Filip evanghelistul și lucrarea biblică

Există patru bărbați diferiți pe nume Filip menționați în Biblie. Filip era numele a doi dintre fiii regelui Irod cel Mare, prin soții diferite

Luca 3:1′‘ În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar – pe când Pilat din Pont era dregător în Iudeea; Irod, cârmuitor al Galileii; Filip, fratele lui, cârmuitor al Ituriei și al Trahonitei; Lisania, cârmuitor al Abilenei”

și

Matei 14:3”Căci Irod prinsese pe Ioan, îl legase și-l pusese în temniță din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip;;

Ceilalți doi Filipi din Biblie au fost slujitori ai lui Hristos și au jucat un rol în biserica primară: Filip, ucenic și apostol al lui Hristos, și Filip evanghelist.

 Ce stim despre Filip, ucenic și apostol al lui Hristos? 

Ucenicul pe nume Filip era, împreună cu Petru și Andrei, din Betsaida din Galileea 

 Ioan 1:44‘‘ ⁴⁴ Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei şi a lui Petru.

 Ioan 12:20-22′‘ ²⁰ Nişte* greci dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic

²¹ s-au apropiat de Filip, care* era din Betsaida Galileii, l-au rugat şi au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus.”

²² Filip s-a dus şi a spus lui Andrei, apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus.

Isus l-a chemat pe Filip, care fusese un ucenic al lui Ioan Botezătorul 

Ioan 1:43-51” A doua zi, Isus a vrut să Se ducă în Galileea și a găsit pe Filip. Și i-a zis: „Vino după Mine.” Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei și a lui Petru. Filip a găsit pe Natanael și i-a zis: „Noi am găsit pe Acela despre care au scris Moise, în Lege, și prorocii: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif.” Natanael i-a zis: „Poate ieși ceva bun din Nazaret?” „Vino și vezi!”, i-a răspuns Filip. Isus a văzut pe Natanael venind la El și a zis despre el: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleșug.” „De unde mă cunoști?”, I-a zis Natanael. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.” Natanael I-a răspuns: „Rabbi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Împăratul lui Israel!” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Pentru că ți-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea.” Apoi i-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, de acum încolo, veți vedea cerul deschis și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și coborându-se peste Fiul omului.”

apoi Filip s-a dus și l-a găsit pe Natanael și i-a spus despre Isus. Natanael a devenit și ucenicul lui Isus. Biblia nu conține prea multe detalii biografice despre Filip sau despre oricare dintre ceilalți ucenici, dar Ioan consemnează de mai multe ori când Filip a vorbit cu Isus.Primul act înregistrat al lui Filip ca discipol al lui Isus a fost să meargă să-i spună prietenului său Natanael.

Mai târziu, Filip a fost abordat de unele neamuri, mai precis, greci din Betsaida, care i-au cerut lui Filip să-i prezinte lui Isus

Ioan 12:20–22 ” ²⁰ Nişte* greci dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic

²¹ s-au apropiat de Filip, care* era din Betsaida Galileii, l-au rugat şi au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus.”

²² Filip s-a dus şi a spus lui Andrei, apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus.”

Filip a fost discipolul care a calculat suma de bani necesară pentru a-i hrăni pe cei 5.000

Ioan 6:7 ” Filip i-a răspuns: „Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu* două sute de lei1 n-ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele.”

După Cina cea de Taină, Filip a cerut ca Isus să le arate pe Tatăl, ceea ce a condus la declarația lui Isus: „Oricine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl” Ioan 14:8–9” „Doamne”, i-a zis Filip, „arată-ne pe Tatăl și ne este de ajuns!” Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi și nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: ‘Arată-ne pe Tatăl’?”

Ultima dată când Biblia menționează că ucenicul Filip este unul dintre cei adunați la Ierusalim pentru a se ruga după înălțarea Domnului 

Fapte 1:13 ” ¹³ Când au ajuns acasă, s-au suit în* odaia de sus, unde stăteau de obicei. Erau Petru**, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon† Zelotul şi Iuda††, fiul lui Iacov.

Ce ştim despre Filip Evanghelistul?

Faptele apostolilor 6:5;” Vorbirea aceasta a plăcut întregii adunări. Au ales pe Ștefan, bărbat plin de credință și de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena și pe Nicolae, un prozelit din Antiohia.”

Faptele apostolilor 8:5-13,

⁵ Filip* s-a coborât în cetatea Samariei şi le-a propovăduit pe Hristos.* Fapte 6:5

⁶Noroadele luau aminte cu un gând la cele spuse de Filip, când au auzit şi au văzut semnele pe care le făcea.

⁷Căci din mulţi îndrăciţi ieşeau duhuri* necurate şi scoteau mari ţipete; mulţi slăbănogi şi şchiopi erau tămăduiţi.* Marc 16:17

⁸Şi a fost o mare bucurie în cetatea aceasta.

⁹În cetate era un om numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea* şi punea în uimire** pe poporul Samariei.* Fapte 13:6 ** Fapte 5:36

¹⁰Toţi, de la mic până la mare, îl ascultau cu luare aminte şi ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numeşte mare.”

¹¹Îl ascultau cu luare aminte, pentru că multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui.

