Bărbații și femeile sunt egali în fața lui Dumnezeu, fiind creați după chipul și asemănarea Lui, astfel fiecare dintre noi reflectăm o parte din divinitatea Sa.
Geneza 1:27-31 ne reamintește că Dumnezeu a creat omul după chipul Său, unind partea bărbătească și partea femeiască într-o armonie divină. El i-a binecuvântat, îndemnându-i să crească, să se înmulțească și să stăpânească pământul cu dragoste și responsabilitate. În grija Sa, Dumnezeu a oferit toate cele necesare, iar prin aceasta putem vedea harul și providența Sa. La finalul creației, Dumnezeu S-a bucurat de ceea ce a realizat, proclamând că era foarte bine. Astfel, fiecare zi de creație este un dar și o mărturie a iubirii Sale veșnice.
-Bărbații și femeile, fiecare cu slăbiciunile lor, sunt uniți în nevoia de har și mântuire, recunoscându-și dependența de Creator.
Credincioșii, atât bărbați cât și femei, sunt iertați și plini de Duhul Sfânt, având acces egal la tronul harului și fiind moștenitori ai împărăției lui Dumnezeu.
Galateni 3:28 ne învață că „nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toți sunteți una în Hristos Isus.”
„1”: „Aceasta ne amintește de autoritatea divină care ne unește, unde bărbații și femeile au drepturi și responsabilități egale înaintea lui Dumnezeu.”,
„2”: „Aceste daruri divine sunt menite să hrănească viața și să îndeplinească planul divin al Creatorului nostru.”,
„3”: „Astfel, întreaga creație, de la cel mai mic la cel mai mare, este percepută ca fiind perfectă de către Creatorul nostru.”,
„4”: „Aceasta simbolizează finalizarea unei călătorii divine, în care fiecare detaliu reflectă înțelepciunea divină.”,
„5”: „Este vital să recunoaștem acest principiu sacru al egalității, căci în fața lui Dumnezeu, toți suntem uniti în iubirea Sa.”
Geneza 2:18 afirmă: „Nu este bine ca omul să fie singur.
Îi voi face un ajutor potrivit pentru el.” După ce Dumnezeu a creat femeia din coasta lui Adam (Geneza 2:21–22), Adam declară: „Acesta este acum os din oasele mele și carne din carnea mea; ea va fi numită „femeie”, căci din bărbat a fost luată” (Geneza 2:23). ”Și omul a zis: „Iată în sfârșit aceea care este os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi ‘femeie’, pentru că a fost luată din om.”’
Ulterior, avem prima descriere a căsătoriei: „De aceea omul își părăsește tatăl și mama și se unește cu soția sa și ei devin un singur trup”
Geneza 2:24- ”24 De aceea bărbatul îşi va lăsa tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui, iar ei vor deveni un singur trup.”
Acest pasaj subliniază că bărbații și femeile sunt egali în fața lui Dumnezeu.
Femeia a fost creată „potrivită” pentru bărbat (nu inferioară), ea provenind din el și devenind astfel „un singur trup” cu el în cadrul căsătoriei.
Din perspectivă emoțională, spirituală, intelectuală, financiară și în orice alt aspect, cuplul trebuie să acționeze ca un întreg unit.
Așa cum o parte a corpului susține celelalte (stomacul procesează alimentele pentru organism, creierul coordonează activitățile pentru binele întregului, iar mâinile contribuie la bunăstarea corpului etc.), la fel trebuie fiecare partener din căsătorie să aibă grijă unul de celălalt.
Fiecare partener ar trebui să considere resursele financiare nu ca fiind „mele”, ci mai degrabă „noastre”.
Efeseni 5:22-33
„Soțiilor, fiți supuse bărbaților voștri ca Domnului, căci bărbatul este capul soției, după cum Hristos este capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului. Și, după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot așa și soțiile să fie supuse bărbaților lor în toate lucrurile. Bărbaților, iubiți-vă soțiile în același mod în care Hristos a iubit Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea, pentru a o sfinți, după ce a curățit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, pentru a înfățișa înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără prihană. La fel, și bărbații trebuie să își iubească soțiile ca pe propriile trupuri. Cine își iubește soția se iubește pe sine însuși. Căci nimeni nu își urăște propriul trup, ci îl hrănește și îl îngrijește cu dragoste, așa cum Hristos îngrijește Biserica; pentru că noi suntem mădulare ale trupului Său, carne din carnea Lui și os din oasele Lui. „De aceea, omul va lăsa pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu soția sa, și cei doi vor fi un singur trup.” Taina aceasta este mare (vorbesc despre Hristos și despre Biserică). Astfel, fiecare din voi să-și iubească soția ca pe sine; iar soția să se teamă de bărbat.
