Referințe biblice
- Geneza 6:3
- Geneza 7:11
- Geneza 7:1-24
- 2 Petru 2:5
- 1 Petru 3:20
- Geneza 6:1-22
- Evrei 11:7
- Geneza 9:12-17
- Geneza 8:11
- Geneza 8:2
- Geneza 7:20
- Geneza 7:11-12
- Geneza 7:4
- Geneza 6:22
- Geneza 6:13
- Geneza 2:5
- Geneza 2:1-25
- Geneza 1:1-31
- Luca 17:1-37
- Isaia 29:1-24
- Isaia 11:6-9
- Geneza 10:25
- Geneza 10:1-32
- Geneza 9:1-3
- Geneza 8:20
- Geneza 8:14
- Geneza 8:13
- Geneza 8:9
- Geneza 8:6-12
- Geneza 8:5
- Geneza 8:4
- Geneza 8:1
- Geneza 7:24
- Geneza 7:23
- Geneza 7:21-24
- Geneza 7:19
- Geneza 7:17
- Geneza 7:16
- Geneza 7:12
- Geneza 7:10
- Geneza 7:1
- Geneza 6:15
- Geneza 6:5
- Geneza 6:5-7
- Geneza 5:1-32
- Geneza 1:29-30
- Geneza 1:7
- Geneza 1:6-8
- Geneza 1:6
- Geneza 1:2
- Ioan 3:16-17
Versete în limba română — Cornilescu — fișierul furnizat
Geneza 6:3 — Atunci Domnul a zis: ,,Duhul Meu nu va rămînea pururea în om, căci şi omul nu este decît carne păcătoasă: totuş zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.``
Geneza 7:11 — În anul al şasesutelea al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a şaptesprezecea a lunii, în ziua aceea, s'au rupt toate izvoarele Adîncului celui mare şi s'au deschis stăvilarele cerurilor.
Geneza 7:1 — Domnul a zis lui Noe: ,,Intră în corabie, tu şi toată casa ta; căci te-am văzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni.
Geneza 7:2 — Ia cu tine cîte şapte perechi din toate dobitoacele curate, cîte o parte bărbătească şi cîte o parte femeiască; o pereche din dobitoacele care nu sînt curate, cîte o parte bărbătească şi cîte o parte femeiască;
Geneza 7:3 — şi cîte şapte perechi de asemenea, din pasările cerului, cîte o parte bărbătească şi cîte o parte femeiască, pentru ca să le ţii vie sămînţa pe toată faţa pămîntului.
Geneza 7:4 — Căci după şapte zile, voi face să ploaie pe pămînt patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; şi voi şterge astfel de pe faţa pămîntului toate făpturile pe cari le-am făcut.``
Geneza 7:5 — Noe a făcut tot ce -i poruncise Domnul.
Geneza 7:6 — Noe era de şase sute de ani, cînd a venit potopul pe pămînt.
Geneza 7:7 — Şi Noe a intrat în corabie cu fiii săi, cu nevastă-sa şi cu nevestele fiilor săi, din pricina apelor potopului.
Geneza 7:8 — Din dobitoacele curate şi din dobitoacele necurate, din păsări şi din tot ce se tîrăşte pe pămînt,
Geneza 7:9 — au intrat în corabie la Noe, două cîte două, cîte o parte bărbătească şi cîte o parte femeiască, aşa cum poruncise Dumnezeu lui Noe.
Geneza 7:10 — După cele şapte zile, au venit apele potopului pe pămînt.
Geneza 7:12 — Ploaia a căzut pe pămînt patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.
Geneza 7:13 — În aceeaş zi au intrat în corabie: Noe, Sem, Ham şi Iafet, fiii lui Noe, nevasta lui Noe şi cele trei neveste ale fiilor lui cu ei:
Geneza 7:14 — ei, şi toate fiarele cîmpului, după soiul lor, toate vitele după soiul lor, toate tîrîtoarele cari se tîrăsc pe pămînt după soiul lor, toate păsările după soiul lor, toate păsărelele, tot ce are aripi.
Geneza 7:15 — Au intrat în corabie la Noe, două cîte două, din orice făptură care are suflare de viaţă.
Geneza 7:16 — Cele cari au intrat, erau cîte o parte bărbătească şi cîte o parte femeiască, din orice făptură, după cum poruncise Dumnezeu lui Noe. Apoi Domnul a închis uşa după el.
Geneza 7:17 — Potopul a fost patruzeci de zile pe pămînt. Apele au crescut şi au ridicat corabia, şi ea s'a înălţat deasupra pămîntului.
Geneza 7:18 — Apele au ajuns mari şi au crescut foarte mult pe pămînt, şi corabia plutea pe deasupra apelor.
Geneza 7:19 — Apele au ajuns din ce în ce mai mari şi toţi munţii înalţi, cari sînt supt cerul întreg, au fost acoperiţi.
Geneza 7:20 — Cu cincisprezece coţi s'au înălţat apele deasupra munţilor, cari au fost acoperiţi.
