Biblia spune că ascultarea și credința nu sunt aceleași lucruri, deși sunt adesea înrudite. Ascultarea se referă la surprinderea și respectarea cuvintelor și instrucțiunilor lui Dumnezeu, în timp ce credința se referă la afirmația că El există și este o ființă bună și puternică. În Matei 7:24-27, Isus se referă la ascultarea sa ca fiind construirea unei case pe stâncă, deoarece este fundația solidă care susține credința noastră. În același timp, Ioan 3:16 spune că „oricine crede în El nu va pieri, ci va avea viața veșnică” – deci credința este esențială pentru mântuirea noastră. În concluzie, ascultarea și credința sunt ambele importante în viața noastră spirituală, dar în moduri diferite. Trebuie să ascultăm cuvintele lui Dumnezeu și să le punem în practică, în timp ce avem credința că El este Acela care ne poartă pe toți spre mântuire.
Un exemplu clar este în cartea Evangheliei după Ioan, capitolul 10, versetul 27: „Oile Mele ascultă glasul Meu, Eu le cunosc și ele Mă urmează”. De asemenea, în Epistola către Evrei, capitolul 5, versetul 9, se spune că „Isus a învățat ascultarea prin ceea ce a suferit”.
În Filipeni 2:8 se vorbește despre Isus, care „s-a smerit și a devenit ascultător și până la moarte, și anume până la moartea pe cruce”. Iar în Epistola către Romani, capitolul 6, versetul 17, apostolul Pavel îi îndeamnă pe credincioși să fie „ascultători de dinadinsă de la inimă până la adâncul sufletului”.
În Geneza 12:1-3, Dumnezeu i-a spus lui Avram să plece din orașul Haran către o nouă țară, pe care avea să i-o dea, aceasta fiind o promisiune pentru cine crede în El: „Voi face din tine un neam mare și te voi binecuvânta și voi mări numele tău”. Avram a avut răbdare și credință în această promisiune, știind că Dumnezeu își va ține cuvântul. În plus, Dumnezeu i-a cerut să sacrifice pe fiul său Isaac în semn de credință, iar Avram a fost gata să fie ascultător și să urmeze porunca divină. Aceste exemple ilustrează credința puternică și supunerea a lui Avram față de Dumnezeu, care au fost cheia către binecuvântările primite.
Isus însuși a spus „fericiți cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și îl păzesc” (Luca 11:28) și a arătat prin viața Lui cum ascultarea poate să conducă la credință și binecuvântări.
În Epistola către Romani, apostolul Pavel scrie: „credința vine prin auzirea Cuvântului lui Dumnezeu” (Romani 10:17) și acordă o mare importanță ascultării: „dar nu numai atât, ci ne și lăudăm în necazuri, știind că necazul produce răbdare, răbdarea produce încercare, iar încercarea produce nădejde. Iar nădejdea nu aduce rușine pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat” (Romani 5:3-5).
Biblia ne învață să nu fim doar ascultători, ci să fim și împlinitori ai Cuvântului lui Dumnezeu. În Iacov 1:22-25 ne este avertizat să nu fim doar ascultători ai cuvântului lui Dumnezeu, ci să îl punem în practică: „Fiți împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători. Înșelați-vă pe voi înșivă! Căci, dacă cineva este ascultător al Cuvântului și nu împlinitor, acela asemenea unui om care se uită la fața sa în oglindă; după ce se uită la fața sa, pleacă și uită îndată cum era.” În Matei 7:24-27, Isus ne învață că cel care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și îl pune în practică, va fi asemenea unui om înțelept care își construiește casa pe stâncă, iar cel care îl ascultă doar, fără a-l pune în practică, va fi asemenea unui om nebun care își construiește casa pe nisip. Prin urmare, este important să fim împlinitori ai cuvântului lui Dumnezeu astfel încât să trăim așa cum ne-a spus Domnul Isus.
Deci, ascultarea și credința sunt două aspecte esențiale ale vieții creștine și trebuie cultivate pentru a obține mântuirea și binecuvântările divine.
-Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos!