Pot oamenii din ceruri sa ne ajute cu rugaciunile lor??

În ceea ce privește credințele părților din creștinism care acordă o greutate excesivă tradiției, aș vrea să subliniez faptul că nu există nicio dovadă biblică care să susțină aceste teorii. Din contră, textele sacre nu oferă niciun indiciu despre faptul că orice ființă creată în cer se poate ruga sau mijloci pentru oamenii de pe pământ, inclusiv Maria, părinții bisericii, apostolii, sfinții și îngeri. Cu toate acestea, înțelegem că credința este un lucru personal și că fiecare persoană are voie să își formeze propria convingere în funcție de interpretarea sa. Dar întrucât dorim să rămânem cât mai fideli principiilor biblice, ar trebui să tratăm aceste subiecte cu multă precauție și logica necesară. Așadar, concluzia este că nu există nicio dovadă că oamenii din ceruri se pot ruga pentru noi pe pământ.

Biblia ne învață că Isus mijlocește pentru noi în ceruri.

Isus este întotdeauna acolo să ne ajute:
Potrivit Bibliei, Isus este întotdeauna disponibil ca mediator pentru noi în ceruri.

„Deci cine este cel care condamnă? Nici unul.
Întrucât Isus a murit pentru păcatele noastre și a înviat, nu există nicio condamnare pentru credincioși.

Hristos Isus, care a murit – mai mult decât atât, care a înviat – este de-a dreapta lui Dumnezeu și mijlocește și pentru noi” (Romani 8:34).
Prin urmare, nu trebuie să ne temem că suntem respinși de Dumnezeu: Isus mijlocește pentru noi și este întotdeauna acolo pentru a ne aduce iertarea.

„De aceea, El poate să-i mântuiască pe deplin pe cei care se apropie de Dumnezeu prin [Iisus], pentru că trăiește mereu ca să mijlocească pentru ei” (Evrei 7:25).

Mai mult, putem avea încredere că suntem mântuiți deplin: Isus trăiește mereu și mijlocește pentru noi, asigurându-ne că suntem întotdeauna în siguranță.

În Scriptură, nicio ființă umană nu este numită vreodată mijlocitor în ceruri, cu excepția „unului nostru mijlocitor -Isus Hristos-Mesia.

Scriptura ne spune clar că există un singur mijlocitor în ceruri: Nicio ființă umană nu poate lua locul lui Isus ca mediator.

Prin urmare, nu trebuie să ne bazăm pe niciun alt mijlocitor sau să acceptăm învățături care susțin obiectivul opus: Isus este singurul care ne poate aduce mântuirea și nu trebuie să acceptăm nimic în afară de acest lucru.

., omul Hristos Isus” (1 Timotei 2:5)..
În concluzie, trebuie să ne bazăm întotdeauna pe Isus ca mijlocitorul nostru și să ne încredem în El pentru a ne aduce mântuirea.

Biblia ne învață că Duhul Sfânt este un ajutor prețios pentru noi, iar în special atunci când ne rugăm.

În Romani 8:26, citim despre Duhul Sfânt care mijlocește pentru noi în timpul slăbiciunii noastre. Atunci când nu știm ce să cerem sau de ce avem nevoie,
El ne ajută să venim înaintea Tatălui, cu rugăciunea noastră neexprimată. Acest lucru se întâmplă prin gemete și suspine care sunt prea adânci pentru a fi exprimate prin cuvinte.

Dumnezeu însuși ne învață că nu trebuie să ne rugăm doar pentru lucrurile materiale, ci trebuie să cerem și să căutăm lucrurile spirituale, precum înțelepciunea, discernământul și carisma.
Odată cu venirea Duhului Sfânt în viața noastră, aceste rugăciuni înalțate pot fi călăuzite de această persoană divină care ne înțelege suferințele și ne judecă intențiile inimii noastre.

Să nu uităm nici de faptul că Duhul Sfânt ne ajută să fim mai uniți în rugăciune. Atunci când ne rugăm împreună, Duhul lui Dumnezeu ne ajută să fim în armonie – de fiecare dată când Ăl chemăm în mijlocul nostru.

