Referințe biblice
- Romani 1:20
- 2 Timotei 1:2
- 1 Timotei 6:10
- Apocalipsa 20:11-13
- Apocalipsa 20:6
- Apocalipsa 3:17
- Apocalipsa 2:14
- Apocalipsa 1:6
- 1 Petru 4:10
- 2 Corinteni 9:7
- 2 Corinteni 6:10
- 2 Corinteni 2:17
- 2 Corinteni 2:15
- Romani 8:27
- Romani 5:5
- Ioan 14:26
- Deuteronomul 12:1-32
- 2 Petru 2:16
- 2 Petru 2:15-16
- Iacov 3:1
- Evrei 13:17
- Evrei 9:14
- Evrei 9:4
- 1 Timotei 2:4
- Coloseni 2:9
- Filipeni 4:19
- 2 Corinteni 4:16
- 2 Corinteni 3:18
- 1 Corinteni 14:33
- Romani 13:1-7
- Romani 8:38-39
- Maleahi 3:10
- Geneza 14:1-24
- Apocalipsa 20:11-15
- Iuda 1:11
- Iuda 1:4
- 1 Ioan 1:9
- Evrei 7:4-10
- Efeseni 5:1-33
- Galateni 2:20-21
- Galateni 2:20
- Galateni 2:10
- Galateni 1:1-5
- 2 Corinteni 9:1-15
- 2 Corinteni 8:1-24
- 2 Corinteni 5:21
- 1 Corinteni 10:6-11
- 1 Corinteni 1:25-29
- 1 Corinteni 1:18
- Romani 12:1
- Faptele Apostolilor 27:17
- Faptele Apostolilor 24:14
- Faptele Apostolilor 20:16
- Faptele Apostolilor 18:21
- Faptele Apostolilor 17:29
- Faptele Apostolilor 17:22
- Faptele Apostolilor 17:2
- Faptele Apostolilor 16:13
- Faptele Apostolilor 15:21
- Faptele Apostolilor 8:1-40
- Faptele Apostolilor 7:35-36
- Faptele Apostolilor 6:1-15
- Faptele Apostolilor 4:27
- Faptele Apostolilor 3:26
- Faptele Apostolilor 3:13
- Ioan 17:17
- Ioan 17:4
- Ioan 15:26
- Ioan 14:16
- Ioan 3:16
- Ioan 3:14-15
- Luca 16:1-11
- Luca 6:38
- Marcu 10:27
- Marcu 6:11
- Marcu 2:15
- Matei 27:27
- Matei 25:41
- Matei 20:2
- Matei 12:41-42
- Matei 11:20-24
- Matei 8:20
- Matei 7:11
- Matei 6:33
- Matei 6:19-21
- Matei 5:28
- Matei 5:22
- Matei 5:1-48
- Matei 4:1-25
- Maleahi 3:10-11
- Maleahi 3:8-10
- Zaharia 14:16-19
- Habacuc 1:12
- Ezechiel 37:1-14
- Ezechiel 33:11
- Ieremia 31:12-13
- Isaia 65:19-25
- Isaia 45:7
- Isaia 1:1-31
- Eclesiastul 8:4
- Ioan 3:16-17
Versete în limba română — Cornilescu — fișierul furnizat
Romani 1:20 — În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui vecinică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, dela facerea lumii, cînd te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot desvinovăţi;
2 Timotei 1:2 — către Timotei, copilul meu prea iubit: Har, îndurare şi pace dela Dumnezeu Tatăl, şi dela Hristos Isus, Domnul nostru!
1 Timotei 6:10 — Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, cari au umblat după ea, au rătăcit dela credinţă, şi s'au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.
Apocalipsa 20:11 — Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Celce şedea pe el. Pămîntul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s'a mai găsit loc pentru ele.
Apocalipsa 20:12 — Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stînd în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
Apocalipsa 20:13 — Marea a dat înapoi pe morţii cari erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii cari erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
Apocalipsa 20:6 — Fericiţi şi sfinţi sînt ceice au parte de întîia înviere! Asupra lor a doua moarte n'are nicio putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos, şi vor împărăţi cu El o mie de ani.
Apocalipsa 3:17 — Pentrucă zici: ,,Sînt bogat, m'am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic``, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol,
Apocalipsa 2:14 — Dar am ceva împotriva ta. Tu ai acolo nişte oameni cari ţin de învăţătura lui Balaam, care a învăţat pe Balac să pună o piatră de poticnire înaintea copiilor lui Israel, ca să mănînce din lucrurile jertfite idolilor, şi să se dedea la curvie.
Apocalipsa 1:6 — şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.
1 Petru 4:10 — Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul , pe care l-a primit.
2 Corinteni 9:7 — Fiecare să dea după cum a hotărît în inima lui: nu cu părere de rău, sau de silă, căci ,,pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.``
2 Corinteni 6:10 — ca nişte întristaţi, şi totdeauna sîntem veseli; ca nişte săraci, şi totuş îmbogăţim pe mulţi; ca neavînd nimic, şi totuş stăpînind toate lucrurile.
2 Corinteni 2:17 — Căci noi nu stricăm Cuvîntul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi; ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.
2 Corinteni 2:15 — În adevăr, noi sîntem, înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Hristos printre cei ce sînt pe calea mîntuirii şi printre cei ce sînt pe calea pierzării:
Romani 8:27 — Şi Cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului; pentrucă El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.
Romani 5:5 — Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentrucă dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfînt, care ne -a fost dat.
Ioan 14:26 — Dar Mîngîietorul, adică Duhul Sfînt, pe care -L va trimete Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v'am spus Eu.
Deuteronom 12:1 — Iată legile şi poruncile pe cari să le păziţi şi să le împliniţi, cît veţi trăi, în ţara pe care v'o dă în stăpînire Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri.
Deuteronom 12:2 — Să nimiciţi toate locurile în cari slujesc dumnezeilor lor neamurile pe cari le veţi izgoni, fie pe munţi înalţi, fie pe dealuri, şi subt orice copac verde.
Deuteronom 12:3 — Să le surpaţi altarele, să le sfărîmaţi stîlpii idoleşti, să le ardeţi în foc copacii închinaţi idolilor lor, să dărîmaţi chipurile cioplite ale dumnezeilor lor, şi să faceţi să le piară numele din locurile acelea.
Deuteronom 12:4 — Voi să nu faceţi aşa faţă de Domnul, Dumnezeul vostru!
Deuteronom 12:5 — Ci să -L căutaţi la locaşul Lui, şi să mergeţi la locul pe care -l va alege Domnul Dumnezeul vostru, din toate seminţiile voastre, ca să-Şi aşeze acolo Numele Lui.
Deuteronom 12:6 — Acolo să vă aduceţi arderile voastre de tot, jertfele voastre, zeciuielile voastre, cele dintîi roade, darurile aduse ca împlinire a unei juruinţe, darurile de bună voie, şi întîii-născuţi din cirezile şi turmele voastre.
Deuteronom 12:7 — Acolo să mîncaţi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, şi să vă bucuraţi, împreună cu familiile voastre, de toate bunurile cu cari vă va fi binecuvîntat Domnul, Dumnezeul vostru.
