Referințe biblice
- Geneza 8:20-22
- Geneza 7:1-4
- Geneza 8:5-8
- 2 Petru 3:5-6
- Luca 17:27
- Psalmul 77:16-19
- Psalmul 29:10
- Geneza 7:20-24
- 1 Petru 3:20
- Luca 6:46-49
- Matei 7:24-27
- Isaia 28:2
- Geneza 9:28-29
- Geneza 9:9-13
- Geneza 8:1-4
- Apocalipsa 12:14-16
- Apocalipsa 4:3
- 2 Petru 2:5
- 2 Petru 2:4-6
- Iosua 3:15-16
- Geneza 11:10-11
- Geneza 9:18-19
- Geneza 9:14-17
- Geneza 8:17-19
- Geneza 8:13-16
- Geneza 8:9-12
- Geneza 7:15-19
- Matei 24:38-39
- Naum 1:8
- Psalmul 32:6
- Geneza 7:10-14
- Geneza 7:6-9
- Geneza 6:18-22
- Geneza 6:13-17
- Geneza 6:11-12
- Geneza 6:5-8
- Geneza 6:1-4
- Geneza 1:6-10
- Iuda 1:6
- 1 Petru 4:3-5
- Evrei 11:7
- Ioan 3:12
- Iona 2:3
- Amos 9:5
- Amos 8:8
- Daniel 9:26
- Isaia 66:12
- Isaia 59:19
- Isaia 24:18
- Isaia 8:7-8
- Cântarea Cântărilor 8:7
- Psalmul 124:2-5
- Psalmul 104:5-9
- Psalmul 93:3
- Psalmul 90:4-7
- Psalmul 88:16-17
- Psalmul 69:15
- Psalmul 69:2
- Psalmul 18:4-6
- Psalmul 6:6
- Iov 38:33-35
- Iov 27:19-21
- Iov 22:16
- Iov 22:10-11
- Iov 20:28
- 2 Împărați 7:19
- 2 Împărați 7:2
- 2 Samuel 5:19-21
- Exodul 15:5-8
- Geneza 11:4-8
- Daniel 11:22
- Proverbe 27:4
- Psalmul 140:9-10
- Psalmul 33:7
- Iov 38:24-26
- 1 Cronici 14:10-12
- Iov 20:27-29
- 1 Petru 1:1-25
- 1 Cronici 14:11
- Ioan 3:16-17
Versete în limba română — Cornilescu — fișierul furnizat
Geneza 8:20 — Noe a zidit un altar Domnului; a luat din toate dobitoacele curate şi din toate păsările curate, şi a adus arderi de tot pe altar.
Geneza 8:21 — Domnul a mirosit un miros plăcut; şi Domnul a zis în inima Lui: ,,Nu voi mai blestema pămîntul, din pricina omului, pentrucă întocmirile gîndurilor din inima omului sînt rele din tinereţa lui; şi nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut.
Geneza 8:22 — Cît va fi pămîntul, nu va înceta sămănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea!``
Geneza 7:1 — Domnul a zis lui Noe: ,,Intră în corabie, tu şi toată casa ta; căci te-am văzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni.
Geneza 7:2 — Ia cu tine cîte şapte perechi din toate dobitoacele curate, cîte o parte bărbătească şi cîte o parte femeiască; o pereche din dobitoacele care nu sînt curate, cîte o parte bărbătească şi cîte o parte femeiască;
Geneza 7:3 — şi cîte şapte perechi de asemenea, din pasările cerului, cîte o parte bărbătească şi cîte o parte femeiască, pentru ca să le ţii vie sămînţa pe toată faţa pămîntului.
Geneza 7:4 — Căci după şapte zile, voi face să ploaie pe pămînt patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; şi voi şterge astfel de pe faţa pămîntului toate făpturile pe cari le-am făcut.``
Geneza 8:5 — Apele au mers scăzînd pînă în luna a zecea. În luna a zecea, în ziua întîi a lunii, s'au văzut vîrfurile munţilor.
Geneza 8:6 — După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra corăbiei pe care o făcuse.