Geneza 7:21 — Şi a pierit orice făptură care se mişca pe pămînt, atît păsările cît şi vitele şi fiarele, tot ce se tîra pe pămînt, şi toţi oamenii.
Geneza 7:22 — Tot ce răsufla, tot ce avea suflare de duh de viaţă în nări, tot ce era pe pămîntul uscat, a murit.
Geneza 7:23 — Toate făpturile cari erau pe faţa pămîntului au fost nimicite, dela om pînă la vite, pînă lă tîrîtoare şi pînă la păsările cerului: au fost nimicite de pe pămînt. N'a rămas decît Noe şi ce era cu el în corabie.
Geneza 7:24 — Apele au fost mari pe pămînt o sută cincizeci de zile.
2 Petru 2:5 — dacă n'a cruţat El lumea veche, ci a scăpat pe Noe, acest propovăduitor al neprihănirii, împreună cu alţi şapte inşi, cînd a trimes potopul peste o lume de nelegiuiţi;
1 Petru 3:20 — cari fuseseră răzvrătite odinioară, cînd îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, cînd se făcea corabia, în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt.
Geneza 6:1 — Cînd au început oamenii să se înmulţească pe faţa pămîntului, şi li s'au născut fete,
Geneza 6:2 — fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe cari şi le-au ales.
Geneza 6:4 — Uriaşii erau pe pămînt în vremurile acelea, şi chiar şi după ce s'au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor, şi le-au născut ele copii: aceştia erau vitejii cari au fost în vechime, oameni cu nume.
Geneza 6:5 — Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pămînt, şi că toate întocmirile gîndurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.
Geneza 6:6 — I -a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pămînt, şi S'a mîhnit în inima Lui.
Geneza 6:7 — Şi Domnul a zis: ,,Am să şterg de pe faţa pămîntului pe omul pe care l-am făcut, dela om pînă la vite, pînă la tîrîtoare, şi pînă la păsările cerului; căci Îmi pare rău că i-am făcut.``
Geneza 6:8 — Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului.
Geneza 6:9 — Iată cari sînt urmaşii lui Noe. Noe era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu.
Geneza 6:10 — Noe a născut trei fii: Sem, Ham şi Iafet.
Geneza 6:11 — Pămîntul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pămîntul era plin de silnicie.
Geneza 6:12 — Dumnezeu S'a uitat spre pămînt, şi iată că pămîntul era stricat; căci orice făptură îşi stricase calea pe pămînt.
Geneza 6:13 — Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: ,,Sfîrşitul oricărei făpturi este hotărît înaintea Mea, fiindcă au umplut pămîntul de silnicie; iată, am să -i nimicesc împreună cu pămîntul.
Geneza 6:14 — Fă-ţi o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s'o împarţi în cămăruţe, şi s'o tencuieşti cu smoală pe dinlăuntru şi pe dinafară.
Geneza 6:15 — Iată cum s'o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime.
Geneza 6:16 — Să faci corăbiei o fereastră, sus, lată de un cot; uşa s'o pui în laturea corăbiei; şi să faci un rînd de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus.
Geneza 6:17 — Şi, iată că Eu am să fac să vină un potop de ape pe pămînt, ca să nimicească orice făptură de supt cer, care are suflare de viaţă; tot ce este pe pămînt va pieri.
Geneza 6:18 — Dar cu tine fac un legămînt; să intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevastă-ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine.
Geneza 6:19 — Din tot ce trăieşte, din orice făptură, să iei în corabie cîte două din fiecare soi, ca să le ţii vii cu tine: să fie o parte bărbătească şi o parte femeiască.
Geneza 6:20 — Din păsări după soiul lor, din vite după soiul lor, şi din toate tîrîtoarele de pe pămînt după soiul lor, să vină la tine înlăuntru cîte două din fiecare soi, ca să le ţii cu viaţă.
Geneza 6:21 — Şi tu, ia-ţi din toate bucatele cari se mănîncă, şi fă-ţi merinde din ele, ca să-ţi slujească de hrană ţie şi lor.``
Geneza 6:22 — Aşa a şi făcut Noe: a făcut tot ce -i poruncise Dumnezeu.
Evrei 11:7 — Prin credinţă Noe, cînd a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri cari încă nu se vedeau, şi, plin de o teamă sfîntă, a făcut un chivot ca să-şi scape casa; prin ea, el a osîndit lumea, şi a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă prin credinţă.
Geneza 9:12 — Şi Dumnezeu a zis: ,,Iată semnul legămîntului pe care -l fac între Mine şi voi, şi între toate vieţuitoarele cari sînt cu voi, pentru toate neamurile de oameni în veci:
Geneza 9:13 — curcubeul Meu, pe care l-am aşezat în nor, el va sluji ca semn al legămîntului dintre Mine şi pămînt.
