Referințe biblice
- Iacov 3:16
- Proverbe 14:30
- Iacov 4:2-3
- Iacov 3:14
- Proverbe 27:4
- 1 Corinteni 10:13
- Galateni 5:19-21
- Iacov 3:14-15
- 1 Corinteni 3:3
- Romani 12:21
- Exodul 20:17
- 1 Corinteni 13:1-8
- 1 Ioan 4:8
- Proverbe 10:12
- Eclesiastul 4:4
- Psalmul 25:4-5
- Galateni 5:22
- Cântarea Cântărilor 8:6
- 1 Corinteni 13:4
- Galateni 6:4
- Psalmul 37:1
- Iacov 4:11
- Proverbe 6:34
- Iacov 4:2
- Psalmul 37:1-40
- Iov 5:2
- Iacov 3:14-16
- Luca 15:25-30
- Romani 13:13
- Filipeni 2:3
- Evrei 13:5
- 1 Corinteni 1:27-29
- 2 Corinteni 11:2
- Psalmul 37:1-3
- Deuteronomul 4:24
- Geneza 37:1-36
- Tit 3:3
- Faptele Apostolilor 7:9
- Galateni 5:26
- Zaharia 8:2
- Proverbe 24:19-20
- Proverbe 3:31
- Ioan 3:16
- Psalmul 23:1-6
- 1 Petru 2:1-3
- Filipeni 1:15
- Exodul 20:5
- Apocalipsa 1:1
- Faptele Apostolilor 13:45
- Proverbe 23:17-18
- Romani 13:13-14
- Matei 27:18
- Proverbe 24:1
- Exodul 34:14
- 1 Petru 2:1
- Ioan 8:32
- Galateni 5:22-23
- 2 Corinteni 12:20
- 1 Corinteni 13:1-13
- 1 Corinteni 10:22
- 1 Petru 2:9
- Cântarea Cântărilor 8:6-7
- Marcu 7:21-22
- Proverbe 23:17
- Ezechiel 16:42
- 1 Corinteni 13:5
- Proverbe 1:1-33
- Iacov 4:7
- Proverbe 27:20
- 1 Timotei 6:4
- Galateni 5:20
- Galateni 5:1-26
- Marcu 15:10
- Geneza 37:4
- 1 Petru 2:1-2
- Iacov 5:1-20
- 1 Samuel 15:23
- Isaia 1:1-31
- Proverbe 24:19
- Proverbe 4:23
- Romani 8:28
- Coloseni 3:2
- Isaia 11:13
- Evrei 11:6
- Marcu 7:21-23
- Iacov 3:1
- Faptele Apostolilor 17:5
- Geneza 4:8
- Romani 10:19
- Psalmul 73:3
- Galateni 6:4-5
- Romani 12:1-21
- Galateni 5:25
- Matei 25:1-46
- Matei 19:28
- Proverbe 3:1-35
- 2 Corinteni 10:12-18
- Eclesiastul 5:18
- Matei 20:1-16
- Psalmul 73:1-28
- Ioan 3:16-17
Versete în limba română — Cornilescu — fișierul furnizat
Iacob 3:16 — Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.
Proverbe 14:30 — O inimă liniştită este viaţa trupului, dar prizma este putrezirea oaselor. -
Iacob 4:2 — Voi poftiţi, şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi, şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi, şi vă luptaţi; şi nu aveţi, pentrucă nu cereţi.
Iacob 4:3 — Sau cereţi şi nu căpătaţi, pentrucă cereţi rău, cu gînd să risipiţi în plăcerile voastre.
Iacob 3:14 — Dar dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului.
Proverbe 27:4 — Furia este fără milă şi mînia năvalnică, dar cine poate sta împotriva geloziei? -
1 Corinteni 10:13 — Nu v'a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s'o puteţi răbda.
Galateni 5:19 — Şi faptele firii pămînteşti sînt cunoscute, şi sînt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrînarea,
Galateni 5:20 — închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mîniile, neînţelegerile, desbinările, certurile de partide,
Galateni 5:21 — pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.
Iacob 3:15 — Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pămîntească, firească (Greceşte: sufletească.), drăcească.
1 Corinteni 3:3 — Pentrucă tot lumeşti sînteţi. În adevăr, cînd între voi sînt zavistii, certuri şi desbinări, nu sînteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni?
Romani 12:21 — Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.
Exod 20:17 — Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău.
1 Corinteni 13:1 — Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n'aş avea dragoste, sînt o aramă sunătoare sau un chimval zîngănitor.
1 Corinteni 13:2 — Şi chiar dacă aş avea darul proorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încît să mut şi munţii, şi n'aş avea dragoste, nu sînt nimic.
1 Corinteni 13:3 — Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n'aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.
1 Corinteni 13:4 — Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mîndrie,
1 Corinteni 13:5 — nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mînie, nu se gîndeşte la rău,
1 Corinteni 13:6 — nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr,
1 Corinteni 13:7 — acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.
1 Corinteni 13:8 — Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile se vor sfîrşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfîrşit.
1 Ioan 4:8 — Cine nu iubeşte, n'a cunoscut pe Dumnezeu; pentrucă Dumnezeu este dragoste.
Proverbe 10:12 — Ura stîrneşte certuri, dar dragostea acopere toate greşelile. -
Ecclesiast 4:4 — Am mai văzut că orice muncă şi orice iscusinţă la lucru îşi are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vînt.
Galateni 5:22 — Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,
Cantarea Cantarilor 8:6 — Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe braţul tău; căci dragostea este tare ca moartea, şi gelozia este neînduplecată ca locuinţa morţilor; jarul ei este jar de foc, o flacără a Domnului.
Galateni 6:4 — Fiecare să-şi cerceteze fapta lui, şi atunci va avea cu ce să se laude numai în ce -l priveşte pe el, şi nu cu privire la alţii;
Iacob 4:11 — Nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor! Cine vorbeşte de rău pe un frate, sau judecă pe fratele său, vorbeşte de rău Legea sau judecă Legea. Şi dacă judeci Legea, nu eşti împlinitor al Legii, ci judecător.
Proverbe 6:34 — Căci gelozia înfurie pe un bărbat, şi n'are milă în ziua răzbunării;
Iov 5:2 — Nebunul piere ucis de mînia lui, prostul moare ucis de aprinderea lui.
Luca 15:25 — Fiul cel mai mare era la ogor. Cînd a venit şi s'a apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri.
Luca 15:26 — A chemat pe unul din robi, şi a început să -l întrebe ce este.
Luca 15:27 — Robul acela i -a răspuns: ,Fratele tău a venit înapoi, şi tatăl tău a tăiat viţelul cel îngrăşat, pentrucă l -a găsit iarăş sănătos şi bine.`
Luca 15:28 — El s'a întărîtat de mînie, şi nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieşit afară, şi l -a rugat să intre.
Luca 15:29 — Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: ,Iată, eu îţi slujesc ca un rob de atîţia ani, şi niciodată nu ţi-am călcat porunca; şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei;
Luca 15:30 — iar cînd a venit acest fiu al tău, care ţi -a mîncat averea cu femeile desfrînate, i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat.`
Romani 13:13 — Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizmă;
Filipeni 2:3 — Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai pe sus de el însuş.
Evrei 13:5 — Să nu fiţi iubitori de bani. Mulţămiţi-vă cu ce aveţi, căci El însuş a zis: ,,Nicidecum n'am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.``
1 Corinteni 1:27 — Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.
1 Corinteni 1:28 — Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile cari nu sînt, ca să nimicească pe cele ce sînt;
1 Corinteni 1:29 — pentruca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.
2 Corinteni 11:2 — Căci sînt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentrucă v'am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată.
Deuteronom 4:24 — Căci Domnul, Dumnezeul tău, este un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos.
Geneza 37:1 — Iacov a locuit în ţara Canaan, unde locuise ca străin tatăl său.
Geneza 37:2 — Iată istoria lui Iacov. Iosif, la vîrsta de şaptesprezece ani, păştea oile cu fraţii lui; băiatul acesta era cu fiii Bilhei şi cu fiii Zilpei, nevestele tatălui său. Şi Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele.
Geneza 37:3 — Israel iubea pe Iosif mai mult decît pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentrucă îl născuse la bătrîneţă; şi i -a făcut o haină pestriţă.
Geneza 37:4 — Fraţii lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decît pe ei toţi, şi au început să -l urască. Nu puteau să -i spună nicio vorbă prietenească.
Geneza 37:5 — Iosif a visat un vis, şi l -a istorisit fraţilor săi, cari l-au urît şi mai mult.
Geneza 37:6 — El le -a zis: ,,Ia ascultaţi ce vis am visat!
Geneza 37:7 — Noi eram la legatul snopilor în mijlocul cîmpului; şi iată că snopul meu s'a ridicat şi a stătut în picioare; iar snopii voştri l-au înconjurat, şi s'au aruncat cu faţa la pămînt înaintea lui.``
Geneza 37:8 — Fraţii lui i-au zis: ,,Doar n'ai să împărăţeşti tu peste noi? Doar n'ai să ne cîrmuieşti tu pe noi?`` Şi l-au urît şi mai mult, din pricina visurilor lui şi din pricina cuvintelor lui.
Geneza 37:9 — Iosif a mai visat un alt vis, şi l -a istorisit fraţilor săi. El a zis: ,,Am mai visat un vis! Soarele, luna, şi unsprezece stele se aruncau cu faţa la pămînt înaintea mea.``
Geneza 37:10 — L -a istorisit tatălui său şi fraţilor săi. Tatăl său l -a mustrat, şi i -a zis: ,,Ce înseamnă visul acesta, pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni, eu, mama ta şi fraţii tăi, să ne aruncăm cu faţa la pămînt înaintea ta?``
Geneza 37:11 — Fraţii săi au început să -l pismuiască; dar tatăl său a ţinut minte lucrurile acestea.
Geneza 37:12 — Fraţii lui Iosif se duseseră la Sihem, ca să pască oile tatălui lor.
Geneza 37:13 — Israel a zis lui Iosif: ,,Fraţii tăi pasc oile la Sihem! Vino, căci vreau să te trimet la ei.`` ,,Iată-mă, sînt gata,`` a răspuns el.
Geneza 37:14 — Israel i -a zis: ,,Du-te, rogu-te, şi vezi dacă fraţii tăi sînt sănătoşi, şi dacă oile sînt bine; şi adu-mi veşti.`` L -a trimes astfel din valea Hebronului şi Iosif a ajuns la Sihem.
Geneza 37:15 — Pe cînd rătăcea pe cîmp, l -a întîlnit un om. Omul acela l -a întrebat: ,,Ce cauţi?``
Geneza 37:16 — ,,Caut pe fraţii mei,`` a răspuns Iosif; ,,spune-mi, te rog, unde pasc ei oile?``
Geneza 37:17 — Şi omul acela a zis: ,,Au plecat de aici; căci i-am auzit spunînd: ,,Haidem la Dotan.`` Iosif s'a dus după fraţii săi, şi i -a găsit la Dotan.
Geneza 37:18 — Ei l-au zărit de departe, şi pînă să se apropie de ei, s'au sfătuit să -l omoare.``
Geneza 37:19 — Ei au zis unul către altul: ,,Iată că vine făuritorul de visuri!
Geneza 37:20 — Veniţi acum, să -l omorîm şi să -l aruncăm într'una din aceste gropi; vom spune că l -a mîncat o fiară sălbatică, şi vom vedea ce se va alege de visurile lui.``
Geneza 37:21 — Ruben a auzit lucrul acesta, şi l -a scos din mînile lor. El a zis: ,,Să nu -i luăm viaţa!``
Geneza 37:22 — Ruben le -a zis: ,,Să nu vărsaţi sînge; ci mai bine aruncaţi -l în groapa aceasta care este în pustie, şi nu puneţi mîna pe el.`` Căci avea de gînd să -l scape din mînile lor, şi să -l aducă înapoi la tatăl său.
Geneza 37:23 — Cînd a ajuns Iosif la fraţii săi, aceştia l-au desbrăcat de haina lui, de haina cea pestriţă, pe care o avea pe el.
Geneza 37:24 — L-au luat şi l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea.
Geneza 37:25 — ,,Apoi au şezut să mănînce. Ridicîndu-şi ochii, au văzut o ceată de Ismaeliţi venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămîie, cu leac alinător şi smirnă, pe cari le duceau în Egipt.
