Morții văd

Din perspectiva creștină, moartea este o consecință a păcatului originar și, prin urmare, este inevitabilă pentru fiecare om. Însă, conform aceleiași Biblii, moartea poate fi învinsă prin credință în Isus Hristos și învierea sa. Prin urmare, credința creștină oferă o perspectivă de speranță în fața morții, prin promisiunea vieții veșnice într-un loc mai bun, numit „Raiul”. În concluzie, conform Bibliei, moartea este o realitate inevitabilă, dar credința în Isus Hristos poate oferi speranța unei vieți veșnice după această lume trecătoare.

În conformitate cu Biblia, moartea este prezentată în mai multe versete bibliografice ca o certitudine pentru toți oamenii. Unul dintre cele mai cunoscute versete este Romani 6:23: „Căci plata păcatului este moartea, dar darul lui Dumnezeu este viața veșnică în Hristos Isus, Domnul nostru.” În plus, în Psalmul 23:4, David spune: „Chiar dacă aș umbla prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine; toiagul și nuiaua Ta mă mângâie.”

În Eclesiastul 12:7 se afirmă că „praf te-ai fost și în praf te vei întoarce”. Totuși, creștinii cred că aceasta nu este sfârșitul și că există o viață de după moarte. În Ioan 11:25-26, Isus afirmă: „Eu sunt Învierea și Viața:
cel ce crede în Mine, chiar dacă moare, tot va trăi; și oricine trăiește și crede în Mine, nu va muri niciodată.” De asemenea, 1 Tesaloniceni 4:14 spune: „Căci dacă credem că Isus a murit și că a înviat, credem că Dumnezeu îi va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei care au murit în Hristos”.

Există mai multe versete care sugerează existența lumii de dincolo de moarte. În Vechiul Testament, cartea lui Isaia descrie o viziune a acestui loc ca fiind un loc de repaus și pace (Isaia 57:2),

”Piere cel neprihănit, și nimănui nu-i pasă; se duc oamenii de bine, și nimeni nu ia aminte că din pricina răutății este luat cel neprihănit. El intră în pace în groapa lui: cel ce umblă pe drumul cel drept se odihnește în culcușul lui.,,

– Isaia 57:2 este un verset biblic care tratează despre moartea dreptului și întoarcerea sa la Dumnezeu. Versetul afirmă că „cei buni pleacă din calea cea rea și se odihnesc în pace” și că aceștia sunt luați de Dumnezeu într-o locație sigură și pașnică, în timp ce răii vor suferi. Versetul amintește că există o diferență clară între cei buni și cei răi și că, în cele din urmă, fiecare va fi judecat individual pe baza faptelor sale. În esență, Isaia 57:2 poartă un mesaj de încurajare pentru cei care își păstrează credința în Dumnezeu și rămân fideli valorilor lor, chiar și în fața dificultăților și ispitelor vieții.!-

In timp ce cartea lui Iov sugerează că oamenii sunt aduși la viața de dincolo și că acolo există o continuare a existenței umane Conform Iov capitolul 14

Iov 14

,,1. Omul nascut din femeie are viata scurta, dar plina de necazuri.
2. Se naste si e taiat ca o floare; fuge si piere ca o umbra.
3. Si asupra lui ai Tu ochiul deschis! Si pe mine ma tragi la judecata cu Tine!
4. Cum ar putea sa iasa dintr-o fiinta necurata un om curat? Nu poate sa iasa niciunul.
5. Daca zilele lui sunt hotarate, daca i-ai numarat lunile, daca i-ai insemnat hotarul pe care nu-l va putea trece,
6. intoarce-Ti macar privirile de la el si da-i ragaz, sa aiba macar bucuria pe care o are simbriasul la sfarsitul zilei.
7. Un copac, si tot are nadejde: caci cand este taiat odrasleste din nou si iar da lastari.
8. Cand i-a imbatranit radacina in pamant, cand ii piere trunchiul in tarana,
9. inverzeste iarasi de mirosul apei si da ramuri de parca ar fi sadit din nou.
10. Dar omul cand moare, ramane intins; omul, cand isi da sufletul, unde mai este?
11. Cum pier apele din lacuri si cum seaca si se usuca raurile,
12. asa se culca si omul si nu se mai scoala; cat vor fi cerurile, nu se mai desteapta si nu se mai scoala din somnul lui.
13. Ah! de m-ai ascunde in Locuinta mortilor, de m-ai acoperi pana-Ti va trece mania si de mi-ai randui o vreme cand Iti vei aduce iarasi aminte de mine!
14. Daca omul odata mort ar putea sa mai invie, as mai trage nadejde in tot timpul suferintelor mele, pana mi se va schimba starea in care ma gasesc.
15. Atunci m-ai chema, si Ti-as raspunde, si Ti-ar fi dor de faptura mainilor Tale.
16. Dar astazi imi numeri pasii, ai ochiul asupra pacatelor mele;
17. calcarile mele de Lege sunt pecetluite intr-un manunchi, si nascocesti faradelegi in sarcina mea.
18. Cum se prabuseste muntele si piere, cum piere stanca din locul ei,
19. cum este mancata piatra de ape si cum este luat pamantul de rau: asa nimicesti Tu nadejdea omului.
20. Il urmaresti intruna, si se duce; ii schimonosesti fata si apoi ii dai drumul.
21. De ajung fiii lui la cinste, el nu stie nimic; de sunt injositi, habar n-are.
22. Numai pentru el simte durere in trupul lui, numai pentru el simte intristare in sufletul lui.”