Geneza 8:7 — A dat drumul unui corb, care a ieşit, ducîndu-se şi întorcîndu-se, pînă cînd au secat apele de pe pămînt.
Geneza 8:8 — A dat drumul şi unui porumbel, ca să vadă dacă scăzuseră apele de pe faţa pămîntului.
2 Petru 3:5 — Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pămînt scos prin Cuvîntul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei,
2 Petru 3:6 — şi că lumea de atunci a perit tot prin ele, înecată de apă.
Luca 17:27 — mîncau, beau, se însurau şi se măritau pînă în ziua cînd a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i -a prăpădit pe toţi.
Geneza 7:20 — Cu cincisprezece coţi s'au înălţat apele deasupra munţilor, cari au fost acoperiţi.
Geneza 7:21 — Şi a pierit orice făptură care se mişca pe pămînt, atît păsările cît şi vitele şi fiarele, tot ce se tîra pe pămînt, şi toţi oamenii.
Geneza 7:22 — Tot ce răsufla, tot ce avea suflare de duh de viaţă în nări, tot ce era pe pămîntul uscat, a murit.
Geneza 7:23 — Toate făpturile cari erau pe faţa pămîntului au fost nimicite, dela om pînă la vite, pînă lă tîrîtoare şi pînă la păsările cerului: au fost nimicite de pe pămînt. N'a rămas decît Noe şi ce era cu el în corabie.
Geneza 7:24 — Apele au fost mari pe pămînt o sută cincizeci de zile.
1 Petru 3:20 — cari fuseseră răzvrătite odinioară, cînd îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, cînd se făcea corabia, în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt.
Luca 6:46 — De ce-Mi ziceţi: ,Doamne, Doamne!` şi nu faceţi ce spun Eu?
Luca 6:47 — Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele, şi le face.
Luca 6:48 — Se aseamănă cu un om care, cînd a zidit o casă, a săpat adînc înainte, şi a aşezat temelia pe stîncă. A venit o vărsare de ape, şi s'a năpustit şivoiul peste casa aceea, dar n'a putut s'o clatine, pentrucă era zidită pe stîncă.
Luca 6:49 — Dar cine aude şi nu face, se aseamănă cu un om, care a zidit o casă pe pămînt, fără temelie. Şi s'a năpustit şivoiul asupra ei, ea s'a prăbuşit îndată, şi prăbuşirea acestei case a fost mare.``
Matei 7:24 — De aceea, pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi -a zidit casa pe stîncă.
Matei 7:25 — A dat ploaia, au venit şivoaele, au suflat vînturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s'a prăbuşit, pentrucă avea temelia zidită pe stîncă.
Matei 7:26 — Însă ori şi cine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit, care şi -a zidit casa pe nisip.
Matei 7:27 — A dat ploaia, au venit şivoaiele, au suflat vînturile, şi au izbit în casa aceea: ea s'a prăbuşit, şi prăbuşirea i -a fost mare.``
Isaia 28:2 — Iată că vine dela Domnul, un om tare şi puternic, ca o furtună de piatră, ca o vijelie nimicitoare, ca o rupere de nori cu mari şivoaie de ape, care o doboară cu putere la pămînt.
Geneza 9:28 — Noe a trăit, după potop, trei sute cincizeci de ani.
Geneza 9:29 — Toate zilele lui Noe au fost de nouă sute cincizeci de ani; apoi a murit.
Geneza 9:9 — ,,Iată, Eu fac un legămînt cu voi, şi cu sămînţa voastră, care va veni după voi;
Geneza 9:10 — cu toate vieţuitoarele, cari sînt cu voi, atît păsările cît şi vitele, şi toate fiarele de pe pămînt cari sînt cu voi; cu toate cele cari au ieşit din corabie şi cu orice alte dobitoace de pe pămînt.
Geneza 9:11 — Fac un legămînt cu voi că nicio făptură nu va mai fi nimicită de apele potopului, şi nu va mai veni potop ca să pustiască pămîntul.``
Geneza 9:12 — Şi Dumnezeu a zis: ,,Iată semnul legămîntului pe care -l fac între Mine şi voi, şi între toate vieţuitoarele cari sînt cu voi, pentru toate neamurile de oameni în veci:
Geneza 9:13 — curcubeul Meu, pe care l-am aşezat în nor, el va sluji ca semn al legămîntului dintre Mine şi pămînt.