Geneza 37:26 — Atunci Iuda a zis fraţilor săi: ,,Ce vom cîştiga să ucidem pe fratele nostru şi să -i ascundem sîngele?
Geneza 37:27 — Veniţi mai bine să -l vindem Ismaeliţilor, şi să nu punem mîna pe el, căci este fratele nostru, carne din carnea noastră.`` Şi fraţii lui l-au ascultat.
Geneza 37:28 — La trecerea negustorilor madianiţi, au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă, şi l-au vîndut cu douăzeci de sicli de argint Ismaeliţilor, cari l-au dus în Egipt.
Geneza 37:29 — Ruben s'a întors la groapă; şi iată că Iosif nu mai era în groapă. El şi -a rupt hainele,
Geneza 37:30 — s'a întors la fraţii săi, şi a zis: ,,Băiatul nu mai este! Ce mă voi face eu?``
Geneza 37:31 — Ei au luat atunci haina lui Iosif; şi junghiind un ţap, i-au muiat haina în sînge.
Geneza 37:32 — Au trimes tatălui lor haina cea pestriţă, punînd să -i spună: ,,Iată ce am găsit! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu.``
Geneza 37:33 — Iacov a cunoscut -o, şi a zis: ,,Este haina fiului meu! O fiară sălbatică l -a mîncat! Da, Iosif a fost făcut bucăţi!``
Geneza 37:34 — Şi şi -a rupt hainele, şi -a pus un sac pe coapse, şi a jălit multă vreme pe fiul său.
Geneza 37:35 — Toţi fiii şi toate fiicele lui au venit ca să -l mîngîie; dar el nu voia să primească nici o mîngîiere, ci zicea: ,,Plîngînd mă voi pogorî la fiul meu în locuinţa morţilor.`` Şi plîngea astfel pe fiul său.
Geneza 37:36 — Madianiţii l-au vîndut în Egipt lui Potifar, un dregător al lui Faraon, şi anume căpetenia străjerilor.
Tit 3:3 — Căci şi noi eram altă dată fără minte, neascultători, rătăciţi, robiţi de tot felul de pofte şi de plăceri, trăind în răutate şi în pizmă, vrednici să fim urîţi şi urîndu-ne unii pe alţii.
Faptele Apostolilor 7:9 — Iar patriarhii, cari pizmuiau pe Iosif, l-au vîndut, ca să fie dus în Egipt. Dar Dumnezeu a fost cu el,
Galateni 5:26 — Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărîtîndu-ne unii pe alţii, şi pizmuindu-ne unii pe alţii.
Zaharia 8:2 — ,,Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ...Am o mare rîvnă pentru Sion, şi sînt stăpînit de o rîvnă plină de mînie pentru el.``...
Proverbe 24:19 — Nu te mînia din pricina celor ce fac rău, şi nu pizmui pe cei răi!
Proverbe 24:20 — Căci cel ce face răul n'are niciun viitor, şi lumina celor răi se stinge. -
Proverbe 3:31 — Nu pizmui pe omul asupritor, şi nu alege niciuna din căile lui!
Ioan 3:16 — Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.
1 Petru 2:1 — Lepădaţi dar orice răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire;
1 Petru 2:2 — şi, ca nişte prunci născuţi de curînd, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentruca prin el să creşteţi spre mîntuire,
1 Petru 2:3 — dacă aţi gustat în adevăr că bun este Domnul.
Filipeni 1:15 — Unii, este adevărat, propovăduiesc pe Hristos din pizmă şi din duh de ceartă; dar alţii din bunăvoinţă.
Exod 20:5 — Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sînt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii pînă la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc,
Apocalipsa 1:1 — Descoperirea lui Isus Hristos, pe care l -a dat -o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile cari au să se întîmple în curînd. Şi le -a făcut -o cunoscut, trimeţînd prin îngerul Său la robul Său Ioan, -
Faptele Apostolilor 13:45 — Iudeii, cînd au văzut noroadele, s'au umplut de pizmă, vorbeau împotriva celor spuse de Pavel, şi -l batjocoreau.
Proverbe 23:17 — Să nu-ţi pizmuiască inima pe cei păcătoşi, ci să aibă totdeauna frică de Domnul;
Proverbe 23:18 — căci este o răsplată, şi nu ţi se va tăia nădejdea.
Romani 13:14 — ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos, şi nu purtaţi grijă de firea pămîntească, pentruca să -i treziţi poftele.
Matei 27:18 — Căci ştia că din pizmă dăduseră pe Isus în mînile lui.
Proverbe 24:1 — Nu pismui pe oamenii cei răi, şi nu dori să fii cu ei;
Exod 34:14 — Să nu te închini înaintea unui alt dumnezeu; căci Domnul se numeşte gelos, este un Dumnezeu gelos.
Ioan 8:32 — veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.``
Galateni 5:23 — blîndeţa, înfrînarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.
2 Corinteni 12:20 — Fiindcă mă tem ca nu cumva, la venirea mea, să vă găsesc aşa cum n'aş vrea să vă găsesc, şi eu însumi să fiu găsit de voi aşa cum n'aţi vrea. Mă tem să nu găsesc gîlceavă, pizmă, mînii, desbinări, vorbiri de rău, bîrfeli, îngîmfări, tulburări.
1 Corinteni 13:9 — Căci cunoaştem în parte, şi proorocim în parte;
1 Corinteni 13:10 — dar cînd va veni ce este desăvîrşit, acest ,,în parte`` se va sfîrşi.
1 Corinteni 13:11 — Cînd eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gîndeam ca un copil; cînd m'am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.
1 Corinteni 13:12 — Acum, vedem ca într'o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.
1 Corinteni 13:13 — Acum dar rămîn aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.
1 Corinteni 10:22 — Sau vrem să întărîtăm pe Domnul la gelozie? Sîntem noi mai tari decît El?
1 Petru 2:9 — Voi însă sînteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfînt, un popor , pe care Dumnezeu Şi l-a cîştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întunerec la lumina Sa minunată;
Cantarea Cantarilor 8:7 — Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi rîurile n'ar putea s'o înece; de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n'ar avea de cît dispreţ.
Marcu 7:21 — Căci dinlăuntru, din inima oamenilor, ies gîndurile rele, preacurviile, curviile, uciderile,
Marcu 7:22 — furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia.