Deci, cu cât trăim mai multe momente de rugăciune în prezența Duhului lui Dumnezeu, cu atât mai bine vom înțelege rolul și importanța Lui în viața noastră. Cu ajutorul Duhului Sfânt putem să fim mai apropiați de Tatăl nostru ceresc și să obținem puterea și înțelepciunea necesare pentru a trăi în deplinătatea trăirii creștine.

Prin urmare, să punem mereu o importanță deosebită în rugăciunea noastră, fiindu-ne conștienți de faptul că Duhul Sfânt ne ajută să ne prezentăm cu curaj înaintea Tatălui nostru. El ne asigură că toate rugăciunile noastre, chiar și acelea neexprimate în cuvinte, sunt auzite și înțelese de Tatăl ceresc.

Când ne rugăm, putem să ne adresăm direct lui Dumnezeu Tatăl și să-i cerem ajutorul. La fel cum noi, care suntem oameni răi, știm să dăruim lucruri bune copiilor noștri, tot așa Tatăl ceresc este dispus să ne ofere ajutorul său. De fapt, Biblia ne învață că, cu cât cerem mai mult, cu atât mai mult vom primi.

În Luca 11:13 este scris: „Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu atât mai mult Tatăl ceresc va da Duhul Sfânt celor care i-l cer!”. Acest verset ne arată că Dumnezeu este atât de darnic și că este mereu pregătit să ne ofere ajutorul său, dacă dorim să-l primim.

În plus, în Evrei 4:16 este scris: „Să ne apropiem de tronul harului lui Dumnezeu cu încredere, ca să primim milă și să găsim har care să ne ajute în timpul nostru de nevoie”. Această invitație ne încurajează să ne rugăm lui Dumnezeu cu încredere și să-i cerem ajutorul în momentele noastre de nevoie.

Prin urmare, să nu ne fie frică să ne rugăm lui Dumnezeu, ci să ne apropiem de el cu încredere, știind că el ne va răspunde și ne va oferi ajutorul său la momentul potrivit.

Înainte de terminarea lucrării lui Hristos pe cruce, poporul lui Dumnezeu era reprezentat înaintea lui Dumnezeu de către preoți.

Înainte de venirea lui Hristos, poporul lui Dumnezeu era reprezentat înaintea lui Dumnezeu de către preoți, iar nu avea acces direct la El.
Cu toate acestea, când Isus a murit, „perdeaua templului s-a rupt în două de sus în jos” (Marcu 15:38).

Aceasta a simbolizat faptul că barierele dintre oameni și Dumnezeu au fost îndepărtate prin moartea și învierea lui Hristos.

Credincioșii în Hristos în era Noului Testament sunt înșiși preoți (Apocalipsa 1:6), iar marele nostru preot este Isus Hristos (Evrei 4:14).

Prin urmare, nu mai este nevoie de intermediari în relația noastră cu Dumnezeu, ci suntem invitați să ne apropiem de El cu încredere.
Ca copii ai lui Dumnezeu, credincioșii au acces direct la Dumnezeu în numele lui Isus.

Acest lucru este posibil prin credința în jertfa lui Hristos și prin puterea Duhului Sfânt, care ne ajută să accesăm tronul grației cu îndrăzneală (Evrei 4:16).

Isus i-a învățat pe credincioși să se roage direct lui Dumnezeu (Matei 6:9)..
Astfel, rugăciunile noastre trebuie adresate direct lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, fără intermediari sau ritualuri speciale.

Biblia ne învață că atunci când ne rugăm, trebuie să ne adresează direct lui Dumnezeu, fără intervenția vreunei alte ființe umane sau a unui înger din ceruri. Este important să ne apropiem direct de El și să ne exprimăm dorințele și problemele noastre, deoarece El este cea mai bună sursă de ajutor și putere. În felul acesta, ne putem simți mai apropiați de Dumnezeu și putem avea o conexiune mai puternică și mai autentică cu El. Este adevărat că, uneori, putem alege să ne rugăm împreună cu alți oameni sau să cerem ajutorul lor în vreme de nevoie, dar în final, cel mai important este să ne bazăm pe Dumnezeu și să ne rugăm direct către El.