Geneza 8:1 — Dumnezeu Şi -a adus aminte de Noe, de toate vieţuitoarele şi de toate vitele cari erau cu el în corabie; şi Dumnezeu a făcut să sufle un vînt pe pămînt, şi apele s'au potolit.
Geneza 8:2 — Izvoarele Adîncului şi stăvilarele cerurilor au fost închise, şi ploaia din cer a fost oprită.
Geneza 8:3 — Apele au scăzut de pe faţa pămîntului, scurgîndu-se şi împuţinîndu-se, şi, după o sutăcincizeci de zile, apele s'au micşorat.
Geneza 8:4 — În luna a şaptea, în ziua a şaptesprezecea a lunii, corabia s'a oprit pe munţii Ararat.
Apocalipsa 12:14 — Şi cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca să zboare cu ele în pustie, în locul ei unde este hrănită o vreme, vremi, şi jumătatea unei vremei, departe de faţa şarpelui.
Apocalipsa 12:15 — Atunci şarpele a aruncat din gură apă, ca un rîu, după femeie, ca s'o ia rîul.
Apocalipsa 12:16 — Dar pămîntul a dat ajutor femeii. Pămîntul şi -a deschis gura, şi a înghiţit rîul, pe care -l aruncase balaurul din gură.
Apocalipsa 4:3 — Cel ce şedea pe el, avea înfăţişarea unei pietre de iaspis şi de sardiu; şi scaunul de domnie era înconjurat cu un curcubeu ca o piatră de smaragd la vedere.
2 Petru 2:5 — dacă n'a cruţat El lumea veche, ci a scăpat pe Noe, acest propovăduitor al neprihănirii, împreună cu alţi şapte inşi, cînd a trimes potopul peste o lume de nelegiuiţi;
2 Petru 2:4 — Căci dacă n'a cruţat Dumnezeu pe îngerii cari au păcătuit, ci i -a aruncat în Adînc, unde stau înconjuraţi de întunerec, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată;
2 Petru 2:6 — dacă a osîndit El la peire şi a prefăcut în cenuşă cetăţile Sodoma şi Gomora, ca să slujească de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire,
Iosua 3:15 — Cînd preoţii, cari duceau chivotul, au ajuns la Iordan, şi cînd li s'au muiat picioarele în marginea apei, -căci Iordanul se varsă peste toate malurile lui în tot timpul secerişului,
Iosua 3:16 — -apele cari se pogoară din sus s'au oprit, şi s'au înălţat grămadă, la o foarte mare depărtare de lîngă cetatea Adam, care este lîngă Ţartan; iar cele ce se pogorau spre marea cîmpiei, care este marea Sărată, s'au scurs de tot. Poporul a trecut în faţa Ierihonului.
Geneza 11:10 — Iată spiţa neamului lui Sem. La vîrsta de o sută de ani, Sem a născut pe Arpacşad, la doi ani după potop.
Geneza 11:11 — După naşterea lui Arpacşad, Sem a trăit cincisute de ani; şi a născut fii şi fiice.
Geneza 9:18 — Fiii lui Noe, cari au ieşit din corabie, erau: Sem, Ham şi Iafet: Ham este tatăl lui Canaan.
Geneza 9:19 — Aceştia au fost cei trei fii ai lui Noe, şi din ei s'au răspîndit oameni peste tot pămîntul.
Geneza 9:14 — Cînd voi strînge nori deasupra pămîntului, curcubeul se va arăta în nor;
Geneza 9:15 — şi Eu Îmi voi aduce aminte de legămîntul dintre Mine şi voi şi dintre toate vieţuitoarele de orice trup; şi apele nu se vor mai face un potop, ca să nimicească orice făptură.
Geneza 9:16 — Curcubeul va fi în nor; şi Eu Mă voi uita la el, ca să-Mi aduc aminte de legămîntul cel vecinic dintre Dumnezeu şi toate vieţuitoarele de orice trup de pe pămînt``.
