SECTIUNEA 1

Această discuție ne deschide uși către înțelegerea profundă a credinței creștine și ne ghidează în conturarea relației noastre personale cu El.

În căutarea răspunsurilor la aceste întrebări esențiale, explorăm diverse povești și relatări care ne conduc către o legătură mai profundă și conștientizare spirituală.

Este crucial să medităm asupra acestor aspecte esențiale ale vieții spirituale și să ne deschidem inima către misterul și frumusețea credinței noastre.

Așadar, cine este Cel care pretinde că este Isus?
Ce spune Biblia că este El?

Sunt numeroase povești și relatări care încearcă să ne ofere un răspuns clar la aceste întrebări importante. Diverse surse istorice și texte sacre menționează diferite aspecte ale identității și misiunii lui Isus din Nazaret, evidențiind complexitatea și profunzimea ființei Sale.

Prin urmare, înțelegerea profundă a persoanei lui Isus și a ceea ce reprezintă pentru diferite comunități de credință este un subiect captivant de explorat în profunzime și de analizat în detaliu pentru a obține o imagine completă și detaliată a impactului Său asupra istoriei și spiritualității umane.

În primul rând, El este Dumnezeu în trup.
El a venit în lume cu misiunea de a aduce mântuirea pentru toți cei ce cred în El.
Apoi, El este cunoscut ca Fiul lui Dumnezeu, a doua persoană a Sfintei Treimi, conform credinței creștine.
Isus este prezentat ca o revelare a iubirii infinite și a puterii lui Dumnezeu, care a venit să răscumpere păcatele omenirii.

Aceasta confirmă esența sa divină și unitatea cu Tatăl ceresc.

Afirmarea aceasta a unității dintre El și Dumnezeu Tatăl subliniază natura Sa divină.

Prin aceasta, se evidențiază relația Sa specială cu Dumnezeu Tatăl.

Biblia ne spune că Isus a fost infinit mai mult decât un profet, un bun profesor sau un om evlavios.
El a fost total diferit, elenic, de oricine altcineva care a pășit pe pământ.
Isus a fost considerat de creștini ca fiind 'Mielul lui Dumnezeu' și Jertfa perfectă pentru păcatele omenirii.

Această titulatură subliniază importanța și sacrifițiul suprem pe care Isus l-a făcut pentru omenire.

El a fost și este Mântuitorul lumii, Cel care a venit să ne ofere iertare și viață veșnică prin jertfa Sa pe cruce.

Prin jertfa Sa supremă, Isus a oferit o cale de reconciliere cu Dumnezeu.
Prin această jertfă, El a deschis drumul spre reconcilierea umanității cu Dumnezeu.
El a fost o manifestare sublimă a iubirii lui Dumnezeu oferită omenirii, reprezentând iertarea și harul divin.

Isus a fost o manifestare a iubirii divine pentru omenire, un exemplu de smerenie și sacrificiu pentru binele tuturor.
Comentariile Sale și purtarea Sa reflectau un caracter divin, plin de compasiune și dreptate.
Prin urmare, prietenia și mila Lui sunt oferite tuturor celor care Îl primesc ca Mântuitor și Domn al vieții lor.
Această relație personală cu Isus oferă transformare interioară și un sens mai profund vieții creștine.

Astfel, putem vedea că Isus a fost și rămâne un adevărat izvor de har și lumină pentru toți cei care Îl caută și Îl urmează cu credință și devotament..

Isus este considerat ca un far de lumină și sursă de speranță pentru cei care se simt într-o căutare spirituală.

Această realitate spirituală continuă să ofere speranță și inspirație celor ce Îl urmează cu inimă curată.

El rămâne o prezență divină constantă, îndrumându-i pe cei credincioși pe calea virtuții și a credinței.

IMAGINI ÎN TEMĂ

1. Nasterea Domnului — Isus te iubește

2. Jertfa de la Golgota 2 — Isus răstignit

3. — Isus Hristos, Mântuitorul lumii

4. — Cele patru Evanghelii

5 — Mireasa Domnului

6 — Ceruri Noi -Pamant Nou

Isus este a doua persoană a Trinității

Isus este prezentat ca Dumnezeu întrupat, a doua persoană a Trinității: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. El a afirmat „Eu și Tatăl suntem una” (Ioan 10:30), subliniind natura sa divină ca Fiul lui Dumnezeu.