Ezechiel 16:42 — Îmi voi potoli mînia împotriva ta, şi nu voi mai fi gelos pe tine; Mă voi linişti, nu voi mai fi supărat.
Proverbe 1:1 — Pildele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel,
Proverbe 1:2 — pentru cunoaşterea înţelepciunii şi învăţăturii, pentru înţelegerea cuvintelor minţii;
Proverbe 1:3 — pentru căpătarea învăţăturilor de bun simţ, de dreptate, de judecată şi de nepărtinire;
Proverbe 1:4 — ca să dea celor neîncercaţi agerime de minte, tînărului cunoştinţă şi chibzuinţă, -
Proverbe 1:5 — să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa, şi cel priceput, şi va căpăta iscusinţă-
Proverbe 1:6 — pentru prinderea înţelesului unei pilde sau al unui cuvînt adînc, înţelesul cuvintelor înţelepţilor şi al cuvintelor lor cu tîlc.
Proverbe 1:7 — Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura.
Proverbe 1:8 — Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău, şi nu lepăda îndrumările mamei tale!
Proverbe 1:9 — Căci ele sînt o cunună plăcută pe capul tău, şi un lanţ de aur la gîtul tău.
Proverbe 1:10 — Fiule, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa cîştigat de ei!
Proverbe 1:11 — Dacă-ţi vor zice: ,,Vino cu noi! Haidem să întindem curse ca să vărsăm sînge, să întindem fără temei laţuri celui nevinovat;
Proverbe 1:12 — haidem să -i înghiţim de vii, ca locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se pogoară în groapă;
Proverbe 1:13 — vom găsi tot felul de lucruri scumpe, şi ne vom umplea casele cu pradă;
Proverbe 1:14 — vei avea şi tu partea ta la fel cu noi, o pungă vom avea cu toţii!`` -
Proverbe 1:15 — fiule, să nu porneşti la drum cu ei, abate-ţi piciorul de pe cărarea lor!
Proverbe 1:16 — Căci picioarele lor aleargă la rău, şi se grăbesc să verse sînge.
Proverbe 1:17 — Dar degeaba se aruncă laţul înaintea ochilor tuturor păsărilor;
Proverbe 1:18 — căci ei întind curse tocmai împotriva sîngelui lor, şi sufletului lor îşi întind ei laţuri.
Proverbe 1:19 — Aceasta este soarta tuturor celor lacomi de cîştig: lăcomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea.
Proverbe 1:20 — Înţelepciunea strigă pe uliţe, îşi înalţă glasul în pieţe:
Proverbe 1:21 — strigă unde e zarva mai mare; la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei:
Proverbe 1:22 — ,,Pînă cînd veţi iubi prostia, proştilor? Pînă cînd le va plăcea batjocoritorilor batjocura, şi vor urî nebunii ştiinţa?
Proverbe 1:23 — Întoarceţi-vă să ascultaţi mustrările mele! Iată, voi turna duhul meu peste voi, vă voi face cunoscut cuvintele mele...
Proverbe 1:24 — Fiindcă eu chem şi voi vă împotriviţi, fiindcă îmi întind mîna şi nimeni ia seama,
Proverbe 1:25 — fiindcă lepădaţi toate sfaturile mele, şi nu vă plac mustrările mele,
Proverbe 1:26 — de aceea şi eu, voi rîde cînd veţi fi în vreo nenorocire, îmi voi bate joc de voi cînd vă va apuca groaza,
Proverbe 1:27 — cînd vă va apuca groaza ca o furtună, şi cînd vă va învălui nenorocirea ca un vîrtej, cînd va da peste voi necazul şi strîmtorarea.
Proverbe 1:28 — Atunci mă vor chema, şi nu voi răspunde; mă vor căuta, şi nu mă vor găsi.
Proverbe 1:29 — Pentrucă au urît ştiinţa, şi n'au ales frica Domnului,
Proverbe 1:30 — pentrucă n'au iubit sfaturile mele, şi au nesocotit toate mustrările mele.
Proverbe 1:31 — De aceea se vor hrăni cu roada umbletelor lor, şi se vor sătura cu sfaturile lor.
Proverbe 1:32 — Căci împotrivirea proştilor îi ucide, şi liniştea nebunilor îi pierde;
Proverbe 1:33 — dar cel ce m'ascultă va locui fără grijă, va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău.
Iacob 4:7 — Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi dela voi.
Proverbe 27:20 — După cum locuinţa morţilor şi adîncul nu se pot sătura, tot aşa nici ochii omului nu se pot sătura. -
1 Timotei 6:4 — este plin de mîndrie, şi nu ştie nimic: ba încă are boala cercetărilor fără rost şi a certurilor de cuvinte, din cari se naşte pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele,
Galateni 5:1 — Rămîneţi dar tari, şi nu vă plecaţi iarăş supt jugul robiei.
Galateni 5:2 — Iată, eu, Pavel, vă spun că, dacă vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic.
Galateni 5:3 — Şi mărturisesc iarăş încă odată oricărui om care primeşte tăierea împrejur, că este dator să împlinească toată Legea.
Galateni 5:4 — Voi, cari voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v'aţi despărţit de Hristos; aţi căzut din har.
Galateni 5:5 — Căci noi, prin Duhul, aşteptăm prin credinţă nădejdea neprihănirii.
Galateni 5:6 — Căci în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n'au vreun preţ, ci credinţa care lucrează prin dragoste.
Galateni 5:7 — Voi alergaţi bine: cine v'a tăiat calea ca să n'ascultaţi de adevăr?
Galateni 5:8 — Înduplecarea aceasta nu vine dela Cel ce v'a chemat.
Galateni 5:9 — Puţin aluat face să se dospească toată plămădeala.
Galateni 5:10 — Eu, cu privire la voi, am, în Domnul, încrederea că nu gîndiţi altfel. Dar cel ce vă tulbură, va purta osînda, oricine ar fi el.
Galateni 5:11 — Cît despre mine, fraţilor, dacă mai propovăduiesc tăierea împrejur, de ce mai sînt prigonit? Atunci pricina de poticnire a crucii s'a dus.
Galateni 5:12 — Şi, schilodească-se odată cei ce vă tulbură!