Geneza 9:14 — Cînd voi strînge nori deasupra pămîntului, curcubeul se va arăta în nor;
Geneza 9:15 — şi Eu Îmi voi aduce aminte de legămîntul dintre Mine şi voi şi dintre toate vieţuitoarele de orice trup; şi apele nu se vor mai face un potop, ca să nimicească orice făptură.
Geneza 9:16 — Curcubeul va fi în nor; şi Eu Mă voi uita la el, ca să-Mi aduc aminte de legămîntul cel vecinic dintre Dumnezeu şi toate vieţuitoarele de orice trup de pe pămînt``.
Geneza 9:17 — Şi Dumnezeu a zis lui Noe: ,,Acesta este semnul legămîntului pe care l-am făcut între Mine şi orice făptură de pe pămînt.``
Geneza 8:11 — Porumbelul s'a întors la el spre seară; şi iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curînd. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pămînt.
Geneza 8:2 — Izvoarele Adîncului şi stăvilarele cerurilor au fost închise, şi ploaia din cer a fost oprită.
Geneza 2:5 — În ziua cînd a făcut Domnul Dumnezeu un pămînt şi ceruri, nu era încă pe pămînt nici un copăcel de cîmp şi nici o iarbă de pe cîmp nu încolţea încă: fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pămînt şi nu era nici un om ca să lucreze pămîntul.
Geneza 2:1 — Astfel au fost sfîrşite cerurile şi pămîntul, şi toată oştirea lor.
Geneza 2:2 — În ziua a şaptea Dumnezeu Şi -a sfîrşit lucrarea, pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S'a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.
Geneza 2:3 — Dumnezeu a binecuvîntat ziua a şaptea şi a sfinţit -o, pentrucă în ziua aceasta S'a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise şi o făcuse.
Geneza 2:4 — Iată istoria cerurilor şi a pămîntului, cînd au fost făcute.
Geneza 2:6 — Ci un abur se ridica de pe pămînt şi uda toată faţa pămîntului.
Geneza 2:7 — Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărîna pămîntului, i -a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s'a făcut astfel un suflet viu.
Geneza 2:8 — Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; şi a pus acolo pe omul pe care -l întocmise.
Geneza 2:9 — Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pămînt tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mîncare, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.
Geneza 2:10 — Un rîu ieşea din Eden şi uda grădina; şi de acolo se împărţea şi se făcea patru braţe.
Geneza 2:11 — Numele celui dintîi este Pison; el înconjoară toată ţara Havila, unde se găseşte aur.
Geneza 2:12 — Aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găseşte şi bedelion şi piatră de onix.
Geneza 2:13 — Numele rîului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată ţara Cuş.
Geneza 2:14 — Numele celui de al treilea este Hidechel: el curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea rîu este Eufratul.
Geneza 2:15 — Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l -a aşezat în grădina Edenului, ca s'o lucreze şi s'o păzească.
Geneza 2:16 — Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: ,,Poţi să mănînci după plăcere din orice pom din grădină;
Geneza 2:17 — dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănînci, căci în ziua în care vei mînca din el, vei muri negreşit.``
Geneza 2:18 — Domnul Dumnezeu a zis: ,,Nu este bine ca omul să fie singur; am să -i fac un ajutor potrivit pentru el.``
Geneza 2:19 — Domnul Dumnezeu a făcut din pămînt toate fiarele cîmpului şi toate păsările cerului; şi le -a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care -l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela -i era numele.
Geneza 2:20 — Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor cîmpului; dar, pentru om, nu s'a găsit niciun ajutor, care să i se potrivească.
Geneza 2:21 — Atunci Domnul Dumnezeu a trimes un somn adînc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei.
Geneza 2:22 — Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus -o la om.
Geneza 2:23 — Şi omul a zis: ,,Iată în sfîrşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentrucă a fost luată din om.``
Geneza 2:24 — Deaceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.
Geneza 2:25 — Omul şi nevasta lui erau amîndoi goi, şi nu le era ruşine.
Geneza 1:1 — La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pămîntul.
Geneza 1:2 — Pămîntul era pustiu şi gol; peste faţa adîncului de ape era întunerec, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor.
Geneza 1:3 — Dumnezeu a zis: ,,Să fie lumină!`` Şi a fost lumină.
Geneza 1:4 — Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întunerec.
Geneza 1:5 — Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunerecul l -a numit noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întîi.
Geneza 1:6 — Dumnezeu a zis: ,,Să fie o întindere între ape, şi ea să despartă apele de ape.``
Geneza 1:7 — Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit apele cari sînt dedesuptul întinderii de apele cari sînt deasupra întinderii. Şi aşa a fost.
Geneza 1:8 — Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.
Geneza 1:9 — Dumnezeu a zis: ,,Să se strîngă la un loc apele cari sînt dedesuptul cerului, şi să se arate uscatul!`` Şi aşa a fost.
Geneza 1:10 — Dumnezeu a numit uscatul pămînt, iar grămada de ape a numit -o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
Geneza 1:11 — Apoi Dumnezeu a zis: ,,Să dea pămîntul verdeaţă, iarbă cu sămînţă, pomi roditori, cari să facă rod după soiul lor şi cari să aibă în ei sămînţa lor pe pămînt.`` Şi aşa a fost.