Deuteronom 12:8 — Să nu faceţi dar cum facem noi acum aici, unde fiecare face ce -i place,
Deuteronom 12:9 — fiindcă n'aţi ajuns încă în locul de odihnă şi în moştenirea pe care v'o dă Domnul, Dumnezeul vostru.
Deuteronom 12:10 — Dar veţi trece Iordanul, şi veţi locui în ţara pe care v'o va da în stăpînire Domnul, Dumnezeul vostru. El vă va da odihnă, dupăce vă va izbăvi de toţi vrăjmaşii voştri cari vă înconjoară, şi veţi locui fără frică.
Deuteronom 12:11 — Atunci va fi un loc, pe care -l va alege Domnul, Dumnezeul vostru, ca să facă să locuiască Numele Lui acolo. Acolo să aduceţi tot ce vă poruncesc, arderile voastre de tot, jertfele, zeciuielile, cele dintîi roade, şi darurile alese pe cari le veţi face Domnului pentru împlinirea juruinţelor voastre.
Deuteronom 12:12 — Acolo să vă bucuraţi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, voi, fiii voştri şi fiicele voastre, robii şi roabele voastre, şi Levitul care va fi în locurile voastre, căci el n'are nici parte de moşie, nici moştenire cu voi.
Deuteronom 12:13 — Vezi să n'aduci arderile tale de tot în toate locurile pe cari le vei vedea;
Deuteronom 12:14 — ci să-ţi aduci arderile de tot în locul pe care -l va alege Domnul în una din seminţiile tale, şi acolo să faci tot ce-ţi poruncesc eu.
Deuteronom 12:15 — Totuş, cînd vei dori, vei putea să junghii vite şi să mănînci carne în toate cetăţile tale, cît îţi va fi dat prin binecuvîntarea Domnului, Dumnezeului tău; cel ce va fi necurat şi cel ce va fi curat vor putea să mănînce din ea, cum se mănîncă din căprioară şi din cerb.
Deuteronom 12:16 — Numai sîngele să nu -l mîncaţi, ci să -l vărsaţi pe pămînt ca apa.
Deuteronom 12:17 — Nu vei putea să mănînci în cetăţile tale zeciuiala din grîul tău, din mustul tău şi din untdelemnul tău, nici întîii născuţi din cirezile şi turmele tale, nici vreunul din darurile aduse de tine pentru împlinirea unei juruinţe, nici darurile tale de bună voie, nici cele dintîi roade ale tale.
Deuteronom 12:18 — Ci pe acestea să le mănînci înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care -l va alege Domnul, Dumnezeul tău, tu, fiul tău şi fiica ta, robul şi roaba ta, şi Levitul care va fi în cetăţile tale; şi să te bucuri înaintea Domnului, Dumnezeului tău, de toate bunurile pe cari le vei avea.
Deuteronom 12:19 — Cît vei trăi în ţara ta, vezi să nu cumva să părăseşti pe Levit.
Deuteronom 12:20 — Cînd Domnul, Dumnezeul tău, îţi va lărgi hotarele, cum ţi -a făgăduit, şi dorinţa să mănînci carne te va face să zici: ,,Aş vrea să mănînc carne!`` vei putea să mănînci după dorinţa ta.
Deuteronom 12:21 — Dacă locul pe care -l va alege Domnul, Dumnezeul tău, ca să-Şi aşeze acolo Numele, este departe de tine, vei putea să tai vite din cireadă şi din turmă, cum ţi-am poruncit, şi vei putea să mănînci din ele în cetăţile tale, după dorinţa ta.
Deuteronom 12:22 — Să mănînci din ele cum se mănîncă din căprioară şi cerb; cel ce va fi necurat şi cel ce va fi curat vor mînca şi ei amîndoi.
Deuteronom 12:23 — Numai, vezi să nu cumva să mănînci sîngele, căci sîngele este viaţa (sufletul); şi să nu mănînci sufletul împreună cu carnea.
Deuteronom 12:24 — Să nu -l mănînci, ci să -l verşi pe pămînt ca apa.
Deuteronom 12:25 — Să nu -l mănînci, ca să fii fericit, tu şi copiii tăi după tine, făcînd ce este plăcut înaintea Domnului.
Deuteronom 12:26 — Dar lucrurile pe cari vei voi să le închini Domnului şi darurile pe cari le vei aduce pentru împlinirea unei juruinţe, să te duci să le aduci în locul pe care -l va alege Domnul.
Deuteronom 12:27 — Să-ţi aduci arderile de tot, carnea şi sîngele, pe altarul Domnului, Dumnezeului tău: în celelalte jertfe ale tale, sîngele să fie vărsat pe altarul Domnului, Dumnezeului tău, iar carnea s'o mănînci.
Deuteronom 12:28 — Păzeşte şi ascultă toate aceste lucruri pe cari ţi le poruncesc, ca să fii fericit, tu şi copiii tăi după tine, pe vecie, făcînd ce este bine şi ce este plăcut înaintea Domnului, Dumnezeului tău.
Deuteronom 12:29 — După ce Domnul, Dumnezeul tău, va nimici toate neamurile pe cari le vei izgoni dinaintea ta, dupăce le vei izgoni şi te vei aşeza în ţara lor,
Deuteronom 12:30 — vezi să nu te laşi prins în cursă, călcînd pe urmele lor, dupăce vor fi nimicite dinaintea ta. Fereşte-te să nu cercetezi despre dumnezeii lor şi să zici: ,,Cum slujeau neamurile acestea dumnezeilor lor? Şi eu vreau să fac la fel.``
Deuteronom 12:31 — Tu să nu faci aşa faţă de Domnul, Dumnezeul tău; căci ele slujeau dumnezeilor lor, făcînd toate urîciunile pe cari le urăşte Domnul, şi ele chiar îşi ardeau în foc fiii şi fiicele lor în cinstea dumnezeilor lor.
Deuteronom 12:32 — Voi să păziţi şi să împliniţi toate lucrurile pe cari vi le poruncesc eu; să n'adăugaţi nimic la ele, şi să nu scoateţi nimic din ele.
2 Petru 2:16 — Dar a fost mustrat aspru pentru călcarea lui de lege: o măgăriţă necuvîntătoare, care a început să vorbească cu glas omenesc, a pus frîu nebuniei proorocului.
2 Petru 2:15 — După ce au părăsit calea cea dreaptă, au rătăcit, şi au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata fărădelegii.
Iacob 3:1 — Fraţii mei, să nu fiţi mulţi învăţători, căci ştiţi că vom primi o judecată mai aspră.
Evrei 13:17 — Ascultaţi de mai marii voştri, şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii cari au să dea socoteală de ele; pentruca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinînd, căci aşa ceva nu v'ar fi de niciun folos.
Evrei 9:14 — cu cît mai mult sîngele lui Hristos, care, prin Duhul cel vecinic, S'a adus pe Sine însuş jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului cel viu!
