Întoarcerea celuilalt obraz: Înțelegerea învățăturii lui Isus

In Matei 5:38–39, Isus spune: „Ați auzit că s-a spus „Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”. Dar eu vă spun, nu vă împotriviți unui om rău. Dacă cineva te plesnește pe obrazul drept, întoarce-i și celălalt obraz.” Acest concept de „întoarcerea celuilalt obraz” este unul greu de înțeles pentru noi, oamenii. La prima vedere, pare o tacere la adresa răului, un fel de lașitate sau de acceptare a violenței, dar acest lucru nu este adevărat.

Isus ne învață că întoarcerea celuilalt obraz nu este despre a permite cu ușurință o a doua lovitură după ce ai primit una și nici nu este vorba despre a fi pasiv în fața răului. Este despre a fi puternic și a-ți arăta dominanța prin gestul tău. Este despre a fi capabil să aperi ceea ce este corect și bun, fără să ajungi să folosești aceeași violență și răutate folosite împotriva ta.

În secțiunea din Predica lui Isus de pe Munte în care El ne poruncește să întoarcem celălalt obraz, El abordează nevoia unei adevărate transformări, versus simpla respectare a regulilor. Această transformare nu este doar despre a face ce este corect din punct de vedere legal, ci despre a merge mai departe, pentru a trăi o viață de integritate și de generozitate față de ceilalți. Prin plecarea cuvântului „celălalt”, Isus subliniază importanța de a fi oameni care ies din lumea proprie și care acceptă să se raporteze la ceilalți într-un mod mai profund și mai autentic.

În contextul învățăturilor lui Isus, porunca de a întoarce celălalt obraz semnifică o predare de sine și o refuzare a reacției instinctive la agresiune.

În același timp, Isus afirmă principiul „ultimul este primul” pe care se bazează împărăția lui Dumnezeu.
Acest principiu este contrar învățăturilor lumii noastre, care promovează competiția și dominația.

De exemplu, El ne spune să facem eforturi suplimentare pentru cineva care ne abuzează (Matei 5:41) și să iubim și să ne rugăm pentru vrăjmașii noștri, în loc să le ținem dușmănie împotriva lor (versetul 44).
Aceste acțiuni ne dau posibilitatea să devenim copii ale Tatălui ceresc, care îi iubește pe toți oamenii și dorește ca toți să vină la adevăr.

Atunci cand Isus ne vorbeste despre „palma” pe care ar trebui sa o induram, el se refera la orice fel de ochiuri personale care ne-ar putea rani in vreun fel. Nu trebuie sa intelegem cuvantul „palmuirea” ca pe o actiune de violenta fizica, ci mai degraba ca pe o forma de a ne infrunta problemele, prin intelegere si compasiune.

Iar chiar si la zilele noastre, „palmuirea” poate fi o metafora pentru o insulta sau o ofensa neasteptata. Este firesc sa fim shocati si jigniti in fata unor situatii neplacute, dar Isus ne invata sa nu ripostam cu aceeasi moneda.

Daca cineva ne-a insultat sau ne-a jignit, trebuie sa invatam sa ne pastram calmul si sa ne ferim de a reactiona impulsiv. La fel cum Isus a indurat insultele si suferintele fara sa se razbune, trebuie sa ne aparam cuvantul prin iubire si acceptare. De asemenea, nu conteaza daca cei din jurul nostru nu apreciaza eforturile noastre – important este sa ne pastram integritatea in fata provocarilor si sa fim fideli principiilor noastre.

In concluzie, „palma” pe care Isus ne sfatuieste sa o induram nu trebuie sa fie interpretata literal, ci ca o forma de a ne infrunta problemele cu o atitudine calma si lipsita de ostilitate.
Isus ne invata sa ii iubim pe cei din jur si sa ne aparam punctul de vedere prin acceptarea celorlalti, chiar daca nu sunt de acord cu noi.

Suferiți orice vătămare care poate fi suportată, de dragul păcii, angajându-vă preocupările pentru păstrarea Domnului.
Putem suferi orice vătămare care poate fi suportată, însă acest lucru nu înseamnă că trebuie să acceptăm abuzurile și injustiția. Trebuie să ne apărăm și să ne protejăm drepturile, dar fără a recurge la răzbunare.

Și suma tuturor este că creștinii trebuie să evite disputele și lupta.
Deși opinii și dezacorduri pot exista în comunitatea creștină, totuși trebuie să găsim modalități de a soluționa conflictul fără a ajunge la luptă sau la rupturi interpersonale.

Dacă cineva zice: Carnea și sângele nu pot trece printr-un asemenea afront, să-și aducă aminte că carnea și sângele nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu; iar cei care acţionează după principii corecte vor avea cea mai mare pace şi mângâiere Matei 5:38:
38 Aţi auzit că s-a zis: ‘Ochi* pentru ochi şi dinte pentru dinte.’
* Exod 21:24 : Lev 24:20 : Deut 19:21

Întoarcerea celuilalt obraz nu implică pacifism și nici nu înseamnă că ne punem pe noi înșine sau pe alții în pericol.
A înțelege și a aplica principiul de a întoarce celălalt obraz nu înseamnă că trebuie să acceptăm abuzurile și comportamentele greșite ale celorlalți. Acest principiu ne îndeamnă să arătăm compasiune și a deschide dialogul.