Chiar dacă contemporanii săi au reacționat vehement la aceste afirmații, Isus a lăsat percepția lor să persiste, consolidându-și pretenția de divinitate. Evreii au interpretat afirmațiile lui Isus ca pe o blasfemie și au recurs la violență pentru că El, un om, pretindea a fi Dumnezeu.

Isus nu s-a abătut niciodată de la aceste declarații, susținându-și pretențiile divine. Chiar și în fața opoziției, el a afirmat că „înainte de a se naște Avraam, Eu sunt!” (Ioan 8:58). Recunoașterea evreilor a implicațiilor profunde ale acestor declarații demonstrează claritatea și coerența viziunii lui Isus asupra propriei sale identități divine.

În primul rând, El este Dumnezeu întrupat.
Conform creștinismului, Isus este a doua persoană a Trinității: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
Isus a afirmat în Ioan 10:30: „Eu și Tatăl suntem una”.
Această declarație a oferit o imagine clară asupra naturii lui Isus ca Fiul lui Dumnezeu.

La prima vedere, aceasta ar putea să nu pară a fi o pretenție de a fi Dumnezeu.
Isus a preluat un atribut divin absolut, ceea ce a determinat o reacție vehementă din partea contemporanilor săi.
Cu toate acestea, uitați-vă la reacția evreilor la declarația Sa.
Ei au considerat-o blasfemie și au recurs la violență ca răspuns.

Isus a deliberat lăsat această percepție să persiste, consolidându-și pretenția asupra divinității.

Evreii au înțeles afirmația lui Isus ca pe o pretenție de a fi Dumnezeu.

Această situație a generat un conflict evident între învățăturile lui Isus și convingerile religioase ale societății.

În versetele următoare, Isus nu îi corectează niciodată pe evrei sau nu încearcă să-și clarifice afirmația.
Acest lucru a întărit și mai mult înțelegerea evreilor privind pretențiile divine ale lui Isus.

El nu spune niciodată: „Nu am pretins că sunt Dumnezeu”.
Acest lucru indică faptul că pretențiile divine ale lui Isus erau intenționate și lăsate neschimbate.

Când Isus a spus: „Eu și Tatăl suntem una” (Ioan 10:30), El pretindea cu adevărat egalitatea cu Dumnezeu.

Această stare de fapt subliniază seriozitatea afirmațiilor lui Isus privind natura și identitatea sa.

Ca răspuns la această afirmație, iudeii au luat din nou pietre în mână pentru a ucide pe Isus (Ioan 8:59).

Pretinzând preexistența, Isus și-a aplicat unul dintre numele lui Dumnezeu – EU SUNT (vezi Exod 3:14).

Evreii au respins identitatea lui Isus ca Dumnezeu Întrupat, dar au înțeles exact ce spunea El.

Refuzul de a contrazice aceste interpretări evidențiază claritatea și consistența viziunii lui Isus asupra propriei sale identități divine.

Eu și Tatăl una suntem -Ioan 10:30

Ca răspuns la această afirmație, iudeii au luat din nou cap pietre pentru a ucide pe Isus (Ioan 8:59).

În ciuda acestor dovezi scripturale clare, unii refuză să accepte divinitatea lui Isus Hristos.

Pretinzând preexistența, Isus și-a aplicat un nume pentru Dumnezeu – EU SUNT (vezi Exod 3:14).

Isus Hristos, prin afirmațiile sale și recunoașterea celor din jur, confirmă faptul că este cu adevărat Dumnezeu întrupat.

Evreii au respins identitatea lui Isus ca Dumnezeu Întrupat, dar au înțeles exact ce spunea El.

Aceste pasaje din Scriptură subliniază clar faptul că Isus este Dumnezeu manifestat în trup omenesc.

Alte indicii biblice că Isus este Dumnezeu în trup includ Ioan 1:1, care spune: „Cuvântul era Dumnezeu”, împreună cu Ioan 1:14, care spune: „Cuvântul S-a făcut trup”.

Pavel, unul dintre cei mai proeminenți apostoli, nu ezită să-l recunoască pe Isus Hristos ca Marele Dumnezeu și Mântuitor.

Ucenicul Toma i-a spus lui Isus: „Domnul meu și Dumnezeul meu” (Ioan 20:28), Isus nu îl corectează.

Recunoașterea clară a divinității lui Isus Hristos este prezentă nu doar în Noul Testament, ci și în Vechiul Testament, făcând parte din planul divin al mântuirii.

Apostolul Pavel îl descrie pe Isus ca „Marele nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos” (Tit 2:13).