Evrei 9:4 — El avea un altar de aur pentru tămîie, şi chivotul legămîntului, ferecat peste tot cu aur. În chivot era un vas de aur cu mană, toiagul lui Aaron, care înfrunzise, şi tablele legămîntului.
1 Timotei 2:4 — care voieşte ca toţi oamenii să fie mîntuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.
Coloseni 2:9 — Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.
Filipeni 4:19 — Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos.
2 Corinteni 4:16 — De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuş omul nostru din lăuntru se înoieşte din zi în zi.
2 Corinteni 3:18 — Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într'o oglindă, slava Domnului, şi sîntem schimbaţi în acelaş chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.
1 Corinteni 14:33 — căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorînduielii, ci al păcii, ca în toate Bisericile sfinţilor.
Romani 13:1 — Oricine să fie supus stăpînirilor celor mai înalte; căci nu este stăpînire care să nu vină dela Dumnezeu. Şi stăpînirile cari sînt, au fost rînduite de Dumnezeu.
Romani 13:2 — Deaceea, cine se împotriveşte stăpînirii, se împotriveşte rînduielii puse de Dumnezeu; şi ceice se împotrivesc, îşi vor lua osînda.
Romani 13:3 — Dregătorii nu sînt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei dar să nu-ţi fie frică de stăpînire? Fă binele, şi vei avea laudă dela ea.
Romani 13:4 — El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să -L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău.
Romani 13:5 — Deaceea trebuie să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci şi din îndemnul cugetului.
Romani 13:6 — Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii sînt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcînd necurmat tocmai slujba aceasta.
Romani 13:7 — Daţi tuturor ce sînteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi -i birul; cui datoraţi vama, daţi -i vama; cui datoraţi frica, daţi -i frica; cui datoraţi cinstea, daţi -i cinstea.
Romani 8:38 — Căci sînt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpînirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,
Romani 8:39 — nici înălţimea, nici adîncimea, nici o altă făptură (Sau: zidire.), nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.
Maleahi 3:10 — Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvîntare.
Geneza 14:1 — Pe vremea lui Amrafel, împăratul Şinearului, lui Arioc, împăratul Elasarului, lui Chedorlaomer, împăratul Elamului, şi lui Tideal, împăratul Goiimului,
Geneza 14:2 — s'a întîmplat că ei au făcut război cu Bera, împăratul Sodomei, cu Birşa, împăratul Gomorei, cu Şineab, împăratul Admei, cu Şemeeber, împăratul Ţeboimului şi cu împăratul Belei sau Ţoarului.
Geneza 14:3 — Aceştia din urmă s'au adunat cu toţii în valea Sidim, adică Marea Sărată.
Geneza 14:4 — Timp de doisprezece ani fuseseră supuşi lui Chedorlaomer; şi în anul al treisprezecelea s'au răsculat.
Geneza 14:5 — Dar, în anul al patrusprezecelea Chedorlaomer şi împăraţii cari erau cu el au pornit, şi au bătut pe Refaimi la Aşterot-Carnaim, pe Zuzimi la Ham, pe Emimi la Şave-Chiriataim,
Geneza 14:6 — şi pe Horiţi în muntele lor Seir, pînă la stejarul Paran, care este lîngă pustie.
Geneza 14:7 — Apoi s'au întors, au venit la En-Mişpat, sau Cades, şi au bătut pe Amaleciţi pe tot ţinutul lor, ca şi pe Amoriţi, cari locuiau la Haţaţon-Tamar.
Geneza 14:8 — Atunci au ieşit împăratul Sodomei, împăratul Gomorei, împăratul Admei, împăratul Ţeboimului şi împăratul Belei sau Ţoarului, şi s'au aşezat în linie de bătae împotriva lor, în valea Sidim,
Geneza 14:9 — şi anume: împotriva lui Chedorlaomer, împăratul Elamului, împotriva lui Tideal, împăratul Goiimului, împotriva lui Amrafel, împăratul Şinearului şi împotriva lui Arioc, împăratul Elasarului: patru împăraţi împotriva a cinci.
Geneza 14:10 — Valea Sidim era acoperită cu fîntîni de smoală. Împăratul Sodomei şi împăratul Gomorei au luat -o la fugă, şi au căzut în ele; ceilalţi au fugit spre munte.
Geneza 14:11 — Biruitorii au luat toate bogăţiile Sodomei şi Gomorei, şi toate merindele lor, şi au plecat.
Geneza 14:12 — Au luat şi pe Lot, fiul fratelui lui Avram, care locuia în Sodoma; au luat şi averile lui, şi au plecat.
Geneza 14:13 — A venit unul, care scăpase, şi a dat de ştire lui Avram, Evreul; acesta locuia lîngă ştejarii lui Mamre, Amoritul, fratele lui Eşcol, şi fratele lui Aner, cari făcuseră legătură de pace cu Avram.
Geneza 14:14 — Cum a auzit Avram că fratele său fusese luat prins de război, a înarmat treisute optsprezece din cei mai viteji slujitori ai lui, născuţi în casa lui, şi a urmărit pe împăraţii aceia pînă la Dan.
Geneza 14:15 — Şi -a împărţit oamenii în mai multe cete, s'a aruncat asupra lor noaptea, i -a bătut, şi i -a urmărit pînă la Hoba, care este la stînga Damascului.
Geneza 14:16 — A adus înapoi toate bogăţiile; a luat înapoi şi pe fratele său Lot, cu averile lui, precum şi pe femei, şi norodul.
Geneza 14:17 — Dupăce s'a întors Avram dela înfrîngerea lui Chedorlaomer şi a împăraţilor cari erau împreună cu el, împăratul Sodomei i -a ieşit în întîmpinare în valea Şave, sau Valea Împăratului.
Geneza 14:18 — Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pîne şi vin: el era preot al Dumnezeului Celui Prea Înalt.
Geneza 14:19 — Melhisedec a binecuvîntat pe Avram, şi a zis: ,,Binecuvîntat să fie Avram de Dumnezeul Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului şi al pămîntului.
Geneza 14:20 — Binecuvîntat să fie Dumnezeul Cel Prea Înalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi în mînile tale!`` Şi Avram i -a dat zeciuială din toate.
Geneza 14:21 — Împăratul Sodomei a zis lui Avram: ,,Dă-mi oamenii, şi ţine bogăţiile pentru tine.``
Geneza 14:22 — Avram a răspuns împăratului Sodomei: ,,Ridic mîna spre Domnul, Dumnezeul Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului şi al pămîntului,
Geneza 14:23 — şi jur că nu voi lua nimic din tot ce este al tău, nici măcar un fir de aţă, nici măcar o curea de încălţăminte, ca să un zici: ,Am îmbogăţit pe Avram.` Nimic pentru mine!
Geneza 14:24 — afară de ce au mîncat flăcăii, şi partea oamenilor cari au mers cu mine, Aner, Eşcol şi Mamre: ei pot să-şi ia partea lor!``
Apocalipsa 20:14 — Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
Apocalipsa 20:15 — Oricine n'a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc.
Iuda 1:11 — Vai de ei! Căci au urmat pe calea lui Cain! S'au aruncat în rătăcirea lui Balaam, din dorinţa de cîştig! Au pierit într'o răscoală ca a lui Core!
