Grădina Ghetsimani: Seara in care este salvată omenirea

Grădina de la Ghetsimani, un loc al cărui nume înseamnă literal „tească de ulei”, este situată pe un versant al Muntelui Măslinilor, chiar peste Valea Kedronului de Ierusalim.
Grădina de la Ghetsimani, situată pe un versant al Muntelui Măslinilor, este un loc al cărui nume înseamnă literal „tească de ulei” și este un loc sfânt pentru creștini întrucât Isus Se ruga acolo frecvent cu ucenicii Săi (Ioan 18:2).

O grădină de măslini străvechi stă acolo până astăzi.
Închinate Rugăciunii din Grădina Ghetsimani, ghivecele cu măslini străvechi și crengile întunecate sunt încă prezente acolo până astăzi.

Isus mergea frecvent la Ghetsimani cu ucenicii Săi să se roage

(Ioan 18:2).
Iuda, vânzătorul, știa adesea unde să-L găsească pe Isus, pentru că Isus Se adunase adesea acolo cu ucenicii Lui să se roage.
Iuda, vânzătorul, știa și el locul acela, pentru că Isus de multe ori Se adunase acolo cu ucenicii Lui.
Evenimentele din noaptea dinaintea răstignirii lui Isus nu sunt prinse în detaliu doar de o singură evanghelie, ci întreg romanul este complet doar dacă le citești pe toate cele patru relatări, fiecare descrind acea noapte cu mici variații.

Cele mai faimoase evenimente de la Ghetsimani au avut loc în noaptea dinaintea răstignirii Sale, când Isus a fost trădat.
În acea noapte, Isus a fost trădat, iar cele mai faimoase evenimente legate de Ghetsimani au avut loc atunci.

Fiecare dintre scriitorii Evangheliei descrie evenimentele acelei nopți cu mici variații, așa că citirea celor patru relatări

(Matei 26:36-56, Ghetsimani
36Atunci, Isus a venit cu ei într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani, și a zis ucenicilor: „Ședeți aici până Mă voi duce acolo să Mă rog.” 37A luat cu El pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedei și a început să Se întristeze și să Se mâhnească foarte tare.
Isus i-a îndemnat pe Petru și pe fiii lui Zebedei să Se roage împreună cu El și să vegheze (Matei 26:36-56, Ghetsimani). Însă ucenicii Săi erau adormiți de întristare și nu au reușit să vegheze împreună cu El.
38Isus le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine.” 39Apoi a mers puțin mai înainte, a căzut cu fața la pământ și S-a rugat, zicând: „Tată, dacă este cu putință, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu.” 40Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind și a zis lui Petru: „Ce, un ceas n-ați putut să vegheați împreună cu Mine! 41Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.” 42S-a depărtat a doua oară și S-a rugat, zicând: „Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta fără să-l beau, facă-se voia Ta!” 43S-a întors iarăși la ucenici și i-a găsit dormind; pentru că li se îngreuiaseră ochii de somn.
Isus S-a rugat lui Dumnezeu în acea noapte, cerându-I să depărteze de la El paharul acela, dar totuși să se facă voia Tatălui său.
44I-a lăsat din nou, S-a depărtat și S-a rugat a treia oară, zicând aceleași cuvinte.
De trei ori Isus S-a rugat acolo în acea noapte, cerând de fiecare dată ca paharul acela să treacă de la El, dar totuși să se facă voia Tatălui său.
45Apoi a venit la ucenici și le-a zis: „Dormiți de acum și odihniți-vă!… Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mâinile păcătoșilor.
Isus i-a trezit pe ucenicii Săi, spunându-le că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mâinile păcătoșilor (Matei 26:36-56, Ghetsimani).
46Sculați-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul.”
Prinderea lui Isus
47Pe când vorbea El încă, iată că vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloată mare, cu săbii și cu ciomege, trimiși de preoții cei mai de seamă și de bătrânii norodului.
Iuda, unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Isus, a venit cu o masă de oameni cu săbii și cu ciomege, trimiși de preoții cei mai de seamă și de bătrânii norodului, pentru a-l prinde pe Isus (Matei 26:36-56, Ghetsimani).
48Vânzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-L voi săruta eu, Acela este; să puneți mâna pe El!” 49Îndată, Iuda s-a apropiat de Isus și I-a zis: „Plecăciune, Învățătorule!” Și L-a sărutat.
Iuda L-a sărutat pe Isus pentru a-l identifica pentru oamenii care L-au trimis să-L prindă (Matei 26:36-56, Ghetsimani).
50Isus i-a zis: „Prietene, ce ai venit să faci, fă!” Atunci, oamenii aceia s-au apropiat, au pus mâinile pe Isus și L-au prins.
Oamenii au pus mâinile pe Isus și L-au prins (Matei 26:36-56, Ghetsimani).
51Și unul din cei ce erau cu Isus a întins mâna, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea.
Unul din cei ce erau cu Isus a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea (Matei 26:36-56, Ghetsimani).
52Atunci, Isus i-a zis: „Pune-ți sabia la locul ei, căci toți cei ce scot sabia de sabie vor pieri.
Isus i-a zis celui care a scos sabia să o pună înapoi în teacă, avertizându-l că cei care scot sabia vor pieri de sabie (Matei 26:36-56, Ghetsimani).
53Crezi că n-aș putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? 54Dar cum se vor împlini Scripturile, care zic că așa trebuie să se întâmple?” 55În clipa aceea, Isus a zis gloatelor: „Ați ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeți.
Isus a îndemnat mulțimea să Îl prindă să vină după El în fiecare zi în Templu, unde El a învățat fără să fie întrerupt (Matei 26:36-56, Ghetsimani).
În toate zilele ședeam în mijlocul vostru și învățam norodul în Templu, și n-ați pus mâna pe Mine.
Isus a spus că tot ceea ce i se întâmplă aveau să se împlinească ca să se împlinească cele scrise prin proroci (Matei 26:36-56, Ghetsimani).
56Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească cele scrise prin proroci.” Atunci, toți ucenicii L-au părăsit și au fugit.
În cele din urmă, toți ucenicii L-au părăsit și au fugit (Matei 26:36-56, Ghetsimani).

Marcu 14:32-52, Ghetsimani
32 S-au dus apoi într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani.
Isus a mers într-un loc îngrădit numit Ghetsimani, împreună cu Petru, Iacov și Ioan (Marcu 14:32-52, Ghetsimani).
Şi Isus a zis ucenicilor Săi: „Şedeţi aici până Mă voi ruga”.
Isus le-a spus ucenicilor și i-a rugat să se roage ca să nu cadă în ispită (Marcu 14:32-52, Ghetsimani).
33 A luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi a început să Se înspăimânte şi să Se mâhnească foarte tare.
Sufletul lui Isus era cuprins de o întristare de moarte și îi avertiza pe ucenici să vegheze (Marcu 14:32-52, Ghetsimani).
34 El le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi!” 35 Apoi a mers puţin mai înainte, S-a aruncat la pământ şi Se ruga ca, dacă este cu putinţă, să treacă de la El ceasul acela.
Isus a rugat lui Dumnezeu în acea noapte, cerându-I să depărteze de la El paharul acela, dar totuși să se facă voia Tatălui său (Luca 22:39-53 Ghetsimani).
36 El zicea: „Ava– adică ‘Tată’ –, Ţie toate lucrurile Îţi sunt cu putinţă; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu.” 37 Şi a venit la ucenici, pe care i-a găsit dormind.
Isus s-a întors și i-a găsit pe ucenici dormind (Luca 22:39-53 Ghetsimani).
Şi a zis lui Petru: „Simone, tu dormi? Un ceas n-ai fost în stare să veghezi? 38 Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.” 39 S-a dus iarăşi şi S-a rugat, zicând aceleaşi cuvinte.
De trei ori Isus S-a rugat acolo în acea noapte, cerând de fiecare dată ca paharul acela să treacă de la El, dar totuși să se facă voia Tatălui său (Luca 22:39-53 Ghetsimani).
40 Apoi S-a întors din nou şi i-a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră ochii de somn.
Când a venit o gloată în căutarea Lui, Isus a spus să îl ia pe El și să îi lase pe ucenici să plece (Ioan 18:1-11).
Ei nu ştiau ce să-I răspundă.
Iuda i-a identificat pe Isus pentru grupul de oameni care L-au trimis să-L prindă să-i Îl cunoască după sărutarea sa (Ioan 18:1-11).
41 În sfârşit, a venit a treia oară şi le-a zis: „Dormiţi de acum şi odihniţi-vă! Destul! A venit ceasul! Iată că Fiul omului este dat în mâinile păcătoşilor.
Unul din ucenici a scos sabia și a lovit un rob al marelui preot (Ioan 18:1-11).
42 Sculaţi-vă; haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul!”

Prinderea lui Isus
43 Şi îndată, pe când vorbea El încă, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, şi împreună cu el a venit o mulţime de oameni cu săbii şi cu ciomege, trimişi de preoţii cei mai de seamă, de cărturari şi de bătrâni.
Isus le-a spus că erau ca după un tâlhar cu săbii și ciomege, dar El învăța zi de zi în Templul fariseilor și nimeni nu L-a prins (Ioan 18:1-11).
44 Vânzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-L voi săruta, acela este; să-L prindeţi şi să-L duceţi sub pază”.
În ansamblu, aceasta a fost noaptea în care Grădina Ghetsimani a devenit martorul trădării și prinderii lui Isus.
45 Când a venit Iuda, s-a apropiat îndată de Isus şi I-a zis: „Învăţătorule!” Şi L-a sărutat mult.

46 Atunci, oamenii aceia au pus mâna pe Isus şi L-au prins.

47 Unul din cei ce stăteau lângă El a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea.

48 Isus a luat cuvântul şi le-a zis: „Aţi ieşit ca după un tâlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi.

49 În toate zilele am fost la voi şi învăţam pe oameni în Templu, şi nu M-aţi prins.

Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scripturile.” 50 Atunci, toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.

51 După El mergea un tânăr care n-avea pe trup decât o învelitoare de pânză de in.

Au pus mâna pe el, 52 dar el şi-a lăsat învelitoarea şi a fugit în pielea goală.

Luca 22:39-53 Ghetsimani
39După ce a ieșit afară, S-a dus, ca de obicei, în Muntele Măslinilor.

Ucenicii Lui au mers după El.

40Când a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită.” 41Apoi S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat și a început să Se roage, 42zicând: „Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuși facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” 43Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească.

44A ajuns într-un chin ca de moarte și a început să Se roage și mai fierbinte; și sudoarea I se făcuse ca niște picături mari de sânge, care cădeau pe pământ.

45După ce S-a rugat, S-a sculat și a venit la ucenici; i-a găsit adormiți de întristare 46și le-a zis: „Pentru ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită.”
Prinderea lui Isus
47Pe când grăia El încă, iată că a venit o gloată.

Și cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor.

El s-a apropiat de Isus, ca să-L sărute.

48Și Isus i-a zis: „Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?” 49Cei ce erau cu Isus au văzut ce avea să se întâmple și au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?” 50Și unul din ei a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă.

51Dar Isus a luat cuvântul și a zis: „Lăsați-i! Până aici!” Și S-a atins de urechea omului aceluia și l-a vindecat.

52Isus a zis apoi preoților celor mai de seamă, căpeteniilor străjerilor Templului și bătrânilor, care veniseră împotriva Lui: „Ați ieșit după Mine ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege? 53În toate zilele eram cu voi în Templu, și n-ați pus mâna pe Mine.

Dar acesta este ceasul vostru și puterea întunericului.”

și

Ioan 18:1-11) Prinderea lui Isus
1După ce a rostit aceste vorbe, Isus a plecat cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron, unde era o grădină, în care au intrat El și ucenicii Lui.

2Iuda, vânzătorul, știa și el locul acela, pentru că Isus de multe ori Se adunase acolo cu ucenicii Lui.

3Iuda deci a luat ceata ostașilor și pe aprozii trimiși de preoții cei mai de seamă și de farisei și a venit acolo cu felinare, cu făclii și cu arme.

4Isus, care știa tot ce avea să I se întâmple, a mers spre ei și le-a zis: „Pe cine căutați?” 5Ei I-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret!” Isus le-a zis: „Eu sunt!” Iuda, vânzătorul, era și el cu ei.

6Când le-a zis Isus: „Eu sunt”, ei s-au dat înapoi și au căzut la pământ.

7El i-a întrebat din nou: „Pe cine căutați?” „Pe Isus din Nazaret”, I-au zis ei.

8Isus a răspuns: „V-am spus că Eu sunt.

Deci, dacă Mă căutați pe Mine, lăsați pe aceștia să se ducă.” 9A zis lucrul acesta ca să se împlinească vorba pe care o spusese: „N-am pierdut pe niciunul din aceia pe care Mi i-ai dat.” 10Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o, a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă.

Robul acela se numea Malhu.

11Isus a zis lui Petru: „Bagă-ți sabia în teacă.

Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?”

O imagine exactă a acelei nopți importante în întregime..

Când a început seara, după ce Isus și ucenicii Săi au sărbătorit Paștele, au venit în grădină.
După ce au ajuns în grădină, Isus le-a spus ucenicilor Săi să aștepte acolo și S-a dus un pic mai departe.
La un moment dat, Isus a luat trei dintre ei — Petru, Iacov și Ioan — într-un loc separat de ceilalți.
Aici Isus i-a avertizat pe Petru, Iacov și Ioan despre faptul că este pe cale să fie trădat și să fie răstignit, ceea ce i-a făcut pe aceștia să se simtă îngrijorați și speriați.

Aici Isus le-a spus să vegheze cu El și să se roage ca să nu cadă în ispită

(Matei 26:4141Vegheaţi* şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.”
* Marc 13:33 Marc 14:38 Luca 22:40 Luca 22:46 Efes 6:18),

dar au adormit….

Isus a fost dezamăgit de faptul că ucenicii nu au putut să vegheze cu El nici măcar o oră.

De două ori, Isus a trebuit să-i trezească și să le amintească să se roage, ca să nu cadă în ispită.
Însă, în ciuda faptului că ucenicii Săi au adormit de două ori, Isus i-a iertat și a continuat să lucreze cu ei pentru a se pregăti de misiunea lor.

Acest lucru a fost deosebit de uimitor pentru că Petru a căzut într-adevăr în ispită mai târziu în acea noapte, când de trei ori a negat măcar că-l cunoaște pe Isus.
Acesta a fost un moment trist și dezamăgitor pentru Isus, care și-a dat seama că chiar și cei mai apropiați oameni ai Săi erau slabi și capabili să cadă în ispită.

Isus S-a îndepărtat puțin de cei trei oameni pentru a se ruga și de două ori El i-a cerut Tatălui Său să îndepărteze paharul mâniei pe care era pe cale să-l bea, dar de fiecare dată S-a supus voinței Tatălui.
Cu toate că Isus a dorit ca paharul mâniei să fie îndepărtat, el s-a supus voinței Tatălui și și-a acceptat destinul.

El a fost „foarte întristat până la moarte”, dar Dumnezeu a trimis un înger din cer să-L întărească

(Luca 22:43).43Atunci I s-a arătat un înger* din cer, ca să-L întărească.
Îngerul l-a întărit pe Isus în timp ce acesta se ruga, dându-i puterea de care avea nevoie pentru a merge mai departe.
* Mat 4:11.
Acest înger l-a ajutat pe Isus să-și găsească pacea interioară și să fie pregătit să-și îndeplinească scopul.

După aceasta, Iuda Iscarioteanul, trădătorul, a sosit cu o „mulțime” de soldați, mari preoți, farisei și slujitori pentru a-l aresta pe Isus.

