Suspinul credinciosului si pecetea Lui Dumnezeu

Când Dumnezeu ne vorbește, El de obicei nu se folosește de cuvinte complicate și nici nu ne dă indicații imposibile de îndeplinit. Deși sună plauzibil să așteptăm discursuri ample și elaborate din partea Creatorului, de fapt El preferă să ofere instrucțiuni simple și concise.

Așa cum a făcut și cu Iona, când i-a spus să meargă la Ninive și să predice. El nu i-a pus mari presiuni și nici nu l-a expus unor neajunsuri majore. Pur și simplu i-a spus să se ridice și să o ia la pas, fără prea multe explicații.

Este interesant să remarcăm că Dumnezeu nu vrea să complicăm lucrurile, nici să ne facă să ne simțim descurajați. Prin instrucțiunile Sale, El dorește să ne ajute să înțelegem cum să acționăm în situații dificile și să ne ofere soluții la problemele noastre.

Așadar, când Dumnezeu ne vorbește azi, să ascultăm cu atenție și să aplicăm instrucțiunile Sale, fără să căutăm motive să le contestăm. Deoarece Dumnezeu știe cel mai bine ceea ce este bine pentru noi, atunci când urmăm cuvintele Sale, vom găsi resursele necesare să facem față oricărei provocări.

Mântuirea – procesul prin care ne eliberăm de păcate și ne apropiem de Dumnezeu, fiind astfel pregătiți pentru viața veșnică.

Reînnoirea – procesul prin care ne revitalizăm credința și ne îmbogățim cunoștințele despre spiritualitate și valorile creștine.

Legământul cu Dumnezeu – promisiunea noastră de fidelitate față de Dumnezeu și alegerea de a trăi în conformitate cu voința și învățăturile sale.

Aceste aspecte sunt esențiale pentru un creștin autentic și pentru dezvoltarea unei relații puternice și pline de încredere cu Dumnezeu. Prin urmare, este important să le înțelegem și să le aplicăm în viața noastră de zi cu zi.

Dumnezeu i-a dat profetului Ezechiel o viziune despre judecata care avea să cadă asupra Ierusalimului pentru idolatrie.
Ezechiel 8 prezintă detaliat adorarea de idoli și alte practici necurate în templul din Ierusalim, ceea ce a condus la judecata divină prevestită în viziunea sa în capitolul 9.

Idolatria este „închinarea idolilor sau devotamentul excesiv față de, sau venerația pentru o persoană sau un lucru”.

În cartea Exodului, Dumnezeu poruncește explicit poporului să nu facă idoli și să nu se închine altor dumnezei (Exodul 20:3-4).
Un idol este orice lucru care îl înlocuiește pe singurul, adevăratul Dumnezeu.

În zilele noastre, idolatria poate lua multe forme, de la obiecte materiale la bani, putere sau faimă.

Cea mai răspândită formă de idolatrie în vremurile biblice a fost închinarea la imagini despre care se credea că întruchipează diferitele zeități păgâne.

De exemplu, în Roma antică, cetățenii adorau o mulțime de zei și semizei, inclusiv Jupiter și Venus.

Idolii sunt blocuri impotente de piatră sau lemn, iar puterea lor există doar în mintea închinătorilor.

În Isaia 44, 9-13

9Cei ce* fac idoli, toţi sunt deşertăciune şi cele mai frumoase lucrări ale lor nu slujesc la nimic. Ele însele mărturisesc lucrul acesta: n-au** nici vedere, nici pricepere, tocmai ca să rămână de ruşine.

10Cine este acela care să fi făcut un dumnezeu sau să fi turnat un idol şi să nu* fi tras niciun folos din el?

11Iată, toţi închinătorii lor vor rămâne de ruşine*, căci înşişi meşterii lor nu sunt decât oameni; să se strângă cu toţii, să se înfăţişeze, şi tot vor tremura cu toţii şi vor fi acoperiţi de ruşine.

