Mântuirea este mântuirea sau salvarea de pedeapsa separării de Dumnezeu. Este un act divin de iubire și milă care ne oferă posibilitatea de a scăpa de consecințele păcatului și de a experimenta viața veșnică alături de Creatorul nostru. Pentru a primi această mântuire minunată, este important să urmăm pașii învățați de Isus Hristos și de învățăturile Sale sfinte.
Pentru a fi mântuit de păcatul tău, fă acești trei pași esențiali cu credință și inimă deschisă către Dumnezeu.
Versete biblice despre botez
În primul rând, este crucial să ceri iertare pentru păcatele tale cu sinceritate și umilință în fața Domnului. A fi conștient de greșelile tale și de nevoia de milă divină este primul pas către mântuire.
2. În al doilea rând, fii dispus să te întorci de la păcatele tale și să te angajezi să trăiești conform voii lui Dumnezeu. Aceasta implică o schimbare a inimii și a comportamentului, o hotărâre fermă de a renunța la tot ce este împotriva voii lui Dumnezeu și de a urma căile Sale drepte și bune.
3. În cele din urmă, crede că Isus Hristos – Domnul și Mântuitorul nostru – a murit pentru păcatele tale și a înviat pentru a-ți oferi viață veșnică. A avea credință în jertfa Lui sacră și în puterea iubirii Sale te va conduce către mântuire și spre o relație personală profundă cu Creatorul tău.
Închei cu cuvintele Sfintei Scripturi: „Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință, și aceasta nu vine de la voi; este darul lui Dumnezeu” (Efeseni 2:8). Să primim cu bucurie darul mântuirii și să trăim în conformitate cu învățăturile Sale prețioase.
Este necesar botezul pentru mântuire?
Aceasta este o întrebare la care mulți creștini se străduiesc să găsească un răspuns concret.
Botezul este un eveniment sacru care simbolizează nașterea unei persoane din nou și intrarea sa în comunitatea creștină.
În tradiția creștină, botezul se face prin scufundarea persoanei în apă sau prin turnarea apei pe capul său.
Importanța botezului nu poate fi subestimată, deoarece reprezintă un moment crucial în viața unui creștin.
Prin botez, persoana devine parte a Bisericii și primește darul harului divin.
Cu toate acestea, botezul nu este suficient pentru mântuirea noastră.
Este important să înțelegem că botezul este doar începutul unei călătorii spirituale și că trebuie să ne trăim viața în conformitate cu învățăturile și valorile creștine.
Ceea ce ne salvează cu adevărat este lucrarea de curățire a Duhului Sfânt, care are loc în momentul în care suntem născuți din nou și regenerați de Duhul Sfânt, așa cum este scris în Epistola către Tit (3:5): El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea nașterii din nou și prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt.
Ioan 3:3-7, „Isus a răspuns și i-a zis: „Adevărat, adevărat, îți spun, dacă nu cumva cineva.
Isus îi explică lui Nicodim că nașterea în sine nu este suficientă pentru a vedea Împărăția lui Dumnezeu; este necesară o naștere spirituală
este născut din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.’ Nicodim I-a zis: „Cum se poate naște un om când este bătrân? Nu poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale și să se nască, nu-i așa? Isus a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu.
Nașterea din apă este una fizică, iar nașterea din Duh se referă la transformarea spirituală
Ceea ce este născut din trup este carne, iar ceea ce este născut din Duh este duh.
Isus subliniază că natura noastră pământească este diferită de cea spirituală și că ambele sunt necesare pentru a intra în Împărăția lui Dumnezeu
Nu te mira că ți-am spus: „Trebuie să te naști din nou.”
În timp ce botezul este menționat mai târziu în acest capitol (Ioan 3:22-30),.
Ioan cel Botezătorul menționează importanța botezului, el fiind o mărturie a credinței în Isus și a curățării spirituale prin Duhul Sfânt.
Este necesar botezul pentru mântuire?