În Proverbele 31:10-31 se afirmă: „Cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai prețioasă decât mărgăritarele. Inima bărbatului se încrede în ea și nu duce lipsă de venituri. Ea îi face bine și nu rău, în toate zilele vieții sale. Ea își procură lână și in și lucrează cu mâini harnice. Este ca o corabie de negoț: de departe își aduce pâinea. Se scoală când este încă noapte și dă hrană casei sale și împarte lucrul de peste zi slujnicelor sale. Se gândește la un ogor și-l cumpără; din rodul muncii ei sădește o vie. Își încinge mijlocul cu putere și își întărește brațele. Observă că munca îi merge bine, lumina ei nu se stinge noaptea. Ia în mână furca și degetele ei țin fusul. Își întinde mâna către cei în nevoie și își deschide brațul către cei lipsiți. Nu se teme de zăpadă pentru casa ei, căci toată casa este îmbrăcată cu cârmâziu. Își face învelitori, are haine de in subțire și purpură. Bărbatul ei este apreciat la porți, când șede cu bătrânii țării. Ea face cămăși și le vinde, și oferă cingători negustorului. Este îmbrăcată cu tărie și onoare și râde de ziua de mâine. Deschide gura cu înțelepciune și învățăturile plăcute îi sunt pe limbă. Veghează asupra celor ce se petrec în casa ei și nu mănâncă pâinea lenevirii. Fiii ei se scot și o numesc fericită; bărbatul ei se scoală și-i aduce laude zicând: „Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate.” Dezmierdările sunt înșelătoare și frumusețea este deșartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată. Răsplătiți-o cu rodul muncii ei și faptele ei s-o laude la porțile cetății!
Din perspectiva spirituală, soțul și soția devin o unire divină, și roadele acelei unități se manifestă prin copiii lor, care poartă o moștenire genetică unică, specifică acestei comuniuni sacre.
În aspectul intim al relației, ei sunt chemați să își vadă trupurile nu ca pe ale lor, ci ca daruri ale partenerului.
1 Corinteni 7:3-5 „Bărbatul să își îndeplinească față de nevastă datoria de soț, iar nevasta să răspundă la fel față de bărbat. Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul; la fel, nici bărbatul nu este stăpân pe trupul lui, ci nevasta. Să nu vă lipsiți unul de altul de această datoria, decât prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă dedicați postului și rugăciunii, apoi să vă împărtășiți din nou, ca nu cumva Satana să vă ispitească din pricina neputinței voastre.
Ei nu trebuie să se concentreze doar pe plăcerea personală, ci să se străduiască să aducă bucurie și împlinire partenerului lor
Bărbatul, conform Genezei 2:24, „de aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, și se vor face un singur trup.” Acest verb conține două concepte importante.
Primul se referă la idea de a fi „lipit” de soția sa, o ilustrare a intensității legăturii matrimoniale.
Cel de-al doilea aspect implică „urmărirea cu insistență” a soției.
Această „urmărire continuă” trebuie să depășească perioada de curtare care precede căsătoria și să se mențină pe întreaga durată a acesteia.
Tendința naturală este de a acționa conform dorințelor personale, fără a lua în considerare nevoile partenerului.
Acest egoism devine, din păcate, o normă în cadrul căsătoriilor imediat după ce „luna de miere” se finalizează.
În loc ca fiecare soț să se concentreze asupra insatisfacției propriilor nevoi, este imperativ ca atenția să fie îndreptată spre satisfacerea nevoilor soțului/soției.
În loc ca fiecare soț să se concentreze asupra modului în care propriile nevoi nu sunt satisfăcute, el sau ea trebuie să rămână concentrat pe satisfacerea nevoilor soțului.
„1”: „Această legătură simbolizează nu doar o uniune fizică, ci și una emoțională și spirituală profundă.”,
„2”: „Aceste dimensiuni sunt esențiale pentru construirea unei relații de durată și sănătoase.”,
„3”: „Fiecare partener devine astfel un sprijin reciproc, contribuind la creșterea și dezvoltarea individuală.”,
„4”: „Acest angajament implică o răbdare și o deschidere continuă către partener, chiar și în momentele dificile.”,
„5”: „Recunoașterea și satisfacerea acestor nevoi comune este esențială pentru vigoarea relației.”,
„6”: „Adevăratul test al căsniciei se află în abilitatea de a comunica și de a face compromisuri.”,
„7”: „Această angajare activă este cheia pentru a transforma dragostea romantică într-o Parteneriat profund, autentic și durabil.”
Oricât de frumos ar fi ca doi oameni să trăiască împreună, satisfacându-se nevoile celuilalt, Dumnezeu are o chemare mai înaltă pentru căsătorie.