Iuda 1:4 — Căci s'au strecurat printre voi unii oameni, scrişi de mult pentru osînda aceasta, oameni neevlavioşi, cari schimbă în desfrînare harul Dumnezeului nostru, şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpîn şi Domn Isus Hristos.
1 Ioan 1:9 — Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.
Evrei 7:4 — Vedeţi bine dar cît de mare a fost el, dacă pînă şi patriarhul Avraam i -a dat zeciuială din prada de război!
Evrei 7:5 — Aceia dintre fiii lui Levi, cari îndeplinesc slujba de preoţi, după Lege, au poruncă să ia zeciuială dela norod, adică dela fraţii lor, cu toate că şi ei se coboară din Avraam.
Evrei 7:6 — Iar el, care nu se cobora din familia lor, a luat zeciuială dela Avraam, şi a binecuvîntat pe cel ce avea făgăduinţele.
Evrei 7:7 — Dar fără îndoială că cel mai mic este binecuvîntat de cel mai mare.
Evrei 7:8 — Şi apoi aici, cei ce iau zeciuială, sînt nişte oameni muritori; pe cînd acolo, o ia cineva, despre care se mărturiseşte că este viu.
Evrei 7:9 — Mai mult, însuş Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuiala, ca să zicem aşa, prin Avraam;
Evrei 7:10 — căci era încă în coapsele strămoşului său, cînd a întîmpinat Melhisedec pe Avraam.
Efeseni 5:1 — Urmaţi dar pilda lui Dumnezeu ca nişte copii prea iubiţi.
Efeseni 5:2 — Trăiţi în dragoste, dupăcum şi Hristos ne -a iubit, şi S'a dat pe Sine pentru noi ,,ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros``, lui Dumnezeu.
Efeseni 5:3 — Curvia, sau orice altfel de necurăţie, sau lăcomia de avere, nici să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi.
Efeseni 5:4 — Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, cari nu sînt cuviincioase; ci mai de grabă cuvinte de mulţămire.
Efeseni 5:5 — Căci ştiţi bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n'are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu.
Efeseni 5:6 — Nimeni să nu vă înşele cu vorbe deşerte; căci din pricina acestor lucruri vine mînia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători.
Efeseni 5:7 — Să nu vă întovărăşiţi dar deloc cu ei.
Efeseni 5:8 — Odinioară eraţi întunerec; dar acum sînteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii.
Efeseni 5:9 — Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr.
Efeseni 5:10 — Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului,
Efeseni 5:11 — şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunerecului, ba încă mai de grabă osîndiţi-le.
Efeseni 5:12 — Căci e ruşine numai să spunem ce fac ei în ascuns.
Efeseni 5:13 — Dar toate aceste lucruri, cînd sînt osîndite de lumină, sînt date la iveală; pentrucă ceiace scoate totul la iveală, este lumina.
Efeseni 5:14 — De aceea zice: ,,Deşteaptă-te tu, care dormi, scoală-te din morţi, şi Hristos te va lumina.``
Efeseni 5:15 — Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi.
Efeseni 5:16 — Răscumpăraţi vremea, căci zilele sînt rele.
Efeseni 5:17 — De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului.
Efeseni 5:18 — Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh.
Efeseni 5:19 — Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cîntări de laudă şi cu cîntări duhovniceşti, şi cîntaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.
Efeseni 5:20 — Mulţămiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.
Efeseni 5:21 — Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos.
Efeseni 5:22 — Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului;
Efeseni 5:23 — căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, Mîntuitorul trupului.
Efeseni 5:24 — Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile.
Efeseni 5:25 — Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S'a dat pe Sine pentru ea,
Efeseni 5:26 — ca s'o sfinţească, după ce a curăţit -o prin botezul cu apă prin Cuvînt,
Efeseni 5:27 — ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără sbîrcitură sau altceva de felul acesta, ci sfîntă şi fără prihană.
Efeseni 5:28 — Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta, se iubeşte pe sine însuş.
Efeseni 5:29 — Căci nimeni nu şi -a urît vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica;
Efeseni 5:30 — pentrucă noi sîntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui.
Efeseni 5:31 — De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mamă-sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup``.
Efeseni 5:32 — Taina aceasta este mare-(vorbesc despre Hristos şi despre Biserică). -
Efeseni 5:33 — Încolo fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat.
Galateni 2:20 — Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m'a iubit şi S'a dat pe Sine însuş pentru mine.
Galateni 2:21 — Nu vreau să fac zădarnic harul lui Dumnezeu; căci dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos.
Galateni 2:10 — Ne-au spus numai să ne aducem aminte de cei săraci, şi chiar aşa am şi căutat să fac.
Galateni 1:1 — Pavel, apostol nu dela oameni, nici printr'un om, ci prin Isus Hristos, şi prin Dumnezeu Tatăl, care L -a înviat din morţi,
Galateni 1:2 — şi toţi fraţii cari sînt împreună cu mine, către Bisericile Galatiei:
Galateni 1:3 — Har şi pace vouă dela Dumnezeu Tatăl, şi dela Domnul nostru Isus Hristos!
Galateni 1:4 — El S'a dat pe Sine însuş pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl.
Galateni 1:5 — A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.
2 Corinteni 9:1 — Este de prisos să vă mai scriu cu privire la strîngerea de ajutoare pentru sfinţi.
2 Corinteni 9:2 — Cunosc, în adevăr, bunăvoinţa voastră, cu care mă laud cu privire la voi către Macedoneni, şi le spun că Ahaia este gata de acum un an. Şi rîvna voastră a îmbărbătat pe foarte mulţi din ei.
2 Corinteni 9:3 — Am trimes totuş pe fraţi, pentruca lauda noastră cu voi să nu fie nimicită cu prilejul acesta, ci să fiţi gata, cum am spus.
2 Corinteni 9:4 — Dacă vor veni vreunii din Macedonia cu mine, şi nu vă vor găsi gata, n'aş vrea ca noi (ca să nu zicem voi) să fim daţi de ruşine în încrederea aceasta.
2 Corinteni 9:5 — De aceea, am socotit de trebuinţă, să rog pe fraţi să vină mai înainte la voi, şi să pregătească strîngerea darurilor făgăduite de voi, ca ele să fie gata, făcute cu dărnicie nu cu zgîrcenie.
2 Corinteni 9:6 — Să ştiţi: cine samănă puţin, puţin va secera; iar cine samănă mult, mult va secera.
2 Corinteni 9:8 — Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentruca, avînd totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună,
2 Corinteni 9:9 — după cum este scris: ,,A împrăştiat, a dat săracilor, neprihănirea lui rămîne în veac.``
2 Corinteni 9:10 — ,,Cel ce dă sămînţă sămănătorului şi pîne pentru hrană``, vă va da şi vă va înmulţi şi vouă sămînţa de sămănat şi va face să crească roadele neprihănirii voastre.
2 Corinteni 9:11 — În chipul acesta veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele, pentru orice dărnicie, care, prin noi, va face să se aducă mulţămiri lui Dumnezeu.