Botezul este o porunca data de Isus Hristos la Inaltarea in care le spunea apostolilor sa mearga in toata lumea sa boteze in Numele Tatalui ,Fiuli si Duhului Sfant sa creada in Evangheleie adica prin credinta si sa implineasca ! I Epistola lui Petru se zice clar ca botezul este o icoana inchipuitoare adica premargatoare credintei asemeni cum boteza Ioan Botezatorul…singurul care Boteaza cu Duh Sfant este Dumnezeu….Multi credinciosi,,religiosi,, cred ca scufundarea in apa este =cu mantuirea …gresit, Botezul in apa este implinirea poruncii data de Isus pentru fiecare credincios-Mantuit!
Ce este păcatul?
Romani 3:23 Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.
Apostolul Pavel subliniază că toți oamenii, fără excepție, se află în starea de păcat și sunt depărtați de slava divină.
și că „plata păcatului este moartea”
Romani 6:23 -Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.
Pavel evidențiază că răsplata naturală a păcatului este moartea, însă generozitatea lui Dumnezeu oferă viață veșnică prin Isus Hristos.
Îngerul l-a anunțat pe Iosif că Pruncul din pântecele Mariei ar trebui să fie numit „Isus, pentru că El Își va mântui poporul de păcatele lor”
Matei 1:21 – Ea va naște un Fiu și-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.”.
Prin revelația dată lui Iosif, s-a confirmat că scopul esențial al venirii lui Isus pe pământ era acela de a mântui omenirea de păcatele sale.
Când Ioan Botezătorul L-a văzut pe Isus venind să fie botezat, el a strigat cu bucurie și uimire:
„Iată, Mielul lui Dumnezeu, Care, prin jertfa Sa, ridică păcatul lumii și ne deschide drumul către mântuire și viață veșnică!” (Ioan 1:29)
Biblia ne vorbește despre păcat cu atâta frecvență și accent pentru că păcatul, în toată amploarea lui, este acel obstacol subțire dar puternic care ne separă de prezența sfântă a lui Dumnezeu. Dacă nu suntem dispuși să ne confruntăm cu păcatul nostru, să-l recunoaștem și să cerem iertare cu o inimă sinceră și pocăită, acesta poate avea consecințe serioase, ducând la pierderea legăturii noastre cu Dumnezeu și chiar la moartea spirituală.
Vestea bună este că Dumnezeu iartă păcatul.
Dumnezeu oferă iertare oamenilor, indiferent de greutatea păcatelor lor.
El și-a revărsat mânia Sa divină împotriva ei, pedepsindu-și propriul Fiu pe cruce.
Aceasta a fost dovada supremă a dragostei Sale necuprinse: sacrificiul Fiului Său pentru omenire.
„El a fost străpuns pentru fărădelegile noastre, a fost zdrobit pentru fărădelegile noastre” ( Isaia 53:5 ,
Pedeapsa păcatului – moartea veșnică – a fost plătită în întregime când Isus a murit ca înlocuitor al nostru la Calvar.
Biblia spune: „Nimeni nu are dragoste mai mare decât aceasta, ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi” (Ioan 15:13).
Asta a făcut Isus pentru tine.
Din cauza păcatelor tale, ai fost pe calea morții și a veșniciei în iad , dar Isus te-a salvat și a luat asupra Sa moartea pe care o meritai.
De ce a făcut Isus asta pentru tine?
Pentru că El te iubește mult și vrea să fii cu El în cer pentru totdeauna.
Biblia spune:
„Cine ne va despărți de dragostea lui Hristos?” (Romani 8:35)..
Botezul la maturitate
Salvarea sufletului este o posesie personală pe care trebuie să o asigurăm zilnic. Nu putem câștiga Mântuirea. Este un dar al iubirii de la Dumnezeu pe care îl primim prin acceptarea pe Isus Hristos ca Mântuitor și Domn al nostru.
Trebuie să ne reînnoim credința, Mântuirea noastră, zilnic.
Mântuirea noastră nu poate fi neglijată sau ignorată, ci trebuie hrănită și întreținută cu devotament zilnic.
Mântuirea este ca și respirația.
La fel de importante precum aerul pentru viața fizică sunt și credința și mântuirea pentru viața spirituală.
Trebuie să respirăm constant, altfel vom muri.
Avem nevoie de această conexiune constantă cu Mântuirea pentru a ne menține viețile spirituale pline de har și pace.
Mântuirea este ca pâinea vieții pe care trebuie să o mâncăm sau în curând vom pieri și vom muri.
