Lepadarea de credință

Lepadarea de credință conform Bibliei se referă la abandonarea credinței în Dumnezeu și a principiilor biblice pentru a urma false doctrine sau ideologii seculare. În Evanghelia după Matei, Isus a avertizat oamenii să aibă grijă de falșii profeți care vin în haine de oaie, dar în interior sunt lupi răpitori (Matei 7:15). Apostolul Pavel a exprimat îngrijorarea sa pentru credincioși în legătură cu riscul de a fi luați prizonieri prin filozofia lumii și prin tradițiile omenești (Coloseni 2:8). În 1 Timotei 4:1, Pavel a avertizat că vor veni vremuri în care unii se vor îndepărta de credință, ascultând de spirite înșelătoare și învățături ale demonilor. Lepadarea de credință poate duce la pierderea mântuirii și la condamnarea veșnică. Prin urmare, este important ca creștinii să-și protejeze credința și să rămână fideli principiilor biblice.

Există mai multe exemple de lepadare de credință atât în Vechiul, cât și în Noul Testament. Un exemplu notabil este pilda Semințelor bune și a dușmanului care seamănă neghină, în care Isus le spune ucenicilor săi că unii vor abandona credința și vor fi luați de duhurile răutății.

De asemenea, în cartea Apocalipsa, se fac referiri la oamenii care vor fi lepădați de credința lor și vor urma noua ordine mondială. În Psalmii din Vechiul Testament se vorbește despre oamenii care renunță la Dumnezeu și se îndreaptă spre păcat.

Versete cheie din Noul Testament despre lepadare de credință includ 1 Timotei 4:1-3, care îi avertizează pe creștini despre falsele învățături care îi vor lipsi de credință, și Evrei 6:4-6, care vorbește despre oamenii care au gustat dar apoi s-au lepădat de credință și nu mai pot fi aduși înapoi.

Aceste versete tratează tema apostaziei și a imposibilității de a se întoarce dintr-o stare de necredință.

Versetele 1 Timotei 4:1-3 avertizează creștinii să fie atenți la falsele învățături și să se ferească de acestea pentru a nu fi conduși spre apostazie. Cu siguranță, trebuie să ne întrebăm ce înseamnă apostazia și cum putem să ne protejăm de ea. În acest caz, este important să studiem contextul în care se află aceste versete și să ne lăsăm îndrumați de înțelesul cuvintelor folosite.

Evrei 6:4-6 este un pasaj dificil de înțeles și care a stârnit multe controverse de-a lungul istoriei creștinismului. 

Versetul  din Evrei 6:4-6 este:

„Căci cei ce au fost odată luminaţi, şi au gustat darul ceresc, şi au fost făcuţi părtaşi Duhului Sfânt, şi au gustat cuvântul bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului ce va să fie, şi au căzut, nu mai pot fi aduşi la pocăinţă, căci, în felul lor, îşi răstignesc iarăşi pe Fiul lui Dumnezeu şi Îl dau prin batjocură.”

Aceste versete reprezintă un avertisment puternic către creștinii evrei să nu cadă în apostazie (abandonarea credinței) și să își păstreze credința în Cristos neștirbită. Ele sugerează că există un punct de non-întoarcere, în care cineva care a gustat din lucrările lui Dumnezeu și a fost iluminat prin Duhul Sfânt, dar apoi cade în păcat și refuză să se pocăiască, își pierde salvarea.

Este important să subliniem că, conform învățăturii biblice, acesta nu este un rezultat inevitabil. Credința noastră în Hristos ne poate păstra pentru totdeauna, dacă ne păstrăm credința și ne angajăm să trăim o viață sfântă în împărăția lui Dumnezeu. Prin urmare, Evrei 6:4-6 ne invită să fim atenți și vigilenti în păstrarea credinței noastre și să luptăm împotriva oricărei forme de apostazie.