12Fierarul* face o secure, lucrează cu cărbuni şi o făţuieşte şi-i dă un chip cu lovituri de ciocan şi o lucrează cu puterea braţului, dar, dacă-i este foame, este fără vlagă; dacă nu bea apă, este sleit de puteri.

13Lemnarul întinde sfoara, face o trăsătură cu creionul, făţuieşte lemnul cu o rindea şi-i însemnează mărimea cu compasul; face un chip de om, un frumos chip omenesc, ca să locuiască într-o casă.

Dumnezeu face o mustrare ironică a inutilității culturii de idolatrie când spune: ‘Bunul olar scoate un dumnezeu fals, iar sculptorul îl lucrează cu aur și îl face să pară adevărat; apoi fac un loc închinării pentru el și îi zic: «Închinați-vă mie, căci eu sunt dumnezeul tău!»’
EXEMPLU:

Idolul zeului Dagon a fost doborât de două ori la podea de către Dumnezeu pentru a le arăta filistenilor cine era Dumnezeu și cine nu (1 Samuel 5:1-5).’

„Lupta” dintre Dumnezeu și profetul Său Ilie și cei 450 de profeți ai lui Baal de pe Muntele Carmel este un exemplu dramatic al puterii adevăratului Dumnezeu și al neputinței zeilor falși

(1 Regi 18:19-40).

O altă istorie puternică despre idolatrie se găsește în cartea lui Daniel, în care trei tineri evrei refuză să se închine statuii lui Nebucadnețar și susțin credința lor în Dumnezeul adevărat.

Mărturia Scripturii este că numai Dumnezeu este vrednic de închinare.

Deși forma de idolatrie s-a schimbat de-a lungul secolelor, principiul fundamental rămâne același: numai Dumnezeu merită toată slava și închinarea noastră.

Închinarea la idoli Îl răpește pe Dumnezeu de slava care este de drept a Lui și este ceva ce El nu va tolera

(Isaia 42:8).”Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu, și slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea mea, idolilor.

În Psalmul 115, poetul afirmă: ‘Ai noștri dumnezei sunt argintul și aurul, lucrările mâinilor omenești. Au gură, dar nu vorbesc; au ochi, dar nu văd; au urechi, dar nu aud; au nări, dar nu miros. Mâinile lor nu pipăie, picioarele lor nu merg – niciun sunet nu se aude din gura lor!’

4Domnul i-a zis: „Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un* semn pe fruntea oamenilor care suspină** şi gem din pricina tuturor urâciunilor care se săvârşesc acolo.”

5Iar celorlalţi le-a zis în auzul meu: „Treceţi după el în cetate şi loviţi; ochiul vostru* să fie fără milă şi să nu vă înduraţi!

6Ucideţi* şi nimiciţi pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii şi pe femei, dar să nu vă atingeţi** de niciunul din cei ce au semnul pe frunte! Începeţi† însă cu Locaşul Meu cel Sfânt!” Ei†† au început cu bătrânii care erau înaintea Templului

( Ezechiel 9:4 ).4Domnul i-a zis: „Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un* semn pe fruntea oamenilor care suspină** şi gem din pricina tuturor urâciunilor care se săvârşesc acolo.”

2 Pettru 2:8 (căci neprihănitul acesta care locuia în mijlocul lor își chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit din pricina celor ce vedea și auzea din faptele lor nelegiuite)
.
Înțeleptul Solomon a scris: ‘Pentru că este multă năpaste în moartea celui ce alesese plăcerile lumești, și viața celor ce se tem de Domnul va înflori.’ (Înțelepciunea lui Solomon 4:19).

Geneza 4:26 Lui Set i s-a născut și lui un fiu și i-a pus numele Enos.
După nașterea lui Enos, oamenii au început să cheme Numele Domnului.
Atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului.

Geneza 12 :8 ; 8De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel, şi şi-a întins cortul având Betelul la apus şi Ai la răsărit.
În Geneza 12:8, Avram își întinde cortul având Betelul la apus și Ai la răsărit
A zidit şi acolo un altar Domnului şi a chemat* Numele Domnului.
În acel loc, el a zidit un altar și a chemat Numele Domnului.