¹²Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia* Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezaţi, atât bărbaţi, cât şi femei.* Fapte 1:3

¹³Chiar Simon a crezut şi, după ce a fost botezat, nu se mai despărţea de Filip şi privea cu uimire minunile şi semnele mari care se făceau.”

Faptele apostolilor  26-40; Un înger al Domnului a vorbit lui Filip și i-a zis: „Scoală-te și du-te spre miazăzi, pe drumul care coboară spre Ierusalim la Gaza și care este pustiu.” Filip s-a sculat și a plecat. Și iată că un etiopian, un famen cu mare putere la împărăteasa Candace a etiopienilor și îngrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit la Ierusalim ca să se închine, se întorcea de acolo și ședea în carul lui și citea pe prorocul Isaia. Duhul a zis lui Filip: „Du-te și ajunge carul acesta!” Filip a alergat și a auzit pe etiopian citind pe prorocul Isaia. El i-a zis: „Înțelegi tu ce citești?” Famenul a răspuns: „Cum aș putea să înțeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?” Și a rugat pe Filip să se suie în car și să șadă împreună cu el. Locul din Scriptură pe care-l citea era acesta: „El a fost dus ca o oaie la tăiere și ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, așa nu Și-a deschis gura; în smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Și cine va zugrăvi pe cei din timpul Lui? Căci viața I-a fost luată de pe pământ.” Famenul a zis lui Filip: „Rogu-te, despre cine vorbește prorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?” Atunci, Filip a luat cuvântul, a început de la Scriptura aceasta și i-a propovăduit pe Isus. Pe când își urmau ei drumul, au dat peste o apă. Și famenul a zis: „Uite apă, ce mă împiedică să fiu botezat?” Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.” A poruncit să stea carul, s-au coborât amândoi în apă, și Filip a botezat pe famen. Când au ieșit din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, și famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul își vedea de drum, plin de bucurie, Filip se afla la Azot, de unde s-a dus până la Cezareea. Și propovăduia Evanghelia în toate cetățile prin care trecea.”

Faptele apostolilor  21:8. ” ⁸ A doua zi, am plecat şi am ajuns la Cezareea. Am intrat în casa lui Filip evanghelistul*, care** era unul din cei şapte, şi am găzduit la el.* Efes 4:11 2 Tim 4:5 ** Fapte 6:5 Fapte 8:26 Fapte 8:40

 Filip Evanghelistul (născut în secolul I a fost, în biserica creștină timpurie , unul dintre cei șapte diaconi numiți să îngrijească creștinii din Ierusalim, permițând astfel apostolilor să -și conducă liber misiunile. Cu toate acestea, predicarea sa energică i-a adus titlul de Filip Evanghelistul și l-a determinat să slujească cu succes în Samaria , în Palestina, unde l-a convertit, printre alții, pe celebrul magician.Simon Magul

 Fapte 8:9–13” În cetate era un om numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea* şi punea în uimire** pe poporul Samariei.* Fapte 13:6 ** Fapte 5:36

¹⁰Toţi, de la mic până la mare, îl ascultau cu luare aminte şi ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numeşte mare.”

¹¹Îl ascultau cu luare aminte, pentru că multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui.

¹²Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia* Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezaţi, atât bărbaţi, cât şi femei.* Fapte 1:3

¹³Chiar Simon a crezut şi, după ce a fost botezat, nu se mai despărţea de Filip şi privea cu uimire minunile şi semnele mari care se făceau.”

Mai târziu, pe drumul de la Ierusalim la Gaza, a instruit și a botezat un funcționar al instanței din Etiopia.

Călătoria misionară a lui Filip s-a încheiat la Cezareea 

(Fapte 8), unde și-a crescut cele patru fiice, reputate a fi profeți, și unde, în jurul ANULUI 58 d.Hr., l-a întreținut pe Apostolul Pavel și pe tovarășii săi în ultima lor călătorie la Ierusalim

Fapte 21: 8” A doua zi, am plecat şi am ajuns la Cezareea. Am intrat în casa lui Filip evanghelistul*, care** era unul din cei şapte, şi am găzduit la el.* Efes 4:11 2 Tim 4:5 ** Fapte 6:5 Fapte 8:26 Fapte 8:40

Celălalt Filip se distinge de obicei de discipolul cu același nume, numindu-l „Filip evanghelistul” sau „Filip diaconul”.

Se presupune adesea că acest Filip a fost unul dintre cei șaptezeci și doi de oameni pe care Isus i-a trimis în Luca 10:1 ”După aceea, Domnul a mai rânduit alți șaptezeci de ucenici și i-a trimis doi câte doi înaintea Lui, în toate cetățile și în toate locurile pe unde avea să treacă El.” , deși Biblia nu face această legătură.

Știm că Filip a fost unul dintre cei șapte diaconi originali selectați pentru a sluji în biserica din Ierusalim

Fapte 6:5 ” ⁵Vorbirea aceasta a plăcut întregii adunări. Au ales pe Ştefan, bărbat* plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip**, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae†, un prozelit din Antiohia.* Fapte 11:24 ** Fapte 8:5 Fapte 8:26 Fapte 21:8 † Apoc 2:6 Apoc 2:15

⁶I-au adus înaintea apostolilor, care*, după ce s-au rugat, şi-au** pus mâinile peste ei.* Fapte 1:24 ** Fapte 8:17 Fapte 9:17 Fapte 13:3 1 Tim 4:14 1 Tim 5:22 2 Tim 1:6”

Filip avea o inimă pentru evanghelizare și, când a apărut „marea persecuție” în

 Fapte 8:1‘ ‘Saul se învoise la uciderea lui Ștefan. În ziua aceea, sa pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Și toți, afară de apostoli, s-au împrăștiat prin părțile Iudeii și ale Samariei.”