Geneza 1:12 — Pămîntul a dat verdeaţă, iarbă cu sămînţă după soiul ei, şi pomi cari fac rod şi cari îşi au sămînţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
Geneza 1:13 — Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia.
Geneza 1:14 — Dumnezeu a zis: ,,Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne cari să arate vremile, zilele şi anii;
Geneza 1:15 — şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pămîntul.`` Şi aşa a fost.
Geneza 1:16 — Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpînească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpînească noaptea; a făcut şi stelele.
Geneza 1:17 — Dumnezeu i -a aşezat în întinderea cerului, ca să lumineze pămîntul,
Geneza 1:18 — să stăpînească ziua şi noaptea, şi să despartă lumina de întunerec. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
Geneza 1:19 — Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.
Geneza 1:20 — Dumnezeu a zis: ,,Să mişune apele de vieţuitoare, şi să sboare păsări deasupra pămîntului pe întinderea cerului.``
Geneza 1:21 — Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele cari se mişcă şi de cari mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune.
Geneza 1:22 — Dumnezeu le -a binecuvîntat, şi a zis: ,,Creşteţi, înmulţiţi-vă, şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pămînt``.
Geneza 1:23 — Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea.
Geneza 1:24 — Dumnezeu a zis: ,,Să dea pămîntul vieţuitoare după soiul lor, vite, tîrîtoare şi fiare pămînteşti, după soiul lor.`` Şi aşa a fost.
Geneza 1:25 — Dumnezeu a făcut fiarele pămîntului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate tîrîtoarele pămîntului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune.
Geneza 1:26 — Apoi Dumnezeu a zis: ,,Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpînească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pămîntul şi peste toate tîrîtoarele cari se mişcă pe pămînt.``
Geneza 1:27 — Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l -a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i -a făcut.
Geneza 1:28 — Dumnezeu i -a binecuvîntat, şi Dumnezeu le -a zis: ,,Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pămîntul, şi supuneţi -l; şi stăpîniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pămînt.``
Geneza 1:29 — Şi Dumnezeu a zis: ,,Iată că v'am dat orice iarbă care face sămînţă şi care este pe faţa întregului pămînt, şi orice pom, care are în el rod cu sămînţă: aceasta să fie hrana voastră.``
Geneza 1:30 — Iar tuturor fiarelor pămîntului, tuturor păsărilor cerului, şi tuturor vietăţilor cari se mişcă pe pămînt, cari au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde.`` Şi aşa a fost.
Geneza 1:31 — Dumnezeu S'a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.
Luca 17:1 — Isus a zis ucenicilor Săi: ,,Este cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de acela prin care vin!
Luca 17:2 — Ar fi mai de folos pentru el să i se lege o piatră de moară de gît, şi să fie aruncat în mare, decît să facă pe unul din aceşti micuţi să păcătuiască.
Luca 17:3 — Luaţi seama la voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră -l! Şi dacă -i pare rău, iartă -l!
Luca 17:4 — Şi chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi, şi de şapte ori pe zi se întoarce la tine şi zice: ,Îmi pare rău!` -să -l ierţi.
Luca 17:5 — Apostolii au zis Domnului: ,,Măreşte-ne credinţa!``
Luca 17:6 — Şi Domnul a zis: ,,Dacă aţi avea credinţă cît un grăunte de muştar, aţi zice dudului acestuia: ,Desrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare`, şi v'ar asculta.
Luca 17:7 — Cine dintre voi, dacă are un rob, care ară sau paşte oile, îi va zice, cînd vine dela cîmp: ,,Vino îndată, şi şezi la masă?``
Luca 17:8 — Nu -i va zice mai degrabă: ,,Găteşte-mi să mănînc, încinge-te, şi slujeşte-mi pînă voi mînca şi voi bea eu; după aceea, vei mînca şi vei bea şi tu?``
Luca 17:9 — Va rămînea el îndatorat faţă de robul acela, pentrucă robul a făcut ce -i fusese poruncit? Nu cred.
Luca 17:10 — Tot aşa şi voi, dupăce veţi face tot ce vi s'a poruncit, să ziceţi: ,,Sîntem nişte robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem.``
Luca 17:11 — Isus mergea spre Ierusalim, şi a trecut printre Samaria şi Galilea.
Luca 17:12 — Pe cînd intra într'un sat, L-au întîmpinat zece leproşi. Ei au stătut departe,
Luca 17:13 — şi-au ridicat glasul, şi au zis: ,,Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!``
Luca 17:14 — Cînd i -a văzut Isus, le -a zis: ,,Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!`` Şi pe cînd se duceau, au fost curăţiţi.
Luca 17:15 — Unul din ei, cînd s'a văzut vindecat, s'a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare.
Luca 17:16 — S'a aruncat cu faţa la pămînt la picioarele lui Isus, şi I -a mulţămit. Era Samaritean.