1 Regi 18:24 – 32 :
24 Apoi, voi să chemaţi numele dumnezeului vostru, şi eu voi chema Numele Domnului.

În 1 Regi 18:24-32, Ilie îi îndeamnă pe oameni să cheme Numele Domnului.
Dumnezeul care va răspunde prin* foc, acela să fie adevăratul Dumnezeu.” Şi tot poporul a răspuns şi a zis: „Bine!

25 Ilie a zis prorocilor lui Baal: „Alegeţi-vă un junc din cei doi, pregătiţi-l voi întâi, căci sunteţi mai mulţi, şi chemaţi numele dumnezeului vostru, dar să nu puneţi foc.
Tot în aceeași pasaj, Ilie spune să nu pună foc juncului pregătit ca jertfă.

26 Ei au luat juncul pe care li l-au dat şi l-au pregătit.
Prorocii lui Baal au pregătit juncul înainte de a-l chema pe numele lui Baal.
Şi au chemat numele lui Baal de dimineaţă până la amiază, zicând: „Baale, auzi-ne!” Dar nu s-a auzit nici glas*, nici răspuns.

Cu toate că au strigat de dimineața până la amiază, nu s-a auzit niciun răspuns din partea lui Baal.

Şi săreau împrejurul altarului pe care-l făcuseră.

În ciuda acestui fapt, prorocii lui Baal au sărit împrejurul altarului pe care-l făcuseră.

27 La amiază, Ilie şi-a bătut joc de ei şi a zis: „Strigaţi tare, fiindcă este dumnezeu; se gândeşte la ceva sau are treabă sau este în călătorie sau poate că doarme şi se va trezi.”

28 Ei au strigat tare şi, după obiceiul lor, şi-au făcut tăieturi* cu săbiile şi cu suliţele, până ce a curs sânge pe ei.
Prorocii lui Baal și-au făcut tăieturi cu săbiile și cu sulițele, parte din ritualul lor obișnuit.

29 Când a trecut amiaza, au aiurat până în clipa când se aducea jertfa de seară.
Aceștia au continuat să aiureze până la jertfa de seară, dar fără să primească vreun răspuns.
Dar nu s-a auzit nici glas*, nici răspuns, nici semn de luare aminte.
Prorocii lui Baal nu au auzit nicio voce și n-au primit nicio dovadă.

30 Ilie a zis atunci întregului popor: „Apropiaţi-vă de mine!” Tot* poporul s-a apropiat de el.
Ilie i-a îndemnat pe oameni să se apropie de el pentru a cădea pe față și pentru a-și da seama de greșeala lor.
Şi Ilie a dres altarul Domnului, care fusese sfărâmat.
Ilie a dres altarul Domnului, care fusese sfărâmat.

31 A luat douăsprezece pietre, după numărul seminţiilor fiilor lui Iacov, căruia Domnul îi zisese: „Israel* îţi va fi numele,

32 şi a zidit cu pietrele acestea un altar în Numele Domnului.
Ilie a zidit un altar în Numele Domnului și l-a așezat pe pietre.
A făcut împrejurul altarului un şanţ, în care încăpeau două măsuri de sămânţă..
De asemenea, a făcut un șanț în jurul altarului, care avea o adâncime de două măsuri de sămânță, pentru a împiedica apa să inunde altarul.

Chiar și astăzi există religii care se închină în fața statuilor și icoanelor, o practică interzisă de Cuvântul lui Dumnezeu.

Multe religii din întreaga lume continuă să practice închinarea în fața statuilor și icoanelor, lucru interzis de cele zece porunci din Cuvântul lui Dumnezeu.

Semnificația pe care i-o pune Dumnezeu este reflectată în faptul că prima dintre cele zece porunci se referă la idolatrie: „Să nu ai alți dumnezei înaintea Mea.

Să nu-ți faci un idol sub formă de nimic, sus, în cer, dedesubt pe pământ, sau în apele dedesubt.

Să nu te închini înaintea lor și să nu te închini lor; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc copiii pentru păcatele părinţilor până la al treilea şi al patrulea neam al celor ce Mă urăsc”(Exod 20:3-5).