Geneza 9:17 — Şi Dumnezeu a zis lui Noe: ,,Acesta este semnul legămîntului pe care l-am făcut între Mine şi orice făptură de pe pămînt.``
Geneza 8:17 — Scoate afară împreună cu tine toate vieţuitoarele de tot felul cari sînt cu tine, atît păsările cît şi vitele şi toate tîrîtoarele cari se tîrăsc pe pămînt: să mişune pe pămînt, să crească şi să se înmulţească pe pămînt.``
Geneza 8:18 — Şi Noe a ieşit afară cu fiii săi, cu nevastă-sa şi cu nevestele fiilor săi.
Geneza 8:19 — Toate dobitoacele, toate tîrîtoarele, toate păsările, tot ce se mişcă pe pămînt, după soiurile lor, au ieşit din corabie.
Geneza 8:13 — În anul şase sute unu, în luna întîi, în ziua întîi a lunii, apele secaseră pe pămînt. Noe a ridicat învelitoarea corăbiei: s'a uitat, şi iată că faţa pămîntului se uscase.
Geneza 8:14 — În luna a doua, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii, pămîntul era uscat de tot.
Geneza 8:15 — Atunci Dumnezeu a vorbit lui Noe, şi i -a zis:
Geneza 8:16 — ,,Ieşi din corabie, tu şi nevastă-ta, fiii tăi şi nevestele fiilor tăi cu tine!
Geneza 8:9 — Dar porumbelul n'a găsit nici un loc ca să-şi pună piciorul, şi s'a întors la el în corabie, căci erau ape pe toată faţa pămîntului. Noe a întins mîna, l -a luat, şi l -a băgat la el în corabie.
Geneza 8:10 — A mai aşteptat alte şapte zile, şi iarăş a dat drumul porumbelului din corabie.
Geneza 8:11 — Porumbelul s'a întors la el spre seară; şi iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curînd. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pămînt.
Geneza 8:12 — A mai aşteptat alte şapte zile; şi a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s'a mai întors la el.
Geneza 7:15 — Au intrat în corabie la Noe, două cîte două, din orice făptură care are suflare de viaţă.
Geneza 7:16 — Cele cari au intrat, erau cîte o parte bărbătească şi cîte o parte femeiască, din orice făptură, după cum poruncise Dumnezeu lui Noe. Apoi Domnul a închis uşa după el.
Geneza 7:17 — Potopul a fost patruzeci de zile pe pămînt. Apele au crescut şi au ridicat corabia, şi ea s'a înălţat deasupra pămîntului.
Geneza 7:18 — Apele au ajuns mari şi au crescut foarte mult pe pămînt, şi corabia plutea pe deasupra apelor.
Geneza 7:19 — Apele au ajuns din ce în ce mai mari şi toţi munţii înalţi, cari sînt supt cerul întreg, au fost acoperiţi.
Matei 24:38 — În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, cînd mîncau şi beau, se însurau şi se măritau, pînă în ziua cînd a intrat Noe în corabie,
Matei 24:39 — şi n'au ştiut nimic, pînă cînd a venit potopul şi i -a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului.
Naum 1:8 — Dar cu nişte valuri ce se varsă peste mal, va nimici cetatea Ninive, şi va urmări pe vrăjmaşii Lui pînă în întunerec.
Geneza 7:10 — După cele şapte zile, au venit apele potopului pe pămînt.
Geneza 7:11 — În anul al şasesutelea al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a şaptesprezecea a lunii, în ziua aceea, s'au rupt toate izvoarele Adîncului celui mare şi s'au deschis stăvilarele cerurilor.
Geneza 7:12 — Ploaia a căzut pe pămînt patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.
Geneza 7:13 — În aceeaş zi au intrat în corabie: Noe, Sem, Ham şi Iafet, fiii lui Noe, nevasta lui Noe şi cele trei neveste ale fiilor lui cu ei:
Geneza 7:14 — ei, şi toate fiarele cîmpului, după soiul lor, toate vitele după soiul lor, toate tîrîtoarele cari se tîrăsc pe pămînt după soiul lor, toate păsările după soiul lor, toate păsărelele, tot ce are aripi.