2 Corinteni 9:12 — Căci ajutorul dat de darurile acestea, nu numai că acopere nevoile sfinţilor, dar este şi o pricină de multe mulţămiri către Dumnezeu.
2 Corinteni 9:13 — Aşa că dovada dată de voi prin ajutorul acesta, îi face să slăvească pe Dumnezeu pentru ascultarea pe care mărturisiţi că o aveţi faţă de Evanghelia lui Hristos, şi pentru dărnicia ajutorului vostru faţă de ei şi faţă de toţi;
2 Corinteni 9:14 — şi -i face să se roage pentru voi, şi să vă iubească din inimă, pentru harul nespus de mare al lui Dumnezeu faţă de voi.
2 Corinteni 9:15 — Mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare!
2 Corinteni 8:1 — Fraţilor, voim să vă aducem la cunoştinţă harul, pe care l -a dat Dumnezeu în Bisericile Macedoniei.
2 Corinteni 8:2 — În mijlocul multelor necazuri prin cari au trecut, bucuria lor peste măsură de mare şi sărăcia lor lucie, au dat naştere la un belşug de dărnicie din partea lor.
2 Corinteni 8:3 — Vă mărturisesc că au dat de bună voie, după puterea lor, şi chiar peste puterile lor.
2 Corinteni 8:4 — Şi ne-au rugat cu mari stăruinţe pentru harul şi părtăşia la această strîngere de ajutoare pentru sfinţi.
2 Corinteni 8:5 — Şi au făcut aceasta nu numai cum nădăjduisem, dar s'au dat mai întîi pe ei înşişi Domnului, şi apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu.
2 Corinteni 8:6 — Noi dar, am rugat pe Tit să isprăvească această strîngere de ajutoare, pe care o începuse.
2 Corinteni 8:7 — După cum sporiţi în toate lucrurile: în credinţă, în cuvînt, în cunoştinţă, în orice rîvnă, şi în dragostea voastră pentru noi, căutaţi să sporiţi şi în această binefacere.
2 Corinteni 8:8 — Nu spun lucrul acesta ca să vă dau o poruncă; ci pentru rîvna altora, şi ca să pun la încercare curăţia dragostei voastre.
2 Corinteni 8:9 — Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, s'a făcut sărac pentru voi, pentruca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi.
2 Corinteni 8:10 — În această privinţă vă dau un sfat. Şi sfatul acesta vă este de folos vouă, cari, de acum un an, cei dintîi aţi început nu numai să faceţi, ci să şi voiţi.
2 Corinteni 8:11 — Isprăviţi dar acum de făcut; pentruca, după graba voinţei să fie şi înfăptuirea, potrivit cu mijloacele voastre.
2 Corinteni 8:12 — Pentrucă, dacă este bunăvoinţă, darul este primit, avîndu-se în vedere ce are cineva, nu ce n'are.
2 Corinteni 8:13 — Aici nu este vorba ca alţii să fie uşuraţi, iar voi strîmtoraţi;
2 Corinteni 8:14 — ci este vorba de o potrivire: în împrejurarea de acum, prisosul vostru să acopere nevoile lor, pentruca şi prisosul lor să acopere, la rîndul lui, nevoile voastre, aşa ca să fie o potrivire;
2 Corinteni 8:15 — după cum este scris: ,,Cel ce strînsese mult, n'avea nimic de prisos, şi cel ce strînsese puţin, nu ducea lipsă.``
2 Corinteni 8:16 — Mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, care a pus în inima lui Tit aceeaş rîvnă pentru voi.
2 Corinteni 8:17 — Căci el a primit îndemnul nostru; ba încă, stăpînit de o rîvnă arzătoare, a pornit de bună voie spre voi.
2 Corinteni 8:18 — Am trimes cu el şi pe fratele a cărui laudă în Evanghelie este răspîndită prin toate Bisericile.
2 Corinteni 8:19 — Mai mult, el a fost ales de Biserici să meargă împreună cu noi în această lucrare de binefacere, pe care o săvîrşim spre slava Domnului şi ca o dovadă de bunăvoinţa noastră.
2 Corinteni 8:20 — În chipul acesta, vrem ca nimeni să nu ne defaime cu privire la acest belşug de ajutoare, de care îngrijim.
2 Corinteni 8:21 — Căci căutăm să lucrăm cinstit nu numai înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor.
2 Corinteni 8:22 — Am trimes cu ei pe fratele nostru, a cărui rîvnă am încercat -o de atîtea ori în multe împrejurări, şi care, de data aceasta, arată mult mai multă rîvnă, din pricina marei lui încrederi în voi.
2 Corinteni 8:23 — Astfel, fie avînd în vedere pe Tit, care este părtaşul şi tovarăşul meu de lucru în mijlocul vostru; fie avînd în vedere pe fraţii noştri, cari sînt trimeşii Bisericilor şi fala lui Hristos:
2 Corinteni 8:24 — daţi-le înaintea Bisericilor dovadă de dragostea voastră, şi arătaţi-le că avem dreptul să ne lăudăm cu voi.
2 Corinteni 5:21 — Pe Cel ce n'a cunoscut niciun păcat, El L -a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.
1 Corinteni 10:6 — Şi aceste lucruri s'au întîmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, pentruca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei.
1 Corinteni 10:7 — Să nu fiţi închinători la idoli, ca unii dintre ei, după cum este scris: ,,Poporul a şezut să mănînce şi să bea; şi s'au sculat să joace.``
1 Corinteni 10:8 — Să nu curvim, cum au făcut unii din ei, aşa că într -o singură zi au căzut douăzeci şi trei de mii.
1 Corinteni 10:9 — Să nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii din ei, cari au pierit prin şerpi.
1 Corinteni 10:10 — Să nu cîrtiţi, cum au cîrtit unii din ei, cari au fost nimiciţi de Nimicitorul.
1 Corinteni 10:11 — Aceste lucruri li s'au întîmplat ca să ne slujească drept pilde, şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste cari au venit sfîrşiturile veacurilor.
1 Corinteni 1:25 — Căci nebunia lui Dumnezeu, este mai înţeleaptă decît oamenii; şi slăbiciunea lui Dumnezeu, este mai tare decît oamenii.
1 Corinteni 1:26 — De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi cari aţi fost chemaţi: printre voi nu sînt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales.
1 Corinteni 1:27 — Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.
1 Corinteni 1:28 — Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile cari nu sînt, ca să nimicească pe cele ce sînt;
1 Corinteni 1:29 — pentruca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.
1 Corinteni 1:18 — Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sînt pe calea pierzării: dar pentru noi, cari sîntem pe calea mîntuirii, este puterea lui Dumnezeu.
Romani 12:1 — Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfîntă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.
Faptele Apostolilor 27:17 — După ce au ridicat -o în sus, au întrebuinţat mijloace de ajutor, au încins corabia cu frînghii; şi, de teamă să nu cadă peste Sirta, au lăsat pînzele în jos. Astfel s'au lăsat mînaţi de vînt.