Luca 17:17 — Isus a luat cuvîntul, şi a zis: ,,Oare n'au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă, unde sînt?
Luca 17:18 — Nu s'a găsit decît străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?``
Luca 17:19 — Apoi i -a zis: ,,Scoală-te şi pleacă; credinţa ta te -a mîntuit.``
Luca 17:20 — Fariseii au întrebat pe Isus cînd va veni Împărăţia lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le -a zis: ,,Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să izbească privirile.
Luca 17:21 — Nu se va zice: ,Uite -o aici`, sau: ,Uite -o acolo!` Căci iată că Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru.``
Luca 17:22 — Şi a zis ucenicilor: ,,Vor veni zile cînd veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului omului, şi n'o veţi vedea.
Luca 17:23 — Vi se va zice: ,Iată -L aici, iată -L acolo!` Să nu vă duceţi, nici să nu -i urmaţi.
Luca 17:24 — Căci, cum iese fulgerul şi luminează dela o margine a cerului pînă la cealaltă, aşa va fi şi Fiul omului în ziua Sa.
Luca 17:25 — Dar mai întîi trebuie să sufere multe, şi să fie lepădat de neamul acesta.
Luca 17:26 — Ce s'a întîmplat în zilele lui Noe, se va întîmpla la fel şi în zilele Fiului omului:
Luca 17:27 — mîncau, beau, se însurau şi se măritau pînă în ziua cînd a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i -a prăpădit pe toţi.
Luca 17:28 — Ce s'a întîmplat în zilele lui Lot, se va întîmpla aidoma: oamenii mîncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau;
Luca 17:29 — dar, în ziua cînd a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer, şi i -a pierdut pe toţi.
Luca 17:30 — Tot aşa va fi şi în ziua cînd Se va arăta Fiul omului.
Luca 17:31 — În ziua aceea, cine va fi pe acoperişul casei, şi îşi va avea vasele în casă, să nu se pogoare să le ia; şi cine va fi pe cîmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă.
Luca 17:32 — Aduceţi-vă aminte de nevasta lui Lot.
Luca 17:33 — Oricine va căuta să-şi scape viaţa, o va pierde; şi oricine o va pierde, o va găsi.
Luca 17:34 — Vă spun că, în noaptea aceea, doi inşi vor fi în acelaş pat, unul va fi luat şi altul va fi lăsat;
Luca 17:35 — două femei vor măcina împreună: una va fi luată, şi alta va fi lăsată.
Luca 17:36 — Doi bărbaţi vor fi la cîmp: unul va fi luat şi altul va fi lăsat.``
Luca 17:37 — Ucenicii L-au întrebat: ,,Unde, Doamne?`` Iar El a răspuns: ,,Unde va fi trupul acolo se vor strînge vulturii.``
Isaia 29:1 — Vai de Ariel (Leul lui Dumnezeu), de Ariel! Cetatea în care a tăbărît David! ,,Adăugaţi an la an, şi lăsaţi sărbătorile să-şi facă ocolul lor.
Isaia 29:2 — Apoi voi împresura pe Ariel; plînsete şi gemete vor fi în ea şi cetatea va fi ca un Ariel pentru Mine.
Isaia 29:3 — Căci te voi împresura de toate părţile, te voi înconjura cu cete de străjeri, şi voi ridica întărituri de şanţuri împotriva ta.
Isaia 29:4 — Vei fi doborît la pămînt şi de acolo vei vorbi, şi din ţărînă ţi se vor auzi vorbele. Glasul tău va ieşi din pămînt ca al unei năluci, şi din ţărînă îţi vei şopti cuvintele.
Isaia 29:5 — Dar mulţimea vrăjmaşilor tăi va fi ca o pulbere măruntă, şi mulţimea asupritorilor va fi ca pleava care sboară, şi aceasta deodată, într'o clipă.``
Isaia 29:6 — Dela Domnul oştirilor va veni pedeapsa, cu tunete, cutremure de pămînt şi pocnet puternic, cu vijelie şi furtună, şi cu flacăra unui foc mistuitor.
Isaia 29:7 — Şi, ca un vis, ca o vedenie de noapte, aşa va fi mulţimea neamurilor cari vor lupta împotriva lui Ariel, aşa vor fi cei ce se vor bate împotriva lui şi cetăţuiei lui, strîngîndu -l de aproape.
Isaia 29:8 — După cum cel flămînd visează că mănîncă, şi se trezeşte cu stomahul gol, şi, după cum cel însetat visează că bea, şi se trezeşte stors de puteri şi cu setea nestîmpărată: tot aşa va fi şi cu mulţimea neamurilor cari vor veni să lupte împotriva muntelui Sionului.
Isaia 29:9 — ,,Rămîneţi încremeniţi şi uimiţi! Închideţi ochii şi fiţi orbi!`` ,,Ei sînt beţi; dar nu de vin; se clatină, dar nu din pricina băuturilor tari.