Așa cum hrana ne susține trupurile, tot așa și Mântuirea ne hrănește sufletele, oferindu-ne viață în El.
Acesta este motivul pentru care Isus spune: „Când vă rugați, spuneți: Tată,… Dă-ne în fiecare zi pâinea noastră cea de toate zilele”.
Această rugăciune repetată zilnic ne reamintește de importanța vitală a hrănirii spirituale constante.
Luca 11:3
Isus vorbește în termeni pământești pentru a exprima un adevăr spiritual, ceea ce înseamnă că pâinea este chiar cuvântul lui Dumnezeu care iese din gura lui.
Esența Cuvântului lui Dumnezeu este vitală precum pâinea vieții, oferindu-ne nutriția spirituală de care avem nevoie pentru a trăi în plinătate.
După cum Isus i-a spus diavolului: „Este scris: Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”.
Această remarcă evidențiază importanța cuvintelor Sale ca fiind hrana ce hrănește sufletul într-un mod profund și continuu.
Matei 4:4
Isus l-a citat pe Moise, care a spus: „Adu-ți aminte cum te-a condus Domnul Dumnezeul tău tot drumul în pustie în acești patruzeci de ani, ca să te smerească și să te încerce, ca să știi ce este în inima ta, dacă vei păzi sau nu poruncile Lui.
Prin aceste cuvinte, Isus subliniază legătura strânsă și vitală dintre credința noastră și cuvintele lui Dumnezeu, ca izvor de viață.
Fiecare experiență grea din viața noastră are rolul să ne smerească și să ne aducă într-o dependență conștientă de Dumnezeu.
El te-a smerit, făcându-ți să flămânzi și apoi hrănindu-te cu mană, pe care nici tu, nici strămoșii tăi nu o cunoșteau, ca să te învețe că omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura Domnului.” Deuteronom 8:12-13.
Învățăm din experiențele trecute că nevoile noastre spirituale, precum cele materiale, sunt împlinite doar de Dumnezeu și Cuvântul Său.
„Cine vrea să fie ucenicul Meu, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze.” Luca 9:23
1 CorinteniCapitolul 15
30 Şi de ce* suntem noi în primejdie în orice clipă?
* 1 Tes 2:19 ** Rom 8:36 1 Cor 4:9 2 Cor 4:10 2 Cor 4:11 2 Cor 11:23
* 2 Cor 1:8 ** Ecl 2:24 Isa 22:13 Isa 56:12 Luca 12:19
33Nu vă înşelaţi: „Tovărăşiile* rele strică obiceiurile bune.”
„Ce ar face Isus?”
Dacă suntem ucenicii lui Isus, atunci trebuie să trăim ca Isus.
Asta înseamnă că trebuie să ne străduim să reflectăm caracterul lui Isus în toate acțiunile noastre, în gânduri, vorbe și fapte.
Amintește-ți zicala populară: „Ce ar face Isus?”
Trebuie să trăim în fiecare oră, recunoscându-L pe Dumnezeu și cum trebuie să trăim în Voința Sa.
Aceasta este o chemare la o sfințenie completă, la o viață dedicată încredințării voinței divine și împlinirii ei în mod activ.
Știu că sună greu, dar Pavel ne reamintește:
Galateni 6:7-8
Nu vă înșelați: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va și secera. Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea, dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viața veșnică.
Este esențial să ne amintim că alegerile noastre și comportamentul nostru au consecințe spirituale pe termen lung, reflectând întreaga noastră relație cu Dumnezeu.
Așadar, este vital să investim efort și resurse în a cultiva o relație profundă cu Duhul Sfânt, pentru a aduce roduri durabile și în conformitate cu voia Lui.
Fie ca semințele pe care le sădim astăzi în Duhul să aducă roade care să dăinuie și să contribuie la extinderea Împărăției lui Dumnezeu.
1 Ioan 3:9 Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuiește, pentru că sămânța Lui rămâne în el; și nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.
Efeseni 2:8-9 Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință, și aceasta nu datorită vouă: este darul lui Dumnezeu, nu prin fapte, ca să nu Se laude nimeni.
Romani 3:23 Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.
Isaia 53:6 Tot noi rătăceam ca niște oi, fiecare mergea pe calea sa, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui fărădelegea noastră.