Faptele Apostolilor 24:14 — Îţi mărturisesc că slujesc Dumnezeului părinţilor mei după Calea, pe care ei o numesc partidă; eu cred tot ce este scris în Lege şi în Prooroci,
Faptele Apostolilor 20:16 — Pavel se hotărîse să treacă pe lîngă Efes, fără să se oprească aici, ca să nu peardă vremea în Asia; căci se grăbea ca, dacă -i va fi cu putinţă, să fie în Ierusalim de ziua Cincizecimii.
Faptele Apostolilor 18:21 — ci şi -a luat rămas bun dela ei, şi a zis: ,,Trebuie numaidecît ca sărbătoarea care vine, s'o fac în Ierusalim. Dacă va voi Dumnezeu, mă voi întoarce iarăş la voi.`` Şi a plecat din Efes.
Faptele Apostolilor 17:29 — Astfel dar, fiindcă sîntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului.
Faptele Apostolilor 17:22 — Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului, şi a zis: ,,Bărbaţi Atenieni! În toate privinţele vă găsesc foarte religioşi.
Faptele Apostolilor 17:2 — Pavel, după obiceiul său, a intrat în sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi,
Faptele Apostolilor 16:13 — În ziua Sabatului am ieşit afară pe poarta cetăţii, lîngă un rîu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am şezut jos, şi am vorbit femeilor, cari erau adunate laolaltă.
Faptele Apostolilor 15:21 — Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni, cari -l propovăduiesc, fiindcă este citit în sinagogi în toate zilele de Sabat.``
Faptele Apostolilor 8:1 — Saul se învoise la uciderea lui Ştefan. În ziua aceea, s'a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Şi toţi, afară de apostoli, s'au împrăştiat prin părţile Iudeii şi ale Samariei.
Faptele Apostolilor 8:2 — Nişte oameni temători de Dumnezeu au îngropat pe Ştefan, şi l-au jălit cu mare tînguire.
Faptele Apostolilor 8:3 — Saul de partea lui, făcea prăpăd în Biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbaţi şi pe femei, şi -i arunca în temniţă.
Faptele Apostolilor 8:4 — Ceice se împrăştiaseră, mergeau din loc în loc, şi propovăduiau Cuvîntul.
Faptele Apostolilor 8:5 — Filip s'a coborît în cetatea Samariei, şi le -a propovăduit pe Hristos.
Faptele Apostolilor 8:6 — Noroadele luau aminte cu un gînd la cele spuse de Filip, cînd au auzit şi au văzut semnele, pe cari le făcea.
Faptele Apostolilor 8:7 — Căci din mulţi îndrăciţi ieşeau duhuri necurate, şi scoteau mari ţipete; mulţi slăbănogi şi şchiopi erau tămăduiţi.
Faptele Apostolilor 8:8 — Şi a fost o mare bucurie în cetatea aceasta.
Faptele Apostolilor 8:9 — În cetate era un om, numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea şi punea în uimire pe poporul Samariei.
Faptele Apostolilor 8:10 — Toţi, dela mic pînă la mare, îl ascultau cu luare aminte, şi ziceau: ,,Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numeşte ,mare`.
Faptele Apostolilor 8:11 — Îl ascultau cu luare aminte, pentrucă multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui.
Faptele Apostolilor 8:12 — Dar cînd au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezaţi, atît bărbaţi cît şi femei.
Faptele Apostolilor 8:13 — Chiar Simon a crezut; şi dupăce a fost botezat, nu se mai despărţea de Filip, şi privea cu uimire minunile şi semnele mari cari se făceau.
Faptele Apostolilor 8:14 — Apostolii, cari erau în Ierusalim, cînd au auzit că Samaria a primit Cuvîntul lui Dumnezeu, au trimes la ei pe Petru şi pe Ioan.
Faptele Apostolilor 8:15 — Aceştia au venit la Samariteni, şi s'au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfînt.
Faptele Apostolilor 8:16 — Căci nu Se pogorîse încă peste niciunul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus.
Faptele Apostolilor 8:17 — Atunci Petru şi Ioan au pus mînile peste ei, şi aceia au primit Duhul Sfînt.
Faptele Apostolilor 8:18 — Cînd a văzut Simon că Duhul Sfînt era dat prin punerea mînilor apostolilor, le -a dat bani,
Faptele Apostolilor 8:19 — şi a zis: ,,Daţi-mi şi mie puterea aceasta, pentruca peste oricine-mi voi pune mînile, să primească Duhul Sfînt.``
Faptele Apostolilor 8:20 — Dar Petru i -a zis: ,,Banii tăi să piară împreună cu tine, pentrucă ai crezut că darul lui Dumnezeu s'ar putea căpăta cu bani!
Faptele Apostolilor 8:21 — Tu n'ai nici parte, nici sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu.
Faptele Apostolilor 8:22 — Pocăieşte-te dar de această răutate a ta, şi roagă-te Domnului să ţi se ierte gîndul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă;
Faptele Apostolilor 8:23 — căci văd că eşti plin de fiere amară, şi în lanţurile fărădelegii.``
Faptele Apostolilor 8:24 — Simon a răspuns: ,,Rugaţi-vă voi Domnului pentru mine, ca să nu mi se întîmple nimic din ce aţi zis.``
Faptele Apostolilor 8:25 — După ce au mărturisit despre Cuvîntul Domnului, şi după ce l-au propovăduit, Petru şi Ioan s'au întors la Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de ale Samaritenilor.
Faptele Apostolilor 8:26 — Un înger al Domnului a vorbit lui Filip, şi i -a zis: ,,Scoală-te, şi du-te spre miazăzi, pe drumul care pogoară spre Ierusalim la Gaza, şi care este pustiu.``
Faptele Apostolilor 8:27 — Filip s'a sculat şi a plecat. Şi iată că un Etiopian, un famen cu mare putere la împărăteasa Candace a Etiopienilor, şi îngrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit la Ierusalim ca să se închine,
Faptele Apostolilor 8:28 — se întorcea de acolo, şi şedea în carul lui, şi citea pe proorocul Isaia.
Faptele Apostolilor 8:29 — Duhul a zis lui Filip: ,,Du-te, şi ajunge carul acesta!``
Faptele Apostolilor 8:30 — Filip a alergat, şi a auzit pe Etiopian citind pe proorocul Isaia. El i -a zis: ,,Înţelegi tu ce citeşti?``
Faptele Apostolilor 8:31 — Famenul a răspuns: ,,Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?`` Şi a rugat pe Filip să se suie în car, şi să şadă împreună cu el.
Faptele Apostolilor 8:32 — Locul din Scriptură, pe care -l citea, era acesta: ,,El a fost dus ca o oaie la tăiere; şi, ca un miel fără glas înaintea celui ce -l tunde, aşa nu Şi -a deschis gura;
Faptele Apostolilor 8:33 — în smerenia Lui, judecata I -a fost luată. Şi cine va zugrăvi pe cei din timpul Lui? Căci viaţa I -a fost luată de pe pămînt.``
Faptele Apostolilor 8:34 — Famenul a zis lui Filip: ,,Rogu-te, despre cine vorbeşte proorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?``
Faptele Apostolilor 8:35 — Atunci Filip a luat cuvîntul, a început dela Scriptura aceasta, şi i -a propovăduit pe Isus.