Filip a părăsit Ierusalimul pentru a deveni evanghelist în Samaria Fapte 8:5–12 ”

⁵ Filip* s-a coborât în cetatea Samariei şi le-a propovăduit pe Hristos.* Fapte 6:5

⁶Noroadele luau aminte cu un gând la cele spuse de Filip, când au auzit şi au văzut semnele pe care le făcea.

⁷Căci din mulţi îndrăciţi ieşeau duhuri* necurate şi scoteau mari ţipete; mulţi slăbănogi şi şchiopi erau tămăduiţi.* Marc 16:17

⁸ Şi a fost o mare bucurie în cetatea aceasta.

⁹ În cetate era un om numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea* şi punea în uimire** pe poporul Samariei.* Fapte 13:6 ** Fapte 5:36

¹⁰ Toţi, de la mic până la mare, îl ascultau cu luare aminte şi ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numeşte mare.”

¹¹ Îl ascultau cu luare aminte, pentru că multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui.

¹² Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia* Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezaţi, atât bărbaţi, cât şi femei.* Fapte 1:3”

După ce biserica din Samaria a fost începută, Filip a fost folosit de Duhul Sfânt pentru a aduce Evanghelia unui eunuc etiopian, membru al curții lui Candace, regina etiopiei. Filip l-a găsit pe eunuc stând în carul său, citind pe Isaia și încercând să înțeleagă cuvintele profetului. Filip s-a oferit să explice, iar eunucul l-a invitat să vină și să stea cu el. În cele din urmă, eunucul a fost mântuit și botezat.

Fapte 8:26–39‘

Filip şi famenul etiopian ”²⁶ Un înger al Domnului a vorbit lui Filip şi i-a zis: „Scoală-te şi du-te spre miazăzi, pe drumul care pogoară spre Ierusalim la Gaza şi care este pustiu”. ²⁷ Filip s-a sculat şi a plecat. Şi iată că un etiopian, un famen cu mare putere la împărăteasa Candace a etiopienilor şi îngrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit la Ierusalim ca să se închine, ²⁸ se întorcea de acolo şi şedea în carul lui şi citea pe prorocul Isaia. ²⁹ Duhul a zis lui Filip: „Du-te şi ajunge carul acesta!” ³⁰ Filip a alergat şi a auzit pe etiopian citind pe prorocul Isaia. El i-a zis: „Înţelegi tu ce citeşti?” ³¹ Famenul a răspuns: „Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?” Şi a rugat pe Filip să se suie în car şi să şadă împreună cu el. ³² Locul din Scriptură pe care-l citea era acesta: „El a fost dus ca o oaie la tăiere şi ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, aşa nu Şi-a deschis gura; ³³ în smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Şi cine va zugrăvi pe cei din timpul Lui? Căci viaţa I-a fost luată de pe pământ.” ³⁴ Famenul a zis lui Filip: „Rogu-te, despre cine vorbeşte prorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?” ³⁵ Atunci, Filip a luat cuvântul, a început de la Scriptura aceasta şi i-a propovăduit pe Isus. ³⁶ Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: „Uite apă, ce mă împiedică să fiu botezat?” ³⁷ Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate”. Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu”. ³⁸ A poruncit să stea carul, s-au pogorât amândoi în apă, şi Filip a botezat pe famen. ³⁹ Când au ieşit din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul îşi vedea de drum, plin de bucurie,”

Imediat după botez, Duhul Domnului l-a dus pe Filip la Azot, unde a continuat să propovăduiască Evanghelia în cetățile de acolo până în Cezareea

Fapte 8:38-40 ” 38 A poruncit să stea carul, s-au coborât amândoi în apă, şi Filip a botezat pe famen.
39 Când au ieşit din apă, Duhul* Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul îşi vedea de drum, plin de bucurie,
40 Filip se afla la Azot, de unde s-a dus până la Cezareea. Şi propovăduia Evanghelia în toate cetăţile prin care trecea.”

Filip a fost supranumit „Evanghelistul”

în Faptele Apostololor 21:8

8 A doua zi, am pleca t şi am ajuns la Cezareea. Am intrat în casa lui Filip evanghelistul*, care** era unul din cei şapte, şi am găzduit la el.

⁹El avea patru fete fecioare, care* proroceau.”

pentru a-l distinge de ucenicul Filip.

El apare mai întâi în rolul de „slujitor la mese” în biserica din Ierusalim

Faptele 6:2-6 ”Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor şi au zis: „Nu* este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese.

³De aceea, fraţilor, alegeţi* dintre voi şapte bărbaţi vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta.

⁴Iar noi vom* stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului.”

⁵Vorbirea aceasta a plăcut întregii adunări. Au ales pe Ştefan, bărbat* plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip**, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae†, un prozelit din Antiohia.