Geneza 7:6 — Noe era de şase sute de ani, cînd a venit potopul pe pămînt.
Geneza 7:7 — Şi Noe a intrat în corabie cu fiii săi, cu nevastă-sa şi cu nevestele fiilor săi, din pricina apelor potopului.
Geneza 7:8 — Din dobitoacele curate şi din dobitoacele necurate, din păsări şi din tot ce se tîrăşte pe pămînt,
Geneza 7:9 — au intrat în corabie la Noe, două cîte două, cîte o parte bărbătească şi cîte o parte femeiască, aşa cum poruncise Dumnezeu lui Noe.
Geneza 6:18 — Dar cu tine fac un legămînt; să intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevastă-ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine.
Geneza 6:19 — Din tot ce trăieşte, din orice făptură, să iei în corabie cîte două din fiecare soi, ca să le ţii vii cu tine: să fie o parte bărbătească şi o parte femeiască.
Geneza 6:20 — Din păsări după soiul lor, din vite după soiul lor, şi din toate tîrîtoarele de pe pămînt după soiul lor, să vină la tine înlăuntru cîte două din fiecare soi, ca să le ţii cu viaţă.
Geneza 6:21 — Şi tu, ia-ţi din toate bucatele cari se mănîncă, şi fă-ţi merinde din ele, ca să-ţi slujească de hrană ţie şi lor.``
Geneza 6:22 — Aşa a şi făcut Noe: a făcut tot ce -i poruncise Dumnezeu.
Geneza 6:13 — Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: ,,Sfîrşitul oricărei făpturi este hotărît înaintea Mea, fiindcă au umplut pămîntul de silnicie; iată, am să -i nimicesc împreună cu pămîntul.
Geneza 6:14 — Fă-ţi o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s'o împarţi în cămăruţe, şi s'o tencuieşti cu smoală pe dinlăuntru şi pe dinafară.
Geneza 6:15 — Iată cum s'o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime.
Geneza 6:16 — Să faci corăbiei o fereastră, sus, lată de un cot; uşa s'o pui în laturea corăbiei; şi să faci un rînd de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus.
Geneza 6:17 — Şi, iată că Eu am să fac să vină un potop de ape pe pămînt, ca să nimicească orice făptură de supt cer, care are suflare de viaţă; tot ce este pe pămînt va pieri.
Geneza 6:11 — Pămîntul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pămîntul era plin de silnicie.
Geneza 6:12 — Dumnezeu S'a uitat spre pămînt, şi iată că pămîntul era stricat; căci orice făptură îşi stricase calea pe pămînt.
Geneza 6:5 — Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pămînt, şi că toate întocmirile gîndurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.
Geneza 6:6 — I -a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pămînt, şi S'a mîhnit în inima Lui.
Geneza 6:7 — Şi Domnul a zis: ,,Am să şterg de pe faţa pămîntului pe omul pe care l-am făcut, dela om pînă la vite, pînă la tîrîtoare, şi pînă la păsările cerului; căci Îmi pare rău că i-am făcut.``
Geneza 6:8 — Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului.
Geneza 6:1 — Cînd au început oamenii să se înmulţească pe faţa pămîntului, şi li s'au născut fete,
Geneza 6:2 — fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe cari şi le-au ales.
Geneza 6:3 — Atunci Domnul a zis: ,,Duhul Meu nu va rămînea pururea în om, căci şi omul nu este decît carne păcătoasă: totuş zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.``
Geneza 6:4 — Uriaşii erau pe pămînt în vremurile acelea, şi chiar şi după ce s'au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor, şi le-au născut ele copii: aceştia erau vitejii cari au fost în vechime, oameni cu nume.
Geneza 1:6 — Dumnezeu a zis: ,,Să fie o întindere între ape, şi ea să despartă apele de ape.``
Geneza 1:7 — Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit apele cari sînt dedesuptul întinderii de apele cari sînt deasupra întinderii. Şi aşa a fost.
Geneza 1:8 — Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.