Faptele Apostolilor 8:36 — Pe cînd îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: ,,Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?``
Faptele Apostolilor 8:37 — Filip a zis: ,,Dacă crezi din toată inima, se poate.`` Famenul a răspuns: ,,Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.``
Faptele Apostolilor 8:38 — A poruncit să stea carul, s'au pogorît amîndoi în apă, şi Filip a botezat pe famen.
Faptele Apostolilor 8:39 — Cînd au ieşit afară din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l -a mai văzut. În timp ce famenul îşi vedea de drum, plin de bucurie,
Faptele Apostolilor 8:40 — Filip se afla la Azot, de unde s'a dus pînă la Cezarea. Şi propovăduia Evanghelia în toate cetăţile prin care trecea.
Faptele Apostolilor 7:35 — Pe acest Moise, de care se lepădaseră ei, cînd au zis: ,Cine te -a pus pe tine stăpînitor şi judecător?` Dumnezeu l -a trimes ca stăpînitor şi izbăvitor, cu ajutorul îngerului, care i se arătase în rug.
Faptele Apostolilor 7:36 — El i -a scos din Egipt, şi a făcut minuni şi semne în Egipt, la Marea Roşie, şi în pustie, patruzeci de ani.
Faptele Apostolilor 6:1 — În zilele acelea, cînd s'a înmulţit numărul ucenicilor, Evreii cari vorbeau greceşte, cîrteau împotriva Evreilor, pentrucă văduvele lor erau trecute cu vederea la împărţeala ajutoarelor de toate zilele.
Faptele Apostolilor 6:2 — Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor, şi au zis: ,,Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvîntul lui Dumnezeu ca să slujim la mese.
Faptele Apostolilor 6:3 — Deaceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfînt şi înţelepciune, pe cari îi vom pune la slujba aceasta.
Faptele Apostolilor 6:4 — Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvîntului.``
Faptele Apostolilor 6:5 — Vorbirea aceasta a plăcut întregei adunări. Au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfînt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae, un prozelit din Antiohia.
Faptele Apostolilor 6:6 — I-au adus înaintea apostolilor, cari, după ce s-au rugat, şi-au pus mînile peste ei.
Faptele Apostolilor 6:7 — Cuvîntul lui Dumnezeu se răspîndea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulţea mult în Ierusalim, şi o mare mulţime de preoţi veneau la credinţă.
Faptele Apostolilor 6:8 — Ştefan era plin de har şi de putere, şi făcea minuni şi semne mari în norod.
Faptele Apostolilor 6:9 — Unii din sinagoga, numită a Izbăviţilor, a Cirinenilor, şi a Alexandrinilor, împreună cu nişte Iudei din Cilicia şi din Asia, au început o ceartă de vorbe cu Ştefan;
Faptele Apostolilor 6:10 — dar nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi Duhului cu care vorbea el.
Faptele Apostolilor 6:11 — Atunci au pus la cale pe nişte oameni să zică: ,,Noi l-am auzit rostind cuvinte de hulă împotriva lui Moise şi împotriva lui Dumnezeu.``
Faptele Apostolilor 6:12 — Au întărîtat norodul, pe bătrîni şi pe cărturari, au năvălit asupra lui, au pus mîna pe el, şi l-au dus în Sobor.
Faptele Apostolilor 6:13 — Au scos nişte martori mincinoşi, cari au zis: ,,Omul acesta nu încetează să spună cuvinte de hulă împotriva acestui locaş sfînt şi împotriva Legii.
Faptele Apostolilor 6:14 — În adevăr, l-am auzit zicînd că acest Isus din Nazaret va dărîma locaşul acesta, şi va schimba obiceiurile, pe cari ni le -a dat Moise.``
Faptele Apostolilor 6:15 — Toţi cei ce şedeau în Sobor, s'au uitat ţintă la Ştefan, şi faţa lui li s'a arătat ca o faţă de înger.
Faptele Apostolilor 4:27 — În adevăr, împotriva Robului Tău celui sfînt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s'au însoţit în cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont cu Neamurile şi cu noroadele lui Israel,
Faptele Apostolilor 3:26 — Dumnezeu, după ce a ridicat pe Robul Său Isus, L -a trimes mai întîi vouă, ca să vă binecuvînteze, întorcînd pe fiecare din voi dela fărădelegile sale.``
Faptele Apostolilor 3:13 — Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri, a proslăvit pe Robul Său Isus, pe care voi L-aţi dat în mîna lui Pilat; şi v'aţi lepădat de El înaintea lui, măcar că el era de părere să -I dea drumul.
Ioan 17:17 — Sfinţeşte -i prin adevărul Tău: Cuvîntul Tău este adevărul.
Ioan 17:4 — Eu Te-am proslăvit pe pămînt, am sfîrşit lucrarea, pe care Mi-ai dat -o s'o fac.
Ioan 15:26 — Cînd va veni Mîngîietorul, pe care -L voi trimete dela Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede dela Tatăl, El va mărturisi despre Mine.
Ioan 14:16 — Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mîngîietor (Greceşte: Paraclet, apărător, ajutor.), care să rămînă cu voi în veac;
Ioan 3:16 — Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.
Ioan 3:14 — Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului,
Ioan 3:15 — pentruca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.
Luca 16:1 — Isus a mai spus ucenicilor Săi: ,,Un om bogat avea un ispravnic, care a fost pîrît la el că -i risipeşte averea.
Luca 16:2 — El l -a chemat, şi i -a zis: ,Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Dă-ţi socoteala de isprăvnicia ta, pentrucă nu mai poţi fi ispravnic.`
Luca 16:3 — Ispravnicul şi -a zis: ,Ce am să fac, dacă îmi ia stăpînul isprăvnicia? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi -e ruşine.
Luca 16:4 — Ştiu ce am să fac, pentruca, atunci cînd voi fi scos din isprăvnicie, ei să mă primească în casele lor.`
Luca 16:5 — A chemat pe fiecare din datornicii stăpînului său, şi a zis celui dintîi: ,Cît eşti dator stăpînului meu?`
Luca 16:6 — ,O sută de măsuri de untdelemn`, a răspuns el. Şi i -a zis: ,Ia-ţi zapisul, şi şezi degrabă de scrie cincizeci.`
Luca 16:7 — Apoi a zis altuia: ,Dar tu, cît eşti dator?` ,O sută de măsuri de grîu`, a răspuns el. Şi i -a zis: ,Ia-ţi zapisul, şi scrie optzeci.`
Luca 16:8 — Stăpînul lui a lăudat pe ispravnicul nedrept, pentrucă lucrase înţelepţeşte. Căci fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sînt mai înţelepţi decît fiii luminii.
Luca 16:9 — Şi Eu vă zic: Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentruca atunci cînd veţi muri, să vă primească în corturile vecinice.
Luca 16:10 — Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept şi în cele mari.
Luca 16:11 — Deci, dacă n'aţi fost credincioşi în bogăţiile (Greceşte: Mamona.) nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii?
