a murit fără fii.

1 Cronici 2:33 — Fiii lui Ionatan: Pelet şi Zaza, -Aceştia sînt fiii lui Ierahmeel. -

1 Cronici 2:34 — Şeşan n'a avut fii, dar a avut fete. Şeşan avea un rob Egiptean numit Iarha.

1 Cronici 2:35 — Şi Şeşan a dat pe fiică-sa de nevastă robului său Iarha; ea i -a născut pe Atai.

1 Cronici 2:36 — Atai a născut pe Natan; Natan a născut pe Zabad;

1 Cronici 2:37 — Zabad a născut pe Eflal; Eflal a născut pe Obed;

1 Cronici 2:38 — Obed a născut pe Iehu; Iehu a născut pe Azaria;

1 Cronici 2:39 — Azaria a născut pe Haleţ; Haleţ a născut pe Elasa.

1 Cronici 2:40 — Elasa a născut pe Sismai; Sismai a născut pe Şalum;

1 Cronici 2:41 — Şalum a născut pe Iecamia; Iecamia a născut pe Elişama.

1 Cronici 2:42 — Fiii lui Caleb, fratele lui Ierahmeel: Meşa, întîiul său născut, care a fost tatăl lui Zif, şi fiii lui Mareşa, tatăl lui Hebron.

1 Cronici 2:43 — Fiii lui Hebron: Core, Tapuah, Rechem şi Şema.

1 Cronici 2:44 — Şema a născut pe Raham, tatăl lui Iorcheam. Rechem a născut pe Şamai.

1 Cronici 2:45 — Fiul lui Şamai: Maon; şi Maon, tatăl lui Bet-Ţur.

1 Cronici 2:46 — Efa, ţiitoarea lui Caleb, a născut pe Haran, Moţa şi Gazez. Haran a născut pe Gazez.

1 Cronici 2:47 — Fiii lui Iahdai: Reghem, Iotam, Gheşan, Pelet, Efa şi Şaaf.

1 Cronici 2:48 — Maaca, ţiitoarea lui Caleb, a născut pe Şeber şi Tirhana.

1 Cronici 2:49 — Ea a mai născut pe Şaaf, tatăl lui Madmana, şi pe Şeva, tatăl lui Macbena şi tatăl lui Ghibea. Fata lui Caleb era Acsa.

1 Cronici 2:50 — Aceştia au fost fiii lui Caleb: Şobal, fiul lui Hur, întîiul născut al Efratei, şi tatăl lui Chiriat-Iearim;

1 Cronici 2:51 — Salma, tatăl lui Betleem; Haref, tatăl lui Bet-Gader.

1 Cronici 2:52 — Fiii lui Şobal, tatăl lui Chiriat-Iearim, au fost: Haroe, Haţi-Hamenuhot.

1 Cronici 2:53 — Familiile lui Chiriat-Iearim au fost: Ietriţii, Putiţii, Şumatiţii şi Mişraiţii; din aceste familii au ieşit Ţoreatiţii şi Eştaoliţii.

1 Cronici 2:54 — Fiii lui Salma: Betleem şi Netofatiţii, Atrot-Bet-Ioab, Haţi-Hamanahti, Ţoreiţii;

1 Cronici 2:55 — şi familiile cărturarilor cari locuiau la Iaebeţ, Tireatiţii, Şimeatiţii şi Sucatiţii. Aceştia sînt Cheniţii, ieşiţi din Hamat, tatăl casei lui Recab.

1 Corinteni 14:1 — Urmăriţi dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti, dar mai ales să proorociţi.

1 Corinteni 14:2 — În adevăr, cine vorbeşte în altă limbă, nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu -l înţelege, şi, cu duhul, el spune taine.

1 Corinteni 14:3 — Cine prooroceşte, dimpotrivă, vorbeşte oamenilor, spre zidire, sfătuire şi mîngîiere.

1 Corinteni 14:4 — Cine vorbeşte în altă limbă, se zideşte pe sine însuş; dar cine prooroceşte, zideşte sufleteşte Biserica.

1 Corinteni 14:5 — Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi, dar mai ales să proorociţi. Cine prooroceşte, este mai mare decît cine vorbeşte în alte limbi; afară numai dacă tîlmăceşte aceste limbi, pentruca să capete Biserica zidire sufletească.

1 Corinteni 14:6 — În adevăr, fraţilor, de ce folos v'aş fi eu, dacă aş veni la voi vorbind în alte limbi, şi dacă cuvîntul meu nu v'ar aduce nici descoperire, nici cunoştinţă, nici proorocie, nici învăţătură?

1 Corinteni 14:8 — Şi dacă trîmbiţa dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă?

1 Corinteni 14:9 — Tot aşa şi voi, dacă nu rostiţi cu limba o vorbă înţeleasă, cum se va pricepe ce spuneţi? Atunci parcă aţi vorbi în vînt.

