Descoperă omul plăcut Lui Dumnezeu

Frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii în mai multe feluri:
Proverbe 1:7
7 Frica de Domnul este începutul* ştiinţei, dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura.
Proverbele 9:10-11
” Începutul înțelepciunii este frica de Domnul și știința sfinților este priceperea. Prin mine ți se vor înmulți zilele și ți se vor mări anii vieții tale.”
Frica de Dumnezeu rezumă înțelepciunea. Frica de Domnul este începutul înțelepciunii, iar Mica 6:8 ne oferă un îndrumar valoros cu privire la cum putem să fim în armonie cu voința lui Dumnezeu. În acest pasaj, Creatorul ne cere să fim consecvenți și să urmăm trei acțiuni de bază: să facem dreptate, să iubim mila și să umbli smerit cu Dumnezeul nostru.
Mica 6:8 ”Ți s-a arătat, omule, ce este bine! Și ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubești mila și să umbli smerit cu Dumnezeul tău?”
Singurul mod prin care îi putem plăcea lui Dumnezeu este să ne supunem autorității Sale în viața noastră.
Începem prin a-L primi pe Fiul Său, Isus Hristos, ca Mântuitor și Domn (Romani 10:9–10). ”Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit. Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire”
Numai cei care vin la Dumnezeu prin Fiul Său pot fi iertați și îndreptați cu El
Ioan 14:6 ”Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.
Primim mântuirea ca un dar Efeseni 2:8–9 ”Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.”
Nu poate fi câștigat, indiferent cât de buni am încerca să fim.
Dar îi place lui Dumnezeu când primim darurile pe care ni le oferă: iertarea
(Fapte 2:38), ”„Pocăiți-vă”, le-a zis Petru, „și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh.”
viața veșnică (Ioan 3:16–18) Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Oricine crede în El nu este judecat, dar cine nu crede a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.
și o relație cu El ca Tatăl nostru
(Romani 8:15). ”Și voi n-ați primit un duh de robie, ca să mai aveți frică, ci ați primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava!”, adică „Tată!”
Odată ce ne-am născuți din nou ca fii ai lui Dumnezeu (Ioan 3:3), ”Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.”
Îi suntem pe plac. Suntem „ în Hristos ” și, prin urmare, suntem văzuți de Dumnezeu ca desăvârșiți, așa cum Hristos este perfect.
Neprihănirea Domnului a fost pusă pe seama noastră în timp ce păcatul nostru a fost transferat către El
(2 Corinteni 5:21).”Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.
(Efeseni 1:6,”spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui.”
Isus a fost întrebat odată care poruncă a Legii este cea mai mare.
Întrebarea era: „Care este cea mai mare poruncă în Lege?”
El a răspuns: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău și cu tot mintea ta și cu toată puterea ta.
Isus nu a spus doar „iubește-ți pe Domnul Dumnezeul tău”, ci a enumerat modalitățile în care trebuie să-L iubești.
A doua cea mai importantă poruncă după a iubi pe Dumnezeu este a iubi aproapele.
Nu este poruncă mai mare decât acestea”
(Marcu 12:29–32;
29 ”Domnul Dumnezeul nostru este un singur Domn’
30şi ‘Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta.’ Iată porunca dintâi.
Această poruncă de a iubi pe aproapele ca și pe tine însuți are aceeași importanță ca și prima la care se referă în trecut.
31Iar a doua este următoarea: ‘Să* iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’ Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.”
Matei 22:37–39 ”Isus i-a răspuns: „‘Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.’ Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă.
Aceste două porunci, de a iubi pe Dumnezeu și de a iubi aproapele, sunt fundamentale pentru credincioși.
Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.’
Ceea ce vrea Dumnezeu este într-adevăr destul de simplu:
El ne vrea pe noi.
Escatologia sau teologia studiului final are legătură cu scopul lui Dumnezeu pentru oameni.
Toată slujirea noastră pentru Dumnezeu trebuie să curgă din acele două porunci de a iubi, sau nu este un serviciu real; este efortul trupesc.
Toate eforturile noastre trebuie să se bazeze pe aceste două porunci; altfel este doar o muncă inutilă.
Iar Romani 8:8 ”Deci cei ce sunt pământești nu pot să placă lui Dumnezeu.”
spune că cei care sunt „în trup nu pot fi pe plac lui Dumnezeu”.
Cei care trăiesc doar în trup nu sunt în conformitate cu dorința lui Dumnezeu.
În primul rând, Dumnezeu dorește să ne încredem în Fiul Său ca Mântuitor și Domn
Filipeni 2:9–11” De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ și de sub pământ și orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.