⁶I-au adus înaintea apostolilor, care*, după ce s-au rugat, şi-au** pus mâinile peste ei.”

iar ulterior în rolul de evanghelist şi misionar

Faptele 8:12” ¹²Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia* Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezaţi, atât bărbaţi, cât şi femei.

Şi-a desfăşurat lucrarea pe parcursul a douăzeci de ani şi s-a bucurat de sprijinul celor patru fiice ale sale, care erau profetese. Cam atât cunoaştem despre el.

„Filip a fost cel care le-a predicat samaritenilor Evanghelia; Filip a fost cel care a avut curajul să-l boteze pe famenul etiopian. Pentru un timp, istoriile acestor doi lucrători [Filip şi Pavel] s-au împletit strâns. Persecuţia violentă a fariseului Saul a împrăştiat biserica din Ierusalim şi a distrus eficienţa organizării celor şapte diaconi. Fuga din Ierusalim l-a determinat pe Filip să-şi schimbe modul de lucru şi consecinţa a fost că a ascultat şi el de chemarea căreia Pavel i-a dedicat viaţa sa. 

Slujitor la mese

2. Care este imaginea bisericii primare, aşa cum este prezentată în Faptele Apostolilor 2:44-47” Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii și în rugăciuni. Fiecare era plin de frică, și prin apostoli se făceau multe minuni și semne. Toți cei ce credeau erau împreună la un loc și aveau toate de obște. Își vindeau ogoarele și averile, și banii îi împărțeau între toți, după nevoile fiecăruia. Toți împreună erau nelipsiți de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă și luau hrana cu bucurie și curăție de inimă. Ei lăudau pe Dumnezeu și erau plăcuți înaintea întregului norod. Și Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiți.;

Faptele Apostolilor 4:34-37 ”

La început, lucrurile au mers foarte bine pentru primii credincioşi. Totuşi nu a trecut mult şi au apărut tensiuni, aşa cum apar oriunde există oameni afectaţi de păcat.

3. Ce probleme au apărut şi cum le-a tratat biserica?

Faptele apostolilor 6:1-7” În zilele acelea, când s-a înmulțit numărul ucenicilor, evreii care vorbeau grecește cârteau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărțeala ajutoarelor de toate zilele. Cei doisprezece au adunat mulțimea ucenicilor și au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese. De aceea, fraților, alegeți dintre voi șapte bărbați vorbiți de bine, plini de Duhul Sfânt și înțelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta. Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune și în propovăduirea Cuvântului.” Vorbirea aceasta a plăcut întregii adunări. Au ales pe Ștefan, bărbat plin de credință și de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena și pe Nicolae, un prozelit din Antiohia. I-au adus înaintea apostolilor, care, după ce s-au rugat, și-au pus mâinile peste ei. Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulțea mult în Ierusalim și o mare mulțime de preoți veneau la credință.”

Creşterea rapidă a bisericii din Ierusalim a fost însoţită de tensiune socială. Filip a fost desemnat ca membru al unei echipe care avea răspunderea de a rezolva această tensiune. Printre convertiţi, se aflau şi persoane defavorizate şi sărace a căror participare la mesele zilnice comune îi solicita în plus pe conducătorii bisericii. A apărut atunci o nemulţumire cu privire la distribuirea incorectă a hranei la văduvele care vorbeau limba greacă. Era o chestiune extrem de delicată, deoarece făcea trimitere directă la îndemnurile profeţilor evrei de a nu-i neglija pe orfani şi pe văduve.

Pentru a rezolva această chestiune serioasă, cei doisprezece apostoli i-au adunat pe credincioşi şi au propus să fie aleşi şapte bărbaţi, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, care „să slujească la mese” [transliterat, „să diaconizeze” – de la diakoneo – a sluji], astfel încât cei doisprezece să poată „diaconiza Cuvântul”, să se ocupe de „slujirea Cuvântului” [gr.: diakonia tou logon]

Faptele apostolilor 6:3,4”  3 De aceea, fraților, alegeți dintre voi șapte bărbați vorbiți de bine, plini de Duhul Sfânt și înțelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta. 4 Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune și în propovăduirea Cuvântului.”

Toţi şapte aveau nume greceşti. Printre ei se afla şi Filip, menţionat aici pentru prima dată în Biblie.

Apostolii au susţinut că era necesară suplimentarea conducerii pentru ca ei să nu fie suprasolicitaţi de administrarea resurselor necesare vieţii colective. De asemenea, ei au pus accent pe chemarea lor de a se devota Cuvântului lui Dumnezeu şi rugăciunii.

Filip în Samaria

Saul, viitorul apostol şi misionar, îşi face prima apariţie în Biblie cu ocazia uciderii cu pietre a diaconului Ştefan, primul martir creştin. Însă acest val de persecuţii a contribuit la o şi mai mare răspândire a Evangheliei.