Luca 6:38 — Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sîn o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.``
Marcu 10:27 — Isus S'a uitat ţintă la ei, şi le -a zis: ,,Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentrucă toate lucrurile sînt cu putinţă la Dumnezeu.``
Marcu 6:11 — Şi, dacă în vreun loc nu vă vor primi, şi nu vă vor asculta, să plecaţi de acolo, şi să scuturaţi îndată praful de supt picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru pămîntul Sodomei şi Gomorei decît pentru cetatea aceea.``
Marcu 2:15 — Pe cînd şedea Isus la masă în casa lui Levi, mulţi vameşi şi păcătoşi au şezut şi ei la masă cu El şi cu ucenicii Lui; căci erau mulţi cari mergeau de obicei după El.
Matei 27:27 — Ostaşii dregătorului au dus pe Isus în pretoriu, şi au adunat în jurul Lui toată ceata ostaşilor.
Matei 25:41 — Apoi va zice celor dela stînga Lui: ,Duceţi-vă dela Mine, blestemaţilor, în focul cel vecinic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!
Matei 20:2 — S'a învoit cu lucrătorii cu cîte un leu pe zi, şi i -a trimes la vie.
Matei 12:41 — Bărbaţii din Ninive se vor scula alături de neamul acesta, în ziua judecăţii, şi -l vor osîndi, pentru că ei s'au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decît Iona.
Matei 12:42 — Împărăteasa dela Miazăzi se va scula alături de neamul acesta, în ziua judecăţii, şi -l va osîndi, pentru că ea a venit dela marginile pămîntului, ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decît Solomon.
Matei 11:20 — Atunci Isus a început să mustre cetăţile în cari fuseseră făcute cele mai multe din minunile Lui, pentrucă nu se pocăiseră.
Matei 11:21 — ,,Vai de tine, Horazine!`` a zis El. ,,Vai de tine, Betsaido!`` Căci, dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon minunile cari au fost făcute în voi, de mult s'ar fi pocăit, cu sac şi cenuşă.
Matei 11:22 — De aceea vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decît pentru voi.
Matei 11:23 — Şi tu, Capernaume, vei fi înălţat oare pînă la cer? Vei fi pogorît pînă la Locuinţa morţilor; căci dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile, cari au fost făcute în tine, ea ar fi rămas în picioare pînă în ziua de astăzi.
Matei 11:24 — De aceea, vă spun, că în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei decît pentru tine.``
Matei 8:20 — Isus i -a răspuns: ,,Vulpile au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n'are unde-Şi odihni capul.``
Matei 7:11 — Deci, dacă voi, cari sînteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cît mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!
Matei 6:33 — Căutaţi mai întîi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
Matei 6:19 — Nu vă strîngeţi comori pe pămînt, unde le mănîncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii;
Matei 6:20 — ci strîngeţi-vă comori în cer, unde nu le mănîncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură.
Matei 6:21 — Pentrucă unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.
Matei 5:28 — Dar Eu vă spun că ori şi cine se uită la o femeie, ca s'o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.
Matei 5:22 — Dar Eu vă spun că ori şi cine se mînie pe fratele său, va cădea supt pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: ,Prostule!` va cădea supt pedeapsa Soborului; iar oricine -i va zice: ,Nebunule`, va cădea supt pedeapsa focului gheenei.
Matei 5:1 — Cînd a văzut Isus noroadele, S'a suit pe munte; şi dupăce a şezut jos, ucenicii Lui s'au apropiat de El.
Matei 5:2 — Apoi a început să vorbească şi să -i înveţe astfel:
Matei 5:3 — Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
Matei 5:4 — Ferice de ceice plîng, căci ei vor fi mîngîiaţi!
Matei 5:5 — Ferice de cei blînzi, căci ei vor moşteni pămîntul!
Matei 5:6 — Ferice de cei flămînzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!
Matei 5:7 — Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!
Matei 5:8 — Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!
Matei 5:9 — Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!
Matei 5:10 — Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
Matei 5:11 — Ferice va fi de voi cînd, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!
Matei 5:12 — Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentrucă răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe proorocii, cari au fost înainte de voi.
Matei 5:13 — Voi sînteţi sarea pămîntului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăş puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decît să fie lepădată afară, şi călcată în picioare de oameni.
Matei 5:14 — Voi sînteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămînă ascunsă.
Matei 5:15 — Şi oamenii n'aprind lumina ca s'o pună supt obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.
Matei 5:16 — Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.
Matei 5:17 — Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.
Matei 5:18 — Căci adevărat vă spun, cîtă vreme nu va trece cerul şi pămîntul, nu va trece o iotă sau o frîntură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întîmplat toate lucrurile.
Matei 5:19 — Aşa că, ori cine va strica una din cele mai mici din aceste porunci, şi va învăţa pe oameni aşa, va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi, şi va învăţa pe alţii să le păzească, va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor.
Matei 5:20 — Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a Fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.
Matei 5:21 — Aţi auzit că s'a zis celor din vechime: ,Să nu ucizi; oricine va ucide, va cădea supt pedeapsa judecăţii.`
Matei 5:23 — Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,
Matei 5:24 — lasă-ţi darul acolo înaintea altarului, şi du-te întîi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul.
Matei 5:25 — Caută de te împacă de grab cu pîrîşul tău, cîtă vreme eşti cu el pe drum; ca nu cumva pîrîşul să te dea pe mîna judecătorului, judecătorul să te dea pe mîna temnicerului, şi să fii aruncat în temniţă.
Matei 5:26 — Adevărat îţi spun că nu vei ieşi deacolo pînă nu vei plăti cel din urmă bănuţ.``
Matei 5:27 — Aţi auzit că s'a zis celor din vechime: ,,Să nu preacurveşti.``
Matei 5:29 — Dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate -l şi leapădă -l dela tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.
Matei 5:30 — Dacă mîna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie -o şi leapădă -o dela tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.
Matei 5:31 — S'a zis iarăş: ,,Oricine îşi va lăsa nevasta, să -i dea o carte de despărţire.``
Matei 5:32 — Dar Eu vă spun că ori şi cine îşi va lăsa nevasta, afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte.
Matei 5:33 — Aţi mai auzit iarăş că s'a zis celor din vechime: ,,Să nu juri strîmb; ci să împlineşti faţă de Domnul jurămintele tale.``
Matei 5:34 — Dar Eu vă spun: Să nu juraţi nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu;
Matei 5:35 — nici pe pămînt, pentru că este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentrucă este cetatea marelui Împărat.
Matei 5:36 — Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poţi face un singur păr alb sau negru.
Matei 5:37 — Felul vostru de vorbire să fie: ,,Da, da; nu, nu``; ce trece peste aceste cuvinte, vine dela cel rău.
Matei 5:38 — Aţi auzit că s'a zis: ,,Ochi pentru ochi, şi dinte pentru dinte.``
Matei 5:39 — Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce -i şi pe celalt.
Matei 5:40 — Orişicui vrea să se judece cu tine, şi să-ţi ia haina, lasă -i şi cămaşa.
Matei 5:41 — Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două.
Matei 5:42 — Celui ce-ţi cere, dă -i; şi nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute dela tine.