Dumnezeu l-a înălțat pe Isus ca să aibă putere peste toți și oricine trebuie să se supună Lui.
2 Petru 3:9 ”Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinței Lui, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi și dorește ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință.”
Ajungem să-L cunoaștem pe Isus prin pocăință de păcatul nostru și acceptându-L ca jertfă personală
Romani 10:9;”Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit.”
Ioan 1:12 ”Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu”
Când ucenicii lui Isus L-au rugat să le arate pe Tatăl, El a răspuns:
„Oricine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl” (Ioan 14:9).
Prin Isus cunoaștem Tatăl și învățăm cine este El cu adevărat.
Dumnezeu vrea ca noi să-L cunoaștem și nu-L putem cunoaște decât prin Isus.
A lua decizia de a-L urma pe Isus este singura modalitate de a ajunge să-L cunoști pe Tatăl.
În continuare, Dumnezeu dorește ca noi „să fim conformați cu chipul Fiului Său
” (Romani 8:29).
”Căci, pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a și hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel Întâi Născut dintre mai mulți frați.”
Tatăl dorește ca toți copiii Săi să fie la fel ca Isus, ascultători și plini de iubire.
El aduce situații în viețile noastre pentru a ne rafina și a smulge acele caracteristici defecte care ne împiedică să devenim ceea ce El ne-a proiectat să fim.
Evrei 12:7 ”Suferiți pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca și cu niște fii.
Dumnezeu ne tratează ca pe fii și prin suferință ne rafinează ca să ne ajute să ajungem la chipul lui Isus.
Căci care este fiul pe care nu-l pedepsește tatăl?”
Iacov 1:12 ‘Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieții pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.”
‘Ferice de cel ce rabdă ispita.
Această răsplată este cununa vieții care ne-a fost promisă.
După cum Isus a fost ascultător de Tatăl în toate, tot așa scopul fiecărui copil al lui Dumnezeu ar trebui să fie să asculte de Tatăl nostru Ceresc
Ioan 8:29”Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut.”
1 Petru 1:14–15 ”Ca niște copii ascultători, nu vă lăsați târâți în poftele pe care le aveați altădată, când erați în neștiință. Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră.”
spune: „Ca niște copii ascultători, nu vă lăsați târâți în poftele pe care le aveați altădată, când erați în neștiință.”
Dumnezeu ne cere să fim ascultători de Legea Lui și să ne abținem de la poftele trecute.
Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră.”
El ne cere să fim sfinți la fel ca El este sfânt.
1 Corinteni 13:2. ”Și chiar dacă aș avea darul prorociei și aș cunoaște toate tainele și toată știința, chiar dacă aș avea toată credința, așa încât să mut și munții, și n-aș avea dragoste, nu sunt nimic.”
– Chiar dacă aș avea darul prorociei și aș cunoaște toate tainele și toată știința, chiar dacă aș avea toată credința și aș putea muta munții, dacă nu am dragoste, nimic din ceea ce fac nu are valoare sau sens. Așadar, dragostea este cheia și fundamentul tuturor lucrurilor bune.
David a înțeles în totalitate voia lui Dumnezeu atunci când s-a rugat și a înțeles că jertfele aduse nu sunt întodeauna cele care îi plac lui Dumnezeu. El a subliniat importanța unui duh zdrobit, adică al unei inimi dureroase și mâhnite, care îi displace Dumnezeului cel ceresc și atotputernic. De fapt, jertfele care îi plăc cel mai mult lui Dumnezeu sunt cele ale celor care se străduiesc și luptă să rămână credincioși și să urmeze calea sa, chiar și atunci când este greu. David ne învață că dacă dăm dovadă de această putere spirituală, îl vom onora și plăcea pe Dumnezeu mai mult decât anticipăm.
Psalmul 51:16–17 ”Dacă ai fi voit jertfe, Ți-aș fi adus, dar Ție nu-Ți plac arderile-de-tot. Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu disprețuiești o inimă zdrobită și mâhnită.
Descoperă omul care iubește păcatul

Comportamentul păcătos vine de la sine și este o manifestare a naturii noastre umane.
Din păcate, suntem înclinați spre păcat în mod natural. Însă, trebuie să avem în vedere că avem o alegere: putem să facem voia lui Dumnezeu sau să acționăm după propriile nostre dorințe egoiste. Alegerea noastră naturală poate fi să dorim să facem lucrurile noastre, dar trebuie să fim conștienți de consecințele acțiunilor noastre.