este că viața omului este scurtă și plină de durere și suferință, dar există speranță într-o viață de după moarte. Versetele 14-15 spun: „Dacă omului i-ar fi pusă speranța numai în viața aceasta, el ar fi cel mai trist dintre toți oamenii. Dar mai este și o speranță pentru un copac: dacă este tăiat, el mai poate fi înviat și din rădăcină să-i crească lăstar.” Aceste versete subliniază ideea că viața omului este efemeră, dar există o speranță în viața veșnică și că, la fel ca un copac, chiar și atunci când ai căzut, tot mai poți crește în viață dacă rămâi ancorat în Dumnezeu.

În Noul Testament, Isus însuși sugerează că există o viață după moarte, cu multe trăsături diferite de lumea noastră fizică. Unul dintre cele mai cunoscute versete din Biblie care își aveau originea în viața de dincolo este Ioan 14:2, în care Isus spune că „în casa Tatălui meu sunt multe locuri; dacă nu, aș fi spus că merg să vă pregătesc locul”.

Astfel, Biblia sugerează că există o lume de dincolo a celor morți care poate fi o experiență de pace și repaus, în timp ce altele sugerează că viața după moarte poate fi o continuare a existenței umane, dar cu trăsături diferite de lumea noastră fizică.

Pedeapsa pentru vorbirea cu morții este prezentă în Vechiul Testament în cartea Leviticul (Lev. 19:31

”Să nu vă duceți la cei ce cheamă duhurile morților, nici la vrăjitori: să nu-i întrebați, ca să nu vă spurcați cu ei. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.,,

și 20:6)

^”6Dacă cineva se duce la cei ce cheamă pe morţi şi la ghicitori ca să curvească după ei, Îmi voi întoarce Faţa împotriva omului aceluia şi-l voi nimici din mijlocul poporului lui.”

²⁶Să^A) nu mâncaţi nimic cu sânge. Să nu ghiciţi^B) după vârcolaci, nici după nori.,, și interzice contactul cu spiritele sau duhurile. În Deuteronom (18:10-12),

^{” 10}Să nu existe nimeni care să-şi treacă fiul sau fiica prin foc^a], care să se îndeletnicească cu ghicirea, prezicerea, tălmăcirea semnelor, vrăjitoria, ¹¹care să arunce vrăji, care să cheme duhurile şi să descânte sau care să caute pe cei morţi, ¹²pentru că oricine se îndeletniceşte cu toate aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului. Căci din cauza acestor lucruri va izgoni Domnul, Dumnezeul vostru, dinaintea voastră aceste neamuri.,,

Dumnezeu avertizează poporul său să nu practice vrăjitoria, ghicitul, norocul, descântecele sau vorbirea cu spiritele. Acestea sunt considerate abominabile înaintea lui Dumnezeu și vor duce la pedeapsă.

În Biblie, găsim o parabolă prezentată de Isus Hristos despre un bogat și un sărac numit Lazăr, care este găsit în Luca 16:19-31. Bogatul trăia în lux, îmbrăcat în haine scumpe și mânca bine în fiecare zi. În timp ce Lazăr, trăia în sărăcie pe stradă, acoperit cu rani, și dorea să fie hrănit cu resturile de mâncare ale bogatului. În cele din urmă, și-au dat amândoi ultima suflare și Lazăr a fost dus în brațele lui Avram din Rai, în timp ce bogatul a fost trimis în Iad. În Iad, bogatul a simțit durerea focului și i-a implorat pe Avram să trimită pe cineva să-i aducă apă pentru a se răcori. Dar Avram i-a spus că este prea târziu și că bogatul trebuia să își trăiască viața pentru a ajunge în Rai.

Luca 16:19-31 Omul bogat cere să i se trimită săracul la rudele sale pentru a-i avertiza să-i ajute, dar i se răspunde că rudele sale au Moise și profeții pentru a-i îndruma și că nu se vor supune nici dacă cineva înviat le va vorbi. Mesajul parabolei este că trebuie să fim atenți la cei mai puțin favorizați decât noi și să îi ajutăm, deoarece nu știm ce va fi în viitor și cum ne vor fi răsplătite faptele bune sau rele pe care le facem în această viață.

Concluzia finală cu privire la subiectul morții este că, potrivit descrierii biblice, moartea este o parte inevitabilă a vieții noastre. Indiferent dacă credem sau nu în ceea ce spune Biblia, singura cale prin care putem afla adevărul este să cercetăm și să citim din ea. Fiecare persoană trebuie să își formeze singur opinia cu privire la subiectul morții și să se convingă în funcție de propriile credințe și interpretări ale scripturilor biblice. În cele din urmă, este important să fim pregătiți să ne întâlnim cu Dumnezeu în momentul în care ne va chema să plecăm din această lume.