Isaia 29:10 — Ci pentrucă Domnul a turnat peste voi un duh de adormire; v'a închis ochii, proorocilor, şi v'a acoperit capetele, văzătorilor.
Isaia 29:11 — De aceea toată descoperirea dumnezeiască a ajuns pentru voi ca vorbele unei cărţi pecetluite. Dacă o dai cuiva care ştie să citească, şi -i zici; ,Ia citeşte!` El răspunde: ,Nu pot, căci este pecetluită!`
Isaia 29:12 — Sau dacă dai cartea unuia care nu ştie să citească şi -i zici: ,Ia citeşte!` El răspunde: ,Nu ştiu să citesc.``
Isaia 29:13 — Domnul zice: ,,Cînd se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine, şi frica pe care o are de Mine, nu este decît o învăţătură de datină omenească.
Isaia 29:14 — De aceea voi lovi iarăş pe poporul acesta cu semne şi minuni din ce în ce mai minunate, aşa că înţelepciunea înţelepţilor lui va pieri, şi priceperea oamenilor lui pricepuţi se va face nevăzută.``
Isaia 29:15 — Vai de ceice îşi ascund planurile dinaintea Domnului, cari îşi fac faptele în întunerec, şi zic: ,,Cine ne vede şi cine ne ştie?``
Isaia 29:16 — Stricaţi ce sînteţi! Oare olarul trebuie privit ca lutul, sau poate lucrarea să zică despre lucrător: ,,Nu m'a făcut el?`` Sau poate vasul să zică despre olar: ,,El nu se pricepe?``
Isaia 29:17 — Peste puţină vreme, Libanul se va preface în pomăt, şi pomătul va fi socotit ca o pădure!
Isaia 29:18 — În ziua aceea, surzii vor auzi cuvintele cărţii, şi ochii orbilor, izbăviţi de negură şi întunerec, vor vedea.
Isaia 29:19 — Cei nenorociţi se vor bucura tot mai mult în Domnul, şi săracii se vor veseli de Sfîntul lui Israel.
Isaia 29:20 — Căci asupritorul nu va mai fi, batjocoritorul va pieri, şi toţi ceice pîndeau nelegiuirea vor fi nimiciţi:
Isaia 29:21 — ceice osîndeau pe alţii la judecată, întindeau curse cui îi înfruntau la poarta cetăţii, şi năpăstuiau fără temei pe cel nevinovat.
Isaia 29:22 — De aceea aşa vorbeşte Domnul către casa lui Iacov, El, care a răscumpărat pe Avraam: ,,Acum Iacov nu va mai roşi de ruşine, şi nu i se va mai îngălbeni faţa acum.
Isaia 29:23 — Căci cînd vor vedea ei, cînd vor vedea copiii lor, în mijlocul lor, lucrarea mînilor Mele, Îmi vor sfinţi Numele; vor sfinţi pe Sfîntul lui Iacov, şi se vor teme de Dumnezeul lui Israel.
Isaia 29:24 — Cei rătăciţi cu duhul vor căpăta pricepere, şi ceice cîrteau vor lua învăţătură.``
Isaia 11:6 — Atunci lupul va locui împreună cu mielul, şi pardosul se va culca împreună cu iedul; viţelul, puiul de leu, şi vitele îngrăşate, vor fi împreună, şi le va mîna un copilaş;
Isaia 11:7 — vaca şi ursoaica vor paşte la un loc, şi puii lor se vor culca împreună. Leul va mînca paie ca boul,
Isaia 11:8 — pruncul de ţîţă se va juca la gura bortei năpîrcii, şi copilul înţărcat va băga mîna în vizunia basilicului.
Isaia 11:9 — Nu se va face nici un rău şi nici o pagubă pe tot muntele Meu cel sfînt; căci pămîntul va fi plin de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării de apele cari -l acopăr.
Geneza 10:25 — Lui Eber i s'au născut doi fii: numele unuia era Peleg, numit aşa pentru că pe vremea lui s'a împărţit pămîntul; iar numele fratelui său era Ioctan.
Geneza 10:1 — Iată spiţa neamului fiilor lui Noe: Sem, Ham şi Iafet. După potop li s'au născut fii.
Geneza 10:2 — Fiii lui Iafet au fost: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meşec şi Tiras.
Geneza 10:3 — Fiii lui Gomer: Aşchenaz, Rifat şi Togarma.
Geneza 10:4 — Fiii lui Iavan: Elişa, Tarşiş, Chitim, şi Dodanim.
Geneza 10:5 — Dela ei se trag popoarele din ţările neamurilor de pe malul mării, după ţinuturile lor, după limba fiecăruia, după familiile lor, după seminţiile lor.
Geneza 10:6 — Fiii lui Ham au fost: Cuş, Miţraim, Put şi Canaan. -
Geneza 10:7 — Fiii lui Cuş: Seba, Havila, Sabta, Raema şi Sabteca. Fiii lui Raema: Şeba şi Dedan.