1 Corinteni 14:10 — Sînt multe feluri de limbi în lume, totuş niciuna din ele nu este fără sunete înţelese.

1 Corinteni 14:11 — Dar dacă nu cunosc înţelesul sunetului, voi fi un străin pentru cel ce vorbeşte, şi cel ce vorbeşte, va fi un străin pentru mine.

1 Corinteni 14:12 — Tot aşa şi voi, fiindcă rîvniţi după daruri duhovniceşti, să căutaţi să le aveţi din belşug, în vederea zidirii sufleteşti a Bisericii.

1 Corinteni 14:13 — De aceea, cine vorbeşte în altă limbă, să se roage să aibă şi darul s'o tălmăcească.

1 Corinteni 14:14 — Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod.

1 Corinteni 14:16 — Altmintrelea, dacă aduci mulţămiri cu duhul, cum va răspunde ,,Amin`` la mulţămirile, pe cari le aduci tu, cel lipsit de daruri, cînd el nu ştie ce spui?

1 Corinteni 14:17 — Negreşit, tu mulţămeşti lui Dumnezeu foarte frumos, dar celălalt nu rămîne zidit sufleteşte.

1 Corinteni 14:18 — Mulţămesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decît voi toţi.

1 Corinteni 14:19 — Dar în Biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înţelese, ca să învăţ şi pe alţii, decît să spun zece mii de cuvinte în altă limbă.

1 Corinteni 14:20 — Fraţilor, nu fiţi copii la minte; ci, la răutate, fiţi prunci; iar la minte, fiţi oameni mari.

1 Corinteni 14:21 — În Lege este scris: ,,Voi vorbi norodului acestuia prin altă limbă şi prin buze străine; şi nici aşa nu Mă vor asculta, zice Domnul.``

1 Corinteni 14:22 — Prin urmare, limbile sînt un semn nu pentru cei credincioşi, ci pentru cei necredincioşi. Proorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei credincioşi.

1 Corinteni 14:23 — Deci, dacă s'ar aduna toată Biserica la un loc, şi toţi ar vorbi în alte limbi, şi ar intra şi de cei fără daruri, sau necredincioşi, n'ar zice ei că sînteţi nebuni?

1 Corinteni 14:24 — Dar dacă toţi proorocesc, şi intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredinţat de toţi, este judecat de toţi.

1 Corinteni 14:25 — Tainele inimii lui sînt descoperite, aşa că va cădea cu faţa la pămînt, se va închina lui Dumnezeu, şi va mărturisi că, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru.

1 Corinteni 14:26 — Ce este de făcut atunci, fraţilor? Cînd vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cîntare, altul o învăţătură, altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească.

1 Corinteni 14:27 — Dacă sînt unii, cari vorbesc în altă limbă, să vorbească numai cîte doi sau cel mult trei, fiecare la rînd: şi unul să tălmăcească.

1 Corinteni 14:28 — Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în Biserică, şi să-şi vorbească numai lui însuş şi lui Dumnezeu.

1 Corinteni 14:29 — Cît despre prooroci, să vorbească doi sau trei, şi ceilalţi să judece.

1 Corinteni 14:30 — Şi dacă este făcută o descoperire unuia care şade jos, cel dintîi să tacă.

1 Corinteni 14:31 — Fiindcă puteţi să proorociţi toţi, dar unul după altul, pentruca toţi să capete învăţătură şi toţi să fie îmbărbătaţi.

1 Corinteni 14:32 — Duhurile proorocilor sînt supuse proorocilor;

1 Corinteni 14:33 — căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorînduielii, ci al păcii, ca în toate Bisericile sfinţilor.

1 Corinteni 14:34 — Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvîntul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea.

1 Corinteni 14:35 — Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă; căci este ruşine pentru o femeie să vorbească în Biserică.

1 Corinteni 14:36 — Ce? Dela voi a pornit Cuvîntul lui Dumnezeu? Sau numai pînă la voi a ajuns el?

1 Corinteni 14:37 — Dacă crede cineva că este prooroc sau însuflat de Dumnezeu, să înţeleagă că ce vă scriu eu, este o poruncă a Domnului.

1 Corinteni 14:38 — Şi dacă cineva nu înţelege, să nu înţeleagă!

1 Corinteni 14:39 — Astfel, deci, fraţilor, rîvniţi după proorocire, fără să împedecaţi vorbirea în alte limbi.

1 Corinteni 14:40 — Dar toate să se facă în chip cuviincios şi cu rînduială.

Matei 15:9 — De geaba Mă cinstesc ei, învăţînd ca învăţături nişte porunci omeneşti.``

Ioan 3:16 — Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.

Ioan 3:17 — Dumnezeu, în adevăr, n'a trimes pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mîntuită prin El.

Înapoi la toate temele biblice