4. Care a fost consecinţa persecutării bisericii din Ierusalim?

Faptele apostolilor 8:1-6 ” 1  Saul se învoise la uciderea lui Ștefan. În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Și toți, afară de apostoli, s-au împrăștiat prin părțile Iudeii și ale Samariei. 2 Niște oameni temători de Dumnezeu au îngropat pe Ștefan și l-au jelit cu mare tânguire. 3 Saul, de partea lui, făcea prăpăd în Biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbați și pe femei și-i arunca în temniță. 4 Cei ce se împrăștiaseră mergeau din loc în loc și propovăduiau Cuvântul. 5 Filip s-a coborât în cetatea Samariei și le-a propovăduit pe Hristos. 6 Noroadele luau aminte cu un gând la cele spuse de Filip, când au auzit și au văzut semnele pe care le făcea.”

Samaria a fost prima „staţie” pe traseul răspândirii creştinismului. Samaritenii se considerau descendenţii israeliţilor rămaşi în urmă după ce Asiria a dus în exil majoritatea populaţiei, în anul 722 î. Hr. Însă iudeii îi considerau descendenţii străinilor pe care asirienii i-au forţat să se stabilească în Israel.

În vremea Noului Testament, relaţiile dintre iudei şi samariteni erau marcate de tensiuni şi de izbucniri violente. Cu toate acestea, după cum am văzut deja, Domnul Isus a deschis calea pentru lucrarea misionară în această regiune, cu ocazia discuţiei Sale cu femeia samariteană, care, la rândul ei, a început să îi „evanghelizeze” pe cei din poporul ei.

Chemarea lui Filip de a sluji la mese s-a transformat în chemarea de a lucra ca evanghelist misionar printre samariteni.

Deşi se refugiase din Ierusalim din cauza persecuţiei religioase, el nu şi-a pierdut timpul. A dat de veste că Mesia, cel aşteptat deopotrivă de iudei şi de samariteni, venise (Faptele 8:5,12” 5Filip s-a coborât în cetatea Samariei și le-a propovăduit pe Hristos. 6Noroadele luau aminte cu un gând la cele spuse de Filip, când au auzit și au văzut semnele pe care le făcea. 7Căci din mulți îndrăciți ieșeau duhuri necurate și scoteau mari țipete; mulți slăbănogi și șchiopi erau tămăduiți. 8Și a fost o mare bucurie în cetatea aceasta. 9În cetate era un om numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea și punea în uimire pe poporul Samariei. 10Toți, de la mic până la mare, îl ascultau cu luare aminte și ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numește mare.” 11Îl ascultau cu luare aminte, pentru că multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui. 12Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu și a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezați, atât bărbați, cât și femei.” 

5. De cât succes s-a bucurat lucrarea lui Filip în Samaria?

Faptele apostolilor 8:6-19” 6 Noroadele luau aminte cu un gând la cele spuse de Filip, când au auzit și au văzut semnele pe care le făcea. 7 Căci din mulți îndrăciți ieșeau duhuri necurate și scoteau mari țipete; mulți slăbănogi și șchiopi erau tămăduiți. 8 Și a fost o mare bucurie în cetatea aceasta. 9 În cetate era un om numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea și punea în uimire pe poporul Samariei. 10 Toți, de la mic până la mare, îl ascultau cu luare aminte și ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numește mare.” 11 Îl ascultau cu luare aminte, pentru că multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui. 12Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu și a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezați, atât bărbați, cât și femei. 13 Chiar Simon a crezut și, după ce a fost botezat, nu se mai despărțea de Filip și privea cu uimire minunile și semnele mari care se făceau.

Domnul a lucrat într-un mod impresionant prin Filip în acest prim câmp misionar străin. Afirmaţia că „iudeii… n-au legături cu samaritenii” devenise un lucru de domeniul trecutului.

Există un episod din Cartea Faptele Apostolilor care pare să învețe că Duhul Sfânt nu a fost dat imediat în punctul mântuirii, ci mai degrabă după el. Aceasta se găsește în relatarea convertirii samaritenilor. Biblia spune

DE CE ȘI-AU PUS PETRU ȘI IOAN MÂINILE ASUPRA SAMARITENILOR PENTRU CA EI SĂ PRIMEASCĂ DUHUL SFÂNT?

Faptele Apostolilor 14-17

Petru şi Ioan în Samaria

¹⁴ Apostolii, care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan. ¹⁵ Aceştia au venit la samariteni şi s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt. ¹⁶ Căci nu Se pogorâse încă peste niciunul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus. ¹⁷ Atunci, Petru şi Ioan au pus mâinile peste ei, şi aceia au primit Duhul Sfânt.

Botezul cu Duhul Sfânt 

Nu dovedește această întârziere că Duhul Sfânt este dat după mântuire? Faptul că a existat o întârziere în primirea Duhului Sfânt de către samariteni după ce au fost mântuiți este învățat clar. Dacă toată lumea primește Duhul Sfânt la mântuire, de ce a existat o întârziere în acest caz? Prin urmare, este de înțeles să vedem de ce unii ar indica acest eveniment ca un model pentru credincioși în ceea ce privește experiența lor cu Duhul Sfânt.

Atunci cum ar trebui să răspundem la acest argument?

În primul rând, în toate celelalte cazuri după Ziua Cincizecimii, oamenii care au crezut în Isus Hristos au primit imediat Duhul Sfânt – aceasta este singura excepție de la regulă.

Conform acestei relatări, oamenii crezuseră Evanghelia și fuseseră botezați de Filip, dar Duhul Sfânt nu locuia în ei. Acest lucru s-a întâmplat doar când Petru și Ioan au sosit și au fost puse mâinile asupra lor.

Mai mult, acesta este, de asemenea, singurul relatare din Noul Testament în care darul Duhului Sfânt a apărut odată cu punerea mâinilor. Niciun alt exemplu nu vorbește despre vreo „punere a mâinilor” pentru ca o persoană să primească darul Duhului Sfânt. Nici unul.

Unii cred că nu erau credincioși până la sosirea apostolilor

Ioan 2:23-25 ​​”23 Pe când era Isus în Ierusalim, la Praznicul Paștelor, mulți au crezut în Numele Lui, căci vedeau semnele pe care le făcea. 24Dar Isus nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoștea pe toți. 25Și n-avea trebuință să-I facă cineva mărturisiri despre niciun om, fiindcă El.”

Acest punct de vedere este evidențiat în continuare de situația unei persoane pe nume Simon Magus. Acest om a fost un vrăjitor. Se spune că și el a crezut și a fost botezat. Noi citim.

Atunci Simon însuși a crezut și el; și când a fost botezat, a rămas cu Filip și a rămas uimit, văzând minunile și semnele care se făceau

Există, de asemenea, punctul de vedere conform căruia samaritenii nu au crezut cu adevărat în Isus până la sosirea lui Petru și Ioan. Credința lor este asemănătoare cu mulțimile despre care se spunea că au crezut în Isus, dar El nu Sa încredințat lor.

EXPERIENȚA LOR NU S-A REPETAT NICIODATĂ

Deși este clar că Duhul Sfânt nu a locuit în samariteni până când Petru și Ioan și-au pus mâinile peste ei, aceasta este singura dată când constatăm că acest lucru se întâmplă. Această experiență nu se repetă niciodată în Noul Testament. Prin urmare, considerăm că aceasta este excepția, nu regula. Așa fiind, atunci nicio doctrină sau model de comportament nu ar trebui să fie derivate din acest episod.

NU ESTE O A DOUA BINECUVÂNTARE

Este clar la Samaria că credincioșii nu așteptau o a doua binecuvântare; mai degrabă ei aşteptau să primească primirea iniţială a Duhului Sfânt. Textul spune în mod explicit că ei nu primiseră Duhul Sfânt. Prin urmare, această relatare nu trebuie folosită pentru a dovedi necesitatea unei a doua experiențe cu Duhul Sfânt care are loc la ceva timp după primirea inițială.

Natura tranzitorie a Cărții Fapte trebuie luată în considerare

De asemenea, trebuie să existe o anumită apreciere a naturii de tranziție a Cărții Faptele Apostolilor. Faptele Apostolilor consemnează începutul unei noi ere în Ziua Cincizecimii. Evanghelia avea să iasă acum din Ierusalim în Iudeea, Samaria și apoi în cele mai îndepărtate părți ale pământului. Samaria a fost unul dintre aceste locuri cheie.

De asemenea, este posibil ca experiența normală a Noului Testament – ​​Duhul Sfânt să locuiască imediat în toți credincioșii, să fie doar ceva care sa întâmplat treptat. S-a susținut că, până când s-a recunoscut că neamurile vor alcătui biserica, precum și evreii Faptele Apostolilor 10 că Duhul Sfânt a fost dat credincioșilor neamuri individuali prin punerea mâinilor. Odată ce credincioșii evrei și-au dat seama că neamurile urmau să facă parte din biserică, atunci Duhul Sfânt a fost primit imediat după credință.

Prin urmare, înainte de evenimentele consemnate în Fapte 10 , orice primire a Duhului Sfânt în afară de credincioșii evrei, fie că era vorba de samariteni sau de neamuri, poate să fi fost însoțită de punerea mâinilor de către apostoli.

Ei se așteptau la unele indicații ale sosirii Duhului Sfânt

Ceea ce este, de asemenea, evident din text este că credincioșii se așteptau la un semn care să urmeze primirea Duhului Sfânt la Samaria. Trebuia să existe o modalitate prin care ei să știe că samaritenii nu primiseră dăruirea inițială a Duhului Sfânt. Nu ni se spune exact ce este.

Apostolii au fost reprezentanții speciali ai lui Isus

De asemenea, trebuie amintit că apostolii erau reprezentanții speciali ai lui Isus Hristos. Anumite cerințe erau necesare pentru a fi apostol.

Faptele Apostolilor 1:21-23” ²¹ Trebuie deci ca, dintre bărbaţii care ne-au însoţit în toată perioada în care Domnul Isus a umblat printre noi, ²² începând de la botezul lui Ioan şi până în ziua în care Isus a fost luat sus de la noi, unul din aceştia să devină împreună cu noi un martor al învierii Lui.“

²³ Şi au propus doi: pe Iosif, numit Barsabas, căruia i se mai zicea şi Iustus, şi pe Matias.”

Lui Petru i s-au promis cheile Împărăției

Constatăm că era necesar ca Petru să meargă în Samaria pentru că Domnul i-a promis cheile împărăției cerurilor. După ce Petru a fost primul dintre ucenici care l-a mărturisit pe Isus ca Hristos, i s-a dat următoarea făgăduință.