Apostolul Petru spune același lucru, numindu-l pe Isus „Dumnezeul și Mântuitorul nostru” (2 Petru 1:1).

Dumnezeu Tatăl mărturisește și despre identitatea lui Isus: „Dar despre Fiul spune: „Tronul Tău, Dumnezeule, va dăinui în vecii vecilor; un sceptru al dreptății va fi toiagul împărăției tale.”

Evrei 1:8; pe când Fiului I-a zis: „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate.''

Psalmul 45:6 ''Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este veșnic; toiagul de domnie al Împărăției Tale este un toiag de dreptate.''

Isaia 9:6 ''Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni s-a dat și domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii.''

-anunță divinitatea lui Hristos: „Căci un copil ni s-a născut, ni s-a dat un fiu și stăpânirea va fi pe umerii lui.

Și va fi numit Sfetnic Minunat, Dumnezeu puternic , Tată veșnic , Prinț al păcii” .

În Ioan 8:58, Isus declară preexistența Sa, atribut divin: „Adevărat, adevărat vă spun”, a răspuns Isus, „înainte de a se naște Avraam, Eu sunt!”

În răspuns la această afirmație, iudeii au luat din nou pietre pentru a-l ucide pe Isus (Ioan 8:59). În ciuda acestor dovezi scripturale clare, unii refuză să accepte divinitatea lui Isus Hristos. Prin pretinderea preexistenței, Isus a folosit un nume pentru Dumnezeu - EU SUNT (vezi Exod 3:14). Confirmându-și divinitatea, Isus Hristos este cu adevărat Dumnezeu întrupat.

Alte indicii biblice despre divinitatea lui Isus Hristos sunt în Ioan 1:1, care afirmă: „Cuvântul era Dumnezeu”, și Ioan 1:14, care spune: „Cuvântul S-a făcut trup”. Pavel recunoaște pe Isus Hristos ca Marele Dumnezeu și Mântuitor.

Toma îl numește pe Isus „Domnul meu și Dumnezeul meu” (Ioan 20:28), iar Isus nu corectează. Divinitatea lui Isus Hristos este prezentă atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, facând parte din planul divin al mântuirii.

Apostolul Pavel îl descrie pe Isus ca „Marele nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos” (Tit 2:13). Petru îl numește pe Isus „Dumnezeul și Mântuitorul nostru” (2 Petru 1:1).

Dumnezeu Tatăl mărturisește despre identitatea lui Isus în Evrei 1:8 și Psalmul 45:6. Profețiile Vechiului Testament, cum ar fi Isaia 9:6, anunță divinitatea lui Hristos.

SECTIUNEA 4

Este crucial să reflectăm asupra identității lui Isus, deoarece aceasta ne oferă o înțelegere profundă a rolului și semnificației Sale în viața noastră.

Identitatea divină a lui Isus este o temă centrală în teologia creștină, relevând profunzimea și importanța impactului Său asupra vieților noastre.

În plus, întrebarea despre divinitatea lui Isus are o importanță covârșitoare pentru credința creștină și pentru modul în care ne raportăm la El.

Esența divinității lui Isus definește credința creștină și relația noastră cu El, subliniind necesitatea unei abordări corecte a acestei aspecte.

• Isus trebuia să fie Dumnezeu pentru că lui Mesia i s-a promis că va fi „Sfântul” (Isaia 49:7).

Întrucât nimeni pe pământ nu este drept înaintea lui Dumnezeu Psalmul 53:1

Psalmul 143:2)

Dumnezeu Însuși a trebuit să intre în lume ca om.

• Dacă Isus nu este Dumnezeu, moartea Sa ar fi fost insuficientă pentru a plăti pedeapsa pentru păcatele lumii întregi

Numai Dumnezeu Însuși ar putea oferi un sacrificiu infinit, veșnic valoros Romani 5:8;

• Dumnezeu este singurul Mântuitor Osea 13:4;

Dacă Isus trebuie să fie Mântuitorul, atunci El trebuie să fie Dumnezeu.

Isus trebuia să fie și Dumnezeu și om.

Ca Dumnezeu, Isus a putut satisface mânia lui Dumnezeu.

Ca om, Isus a avut capacitatea de a muri.

Mântuirea este disponibilă numai prin credința în Isus Hristos.

De ce contează în mod special dacă Isus este considerat sau Dumnezeu întrupat?

Această discuție deschide uși către înțelegerea aspectelor esențiale ale credinței creștine și ne ajută să conturăm relația noastră personală cu El.