Geneza 10:8 — Cuş a născut şi pe Nimrod: el este acela care a început să fie puternic pe pămînt.
Geneza 10:9 — El a fost un viteaz vînător înaintea Domnului; iată de ce se zice: ,,Ca Nimrod, viteaz vînător înaintea Domnului.``
Geneza 10:10 — El a domnit la început peste Babel, Erec, Acad şi Calne, în ţara Şinear.
Geneza 10:11 — Din ţara aceasta a intrat în Asiria; a zidit Ninive, Rehobot-Ir, Calah
Geneza 10:12 — şi Resen între Ninive şi Calah; aceasta este cetatea cea mare. -
Geneza 10:13 — Miţraim a născut pe Ludimi, Anamimi, Lehabimi, Naftuhimi,
Geneza 10:14 — Patrusimi, Casluhimi, (din cari au ieşit Filistenii) şi pe Caftorimi.
Geneza 10:15 — Canaan a născut pe Sidon, întîiul lui născut, şi pe Het;
Geneza 10:16 — şi pe Iebusiţi, pe Amoriţi, pe Ghirgasiţi,
Geneza 10:17 — pe Heviţi, pe Archiţi, pe Siniţi,
Geneza 10:18 — pe Arvadiţi, pe Ţemariţi, pe Hamatiţi. În urmă, familiile Cananiţilor s'au împrăştiat.
Geneza 10:19 — Hotarele Cananiţilor se întindeau dela Sidon, cum mergi spre Gherar, pînă la Gaza, şi cum mergi spre Sodoma, Gomora, Adma şi Ţeboim, pînă la Leşa.
Geneza 10:20 — Aceştia sînt fiii lui Ham, după familiile lor, după limbile lor, după ţările lor, după neamurile lor.
Geneza 10:21 — Şi lui Sem, tatăl tuturor fiilor lui Eber, şi fratele cel mai mare al lui Iafet, i s'au născut fii.
Geneza 10:22 — Fiii lui Sem au fost: Elam, Asur, Arpacşad, Lud şi Aram.
Geneza 10:23 — Fii lui Aram: Uţ, Hul, Gheter şi Maş.
Geneza 10:24 — Arpacşad a născut pe Şelah; şi Şelah a născut pe Eber.
Geneza 10:26 — Ioctan a născut pe Almodad, pe Şelef, pe Aţarmavet, pe Ierah,
Geneza 10:27 — pe Adoram, pe Uzal, pe Dicla,
Geneza 10:28 — pe Obal, pe Abimael, pe Seba,
Geneza 10:29 — pe Ofir, pe Havila, şi pe Iobab. Toţi aceştia au fost fiii lui Ioctan.
Geneza 10:30 — Ei au locuit dela Meşa, cum mergi spre Sefar, pînă la muntele răsăritului.
Geneza 10:31 — Aceştia sînt fiii lui Sem, după familiile lor, după limbile lor, după ţările lor, după neamurile lor.
Geneza 10:32 — Acestea sînt familiile fiilor lui Noe, după spiţa neamului lor, după neamurile lor. Şi din ei au ieşit neamurile cari s'au răspîndit pe pămînt după potop.
Geneza 9:1 — Dumnezeu a binecuvîntat pe Noe şi pe fiii săi, şi le -a zis: ,,Creşteţi, înmulţiţi-vă, şi umpleţi pămîntul.
Geneza 9:2 — S'apuce groaza şi frica de voi pe orice dobitoc de pe pămînt, pe orice pasăre a cerului, pe tot ce se mişcă pe pămînt şi pe toţi peştii mării: vi le-am dat în mînile voastre!
Geneza 9:3 — Tot ce se mişcă şi are viaţă, să vă slujească de hrană: toate acestea vi le dau, ca şi iarba verde.
Geneza 8:20 — Noe a zidit un altar Domnului; a luat din toate dobitoacele curate şi din toate păsările curate, şi a adus arderi de tot pe altar.
Geneza 8:14 — În luna a doua, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii, pămîntul era uscat de tot.
Geneza 8:13 — În anul şase sute unu, în luna întîi, în ziua întîi a lunii, apele secaseră pe pămînt. Noe a ridicat învelitoarea corăbiei: s'a uitat, şi iată că faţa pămîntului se uscase.
Geneza 8:9 — Dar porumbelul n'a găsit nici un loc ca să-şi pună piciorul, şi s'a întors la el în corabie, căci erau ape pe toată faţa pămîntului. Noe a întins mîna, l -a luat, şi l -a băgat la el în corabie.
Geneza 8:6 — După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra corăbiei pe care o făcuse.
Geneza 8:7 — A dat drumul unui corb, care a ieşit, ducîndu-se şi întorcîndu-se, pînă cînd au secat apele de pe pămînt.
Geneza 8:8 — A dat drumul şi unui porumbel, ca să vadă dacă scăzuseră apele de pe faţa pămîntului.
Geneza 8:10 — A mai aşteptat alte şapte zile, şi iarăş a dat drumul porumbelului din corabie.