Alegerea de a face voia lui Dumnezeu poate fi grea și poate presupune sacrificiu, dar dacă alegem această cale, vom primi binecuvântări și împlinire mai mari pe termen lung.
Prin urmare, este important să ne amintim că suntem responsabili pentru acțiunile noastre și că putem să alegem să fim mai buni și să facem mai bine în fiecare zi. Cu un efort constant și cu ajutorul divin, putem să obținem victoria asupra păcatului și să trăim vieți pline de mulțumire și fericire.
Oriunde sunt oamenii, există probleme.
Fie că este vorba de probleme personale, sociale sau internaționale, ele există peste tot în lume.
-exemple tragice ale omenirii care se comportă rău.
Acest comportament rău poate fi observat în acte de violență, discriminare sau chiar genocid.
Biblia explică că această problemă se datorează păcatului.
Păcatul face parte din însăși fibra ființei noastre.
Suntem, din păcate, predispuși să cădem în aceste păcate din cauza naturii noastre umane.
Biblia vorbește despre „carne păcătoasă” în Romani 8:3 .”Căci – lucru cu neputință Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimițând, din pricina păcatului, pe Însuși Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului”
„Firea noastră pământească” este cea care produce lista păcatelor din :
Coloseni 3:5 De aceea, omorâți mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăția, patima, pofta rea și lăcomia, care este o închinare la idoli.
Această listă de păcate este doar o mică parte din toate alegerile greșite pe care le putem face în viață.
Romani 6:6 Știm bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în așa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului”
In Romani 6:6 > vorbește despre „trupul stăpânit de păcat”.
Acest trup, supus păcatului, trebuie să fie crucificat împreună cu toate păcatele și dorințele noastre pentru a fi eliberați de puterea lor.
Existența în carne și oase pe care o ducem pe acest pământ este modelată de natura noastră păcătoasă și coruptă..
Este o luptă continuă, dar prin credință și harul lui Dumnezeu putem fi transformați pentru a trăi o viață mai plină și mai bună.
Ca urmare a căderii omului (Geneza 3:6),
”Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut de privit și că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea.
Eva nu s-a gândit la faptul că încălcă porunca divină prin consumul fructului interzis, ci s-a lăsat influențată de îndemnul șarpelui.
A luat deci din rodul lui și a mâncat; a dat și bărbatului ei, care era lângă ea, și bărbatul a mâncat și el.
Astfel, s-a produs Căderea și începutul mântuirii, întrucât planul lui Dumnezeu pentru omenire se va îndeplini prin jertfa Mântuitorului Isus Hristos.
fiecare parte a omului – mintea, voința, emoțiile și trupul său – au fost corupte de păcat.
Această corupție păcătoasă poate fi înlăturată doar prin puterea lui Dumnezeu și acceptarea jertfei lui Isus.
In (Isaia 64:6) > 6Toţi am ajuns ca nişte necuraţi şi toate faptele noastre bune* sunt ca o haină mânjită.
Isaia ne reamintește că înaintea lui Dumnezeu, nicio faptă bună nu poate înlocui păcatul nostru.
Toţi suntem ofiliţi** ca o frunză şi nelegiuirile noastre ne iau ca vântul..
Doar prin pocăință și credință în jertfa lui Isus suntem restaurați și avem speranța vieții veșnice.
Inima omului este adesea descrisă ca fiind „înșelătoare și extrem de rea” (conform Ieremia 17:9-10): cu alte cuvinte, oamenii pot fi adesea conduși de emoții, de gânduri greșite și de alte piedici care nu-i lăsă să vadă situația reală în fața lor. Însă această descriere nu este doar una limitată. Inima poate fi, de asemenea, foarte complicată și plină de aspecte pozitive și negative, în funcție de circumstanțele din viața individualului. Cu toate acestea, puterea inimii ca fiind un centru al ființei umane este indiscutabilă.
Ieremia 17:9-10 ”Inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea. Cine poate s-o cunoască? Eu, Domnul, cercetez inima și cerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui.”
Omul se naște mort în nelegiuire și păcat (Psalmul 51:5, ”Iată că sunt născut în nelegiuire și în păcat m-a zămislit mama mea.
Psalmul 51:5 afirmă că omul se naște mort în nelegiuire și păcat, iar în Psalmul 58:3 se spune că cei răi sunt stricați încă din pântecele mamei lor și mincinoșii se rătăcesc odată cu ieșirea lor din pântecele mamei lor.
Psalmul 58:3,’ Cei răi sunt stricați încă din pântecele mamei lor, mincinoșii se rătăcesc odată cu ieșirea din pântecele mamei lor.”