Geneza 1:9 — Dumnezeu a zis: ,,Să se strîngă la un loc apele cari sînt dedesuptul cerului, şi să se arate uscatul!`` Şi aşa a fost.
Geneza 1:10 — Dumnezeu a numit uscatul pămînt, iar grămada de ape a numit -o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
Iuda 1:6 — El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri vecinice, în întunerec, pe îngerii cari nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa.
1 Petru 4:3 — Ajunge, în adevăr, că în trecut aţi făcut voia Neamurilor, şi aţi trăit în desfrînări, în pofte, în beţii, în ospeţe, în chefuri şi în slujiri idoleşti neîngăduite.
1 Petru 4:4 — Deaceea se miră ei că nu alergaţi împreună cu ei la acelaş potop de desfrîu, şi vă batjocoresc.
1 Petru 4:5 — Dar au să dea socoteală înaintea Celuice este gata să judece viii şi morţii.
Evrei 11:7 — Prin credinţă Noe, cînd a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri cari încă nu se vedeau, şi, plin de o teamă sfîntă, a făcut un chivot ca să-şi scape casa; prin ea, el a osîndit lumea, şi a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă prin credinţă.
Ioan 3:12 — Dacă v'am vorbit despre lucruri pămînteşti şi nu credeţi, cum veţi crede cînd vă voi vorbi despre lucrurile cereşti?
Iona 2:3 — Şi totuş mă aruncasei în adînc, în inima mării, şi rîurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile şi toate talazurile Tale au trecut peste mine.
Amos 9:5 — Domnul, Dumnezeul oştirilor, atinge pămîntul, şi se topeşte, şi toţi locuitorii lui jălesc. Se înalţă ca rîul Nil, şi se pogoară ca rîul Egiptului.
Amos 8:8 — Nu se va cutremura ţara din pricina acestor mişelii, şi nu se vor jăli toţi locuitorii ei? Nu se va umfla toată ţara ca rîul, ridicîndu-se şi pogorîndu-se iarăş ca rîul Egiptului?
Daniel 9:26 — După aceste şasezeci şi două de săptămîni, unsul va fi stîrpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea şi sfîntul Locaş, şi sfîrşitul lui va fi ca printr'un potop; este hotărît că războiul va ţinea pînă la sfîrşit şi împreună cu el şi pustiirile.
Isaia 66:12 — Căci aşa vorbeşte Domnul: ,Iată, voi îndrepta spre el pacea ca un rîu, şi slava neamurilor ca un pîrîu ieşit din matcă, şi veţi fi alăptaţi; veţi fi purtaţi în braţe, şi desmerdaţi pe genunchi.
Isaia 59:19 — Atunci se vor teme de Numele Domnului cei dela apus, şi de slava Lui cei dela răsăritul soarelui; cînd va năvăli vrăjmaşul ca un rîu, Duhul Domnului îl va pune pe fugă.
Isaia 24:18 — Cel ce fuge dinaintea strigătelor de groază cade în groapă, şi cel ce se ridică din groapă se prinde în laţ; căci se deschid stăvilarele de sus, şi se clatină temeliile pămîntului!
Isaia 8:7 — iată, Domnul va trimete împotriva lor apele puternice şi mari ale Rîului (Eufrat), adică pe împăratul Asiriei cu toată puterea lui; pretutindeni el va ieşi din albia lui, şi se va vărsa peste malurile lui;
Isaia 8:8 — va pătrunde în Iuda, va da peste maluri, va năvăli, şi va ajunge pînă la gît. Iar aripele întinse ale oastei lui vor umplea întinderea ţării tale, Emanuele!``
Cantarea Cantarilor 8:7 — Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi rîurile n'ar putea s'o înece; de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n'ar avea de cît dispreţ.
Iov 38:33 — Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi orînduieşti stăpînirea pe pămînt?
Iov 38:34 — Îţi înalţi tu glasul pînă la nori, ca să chemi să te acopere rîuri de ape?
Iov 38:35 — Poţi tu să arunci fulgerile, ca să plece? Îţi zic ele: ,Iată-ne?`
Iov 27:19 — Se culcă bogat, şi moare despoiat; deschide ochii, şi totul a pierit.