După ce Isus a fost identificat de Iuda prin semnul pre-aranjat al sărutului, el s-a adresat lui cu următoarele cuvinte: „Cu un sărut vinzi pe Fiul Omului?” (Luca 22:48).

Iuda L-a identificat prin semnalul pre-aranjat al unui sărut pe care l-a dat lui Isus.

Această trădare a fost împlinită cu un gest de afecțiune, așa cum era obiceiul la acea vreme, și a fost astfel cu atât mai șocantă pentru Isus și discipolii Săi.

Încercând să-l protejeze pe Isus, Petru a luat o sabie și a atacat un bărbat pe nume Malchus , slujitorul marelui preot, tăindu-i urechea.

Acesta a fost un gest impulsiv al lui Petru, care încerca să protejeze pe Isus de arestare. Cu toate acestea, Isus l-a învățat că violența nu este soluția și a demonstrat asta prin vindecarea miraculoasă a urechii lui Malchus.

Isus l-a certat pe Petru și i-a vindecat în mod miraculos urechea omului.

Acest miracol nu a fost suficient pentru a schimba mintea liderilor religioși care cautau să-l condamne pe Isus. Așa cum acest eveniment arată, credința nu poate fi forțată sau impusă prin puterea sau minunile exterioare.
Este surprinzător că a fi martor la acest miracol uimitor al vindecării nu a avut niciun efect asupra mulțimii.
Însă această mulțime și liderii religioși s-au lăsat influențați mai degrabă de frica de schimbare și pierderea puterii lor decât de puterea și învățăturile lui Isus.

Nici ei nu au fost zguduiți de uimitoarea Sa etapă de putere, așa cum este descrisă în unde fie la măreția privirilor Sale, fie la puterea cuvintelor Sale, sau ambele, au devenit ca niște morți, căzând la pământ.
-a zis Isus: „Eu sunt”, ei s-au dat înapoi și au căzut la pământ.”

IOAN 18: 5-6

5Ei I-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret!” Isus le-a zis: „Eu sunt!” Iuda, vânzătorul, era și el cu ei. 6Când le-a zis Isus: „Eu sunt”, ei s-au dat înapoi și au căzut la pământ.

Isus a avut o prezență atât de impresionantă și puternică, încât în momentul în care el s-a identificat, chiar și adversarii Săi au fost copleșiți și au căzut la pământ. Aceasta a arătat clar că El era cu adevărat Fiul lui Dumnezeu.

Este important să ne amintim această putere și autoritate pe care Isus o deținea, chiar și în momentele dificile ale vieții Sale, pentru că aceasta ne poate da speranță și curaj în propriile noastre probleme și încercări.

Cu toate acestea, L-au arestat și L-au dus la Ponțiu Pilat, în timp ce ucenicii se împrăștiau cu frică pentru viața lor..
Aceasta a fost o perioadă de mare frică și incertitudine pentru ucenicii lui Isus, dar în cele din urmă, ei vor înțelege semnificația sfântă și importanța misiunii lui Isus pentru lume.

Cel mai important impact al acestei nopți a fost dorința Mântuitorului nostru de a muri pe cruce în locul nostru pentru a plăti pedeapsa pentru păcatele noastre.
În această noapte, Isus a intrat în grădina Ghetsimani pentru a se ruga Tatălui său înainte de a fi capturat și condamnat la moarte.

Dumnezeu „L-a făcut pe Cel ce n-a cunoscut păcatul să fie păcat pentru noi, ca să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El”

(2 Corinteni 5:21).
Acest pasaj biblic subliniază importanța mesajului de răscumpărare a lui Isus Hristos și sacrificiul său pentru iertarea păcatelor noastre.
Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.
Astfel, prin sacrificiul de sine al lui Isus, suntem salvați și putem avea o relație personală cu Dumnezeu.

Aceasta este Evanghelia lui Isus Hristos..
Această veste minunată este cheia speranței pe care o avem într-o lume încărcată de durere și suferință.