Psalmul 51:5 Iată că sunt născut în nelegiuire și în păcat m-a zămislit mama mea.
Iov 14:4 Cine ar putea să scoată ceva curat din ce este necurat? Nimeni!
Oricine este născut din Dumnezeu nu face păcat”.
Efeseni 4:24 și să îmbrăcați omul cel nou, creat după chipul lui Dumnezeu, întru dreptate și sfințenie adevărată.
Ioan spune că oricine vine la singurul Fiu născut al lui Dumnezeu, Isus, și Îl acceptă ca Mântuitor și Domn, devine „Născut din Dumnezeu”.
Efeseni 4:22-23 Luați aminte să vă lepădați de purtarea cea veche a omului cel vechi, care se strică după poftele rătăcite, și să vă înnoiți cu duhul gândirii voastre, și să vă îmbrăcați în omul cel nou, creat după chipul lui Dumnezeu, întru dreptate și sfințenie adevărată.
Ioan explică : „ Iubiților, să ne iubim unii pe alții, căci dragostea este de la Dumnezeu; și oricine iubește este născut din Dumnezeu și Îl cunoaște pe Dumnezeu.” 1 Ioan 4:7.
1 Ioan 3:6 Orișicine rămâne în El nu păcătuiește; oricine păcătuiește nu L-a văzut și nici nu L-a cunoscut.
1 Ioan 5:1 Oricine crede că Isus este Hristosul este născut din Dumnezeu și oricine iubește pe Cel ce L-a născut iubește și pe cel născut din El.
Sămânța sa sfântă a fost plantată direct de Duhul Sfânt, neafectată de păcatul moștenit din Adam.
Mângâietorul, care este Duhul Sfânt, pe care Tatăl îl va trimite în numele Meu, El vă va învăța toate și vă va aduce aminte de toate, orice v-am spus Eu.
Această promisiune a fost făcută de Isus ucenicilor Săi, asigurându-i de asistența divină în înțelegerea și amintirea tuturor predicilor Sale.
” Ioan 14:26
Sămânța lui Dumnezeu, Isus Hristos, nu poate păcătui, pentru că El a fost născut din Dumnezeu.
Aceasta oferă fundamentul pentru natura imaculată a lui Isus Hristos ca Fiul lui Dumnezeu.
Ascultă și înțelege: ADN-ul păcatului se naște sau este purtat în sămânța omului.
Păcatul se transmite genetic, ca o moștenire păcătoasă de la primii părinți ai omenirii, Adam și Eva.
Noi, fiind odrasle lui Adam, care a neascultat de Dumnezeu de la început, purtăm sămânța lui, care a fost și este marcată de păcat.
Acest concept subliniază că păcatul nu este un aspect fizic moștenit, ci mai degrabă un imperativ moral.
Păcatul nu este în pântecele unei femei fecioare.
Remarcabilul acestui fapt este întipărirea morală profunda în fiecare ființă umană.
Da, Eva a mâncat din rod, dar nu a neascultat de Dumnezeu, pentru că porunca de a nu mânca din pom nu i-a fost dată Evei.
Această distincție clarifică rolurile diferite ale Evei și lui Adam în povestea originii păcatului.
I-a fost dat lui Adam.
Este important de reținut că responsabilitatea primului păcat adamic a aparținut lui Adam.
Acesta este motivul pentru care Isus a putut să se nască dintr-o fecioară – care nu a cunoscut niciun om – sa născut fără păcat.
Această excepțională concepție a lui Isus a fost posibilă datorită purității fără pată a pânteceilor Mariei.
ADN-ul păcatului nu era în pântecele ei.
Această puretate a asigurat că descendența lui Isus nu a fost afectată de păcatul moștenit al omenirii.
Duhul Sfânt a dat sămânța sfântă a lui Dumnezeu în pântecele ei.
Prin această acțiune divină, linia sângelui lui Isus a fost nepoluată de păcatul uman.
Îngerul Gavriil i-a explicat Mariei: „Duhul Sfânt se va veni peste tine și puterea Celui Prea Înalt te va umbri; Isus ca Fiu al lui Dumnezeu NU a cunoscut păcatul.”.
Această intervenție supranaturală a eliminat orice urmă de păcat, asigurând imaculația concepției lui Isus.