 Matei 16:19 ” Îți voi da cheile Împărăției cerurilor și orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri și orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri”

Cartea Faptele Apostolilor ne spune că Petru este cel care a deschis în mod unic ușa Evangheliei evreilor în ziua Cincizecimii, samaritenilor din episodul pe care îl luăm în considerare aici, precum și neamurilor.

Natura samaritenilor dă o cheie explicației

O altă explicație pentru întârzierea primirii Duhului Sfânt are de-a face cu natura specială a religiei samaritane și relația ei cu evreii. Samaritenii aveau propriul lor sistem religios, care era un rival pentru evrei. Ei aveau propriul lor templu și propriul lor centru de închinare. Cele două grupuri nu au interacționat. Am citit despre aceasta în Evanghelia lui Ioan într-un episod în care Isus a întâlnit o anumită femeie samariteancă la o fântână. Scriptura spune.

Ioan 4:7-14 ”A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus. Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de-ale mâncării. Femeia samariteancă I-a zis: „Cum? Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?” Iudeii, în adevăr, n-au legături cu samaritenii. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce-ți zice: ‘Dă-Mi să beau!’, tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă vie.” „Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoți apă, și fântâna este adâncă, de unde ai putea să ai dar această apă vie? Ești Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta și a băut din ea el însuși și feciorii lui și vitele lui?” Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică.”

A existat o divizare clară între evrei și samariteni până la locul în care nu au avut nicio legătură între ei.

Samaritenii s-au identificat cu apostolii

Era important pentru samaritenii care credeau în Isus Hristos să se identifice cu apostolii din Ierusalim. De asemenea, era important ca elementul evreu din biserică să vadă că samaritenii făceau parte din același trup al lui Hristos.

Când Duhul Sfânt a fost dat prin punerea mâinilor lui Petru și Ioan, care erau ucenici personali ai lui Isus Hristos și conducătorii bisericii din Ierusalim, nu exista nicio îndoială că aceste două grupuri erau una în Hristos. Această întârziere în primirea Duhului Sfânt de către samariteni a împiedicat biserica primară să aibă două centre de autoritate, Samaria și Ierusalim.

Aceasta nu a fost norma pentru epoca bisericii

Faptul că norma pentru Noul Testament a fost primirea imediată a Duhului Sfânt arată că aceasta a fost o întâmplare specială și nu trebuie considerată modelul pentru fiecare credincios.

Indiferent dacă samaritenii au crezut mai devreme în Isus sau dacă au crezut doar când au sosit apostolii, este clar că situația lor era unică.

De ce Petru și Ioan și-au pus mâna pe samariteni pentru a-i face să primească Duhul Sfânt?

 Faptele Apostolilor 8 

Scriptura înregistrează că atunci când oamenii din zona Samariei au primit pentru prima dată Cuvântul lui Dumnezeu, a avut loc un eveniment unic. Acești oameni au crezut în Isus Hristos, au fost botezați în apă, dar nu au primit Duhul Sfânt.

De aceea, Petru și Ioan au coborât din Ierusalim și și-au pus mâinile peste samariteni. În acel moment, au primit Duhul Sfânt. În timp ce unii oameni folosesc acest lucru ca argument pentru o a doua recepție a Duhului Sfânt, în mod clar nu este cazul.

Pentru început, textul spune în mod explicit că samaritenii nu primiseră Duhul Sfânt. În consecință, ei nu căutau nicio a doua lucrare a Duhului, ci mai degrabă ei căutau venirea Lui inițială.

Există, de asemenea, punctul de vedere că credința samaritenilor nu era credință mântuitoare. Credința lor era asemănătoare cu mulțimile care au văzut minunile lui Isus.

Isus știa ce era în inima lor și nu Sa încredințat lor. Aceasta este o posibilă explicație care încearcă să explice ceea ce a avut loc.

Oricare ar fi explicația, există o serie de lucruri pe care le știm sigur.

În primul rând, acesta este singurul episod din Noul Testament în care a existat o întârziere în primirea Duhului Sfânt.

Într-adevăr, acest lucru nu s-a întâmplat niciodată înainte sau de atunci.

De asemenea, știm că aceasta nu a fost o a doua binecuvântare pentru samariteni, deoarece niciunul dintre ei nu primise Duhul Sfânt.

Un argument care a fost prezentat este că până când neamurile vor primi mai târziu Duhul Sfânt, fiecărui credincios în Isus, care nu era iudeu, i s-a dat Duhul Sfânt prin punerea mâinilor de către apostoli. Există și faptul că era evident că acești samariteni nu primiseră Duhul Sfânt la credință. Acest lucru pare să indice că se așteptau la un semn exterior care să confirme primirea Duhului.

Este un fapt că apostolii au fost reprezentanții speciali ai lui Isus. Mai mult, lui Petru i s-a promis de către Isus că i se va da cheile împărăției cerurilor. Această promisiune a fost îndeplinită. Cartea Faptele Apostolilor înregistrează că Petru a deschis ușa împărăției evreilor, samaritenilor și neamurilor.

Cea mai bună explicație pentru întârziere se referă la natura samaritenilor, precum și la închinarea lor. Ei nu au avut de-a face cu poporul evreu.