Iov 27:20 — Îl apucă groaza ca nişte ape; şi noaptea, îl ia vîrtejul.
Iov 27:21 — Vîntul de răsărit îl ia, şi se duce; îl smulge cu putere din locuinţa lui.
Iov 22:16 — cari au fost luaţi înainte de vreme, şi au ţinut cît ţine un pîrîu care se scurge?
Iov 22:10 — Pentru aceea eşti înconjurat de curse, şi te -a apucat groaza dintr'o dată.
Iov 22:11 — Nu vezi dar acest întunerec, aceste ape multe cari te năpădesc?
Iov 20:28 — Veniturile casei lui se vor perde, vor pieri în ziua mîniei lui Dumnezeu.
2 Imparati 7:19 — Iar călăreţul răspunsese omului lui Dumnezeu: ,,Chiar dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s'ar putea întîmpla un asemenea lucru?`` Şi Elisei zisese: ,,Vei vedea cu ochii tăi; dar tu nu vei mînca din ele.``
2 Imparati 7:2 — Călăreţul pe braţul căruia se rezema împăratul a răspuns omului lui Dumnezeu: ,,Chiar dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s'ar putea întîmpla un asemenea lucru?`` Şi Elisei a zis: ,,Vei vedea cu ochii tăi: dar tu nu vei mînca din ele.``
2 Samuel 5:19 — David a întrebat pe Domnul: ,,Să mă sui împotriva Filistenilor? Îi vei da în mînile mele?`` Şi Domnul a zis lui David: ,,Suie-te, căci voi da pe Filisteni în mînile tale.``
2 Samuel 5:20 — David a venit la Baal-Peraţim, unde i -a bătut. Apoi a zis: ,,Domnul a risipit pe vrăjmaşii mei dinaintea mea, ca nişte ape cari se rup.`` De aceea s'a dat locului aceluia numele Baal-Peraţim (Şesul rupturii).
2 Samuel 5:21 — Ei şi-au lăsat idolii acolo şi David şi oamenii lui i-au luat.
Exod 15:5 — I-au acoperit valurile, Şi s'au pogorît în fundul apelor, ca o piatră.
Exod 15:6 — Dreapta Ta, Doamne, şi -a făcut vestită tăria; Mîna Ta cea dreaptă, Doamne, a zdrobit pe vrăjmaşi.
Exod 15:7 — Prin mărimea măreţiei Tale, Tu trînteşti la pămînt pe vrăjmaşii Tăi; Îţi deslănţuieşti mînia, Şi ea -i mistuie ca pe o trestie.
Exod 15:8 — La suflarea nărilor Tale, s'au îngrămădit apele, S'au ridicat talazurile ca un zid, Şi s'au închegat valurile în mijlocul mării.
Geneza 11:4 — Si au mai zis: ,,Haidem! să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vîrf să atingă cerul, şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pămîntului.``
Geneza 11:5 — Domnul S'a pogorît să vadă cetatea şi turnul, pe care -l zideau fiii oamenilor.
Geneza 11:6 — Şi Domnul a zis: ,,Iată, ei sînt un singur popor, şi toţi au aceeaş limbă; şi iacă de ce s'au apucat; acum nimic nu i-ar împedeca să facă tot ce şi-au pus în gînd.
Geneza 11:7 — Haidem! să Ne pogorîm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora.``
Geneza 11:8 — Şi Domnul i -a împrăştiat de acolo pe toată faţa pămîntului; aşa că au încetat să zidească cetatea.
Daniel 11:22 — ,,Oştile se vor revărsa ca un rîu înaintea lui dar vor fi nimicite, împreună cu o căpetenie a legămîntului.
Proverbe 27:4 — Furia este fără milă şi mînia năvalnică, dar cine poate sta împotriva geloziei? -
Iov 38:24 — Pe ce cale se împarte lumina? Şi pe ce cale se împrăştie vîntul de răsărit pe pămînt?