Galateni 5:13 — Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai, nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pămîntească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste.
Galateni 5:14 — Căci toată Legea se cuprinde într'o singură poruncă: ,,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.``
Galateni 5:15 — Dar dacă vă muşcaţi şi vă mîncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu fiţi nimiciţi unii de alţii.
Galateni 5:16 — Zic dar: umblaţi cîrmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pămînteşti.
Galateni 5:17 — Căci firea pămîntească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pămînteşti: sînt lucruri protivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.
Galateni 5:18 — Dacă sînteţi călăuziţi de Duhul, nu sînteţi supt Lege.
Galateni 5:24 — Cei ce sînt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pămîntească împreună cu patimile şi poftele ei.
Galateni 5:25 — Dacă trăim Duhul, să şi umblăm prin Duhul.
Marcu 15:10 — Căci pricepuse că preoţii cei mai de seamă din pizmă Îl dăduseră în mîna lui.
Iacob 5:1 — Ascultaţi acum voi, bogaţilor! Plîngeţi şi tînguiţi-vă, din pricina nenorocirilor, cari au să vină peste voi.
Iacob 5:2 — Bogăţiile voastre au putrezit, şi hainele voastre sînt roase de molii.
Iacob 5:3 — Aurul şi argintul vostru au ruginit; şi rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănînce carnea! V'aţi strîns comori în zilele din urmă!
Iacob 5:4 — Iată că plata lucrătorilor, cari v'au secerat cîmpiile, şi pe care le-aţi oprit -o, prin înşelăciune, strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oştirilor.
Iacob 5:5 — Aţi trăit pe pămînt în plăceri şi în desfătări. V'aţi săturat inimile chiar într'o zi de măcel.
Iacob 5:6 — Aţi osîndit, aţi omorît pe cel neprihănit, care nu vi se împotrivea!
Iacob 5:7 — Fiţi dar îndelung răbdători, fraţilor, pînă la venirea Domnului. Iată că plugarul aşteaptă roada scumpă a pămîntului, şi o aşteaptă cu răbdare, pînă primeşte ploaie timpurie şi tîrzie.
Iacob 5:8 — Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape.
Iacob 5:9 — Nu vă plîngeţi unii împotriva altora, fraţilor, ca să nu fiţi judecaţi: iată că Judecătorul este chiar la uşă.
Iacob 5:10 — Fraţii mei, luaţi ca pildă de suferinţă şi de răbdare pe proorocii, cari au vorbit în Numele Domnului.
Iacob 5:11 — Iată, noi numim fericiţi pe cei ce au răbdat. Aţi auzit vorbindu-se despre răbdarea lui Iov, şi aţi văzut ce sfîrşit i -a dat Domnul, şi cum Domnul este plin de milă şi de îndurare.
Iacob 5:12 — Mai pe sus de toate, fraţii mei, să nu vă juraţi nici pe cer, nici pe pămînt, nici cu vreun altfel de jurămînt. Ci ,,da`` al vostru să fie ,,da``; şi ,,nu`` să fie ,,nu``, ca să nu cădeţi supt judecată.
Iacob 5:13 — Este vreunul printre voi în suferinţă? Să se roage! Este vreunul cu inimă bună? Să cînte cîntări de laudă!
Iacob 5:14 — Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe presbiterii (Sau: bătrîni.). Bisericii; şi să se roage pentru el, după ce -l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului.
Iacob 5:15 — Rugăciunea făcută cu credinţă va mîntui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşa; şi dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.
Iacob 5:16 — Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.
Iacob 5:17 — Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi; şi s'a rugat cu stăruinţă să nu ploaie, şi n'a plouat deloc în ţară trei ani şi şase luni.
Iacob 5:18 — Apoi s'a rugat din nou, şi cerul a dat ploaie, şi pămîntul şi -a dat rodul.
Iacob 5:19 — Fraţilor, dacă s'a rătăcit vreunul dintre voi dela adevăr, şi -l întoarce un altul,
Iacob 5:20 — să ştiţi că cine întoarce pe un păcătos dela rătăcirea căii lui, va mîntui un suflet dela moarte, şi va acoperi o sumedenie de păcate
1 Samuel 15:23 — Căci neascultarea este tot atît de vinovată ca ghicirea, şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată decît închinarea la idoli şi terafimii. Fiindcă ai lepădat cuvîntul Domnului, te leapădă şi El ca împărat``.
Isaia 1:1 — Proorocia lui Isaia, fiul lui Amoţ, despre Iuda şi Ierusalim, pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz şi Ezechia, împăraţii lui Iuda.
Isaia 1:2 — Ascultaţi, ceruri, şi ia aminte, pămîntule, căci Domnul vorbeşte: ,,Am hrănit şi am crescut nişte copii, dar ei s'au răsculat împotriva Mea.
Isaia 1:3 — Boul îşi cunoaşte stăpînul, şi măgarul cunoaşte ieslea stăpînului său: dar Israel nu Mă cunoaşte, poporul Meu nu ia aminte la Mine.``
Isaia 1:4 — Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămînţă de nelegiuiţi, copii stricaţi! Au părăsit pe Domnul, au dispreţuit pe Sfîntul lui Israel. I-au întors spatele...
Isaia 1:5 — Ce pedepse noi să vă mai dea, cînd voi vă răzvrătiţi din ce în ce mai rău? Tot capul este bolnav, şi toată inima sufere de moarte!
Isaia 1:6 — Din tălpi pînă'n creştet, nimic nu -i sănătos: ci numai răni, vînătăi şi carne vie, ne stoarse, ne legate, şi ne alinate cu untdelemn:
Isaia 1:7 — ţara vă este pustiită, cetăţile vă sînt arse de foc, străinii vă mănîncă ogoarele supt ochii voştri, pustiesc şi nimicesc, ca nişte sălbatici.
Isaia 1:8 — Şi fiica Sionului a rămas ca o colibă în vie, ca o covercă într'un cîmp de castraveţi, ca o cetate împresurată.
Isaia 1:9 — De nu ne-ar fi lăsat Domnul oştirilor o mică rămăşiţă, am fi ajuns ca Sodoma, şi ne-am fi asemănat cu Gomora.
Isaia 1:10 — Ascultaţi cuvîntul Domnului, căpetenii ale Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei!