Așa cum urmau să-L slujească pe Hristos cu viața înainte de căsătorie (Romani 12:1-2), acum trebuie să-L slujească pe Hristos împreună ca o unitate și să-și crească copiii pentru a-L sluji lui Dumnezeu
1 Corinteni 7:29-34; 29Iată ce vreau să spun, fraților: de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta pentru ca cei ce au neveste să fie ca și cum n-ar avea; 30cei ce plâng, ca și cum n-ar plânge; cei ce se bucură, ca și cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără, ca și cum n-ar stăpâni; 31cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca și cum nu s-ar folosi de ea, căci chipul lumii acesteia trece. 32Dar eu aș vrea ca voi să fiți fără griji. Cine nu este însurat se îngrijește de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului. 33Dar cine este însurat se îngrijește de lucrurile lumii, cum să placă nevestei. 34Tot așa, între femeia măritată și fecioară este o deosebire: cea nemăritată se îngrijește de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă și cu trupul, și cu duhul, iar cea măritată se îngrijește de lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei.
Maleahi 2:15; Nu ne-a dat Unul singur, Dumnezeu, suflarea de viață și ne-a păstrat-o? Și ce cere acel Unul singur? Sămânță dumnezeiască! Luați seama dar în mintea voastră și niciunul să nu fie necredincios nevestei din tinerețea lui!
Efeseni 6:4 4 Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în mustrarea şi învăţătura Domnului.
Pe măsură ce un cuplu urmărește să-L slujească pe Hristos împreună, bucuria pe care o dă Duhul le va umple căsătoria (Galateni 5:22-23” 22Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, 23blândețea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.
„1”: „Căsătoria nu este doar o asociere între doi oameni, ci o unire sacrală menită să reflecte dragostea și angajamentul divin.”,
„2”: „Aceste cuvinte ne îndeamnă să fim conștienți de fragilitatea timpului nostru și de responsabilitățile care derivă din legăturile noastre.”,
„3”: „Așadar, să ne dăm seama că fiecare moment este o oportunitate de a onora angajamentele pe care le-am făcut.”,
„4”: „De asemenea, cel căsătorit trebuie să își împartă atenția între nevoile soției și servirea lui Dumnezeu.”,
„5”: „Acest echilibru poate fi o provocare, dar este esențial pentru o relație sănătoasă.”,
„6”: „Diferențele dintre aceste două stări de viață sunt evidente și ne oferă perspective unice asupra devotamentului față de Dumnezeu.”,
„7”: „Este important să ne reamintim că Dumnezeu ne cheamă la o responsabilitate comună în relațiile noastre.”,
„8”: „În calitate de părinți, suntem chemați să ghidăm copiii noștri spre o înțelegere profundă a credinței.”,
„9”: „Aceste roade sunt esențiale nu doar pentru individ, ci și pentru întreaga familie.”,
„10”: „Ele ar trebui să ghideze fiecare interacțiune și decizie din cadrul căsniciei.”,
„11”: „Această armonie este o reflectare a prezenței divine în viața lor.”,
„12”: „Astfel, căsătoria devine un canal prin care iubirea lui Dumnezeu poate fi experimentată și împărtășită.”,
„13”: „Fără o conexiune spirituală profundă, căsnicia riscă să devină doar o alianță socială, lipsită de esența divină.”
Priscila și Aquila, în Fapte 18, ar fi exemple bune în acest sens.
Pavel la Corint
1După aceea, Pavel a plecat din Atena şi s-a dus la Corint.
2Acolo, a găsit pe un iudeu numit Aquila*, de neam din Pont, venit de curând din Italia, cu nevastă-sa Priscila, deoarece Claudiu poruncise ca toţi iudeii să plece din Roma. A venit la ei.
* Rom 16:3 1 Cor 16:19 2 Tim 4:19
3Şi, fiindcă avea acelaşi meşteşug, a rămas la ei şi* lucrau – meseria lor era facerea corturilor.
* Fapte 20:34 1 Cor 4:12 1 Tes 2:9 2 Tes 3:8
4Pavel* vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat şi îndupleca pe iudei şi pe greci.
* Fapte 17:2
5Dar când au venit* Sila şi Timotei din Macedonia, Pavel s-a** dedat în totul propovăduirii şi dovedea iudeilor că Isus este Hristosul.
* Fapte 17:14 Fapte 17:15 ** Iov 32:18 Fapte 17:3 Fapte 18:28
6Fiindcă iudeii i se împotriveau* şi-l batjocoreau, Pavel şi-a scuturat** hainele şi le-a zis: „Sângele† vostru să cadă asupra capului vostru; eu†† sunt curat. De acum*† încolo, mă voi duce la neamuri.”
* Fapte 13:45 1 Pet 4:4 ** Neem 5:13 Mat 10:14 Fapte 13:51 † Lev 20:9 Lev 20:11 Lev 20:12 2 Sam 1:16 Ezec 18:13 Ezec 33:4 †† Ezec 3:18 Ezec 3:19 Ezec 33:9 Fapte 20:26 *† Fapte 13:46 Fapte 28:28
7Şi după ce a ieşit de acolo, a intrat în casa unui om temător de Dumnezeu, numit Iust, a cărui casă era vecină cu sinagoga.
8Dar* Crisp, fruntaşul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată casa lui. Şi mulţi dintre corinteni, care auziseră pe Pavel, au crezut şi ei şi au fost botezaţi.
* 1 Cor 1:14
9Noaptea, Domnul* a zis lui Pavel într-o vedenie: „Nu te teme, ci vorbeşte şi nu tăcea,
* Fapte 23:11
10căci* Eu sunt cu tine şi nimeni nu va pune mâna pe tine ca să-ţi facă rău; vorbeşte, fiindcă am mult norod în această cetate.”
* Ier 1:18 Ier 1:19 Mat 28:20
11Aici a rămas un an şi şase luni şi învăţa printre corinteni Cuvântul lui Dumnezeu.
Răscoala iudeilor
12Pe când era Galion cârmuitor al Ahaiei, iudeii s-au ridicat cu un gând împotriva lui Pavel, l-au dus înaintea scaunului de judecată
13şi au zis: „Omul acesta aţâţă pe oameni să se închine lui Dumnezeu într-un fel care este împotriva Legii.”
14Pavel voia să înceapă vorba, când Galion a zis iudeilor:„Dacă* ar fi vorba de vreo faptă rea sau de vreo blestemăţie, v-aş asculta după cuviinţă, iudeilor!
* Fapte 23:29 Fapte 25:11 Fapte 25:19
15Dar, dacă este vorba de neînţelegeri asupra unui cuvânt, asupra unor nume şi asupra Legii voastre, treaba voastră; eu nu vreau să fiu judecător peste aceste lucruri.”
16Şi i-a alungat de la scaunul de judecată.
17Atunci, au pus toţi mâna pe Sosten*, fruntaşul sinagogii, şi-l băteau înaintea scaunului de judecată, fără ca lui Galion să-i pese.
* 1 Cor 1:1
Pavel la Ierusalim şi Antiohia
18Pavel a mai rămas destul de multă vreme în Corint. În urmă, şi-a luat ziua bună de la fraţi şi a plecat cu corabia spre Siria, împreună cu Priscila şi Aquila, după ce şi-a tuns* capul în Chencrea**, căci făcuse o juruinţă.
* Num 6:18 Fapte 21:24 ** Rom 16:1
19Au ajuns în Efes; şi Pavel a lăsat acolo pe însoţitorii lui. A intrat în sinagogă şi a stat de vorbă cu iudeii,
20care l-au rugat să rămână la ei mai multă vreme. El însă n-a voit,
21ci şi-a luat rămas-bun de la ei şi a zis: „Trebuie* numaidecât ca sărbătoarea care vine s-o fac în Ierusalim. Dacă** va voi Dumnezeu, mă voi întoarce iarăşi la voi.” Şi a plecat din Efes.
* Fapte 19:21 Fapte 20:16 ** 1 Cor 4:19 Evr 6:3 Iac 4:15
22S-a dat jos din corabie în Cezareea, s-a suit la Ierusalim şi, după ce a urat de bine Bisericii, s-a coborât în Antiohia.
A treia călătorie. Apolo
23După ce a petrecut câtăva vreme în Antiohia, Pavel a plecat şi a străbătut din loc în loc ţinutul Galatiei* şi Frigiei, întărind** pe toţi ucenicii.
* Gal 1:2 Gal 4:14 ** Fapte 14:22 Fapte 15:32 Fapte 15:41
24La Efes, a venit un iudeu numit Apolo, de neam din Alexandria. Omul acesta avea darul vorbirii şi era tare în Scripturi.
25El era învăţat în ce priveşte Calea Domnului, avea un duh înfocat* şi vorbea şi învăţa amănunţit pe oameni despre Isus, măcar că nu cunoştea** decât botezul lui Ioan.
* Rom 12:11 ** Fapte 19:3
26A început a vorbi cu îndrăzneală în sinagogă. Aquila şi Priscila, când l-au auzit, l-au luat la ei şi i-au arătat mai cu de-amănuntul Calea lui Dumnezeu.
27Fiindcă el voia să treacă în Ahaia, fraţii l-au îmbărbătat să se ducă şi au scris ucenicilor să-l primească bine. Când a ajuns, a* ajutat mult, prin harul lui Dumnezeu, pe cei ce crezuseră,
* 1 Cor 3:6
28căci înfrunta cu putere pe iudei înaintea norodului şi le dovedea* din Scripturi că Isus este Hristosul.
* Fapte 9:22 Fapte 17:3 Fapte 18:5
-Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos!
2 Petru 1:2
Isus Te Iubește