Orice cuvânt deșert pe care îl vor rosti oamenii, vor da socoteală de el în ziua judecății. Căci prin cuvintele tale vei fi neprihănit și prin cuvintele tale vei fi osândit.” Matei 12:36-37
Matei 12:36-37 Vă spun că, în ziua judecății, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină și din cuvintele tale vei fi osândit.
Ioan 1:29
A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el și a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!
Coloseni 2:14-15 A șters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră și ne era potrivnic, și l-a nimicit pironindu-l pe cruce. A dezbrăcat domniile și stăpânirile și le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieșit biruitor asupra lor prin cruce.
Toți au păcătuit”. Și, da, chiar dacă acum suntem „născuți din Dumnezeu”; suntem încă în carne și oase. Adică, din când în când, și noi, și eu, alunecăm și cădem din Slava Lui.
Ioan spune că atunci când păcătuim și toți păcătuim din când în când, trebuie să ne mărturisim păcatele și să cerem iertare cu sinceritate autentică.
Acest act sincer este esențial pentru curățarea păcatului din inimă și pentru restabilirea legăturii cu Divinitatea.
Se numește pocăință.
Este un proces continuu de auto-reflecție și corectare a direcției vieții noastre.
Cele două cerințe ale pocăinței sunt să te întorci de la neascultare și să te întorci sau să te întorci la ascultare.
Pentru ca pocăința să fie autentică, trebuie să renunțăm la păcat și să acceptăm calea virtuoasă.
Există două aspecte ale pocăinței.
Primul este reprezentat de recunoașterea păcatului, iar al doilea de schimbarea concretă a comportamentului.
Există actul liber suveran al milei lui Dumnezeu și decizia noastră conștientă de a ne întoarce la Dumnezeu.
Este o colaborare între divin și uman, între har și libera voință a individului.
Această întoarcere către Dumnezeu trebuie să depășească tristețea sau simțirea milă de sine.
Este o transformare spirituală profundă, care implică hotărârea fermă de a nu repeta greșeala.
Trebuie să fie real, în sensul că cineva nu intenționează să mai comită niciodată acea neascultare specială.
Această hotărâre fermă presupune o modificare substanțială a atitudinii și a acțiunilor noastre viitoare.Căci Dumnezeu cunoaşte inima oamenilor.
El vede sinceritatea și intențiile noastre reale, chiar dincolo de aparențe.
Poți păcăli oamenii, dar nu-L poți păcăli pe Dumnezeu..
În fața Celui Atotputernic, sinceritatea este cea mai valoroasă monedă.
Mica spune despre Dumnezeu: „Cine este un Dumnezeu ca tine, care iartă păcatul și iartă fărădelegile?…
El este un Dumnezeu iubitor, care nu se agață de mânie și este gata să ierte mereu.
Tu nu rămâi supărat pentru totdeauna – ci te bucuri să arăți milă.
Această caracteristică divină de a arăta bunătate și compasiune este o sursă de speranță pentru noi.
Vei avea din nou milă de noi; ne vei călca păcatele sub picioare și vei arunca toate nelegiuirile noastre în adâncul mării.
Promisiunea lui Dumnezeu de a șterge păcatele noastre oferă certitudinea unei vieți noi și curate.
Mica 7:18-19
Părinte iubitor, vin în prezența ta sfântă și plină de slavă. Stau înaintea ta umil și recunoscându-mă pe mine însumi, totuși mă apropii cu curaj în numele lui Isus. Tată ceresc, conștientizez greșelile mele – [Mărturisește-ți păcatele]. Te rog acum, Dumnezeul meu, restabilește-mă în harul tău binecuvântat, astfel încât să pot trăi în mod corect, în supunere față de Cuvântul tău sfânt și față de voința ta sfântă. Învăță-mă să-i permit Duhului Sfânt să lucreze și să conducă în viața mea și să-mi dăruiești înțelepciunea să mă supun conducerii Lui. Ascultă-L pe Domnul Isus, când mijlocește întotdeauna în numele meu.
Te iubesc, Doamne, și doresc să trăiesc într-un mod plăcut înaintea ta. În numele lui Isus Hristos și cu puterea Duhului Sfânt mă rog. Amin.
-Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos!
2 Petru 1:2