Isaia 1:11 — ,,Ce-Mi trebuie Mie mulţimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sînt sătul de arderile de tot ale berbecilor, şi de grăsimea viţeilor; nu-Mi place sîngele taurilor, oilor şi ţapilor.
Isaia 1:12 — Cînd veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcaţi curţile?
Isaia 1:13 — Nu mai aduceţi daruri de mîncare nefolositoare, căci Mi -e scîrbă de tămîie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!
Isaia 1:14 — Urăsc lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi.
Isaia 1:15 — Cînd vă întindeţi mînile, Îmi întorc ochii dela voi; şi ori cît de mult v'aţi ruga, n'ascult: căci mînile vă sînt pline de sînge!``
Isaia 1:16 — ,,Spălaţi-vă deci şi curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe cari le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul!
Isaia 1:17 — Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!`` -
Isaia 1:18 — ,,Veniţi totuş să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cîrmîzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lîna.
Isaia 1:19 — De veţi voi şi veţi asculta, veţi mînca cele mai bune roade ale ţării;
Isaia 1:20 — dar de nu veţi voi şi nu veţi asculta, de sabie veţi fi înghiţiţi, căci gura Domnului a vorbit.``
Isaia 1:21 — Vai, cetatea aceea credincioasă, cum a ajuns o curvă! Era plină de judecată, dreptatea locuia în ea, şi acum e plină de ucigaşi!
Isaia 1:22 — Argintul tău s'a prefăcut în zgură, şi vinul tău cel ales a fost amestecat cu apă.
Isaia 1:23 — Mai marii tăi sînt răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii, toţi iubesc mita şi aleargă după plată; orfanului nu -i fac dreptate, şi pricina văduvei n'ajunge pînă la ei.
Isaia 1:24 — De aceea, iată ce zice Domnul, Dumnezeul oştirilor, Puternicul lui Israel: ,,Ah! Voi cere socoteala protivnicilor Mei, şi Mă voi răzbuna pe vrăjmaşii Mei.
Isaia 1:25 — Îmi voi întinde mîna împotriva ta, îţi voi topi sgura, cum o topeşte leşia, toate părticelele de plumb le voi depărta din tine.
Isaia 1:26 — Voi face iarăş pe judecătorii tăi ca odinioară, şi pe sfetnicii tăi ca la început. După aceea, vei fi numită cetatea neprihănită, cetatea credincioasă.``
Isaia 1:27 — Sionul va fi mîntuit prin judecată, şi ceice se vor întoarce la Dumnezeu în el, vor fi mîntuiţi prin dreptate.
Isaia 1:28 — Dar pieirea va atinge pe toţi cei răzvrătiţi şi păcătoşi, şi ceice părăsesc pe Domnul vor pieri.
Isaia 1:29 — Vă va fi ruşine de terebinţii în cari găseaţi plăcere, şi veţi roşi din pricina grădinilor în cari vă desfătaţi;
Isaia 1:30 — căci veţi fi ca un terebint cu frunzele ofilite, ca o grădină care n'are apă.
Isaia 1:31 — Omul tare va fi ca un cîlţ, şi lucrarea lui ca o scînteie; amîndoi vor arde împreună, şi nimeni nu -i va stinge.
Proverbe 4:23 — Păzeşte-ţi inima mai mult de cît orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.
Romani 8:28 — De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celorce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celorce sînt chemaţi după planul Său.
Coloseni 3:2 — Gîndiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pămînt.
Isaia 11:13 — Pizma lui Efraim va înceta, şi vrăjmaşii lui Iuda vor fi nimiciţi; Efraim nu va mai fi gelos pe Iuda, şi Iuda nu va mai fi vrăjmaş lui Efraim,
Evrei 11:6 — Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce -L caută.
Marcu 7:23 — Toate aceste lucruri rele ies dinlăuntru, şi spurcă pe om.``
Iacob 3:1 — Fraţii mei, să nu fiţi mulţi învăţători, căci ştiţi că vom primi o judecată mai aspră.
Faptele Apostolilor 17:5 — Dar Iudeii cari nu crezuseră, de pizmă, au luat cu ei nişte oameni fără căpătîi din mulţime, au făcut gloată, şi au întărîtat cetatea. S'au năpustit asupra casei lui Iason, şi căutau pe Pavel şi pe Sila, ca să -i aducă afară la norod.
Geneza 4:8 — Însă Cain a zis fratelui său Abel: ,,Haidem să ieşim la cîmp.`` Dar pe cînd erau la cîmp, Cain s'a ridicat împotriva fratelui său Abel, şi l -a omorît.
Romani 10:19 — Dar întreb iarăş: ,N'a ştiut Israel lucrul acesta?` Ba da; căci Moise, cel dintîi, zice: ,Vă voi întărîta la pizmă prin ceeace nu este neam, vă voi aţîţa mînia printr-un neam fără pricepere.`
Galateni 6:5 — căci fiecare îşi va purta sarcina lui însuş.
Romani 12:1 — Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfîntă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.
Romani 12:2 — Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvîrşită.
Romani 12:3 — Prin harul, care mi -a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi, să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decît se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă, pe care a împărţit -o Dumnezeu fiecăruia.
Romani 12:4 — Căci, dupăcum într'un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n'au toate aceeaş slujbă,
Romani 12:5 — tot aşa, şi noi, cari sîntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, sîntem mădulare unii altora.
Romani 12:6 — Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne -a fost dat: cine are darul proorociei, să -l întrebuinţeze după măsura credinţei lui.
Romani 12:7 — Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură.
Romani 12:8 — Cine îmbărbătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare. Cine dă, să dea cu inimă largă. Cine cîrmuieşte, să cîrmuiască cu rîvnă. Cine face milostenie, s'o facă cu bucurie.
Romani 12:9 — Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău, şi lipiţi-vă tare de bine.
Romani 12:10 — Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întîietate altuia.
Romani 12:11 — În sîrguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de rîvnă cu duhul. Slujiţi Domnului.
Romani 12:12 — Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune.
Romani 12:13 — Ajutaţi pe sfinţi, cînd sînt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi.
Romani 12:14 — Binecuvîntaţi pe cei ce vă prigonesc: binecuvîntaţi şi nu blestemaţi.
Romani 12:15 — Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plîngeţi cu ceice plîng.
Romani 12:16 — Aveţi aceleaşi simţiminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămîneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi.
Romani 12:17 — Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine, înaintea tuturor oamenilor.
Romani 12:18 — Dacă este cu putinţă, întrucît atîrnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.
Romani 12:19 — Prea iubiţilor, nu vă răsbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mînia lui Dumnezeu; căci este scris: ,,Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti``, zice Domnul.
Romani 12:20 — Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă -i să mănînce; dacă -i este sete, dă -i să bea; căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.``
Matei 25:1 — Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, cari şi-au luat candelele, şi au ieşit în întîmpinarea mirelui.
Matei 25:2 — Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci înţelepte.
Matei 25:3 — Cele nechibzuite, cînd şi-au luat candelele, n'au luat cu ele untdelemn;
Matei 25:4 — dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase.
Matei 25:5 — Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate, şi au adormit.
Matei 25:6 — La miezul nopţii, s'a auzit o strigare: ,Iată mirele, ieşiţi -i în întîmpinare!`
Matei 25:7 — Atunci toate fecioarele acelea s'au sculat şi şi-au pregătit candelele.
Matei 25:8 — Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: ,Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.`
Matei 25:9 — Cele înţelepte le-au răspuns: ,Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei ce vînd untdelemn şi cumpăraţi-vă.`
Matei 25:10 — Pe cînd se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntă, şi s'a încuiat uşa.
Matei 25:11 — Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare, şi au zis: ,Doamne, Doamne, deschide-ne!`
Matei 25:12 — Dar el, drept răspuns, le -a zis: ,Adevărat vă spun, că nu vă cunosc!`
Matei 25:13 — Veghiaţi dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.
Matei 25:14 — Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om, care, cînd era să plece într'o altă ţară, a chemat pe robii săi, şi le -a încredinţat avuţia sa.
Matei 25:15 — Unuia i -a dat cinci talanţi, altuia doi, şi altuia unul: fiecăruia după puterea lui; şi a plecat.
Matei 25:16 — Îndată, cel ce primise cei cinci talanţi, s'a dus, i -a pus în negoţ, şi a cîştigat cu ei alţi cinci talanţi.
Matei 25:17 — Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi, a cîştigat şi el alţi doi cu ei.
Matei 25:18 — Cel ce nu primise decît un talant, s'a dus de a făcut o groapă în pămînt şi a ascuns acolo banii stăpînului său.
Matei 25:19 — După multă vreme, stăpînul robilor acelora s'a întors şi le -a cerut socoteala.
Matei 25:20 — Cel ce primise cei cinci talanţi, a venit, a adus alţi cinci talanţi, şi a zis: ,Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată că am cîştigat cu ei alţi cinci talanţi.`
Matei 25:21 — Stăpînul său i -a zis: ,Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpînului tău.`
Matei 25:22 — Cel ce primise cei doi talanţi, a venit şi el, şi a zis: ,Doamne, mi-ai încredinţat doi talanţi; iată că am cîştigat cu ei alţi doi talanţi.`
Matei 25:23 — Stăpînul său i -a zis: ,Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpînului tău!`
Matei 25:24 — Cel ce nu primise decît un talant, a venit şi el, şi a zis: ,Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n'ai sămănat, şi strîngi de unde n'ai vînturat:
Matei 25:25 — mi -a fost teamă, şi m'am dus de ţi-am ascuns talantul în pămînt; iată-ţi ce este al tău!`
Matei 25:26 — Stăpînul său i -a răspuns: ,Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n'am sămănat, şi că strîng de unde n'am vînturat;
Matei 25:27 — prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi, şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobîndă ce este al meu!
Matei 25:28 — Luaţi -i dar talantul, şi daţi -l celui ce are zece talanţi.
Matei 25:29 — Pentrucă celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; dar dela cel ce n'are, se va lua şi ce are!
Matei 25:30 — Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi -l în întunerecul de afară: acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor.
Matei 25:31 — ,,Cînd va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale.
Matei 25:32 — Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre;
Matei 25:33 — şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stînga Lui.
Matei 25:34 — Atunci Împăratul va zice celor dela dreapta Lui: ,Veniţi binecuvîntaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v'a fost pregătită dela întemeierea lumii.
Matei 25:35 — Căci am fost flămînd, şi Mi-aţi dat de mîncat; Mi -a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M'aţi primit;
Matei 25:36 — am fost gol, şi M'aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.`
Matei 25:37 — Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: ,Doamne, cînd Te-am văzut noi flămînd, şi Ţi-am dat să mănînci? Sau fiindu-Ţi sete, şi Ţi-am dat de ai băut?
Matei 25:38 — Cînd Te-am văzut noi străin, şi Te-am primit? Sau gol, şi Te-am îmbrăcat?
Matei 25:39 — Cînd Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă, şi am venit pe la Tine?`
Matei 25:40 — Drept răspuns, Împăratul le va zice: ,Adevărat vă spun că, oridecîteori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.`
Matei 25:41 — Apoi va zice celor dela stînga Lui: ,Duceţi-vă dela Mine, blestemaţilor, în focul cel vecinic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!
Matei 25:42 — Căci am fost flămînd, şi nu Mi-aţi dat să mănînc; Mi -a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau;
Matei 25:43 — am fost străin, şi nu M'aţi primit; am fost gol, şi nu M'aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n'aţi venit pela Mine.`
Matei 25:44 — Atunci Îi vor răspunde şi ei: ,Doamne, cînd Te-am văzut noi flămînd sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit?`
Matei 25:45 — Şi El, drept răspuns, le va zice: ,Adevărat vă spun că, oridecîteori n'aţi făcut aceste lucruri unuia dintr'aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.`
Matei 25:46 — Şi aceştia vor merge în pedeapsa vecinică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa vecinică.``
Matei 19:28 — Isus le -a răspuns: ,,Adevărat vă spun că, atunci cînd va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înoirea tuturor lucrurilor, voi, cari M'aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie, şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.
Proverbe 3:1 — Fiule, nu uita învăţăturile mele, şi păstrează în inima ta sfaturile mele!
Proverbe 3:2 — Căci ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale, şi-ţi vor aduce multă pace.