(Exod 20:3-5).
„Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.”
3Să* nu ai alţi dumnezei afară de Mine.
„Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul.”
* Deut 5:7 Deut 6:14 2 Imp 17:35 Ier 25:6 Ier 35:15

4Să* nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul.
„Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc.”

5Să nu* te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos**, care† pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc

Idolatria se extinde dincolo de închinarea idolilor și imaginilor și zeilor falși.
În fapt, practica idolatriei este mult mai extinsă decât este percepută defapt, incluzând mulți „idoli” moderni care se ascund în afara imaginii tradiționale de idol.
Idolii noștri moderni sunt mulți și variați.

Printre aceștia se numără mândria, egocentrismul, lăcomia, dragostea pentru posesiuni și în cele din urmă, răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu, și toate acestea reflectă o problemă a inimii, nu numai o problemă fizică de închinare în fața statuilor.

Chiar și pentru cei care nu se închină fizic în fața unei statui, idolatria este o chestiune a inimii – mândrie, egocentrism, lăcomie, lăcomie, dragoste pentru posesiuni și, în cele din urmă, răzvrătire împotriva lui Dumnezeu.

Și astfel, trebuie să fim conștienți că și în zilele noastre, suntem cu toții predispuși spre idolatrie, și să fim vigilenți în ceea ce ne domină inimile și viețile noastre.

Nu este de mirare că Dumnezeu urăște idolatria, deoarece aceasta reprezintă o încălcare directă a poruncilor Sale și o negare a suveranității Sale absolute.

Ezechiel 9:4
Iar Domnul i-a zis: Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului…
4 Și i-a zis: „Treci prin mijlocul orașului, prin mijlocul Ierusalimului și pune un semn pe frunțile oamenilor care suspină și care strigă pentru toate urâciunile care se fac în mijlocul lor”,

2 Corinteni 1:22
a pus pecetea Lui asupra noastră și a pus Duhul Său în inimile noastre, ca o garanție a ceea ce va veni.
El este garanția că Dumnezeu nu ne va abandona niciodată.

Galateni 6:17 De acum înainte, nimeni să nu-mi facă necaz, căci eu port pe trup semnele lui Isus.
Aceste semne sunt dovezi ale muncii și suferinței sale pentru a-L urma pe Isus.

2 Timotei 2:19 Cu toate acestea, temelia tare a lui Dumnezeu stă, purtând această pecete: „Domnul îi cunoaște pe cei ce sunt ai Lui” și „Oricine cheamă Numele Domnului să se îndepărteze de nelegiuire”.
Această pecete a lui Dumnezeu pe noi poate fi văzută de toți acelora care ne înconjoară.

Apocalipsa 7:2 Și am văzut un alt înger urcându-se de la răsărit, cu pecetea Dumnezeului celui viu.
El a venit pentru a-și proteja slujitorii loiali și credincioși.
Și a strigat cu glas tare către cei patru îngeri cărora li s-a dat putere să facă rău pământului și mării:

Apocalipsa 7:3 „Să nu vătămați pământul, nici mării, nici copacilor până nu vom pecetlui frunțile slujitorilor noștri.
Această pecete marchează un angajament etern față de Dumnezeu și față de slujirea Sa.
Dumnezeu.”

Apocalipsa 9:4 Li s-a spus să nu rănească iarba pământului, nici vreo plantă sau copac, ci numai celor care nu aveau pecetea lui Dumnezeu pe frunte.
Astfel, toți cei care nu poartă această pecete cred într-un alt soi de adeziune spirituală.

Apocalipsa 14:1 Apoi m-am uitat și am văzut pe Mielul stând pe muntele Sionului, și împreună cu El 144.000, care aveau scrise pe frunte numele Lui și numele Tatălui Său.
Acesta este semnul că aparținem deplinei credințe și urmăm Luminii.

Să ne păstrăm credința și să ne agățăm de promisiunile lui Dumnezeu, iar pecetea Sa va fi întotdeauna asupra noastră.