Credincioșii sunt siguri că Dumnezeu îi aude atunci când se roagă.
Cei mai mulți credincioși sunt convinși că rugăciunile lor ar fi mai puternice dacă și alții s-ar ruga împreună cu ei, așa că adesea se străduiesc să îi încurajeze pe alții să se roage împreună cu ei.

„Și aceasta este încrederea pe care o avem față de El: că dacă cerem ceva după voia Lui, El ne ascultă” (1 Ioan 5:14).
Acest pasaj din Biblie sugerează că Dumnezeu ascultă și răspunde rugăciunilor care se aliniază cu voința Lui.

Chiar dacă oamenii din ceruri, cum ar fi Maria sau sfinții, ar putea auzi oamenii de pe pământ, nu există nicio dovadă biblică că cererile lor ar avea vreo greutate în plus.

Nimeni nu se apropie de Dumnezeu pe meritele sale, ci pe meritele lui Hristos.

Prin urmare, credincioșii se bazează pe mila și iubirea lui Dumnezeu, și nu pe propriile lor merite, când își cer ajutorul și îndrumarea.

De asemenea, cum ar fi putut ființele create din cer să accepte cererile atât de mulți oameni simultan?
Numai Dumnezeu este omniscient .

De fapt, credincioșii consideră că Dumnezeu nu este limitat de ceea ce pot sau nu pot face oamenii din ceruri sau de pe pământ, și că El poate răspunde cererilor lor din orice motiv.

În cele din urmă, atât rugăciunea individuală, cât și cea în comuniune cu alții pot fi o sursă de confort și speranță pentru credincioși, indiferent de felul în care Dumnezeu alege să răspundă.

Vii li se spune să mijlocească pentru alți oameni vii.

În afară de mijlocirea pentru cei vii, suntem încurajați să ne rugăm și pentru cei care sunt încă în viață, dar care nu L-au acceptat pe Isus ca Mântuitor personal.

Ne putem ruga, fără îndoială, pentru frații și surorile noștri creștini de pe pământ și să mijlocim pentru ei și suntem încurajați să facem acest lucru: „Rugăcându-ne tot timpul în Duhul, cu toată rugăciunea și cererea.

De asemenea, putem să ne rugăm pentru neamurile noastre și pentru națiunile lumii, pentru ca să găsească calea adevărului și a vieții eterne prin Isus Hristos.

În acest scop, vegheați cu toată stăruința, rugând pentru toți sfinții” (Efeseni 6:18).
Este important să ne amintim că mijlocirea noastră pentru alții trebuie să fie în conformitate cu planul lui Dumnezeu și că trebuie să avem încredere în faptul că El va răspunde în modul cel mai potrivit.

Singura persoană moartă din Scriptură care a făcut vreo cerere pentru cei vii de pe pământ a fost omul bogat din Luca 16 care a cerut ca un martor al Evangheliei să fie trimis familiei sale de pe pământ.

Cu toate acestea, putem să ne învățăm din exemplul omului bogat și să ne rugăm pentru cei dragi care nu L-au primit pe Hristos ca Mântuitor personal, în timp ce avem încă ocazia să îi împărtășim Evanghelia.

Observăm că el a făcut „mijlocirea” pentru frații săi în timp ce era în iad și că cererea lui a fost respinsă (Luca 16:27–31)..

Deși cererea lui a fost respinsă, putem învăța din această poveste că timpul și timpul răscumpărării este limitat și că trebuie să ne încredem în Isus și să îi invităm și pe ceilalți să îi încredințeze viețile lor Lui.

Dumnezeu ne iubește și vrea părtășia noastră.
Dumnezeu ne cheamă la o relație personală cu El prin intermediul credinței în Isus Hristos.

„‘Veniți acum, să rezolvăm problema’, zice Domnul.
El dorește să ne ocupe cu mâncare spirituală și să ne ofere pace și încurajare (Ioan 6:35 și Ioan 14:27).
„Deși păcatele voastre sunt ca stacojiu, vor fi albe ca zăpada; deși sunt roșii ca purpuriu, vor fi ca lâna” (Isaia 1:18).
Oricând ne întoarcem la El și ne căim, El este gata să ne primească — și să ne ofere iertarea și curăția prin Isus Hristos.

