Referințe biblice

  1. Efeseni 5:3
  2. Exodul 20:14
  3. Romani 3:23
  4. Proverbe 5:1-23
  5. 1 Cronici 10:13
  6. Faptele Apostolilor 12:23
  7. Ioan 4:46-54
  8. Evrei 13:4
  9. 1 Corinteni 15:50-57
  10. 1 Corinteni 7:2
  11. Ezechiel 16:49
  12. Proverbe 23:29
  13. Proverbe 11:5-17
  14. Ioan 3:16-17

Versete în limba română — Cornilescu — fișierul furnizat

Efeseni 5:3 — Curvia, sau orice altfel de necurăţie, sau lăcomia de avere, nici să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi.

Exod 20:14 — Să nu preacurveşti.

Romani 3:23 — Căci toţi au păcătuit, şi sînt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.

Proverbe 5:1 — Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea, şi pleacă urechea la învăţătura mea,

Proverbe 5:2 — ca să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă.

Proverbe 5:3 — Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul;

Proverbe 5:4 — dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.

Proverbe 5:5 — Picioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.

Proverbe 5:6 — Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.

Proverbe 5:7 — Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi dela cuvintele gurii mele:

Proverbe 5:8 — depărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei,

Proverbe 5:9 — ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;

Proverbe 5:10 — ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;

Proverbe 5:11 — ca nu cumva să gemi, la urmă, cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi,

Proverbe 5:12 — şi să zici: ,,Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?

Proverbe 5:13 — Cum am putut să n'ascult glasul învăţătorilor mei, şi să nu iau aminte la ceice mă învăţau?

Proverbe 5:14 — Cît pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!``

Proverbe 5:15 — Bea apă din fîntîna ta, şi din izvoarele puţului tău.

Proverbe 5:16 — Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă rîurile pe pieţele de obşte?

Proverbe 5:17 — Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lîngă tine.

Proverbe 5:18 — Izvorul tău să fie binecuvîntat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.

Proverbe 5:19 — Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!

Proverbe 5:20 — Şi pentruce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?

Proverbe 5:21 — Căci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.

Proverbe 5:22 — Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui, şi este apucat de legăturile păcatului lui.

Proverbe 5:23 — El va muri din lipsă de înfrînare, se va poticni din prea multa lui nebunie.

1 Cronici 10:13 — Saul a murit, pentrucă s'a făcut vinovat de fărădelege faţă de Domnul, al cărui cuvînt nu l -a păzit, şi pentrucă a întrebat şi cerut sfatul celor ce cheamă morţii.

Faptele Apostolilor 12:23 — Îndată l -a lovit un înger al Domnului, pentrucă nu dăduse slavă lui Dumnezeu. Şi a murit mîncat de viermi.

Ioan 4:46 — Isus S'a întors deci în Cana din Galilea, unde prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaş împărătesc, al cărui fiu era bolnav.

Ioan 4:47 — Slujbaşul acesta a aflat că Isus venise din Iudea în Galilea, s'a dus la El, şi L -a rugat să vină şi să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte.

Ioan 4:48 — Isus i -a zis: ,,Dacă nu vedeţi semne şi minuni, cu niciun chip nu credeţi!``

Ioan 4:49 — Slujbaşul împărătesc I -a zis: ,,Doamne, vino pînă nu moare micuţul meu.``

Ioan 4:50 — ,,Du-te``, i -a zis Isus, ,,fiul tău trăieşte.`` Şi omul acela a crezut cuvintele pe cari i le spusese Isus, şi a pornit la drum.

Ioan 4:51 — Pe cînd se pogora el, l-au întîmpinat robii lui, şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte.

Ioan 4:52 — El i -a întrebat de ceasul în care a început să -i fie mai bine. Şi ei i-au zis: ,,Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile.``

Ioan 4:53 — Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: ,,Fiul tău trăieşte``. Şi a crezut el şi toată casa lui.

Ioan 4:54 — Acesta este iarăş al doilea semn, făcut de Isus, după ce S'a întors din Iudea în Galilea.

Evrei 13:4 — Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari.

1 Corinteni 15:50 — Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sîngele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că, putrezirea nu poate moşteni neputrezirea.

1 Corinteni 15:51 — Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi,

1 Corinteni 15:52 — într'o clipă, într'o clipeală din ochi, la cea din urmă trîmbiţă. Trîmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi.

1 Corinteni 15:53 — Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.

1 Corinteni 15:54 — Cînd trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvîntul care este scris: ,,Moartea a fost înghiţită de biruinţă.

1 Corinteni 15:55 — Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?``

1 Corinteni 15:56 — Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea.

1 Corinteni 15:57 — Dar mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!

1 Corinteni 7:2 — Totuş, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui, şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei.

Ezechiel 16:49 — Iată care a fost nelegiuirea sorei tale Sodoma: era îngîmfată, trăia în belşug şi într'o linişte nepăsătoare, ea şi fiicele ei, şi nu sprijinea mîna celui nenorocit şi celui lipsit.

Proverbe 23:29 — Ale cui sînt vaietele? Ale cui sînt oftările? Ale cui sînt neînţelegerile? Ale cui sînt plîngerile? Ale cui sînt rănirile fără pricină? Ai cui sînt ochii roşi?

Proverbe 11:5 — Nevinovăţia omului fără prihană îi netezeşte calea, dar cel rău cade prin însăş răutatea lui.

Proverbe 11:6 — Nevinovăţia oamenilor fără prihană îi scapă, dar cei răi sînt prinşi de răutatea lor.

Proverbe 11:7 — La moartea celui rău, îi piere nădejdea, şi aşteptarea oamenilor nelegiuiţi este nimicită.

Proverbe 11:8 — Cel neprihănit este scăpat din strîmtoare, şi cel rău îi ia locul.

Proverbe 11:9 — Cu gura lui omul nelegiuit pierde pe aproapele său, dar cei neprihăniţi sînt scăpaţi prin ştiinţă.

Proverbe 11:10 — Cînd le merge bine celor neprihăniţi, toată cetatea se bucură; şi cînd pier cei răi, toţi strigă de veselie.

Proverbe 11:11 — Cetatea se înalţă prin binecuvîntarea oamenilor fără prihană, dar este surpată prin gura celor răi. -

Proverbe 11:12 — Cine defaimă pe aproapele său este fără minte, dar omul cu pricepere primeşte şi tace. -

Proverbe 11:13 — Cine umblă cu bîrfeli dă pe faţă lucruri ascunse, dar sufletul credincios ţine ce i s'a încredinţat. -

Proverbe 11:14 — Cînd nu este chibzuinţă, poporul cade; dar biruinţa vine prin marele număr de sfetnici. -

Proverbe 11:15 — Cui se pune chezaş pentru altul, îi merge rău, dar cine se teme să se pună chezaş este liniştit. -

Proverbe 11:16 — O femeie plăcută capătă cinste, şi cei asupritori capătă bogăţie. -

Proverbe 11:17 — Omul milostiv îşi face bine sufletului său, dar omul fără milă îşi turbură însăş carnea lui. -

Ioan 3:16 — Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.

Ioan 3:17 — Dumnezeu, în adevăr, n'a trimes pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mîntuită prin El.

Înapoi la toate temele biblice