Geneza 8:12 — A mai aşteptat alte şapte zile; şi a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s'a mai întors la el.
Geneza 8:5 — Apele au mers scăzînd pînă în luna a zecea. În luna a zecea, în ziua întîi a lunii, s'au văzut vîrfurile munţilor.
Geneza 8:4 — În luna a şaptea, în ziua a şaptesprezecea a lunii, corabia s'a oprit pe munţii Ararat.
Geneza 8:1 — Dumnezeu Şi -a adus aminte de Noe, de toate vieţuitoarele şi de toate vitele cari erau cu el în corabie; şi Dumnezeu a făcut să sufle un vînt pe pămînt, şi apele s'au potolit.
Geneza 5:1 — Iată cartea neamurilor lui Adam. În ziua cînd a făcut Dumnezeu pe om, l -a făcut după asemănarea lui Dumnezeu.
Geneza 5:2 — I -a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, i -a binecuvîntat, şi le -a dat numele de ,,om``, în ziua cînd au fost făcuţi.
Geneza 5:3 — La vîrsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui, şi i -a pus numele Set.
Geneza 5:4 — După naşterea lui Set, Adam a trăit opt sute de ani; şi a născut fii şi fiice.
Geneza 5:5 — Toate zilele pe cari le -a trăit Adam, au fost de nouă sute trei zeci de ani; apoi a murit.
Geneza 5:6 — La vîrsta de o sută cinci ani, Set a născut pe Enos.
Geneza 5:7 — După naşterea lui Enos, Set a mai trăit opt sute şapte ani, şi a născut fii şi fiice.
Geneza 5:8 — Toate zilele lui Set au fost de nouă sute doisprezece ani; apoi a murit.
Geneza 5:9 — La vrîsta de nouăzeci de ani, Enos a născut pe Cainan.
Geneza 5:10 — După naşterea lui Cainan, Enos a mai trăit opt sute cincisprezece ani, şi a născut fii şi fiice.
Geneza 5:11 — Toate zilele lui Enos au fost de nouă sute cinci ani; apoi a murit.
Geneza 5:12 — La vrîsta de şapte zeci de ani, Cainan a născut pe Mahalaleel.
Geneza 5:13 — După naşterea lui Mahalaleel, Cainan a mai trăit opt sute patruzeci de ani; şi a născut fii şi fiice.
Geneza 5:14 — Toate zilele lui Cainan au fost de nouă sute zece ani; apoi a murit.
Geneza 5:15 — La vrîsta de şase zeci şi cinci de ani, Mahalaleel a născut pe Iared.
Geneza 5:16 — După naşterea lui Iared, Mahalaleel a mai trăit opt sute treizeci de ani; şi a născut fii şi fiice.
Geneza 5:17 — Toate zilele lui Mahalaleel au fost de opt sute nouăzeci şi cinci de ani; apoi a murit.
Geneza 5:18 — La vrîsta de o sută şasezeci şi doi de ani, Iared a născut pe Enoh.
Geneza 5:19 — După naşterea lui Enoh, Iared a mai trăit opt sute de ani; şi a născut fii şi fiice.
Geneza 5:20 — Toate zilele lui Iared au fost de nouă sute şase zeci şi doi de ani; apoi a murit.
Geneza 5:21 — La vrîsta de şase zeci şi cinci de ani, Enoh a născut pe Metusala.
Geneza 5:22 — După naşterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani; şi a născut fii şi fiice.
Geneza 5:23 — Toate zilele lui Enoh au fost trei sute şase zeci şi cinci de ani.
Geneza 5:24 — Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s'a mai văzut, pentru că l -a luat Dumnezeu.
Geneza 5:25 — La vrîsta de o sută opt zeci şi şapte de ani, Metusala a născut pe Lameh.
Geneza 5:26 — După naşterea lui Lameh, Metusala a mai trăit şapte sute opt zeci şi doi de ani; şi a născut fii şi fiice.
Geneza 5:27 — Toate zilele lui Metusala au fost de nouă sute şase zeci şi nouă de ani; apoi a murit.
Geneza 5:28 — La vîrsta de o sută optzeci şi doi de ani, Lameh a născut un fiu.
Geneza 5:29 — El i -a pus numele Noe, zicînd: ,,Acesta ne va mîngîia pentru osteneala şi truda mînilor noastre, cari vin din acest pămînt, pe care l -a blestemat Domnul.``
Geneza 5:30 — După naşterea lui Noe, Lameh a mai trăit cinci sute nouă zeci şi cinci de ani; şi a născut fii şi fiice.
Geneza 5:31 — Toate zilele lui Lameh au fost de şapte sute şaptezeci şi şapte de ani; apoi a murit.
Geneza 5:32 — Noe, la vrîsta de cinci sute de ani, a născut pe Sem, Ham şi Iafet.
Ioan 3:16 — Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.
Ioan 3:17 — Dumnezeu, în adevăr, n'a trimes pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mîntuită prin El.