Proverbe 3:3 — Să nu te părăsească bunătatea şi credincioşia: leagă-ţi-le la gît, scrie-le pe tăbliţa inimii tale.
Proverbe 3:4 — Şi astfel vei căpăta trecere şi minte sănătoasă, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.
Proverbe 3:5 — Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!
Proverbe 3:6 — Recunoaşte -L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.
Proverbe 3:7 — Nu te socoti singur înţelept; teme-te de Domnul, şi abate-te de la rău!
Proverbe 3:8 — Aceasta va aduce sănătate trupului tău, şi răcorire oaselor tale.
Proverbe 3:9 — Cinsteşte pe Domnul cu averile tale, şi cu cele dintîi roade din tot venitul tău:
Proverbe 3:10 — căci atunci grînarele îţi vor fi pline de belşug, şi teascurile tale vor geme de must.
Proverbe 3:11 — Fiule, nu dispreţui mustrarea Domnului, şi nu te mîhni de pedepsele Lui.
Proverbe 3:12 — Căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care -l iubeşte!
Proverbe 3:13 — Ferice de omul care găseşte înţelepciunea, şi de omul care capătă pricepere!
Proverbe 3:14 — Căci cîştigul pe care -l aduce ea este mai bun decît al argintului, şi venitul adus de ea este mai de preţ decît aurul;
Proverbe 3:15 — ea este mai de preţ decît mărgăritarele, şi toate comorile tale nu se pot asemui cu ea.
Proverbe 3:16 — În dreapta ei este o viaţă lungă; în stînga ei, bogăţie şi slavă.
Proverbe 3:17 — Căile ei sînt nişte căi plăcute, şi toate cărările ei sînt nişte cărări pacinice.
Proverbe 3:18 — Ea este un pom de viaţă pentru cei ce o apucă, şi cei ce o au sînt fericiţi.
Proverbe 3:19 — Prin înţelepciune a întemeiat Domnul pămîntul, şi prin pricepere a întărit El cerurile;
Proverbe 3:20 — prin ştiinţa Lui s'au deschis Adîncurile, şi strecoară norii roua.
Proverbe 3:21 — Fiule, să nu se depărteze învăţăturile acestea de ochii tăi: păstrează înţelepciunea şi chibzuinţa!
Proverbe 3:22 — Căci ele vor fi viaţa sufletului tău, şi podoaba gîtului tău.
Proverbe 3:23 — Atunci vei merge cu încredere pe drumul tău, şi piciorul nu ţi se va poticni.
Proverbe 3:24 — Cînd te vei culca, vei fi fără teamă, şi cînd vei dormi, somnul îţi va fi dulce.
Proverbe 3:25 — Nu te teme nici de spaimă năpraznică, nici de o năvălire din partea celor răi;
Proverbe 3:26 — căci Domnul va fi nădejdea ta, şi El îţi va păzi piciorul de cădere.
Proverbe 3:27 — Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, cînd poţi s'o faci.
Proverbe 3:28 — Nu zice aproapelui tău: ,,Du-te şi vino iarăş; îţi voi da mîne!`` cînd ai de unde să dai.
Proverbe 3:29 — Nu gîndi rău împotriva aproapelui tău, cînd locuieşte liniştit lîngă tine.
Proverbe 3:30 — Nu te certa fără pricină cu cineva, cînd nu ţi -a făcut nici un rău.
Proverbe 3:32 — Căci Domnul urăşte pe oamenii stricaţi, dar este prieten cu cei fără prihană.
Proverbe 3:33 — Blestemul Domnului este în casa celui rău, dar locuinţa celor neprihăniţi o binecuvintează.
Proverbe 3:34 — Cînd are a face cu cei batjocoritori, Îşi bate joc de ei, dar celor smeriţi le dă har.
Proverbe 3:35 — Înţelepţii vor moşteni slava, dar partea celor nebuni este ruşinea.
2 Corinteni 10:12 — Negreşit, n'avem îndrăzneala să ne punem alături sau în rîndul unora din aceia cari se laudă singuri. Dar ei, prin faptul că se măsoară cu ei înşişi şi se pun alături ei cu ei înşişi, sînt fără pricepere.
2 Corinteni 10:13 — Noi, însă, nu ne lăudăm dincolo de măsura noastră, ci în măsura marginilor, pe cari le -a însemnat Dumnezeu cîmpului nostru ca să ajungem pînă la voi.
2 Corinteni 10:14 — Nu ne întindem prea mult, ca şi cînd n'am fi ajuns pînă la voi, căci, în adevăr, pînă la voi am ajuns în Evanghelia lui Hristos.
2 Corinteni 10:15 — Nu ne lăudăm peste măsura noastră, adică, nu ne lăudăm cu ostenelile altuia; ci avem nădejdea că, dacă credinţa voastră creşte, va creşte şi cîmpul nostru de lucru între voi, nespus de mult, după măsura noastră.
2 Corinteni 10:16 — Aşa că vom putea propovădui Evanghelia şi în ţinuturile cari sînt dincolo de al vostru, fără să intrăm în cîmpul de lucru al altuia, ca să ne lăudăm cu lucrări făcute deagata.
2 Corinteni 10:17 — Ci, ,,oricine se laudă, să se laude în Domnul.``
2 Corinteni 10:18 — Pentrucă nu cine se laudă singur, va fi primit, ci acela pe care Domnul îl laudă.
Ecclesiast 5:18 — Iată ce am văzut: este bine şi frumos ca omul să mănînce şi să bea, şi să trăiască bine în mijlocul muncii lui, cu care se trudeşte supt soare, în toate zilele vieţii lui, pe cari i le -a dat Dumnezeu; căci aceasta este partea lui.
Matei 20:1 — Fiindcă Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un gospodar, care a ieşit dis de dimineaţă, să-şi tocmească lucrători la vie.
Matei 20:2 — S'a învoit cu lucrătorii cu cîte un leu pe zi, şi i -a trimes la vie.
Matei 20:3 — A ieşit pela ceasul al treilea, şi a văzut pe alţii stînd în piaţă fără lucru.
Matei 20:4 — ,Duceţi-vă şi voi în via mea`, le -a zis el, ,şi vă voi da ce va fi cu dreptul.` Şi s'au dus.
Matei 20:5 — A ieşit iarăş pe la ceasul al şaselea şi al nouălea, şi a făcut la fel.