Iov 38:25 — Cine a deschis un loc de scurgere ploii, şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului,
Iov 38:26 — pentru ca să cadă ploaia pe un pămînt fără locuitori, pe un pustiu unde nu sînt oameni;
1 Cronici 14:10 — David a întrebat pe Dumnezeu, zicînd: ,,Să mă sui împotriva Filistenilor, şi îi vei da în mînile mele?`` Şi Domnul i -a zis: ,,Sui-te, şi -i voi da în mînile tale.``
1 Cronici 14:11 — S'au suit la Baal-Peraţim, unde David i -a bătut. Apoi a zis: ,,Dumnezeu a risipit pe vrăjmaşii mei prin mîna mea, ca pe nişte ape cari se scurg. Deaceea s'a dat locului acestuia numele Baal-Peraţim.
1 Cronici 14:12 — Ei şi-au lăsat acolo dumnezeii, cari au fost arşi în foc, după porunca lui David.
Iov 20:27 — Cerurile îi vor desveli fărădelegea, şi pămîntul se va ridica împotriva lui.
Iov 20:29 — Aceasta este soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău, aceasta este moştenirea pe care i -o hotărăşte Dumnezeu.``
1 Petru 1:1 — Petru, apostol al lui Isus Hristos, către aleşii cari trăiesc ca străini, împrăştiaţi prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia,
1 Petru 1:2 — după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul, spre ascultarea şi stropirea cu sîngele lui Isus Hristos: Harul şi pacea să vă fie înmulţite!
1 Petru 1:3 — Binecuvîntat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie,
1 Petru 1:4 — şi la o moştenire nestricăcioasă, şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi.
1 Petru 1:5 — Voi sînteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mîntuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi!
1 Petru 1:6 — În ea voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sînteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări,
1 Petru 1:7 — pentruca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decît aurul care piere şi care totuş este cercat prin foc , să aibă ca urmare lauda , slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos,
1 Petru 1:8 — pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El, fără să-L vedeţi, şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită,
1 Petru 1:9 — pentrucă veţi dobîndi, ca sfîrşit al credinţei voastre, mîntuirea sufletelor voastre.
1 Petru 1:10 — Proorocii, cari au proorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mîntuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării lor stăruitoare.
1 Petru 1:11 — Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, cînd vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate.
1 Petru 1:12 — Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe cari vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia, prin Duhul Sfînt trimes din cer şi în cari chiar îngerii doresc să privească.
1 Petru 1:13 — De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji, şi puneţi-vă toată nădejdea în harul, care vă va fi adus, la arătarea lui Isus Hristos.
1 Petru 1:14 — Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi tîrîţi în poftele, pe cari le aveaţi altădată, cînd eraţi în neştiinţă.
1 Petru 1:15 — Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfînt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.
1 Petru 1:16 — Căci este scris: Fiţi sfinţi, căci Eu sînt sfînt".
1 Petru 1:17 — Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre;
1 Petru 1:18 — căci ştiţi că nu cu lucruri peritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire, pe care-l moşteniserăţi dela părinţii voştri,
1 Petru 1:19 — ci cu sîngele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.
1 Petru 1:20 — El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, şi a fost arătat la sfîrşitul vremurilor pentru voi,
1 Petru 1:21 — cari, prin El, sînteţi credincioşi în Dumnezeu, care L-a înviat din morţi, şi I-a dat slavă, pentruca, credinţa şi nădejdea voastră să fie în Dumnezeu.
1 Petru 1:22 — Deci, ca unii cari, prin ascultarea de adevăr, v-aţi curăţit sufletele prin Duhul, ca să aveţi o dragoste de fraţi neprefăcută, iubiţi-vă cu căldură unii pe alţii, din toată inima;
1 Petru 1:23 — fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămînţă, care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvîntul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămîne în veac.
1 Petru 1:24 — Căci orice făptură este ca iarba, şi toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă şi floarea cade jos,
1 Petru 1:25 — dar Cuvîntul Domnului rămîne în veac. Şi acesta este Cuvîntul, care v-a fost propovăduit prin Evanghelie.
Ioan 3:16 — Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.
Ioan 3:17 — Dumnezeu, în adevăr, n'a trimes pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mîntuită prin El.