Porunca lui Isus de a întoarce celălalt obraz este pur și simplu o poruncă de a renunța la răzbunare pentru ofensele personale.
Isus ne îndeamnă să nu ne răzbunăm și să nu căutăm să facem dreptate prin forță, ci să avem încredere în planul lui Dumnezeu și să ne implicăm în acțiuni care promovează pacea și reconcilierea.

El nu stabilea politica externă a guvernului și nu dădea afară sistemul judiciar.
Isus nu a căutat niciodată puterea politică sau influența asupra judecătorilor. El s-a concentrat pe a-i ajuta pe cei în nevoie și pe a arăta dragoste și compasiune față de toți oamenii, indiferent de statutul lor social.

Crimele mai pot fi urmărite penal și războaiele pot fi încă purtate, dar urmașul lui Hristos nu trebuie să-și apere

„drepturile” personale sau să-și răzbune onoarea..
Ne putem încă apăra și susține drepturile și libertatea noastră și a celorlalți, însă trebuie să găsim modalități pașnice de a face acest lucru și să evităm a cădea în capcana răzbunării și violenței.

A existat o perioadă în istorie când un om s-a simțit obligat să-și protejeze onoarea împotriva celui care îl calomniază sau îi murdărea în alt mod caracterul.
În perioada Evului Mediu, acest proces era reglementat de lege și îi impunea celui care îl făcea pe cel calomniat să-și asume responsabilitatea pentru afirmațiile sale prin lupta cu sabia sau cu o altă armă.

Partea ofensată l-ar provoca pe infractor la duel.
Acest obicei a fost realizat în scopul de a proteja onoarea și reputația unui individ, însă a dat naștere unor situații periculoase și inutile.
S-au ales săbii, arme de foc sau alte arme, iar cei doi inamici aveau să se confrunte.
Duelurile erau adesea fatale și nu oferea o soluție reală pentru adevărata problema.

Răzbunarea este ceea ce se așteaptă majoritatea oamenilor și modul în care acționează oamenii lumești.
În schimb, creștinismul ne învață să ne concentrăm pe iertarea și iubirea față de dușmanii noștri, în loc să urmăm instinctul nostru natural pentru răzbunare.

Întoarcerea celuilalt obraz necesită ajutor de sus.
Este important să înțelegem că putem găsi puterea de a întoarce celălalt obraz și de a alege iubirea și iertarea prin rugăciune și prin dependența de Dumnezeu.

Răspunsul la ură cu dragoste și ignorarea dezbaterilor personale arată puterea supranaturală a Duhului Sfânt care locuiește în interior și poate oferi șansa de a împărtăși Evanghelia.

Aceasta nu este întotdeauna o sarcină ușoară, dar putem fi siguri că prin credință putem fi transformați pentru a avea o perspectivă diferită și a trăi în concordanță cu principiile de iubire ale lui Dumnezeu.

Isus a fost, desigur, exemplul perfect de a întoarce celălalt obraz pentru că El a tăcut în fața acuzatorilor Săi și nu a chemat răzbunarea din cer asupra celor care L-au răstignit.
De asemenea, putem găsi confort în faptul că Isus, fiind o ființă divină, a ales să-și întoarcă celalalt obraz, oferindu-ne un exemplu perfect de sacrificiu și iubire necondiționată.

În schimb, El s-a rugat: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac” (Luca 23:34)..
Așadar, o strategie mai bună decât a ne răzbuna este să învățăm din învățăturile lui Isus și să devenim mai asemenea Lui pe zi ce trece.

Trebuie să acordăm o atenție deosebită cuvintelor lui Isus atunci când spune:

“Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac” (Luca 23:34).

Această frază ne oferă o înțelepciune profundă. Este important să ne oprim și să ne gândim la semnificația sa. Întrebarea și răspunsul vin direct de la Isus: Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!

Iată ce putem învăța din această afirmație: trebuie să definim greșeala și să recunoaștem că există oameni care nu știu ce fac. Este o lecție importantă despre compasiune și iertare, indiferent de situație sau persoanele implicate. Trebuie să fim atenți la ceea ce se întâmplă în jurul nostru și să fim înțelegători față de cei care greșesc involuntar.

Prin aceste cuvinte, Isus ne arată nu numai cum ar trebui să fim noi înșine, ci și cum ar trebui să tratăm pe cei din jurul nostru. În loc să îi condamnăm sau să îi judecăm pe cei care greșesc, trebuie să încercăm să le înțelegem motivațiile și să îi ajutăm să găsească calea cea bună.
Înainte de a judeca pe cineva, ar fi bine să ne gândim la cuvintele lui Isus: “Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac”. A și înțelege că oamenii greșesc și că uneori nu sunt conștienți de consecințele acțiunilor lor este un prim pas important în cultivarea unei atitudini de compasiune și iertare față de ceilalți.