„Iată-mă aici! Stau la usa si bat.
Când ne rugăm Tatălui, El ne aude și ne răspunde (Ioan 14:13-14).
Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra și voi mânca cu acea persoană și ei cu Mine” (Apocalipsa 3:20).
Venind la Dumnezeu, putem găsi fericirea și scopul adevărat în viață prin intermediul credinței în Isus Hristos.

Biblia este plină de invitațiile lui Dumnezeu de a veni la El (vezi Matei 11:28 și Apocalipsa 22:17).
Când ne deschidem inima pentru El, Dumnezeu se bucură să vorbească cu noi prin Cuvântul Său și prin vocea Duhului Sfânt.
Rugăciunea lui Dumnezeu ajută la construirea unei relații personale în care cineva poate crește cu adevărat să-L iubească pe Dumnezeu.
Orice grijă, durere sau îngrijorare poate fi adusă la El prin rugăciune (Filipeni 4:6-7).
Dumnezeu are grijă de noi ca indivizi (vezi Matei 10:30) și El vrea să audă de la noi personal.
Dumnezeu este singurul care ne poate umple inima și ne poate satisface în totalitate.
Nu ar trebui să oferim acel privilegiu nimănui altcuiva, nici măcar celor care locuiesc în ceruri..
Dumnezeu oferă iubirea și liniștea supremă pe care o caută sufletul oricărui om (Psalmul 23:1-3).

Conform bibliei, comunicarea cu morții este strict interzisă.

„În loc să ne încredem în Dumnezeu, unii oameni aleg să consulte mediumii [care încearcă să stabilească comunicarea cu morții] . . .,’ însă există o întrebare importantă pe care trebuie să ne-o punem: ar trebui să-i cerem sfatul morților în loc să ne rugăm lui Dumnezeu, atunci când avem nevoie de îndrumare?” (Isaia 8:19, Dacă vi se zice însă: „Întrebați pe cei ce cheamă morții și pe cei ce spun viitorul, care șoptesc și bolborosesc!”, răspundeți: „Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? Va întreba el pe cei morți pentru cei vii?”

De asemenea, în Biblie se subliniază faptul că relația noastră cu Dumnezeu este una personală, iar înțelepciunea și îndrumarea pot fi obținute direct de la El, prin rugăciune și lecturarea Scripturilor.

Astfel, chiar dacă ideea de a comunica cu cei trecuți poate părea atractivă pentru unii, trebuie să fim conștienți de faptul că aceasta este o încălcare a poruncilor date de Dumnezeu.
Mai important decât orice altceva, trebuie să ne îndreptăm către El în momentele de îndoială și să-I cerem ajutorul și îndrumarea, pentru că numai astfel vom putea găsi adevărata pace și siguranță în viață.

Biblia avertizează împotriva rugăciunii idolilor și imaginilor.
Ceea ce este important este închinarea in duh și în adevăr, și nu prin intermediul obiectelor materiale sau al imaginilor.

„Dumnezeu este duh, și închinătorii Săi trebuie să se închine în Duhul și în adevăr” (Ioan 4:24).
Mulți cred că aceste imagini sunt doar simboluri care ajută la concentrarea în timpul rugăciunii, dar trebuie să fim precauți în acest sens.

Ar trebui să evităm orice tip de închinare sau rugăciune care implică obiecte materiale, statui, icoane etc.

În loc să ne bazăm pe obiecte materiale, putem să ne încredem în puterea și prezența divină, care ne poate ajuta să fim mai conectați în timpul rugăciunii.

Multe apeluri la rugăciune făcute oamenilor din ceruri se bazează foarte mult pe icoane sau imagini., care sunt făcute de mâini umane.

Din acest motiv, ar trebui să ne îndreptăm rugăciunile către Dumnezeu direct, și nu către imagini sau alte obiecte materiale.
Dumnezeu vrea să audă de la noi, personal, și nu dorește să ne rugăm la sau prin oameni sau obiecte create de om..

Iconografia religioasă este reprezentarea artistică a figurilor religioase, folosind adesea simbolismul.
În diferite culturi religioase, iconografia poate fi diferită și poate include alte subiecte, cum ar fi zeii sau profeții.

În creștinism, iconografia prezintă subiecte precum Hristos, Maria sau sfinții.
Aceste subiecte sunt adesea reprezentate în scene din Biblie sau în alte texte religioase.
O icoană este o imagine, de obicei pictată pe lemn, care urmează să fie venerată ca obiect sacru.
Icoanele pot fi realizate de ”artiști,, care au o tradiție îndelungată în acest domeniu.
Icoanele pot fi, de asemenea, gravuri, mozaicuri sau broderii.

De asemenea, icoanele sunt importante din punct de vedere istoric și artistic, fiind considerate unele dintre cele mai valoroase opere de artă din lume.

Deși oamenii care folosesc icoane în închinarea lor ar nega faptul că practică idolatrie, este greu de înțeles cât de diferit „a venera” un obiect ca fiind „sacru” este diferit de idolatrie..

Biblia interzice cu strictețe idolatria ( Levitic 26:1 ; Deuteronom 5:9 ).
Conform Bibliei, idolatria este considerată un păcat grav care poate atrage harșnicea lui Dumnezeu asupra poporului (Exod 34:14).
Numai Dumnezeu merită să fie închinat și închinat.

Acest lucru se datorează faptului că numai Dumnezeu este considerat drept divin și, prin urmare, trebuie să fie singurul obiect al închinării și adorării (Exod 20:3-5).”14Să nu te închini* înaintea unui alt dumnezeu; căci Domnul se numeşte gelos**, este un Dumnezeu† gelos.
* Exod 20:3 Exod 20:5 ** Isa 9:6 Isa 57:15 † Exod 20:5”

Icoanele nu sunt mijlocitoare înaintea tronului harului și nici sfinții pe care îi reprezintă.

Deși sfinții și îngerașii din ceruri sunt adesea înfățișați în icoane, acest lucru nu înseamnă că ei ar trebui să fie închinați sau să primească adorare egală cu cea divină.

Oamenii din ceruri nu au puterea de a ne asculta rugăciunile sau de a ne îndeplini cererile.

De fapt, scriptura este foarte clară în a arăta că doar Iisus Hristos poate fi considerat mijlocitor între pământ și Împărăția Cerurilor, conform cuvintelor Sale: „Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6).

Numai Isus Hristos și Duhul Sfânt pot mijloci pentru noi înaintea Tatălui ( Romani 8:26–27 , 34 ).

În acest sens, trebuie să ne asigurăm că nu suntem atrași în idolatrie prin venerarea sau adorarea altora în afară de Dumnezeu, fie prin intermediul obiectelor sau a altor persoane.
Ar trebui să stăm cât de departe putem de orice ar putea duce la idolatrie .

În schimb, ar trebui să ne concentram asupra cultivării unei relații strânse cu Dumnezeu și asupra obținerii harului Său prin mijloacele care ni le-a pus la dispoziție prin Cuvântul Său și prin prezența Duhului Sfânt.

În final, ar trebui să păstrăm mereu în minte faptul că Dumnezeu este singurul obiect al adorării noastre și că doar prin credința în Isus Hristos putem avea acces la Împărăția Cerurilor.

În final, Rugăciunea este o conexiune personală cu Dumnezeu, și nu ar trebui să avem nevoie de intermediari sau obiecte materiale pentru a ne ruga.

Hristos ne-a dat multe binecuvântări și una dintre cele mai prețioase este capacitatea noastră de a ne ruga direct lui Dumnezeu. Datorită Lui Hristos și a credinței noastre în El, acum suntem în măsură să ne apropiem de Dumnezeu cu îndrăzneală și încredere.

Așa cum spune și Sfânta Scriptură în Efeseni 3:12, „Prin credința în El, avem acces la Dumnezeu cu îndrăzneală și fără frică”.

Astfel, cu Hristos alături, nu mai avem nevoie de intermediari în rugăciunile noastre, nici măcar de cei care trăiesc în ceruri.

Suntem binecuvântați să avem posibilitatea de a ne adresa direct Creatorului nostru, alături de care putem merge încredințați pe calea vieții și a credinței.