Efeseni 2:1-5 ” 2 Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre 2 în care trăiaţi odinioară după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării.
Efeseni 2:1-5 ne arată că eram morți în greșelile și păcatele noastre și eram conduși de domnul puterii văzduhului, dar, prin har, Dumnezeu ne-a adus la viață împreună cu Hristos.
3 Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.
Efeseni 2:3 indică faptul că toți am trăit odinioară în poftele firii noastre pământești și că ne-am comportat ca niște copii ai mâniei.
4 Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, 5 măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi).
Efeseni 2:4-5 ne învață că, deși am fost morți în greșelile noastre, Dumnezeu ne-a adus la viață prin dragostea Lui și ne-a mântuit prin har.
Biblia ne învață că, pentru că omul neregenerat este „mort în fărădelegi” (Efeseni 2:5), ”măcar că eram morți în greșelile noastre, ne-a adus la viață împreună cu Hristos (prin har sunteți mântuiți).
Ioan 3:19 subliniază că oamenii iubesc mai mult întunericul decât lumina din cauza faptelor lor rele și sunt captivi de dragostea pentru păcat.
el este ținut captiv de dragostea pentru păcat (Ioan 3:19; Și judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.”
Ioan 8:34), ”„Adevărat, adevărat vă spun”, le-a răspuns Isus, „că oricine trăiește în păcat este rob al păcatului.”
astfel încât să nu-L caute pe Dumnezeu
(Romani 3).:10-11)”10 după cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar.
Romani 3:10 afirmă că nu există niciun om neprihănit, niciunul măcar, ceea ce arată că nimeni nu este perfect înaintea ochilor lui Dumnezeu.
11 Nu este niciunul care să aibă pricepere.
Romani 3:11 ne învață că nu există niciunul care să aibă pricepere și să poată înțelege cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.
Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.
Romani 3:11 arată că niciunul nu poate căuta cu tot dinadinsul pe Dumnezeu și că toți s-au abătut și au ajuns niște netrebnici.
12 Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici.
Romani 3:12 mărturisește că nu există niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.”
pentru că iubește întunericul (Ioan 3:19)” Și judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.”
(1 Corinteni 2:14).
1 Corinteni 2:14 indică faptul că omul firesc nu poate înțelege lucrurile Duhului lui Dumnezeu și trebuie să fie judecate duhovnicește.
”Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, și nici nu le poate înțelege, pentru că trebuie judecate duhovnicește.”
Prin urmare, oamenii suprimă adevărul lui Dumnezeu în nedreptate (Romani 1:18)”Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înădușă adevărul în nelegiuirea lor.”
și continuă să trăiască în mod voit în păcat.
Din cauza totalului lor depravări, oamenii continuă să trăiască în mod voit în păcat, în pofida adevărului și a mântuirii oferite de Dumnezeu.
Pentru că sunt total depravați, acest stil de viață păcătos pare corect oamenilor
(Proverbe 14:12), ”Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.”
așa că ei resping Evanghelia lui Hristos ca nebunie
(1 Corinteni 1:18)”Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării, dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu.”
și mintea lor este „dușmănoasă lui Dumnezeu; căci nu se supune Legii lui Dumnezeu, căci nu poate să o facă”
Romani 8:7 ”7 Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună.”.
Romani 8:7 arată că că umblarea după lucrurile firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici nu poate să se supună.
Dumnezeu este cea mai mare speranță a omului, singurul către care ne putem întoarce pentru a primi mântuirea și îndrumarea de care avem nevoie. Cu toate acestea, există concepții greșite despre capacitatea omului de a se mântui prin propria sa voință liberă. Acestea lasă pe cineva să își pună aceeași întrebare pe care i-au pus-o discipolii lui Isus în Matei 19:25-26: „Atunci cine poate fi mântuit?”.
Este important să înțelegem că nimeni nu poate fi mântuit prin propriile sale forțe sau fapte, ci doar prin harul și iubirea lui Dumnezeu. Da, trebuie să avem o voință liberă și să facem alegeri corecte, dar acestea nu sunt suficiente pentru a ne salva. Numai prin acceptarea lui Isus ca Mântuitor și prin credința în El putem găsi calea spre mântuire.
Așadar, nu trebuie să ne bazăm pe propria noastră putere, ci să ne încredem în Dumnezeu, pentru că la oameni acest lucru este imposibil, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință
Matei 19:25-26 ”Ucenicii, când au auzit lucrul acesta, au rămas uimiți de tot și au zis: „Cine poate atunci să fie mântuit?” Isus S-a uitat țintă la ei și le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputință, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință.”

-Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos!
2 Petru 1:2