Într-adevăr, ei aveau propriul lor templu și propriul lor sistem de închinare. Dacă ar fi primit Duhul Sfânt în afară de a se identifica cu apostolii evrei, separarea dintre evrei și samariteni ar fi continuat. Cu toate acestea, odată cu punerea mâinilor apostolilor, a devenit clar că toți erau „una în Hristos”.

Un ultim punct de subliniat este că aceasta nu a fost cu siguranță norma pentru epoca bisericii. După cum am spus, acesta a fost un eveniment unic în istoria bisericii. Prin urmare, nu ar trebui să încercăm să găsim niciun model din ceea ce a avut loc cu atâta timp în urmă în Samaria.

Filip şi etiopianul

6. Ce anume citea etiopianul şi ce oportunitate a văzut Filip pentru a-i vorbi despre Isus?

Faptele apostolilor 8:26-39”

Filip şi famenul etiopian

²⁶ Un înger al Domnului a vorbit lui Filip şi i-a zis: „Scoală-te şi du-te spre miazăzi, pe drumul care pogoară spre Ierusalim la Gaza şi care este pustiu”. ²⁷ Filip s-a sculat şi a plecat. Şi iată că un etiopian, un famen cu mare putere la împărăteasa Candace a etiopienilor şi îngrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit la Ierusalim ca să se închine, ²⁸ se întorcea de acolo şi şedea în carul lui şi citea pe prorocul Isaia. ²⁹ Duhul a zis lui Filip: „Du-te şi ajunge carul acesta!” ³⁰ Filip a alergat şi a auzit pe etiopian citind pe prorocul Isaia. El i-a zis: „Înţelegi tu ce citeşti?” ³¹ Famenul a răspuns: „Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?” Şi a rugat pe Filip să se suie în car şi să şadă împreună cu el. ³² Locul din Scriptură pe care-l citea era acesta: „El a fost dus ca o oaie la tăiere şi ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, aşa nu Şi-a deschis gura; ³³ în smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Şi cine va zugrăvi pe cei din timpul Lui? Căci viaţa I-a fost luată de pe pământ.” ³⁴ Famenul a zis lui Filip: „Rogu-te, despre cine vorbeşte prorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?” ³⁵ Atunci, Filip a luat cuvântul, a început de la Scriptura aceasta şi i-a propovăduit pe Isus. ³⁶ Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: „Uite apă, ce mă împiedică să fiu botezat?” ³⁷ Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate”. Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu”. ³⁸ A poruncit să stea carul, s-au pogorât amândoi în apă, şi Filip a botezat pe famen. ³⁹ Când au ieşit din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul îşi vedea de drum, plin de bucurie,”

Potrivit pasajului din Faptele apostolilor 8:26-39, următorul contact pe care l-a avut Filip a fost cu îngrijitorul vistieriei împărătesei Etiopiei, extinzând astfel misiunea cu un pas mai aproape de „marginile pământului”

Faptele apostolilor 1:8” Ci voi veți primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului.”

Filip asigura legătura între misiunea din Samaria şi cea din Gaza. Din Samaria, o regiune situată la nord de Ierusalim, Filip a fost chemat în Gaza, o regiune situată la sud de cetate. Dacă în nord lucrarea sa a vizat un anumit grup, în sud a vizat o singură persoană.

Dacă în Samaria Îl putea propovădui pe Hristos folosindu-se numai de cele cinci cărţi ale lui Moise (fiindcă doar pe acestea le acceptau samaritenii), aici putea face referire şi la cartea lui Isaia (probabil în versiunea în limba greacă).

7. În Samaria Filip a făcut minuni. Ce metodă a folosit în lucrarea sa cu etiopianul?

Ce principiu desprins de aici putem aplica în lucrarea noastră cu oamenii?

Faptele Apostolilor 8:6”  6Noroadele luau aminte cu un gând la cele spuse de Filip, când au auzit și au văzut semnele pe care le făcea”

Faptele Apostolilor 8:30,35′ 30 Filip a alergat și a auzit pe etiopian citind pe prorocul Isaia. El i-a zis: „Înțelegi tu ce citești?” 31Famenul a răspuns: „Cum aș putea să înțeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?” Și a rugat pe Filip să se suie în car și să șadă împreună cu el. 32Locul din Scriptură pe care-l citea era acesta: „El a fost dus ca o oaie la tăiere și ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, așa nu Și-a deschis gura; 33în smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Și cine va zugrăvi pe cei din timpul Lui? Căci viața I-a fost luată de pe pământ.” 34Famenul a zis lui Filip: „Rogu-te, despre cine vorbește prorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?” 35Atunci, Filip a luat cuvântul, a început de la Scriptura aceasta și i-a propovăduit pe Isus. ‘

Filip a fost dus de Duhul Domnului în altă parte imediat ce a terminat să-i împărtăşească etiopianului „vestea bună despre Isus” şi l-a botezat. El nu a avut ocazia de a-i transmite noului său convertit convingerile şi învăţăturile sale. Rămânea acum în sarcina acestuia să accepte credinţa creştină în contextul culturii sale africane, lăsându-se ghidat de Vechiul Testament şi de Duhul lui Dumnezeu, care de altfel lucrase şi până atunci la inima lui, din moment ce el se închina deja Domnului şi credea în Cuvântul Său.

Filip i-a explicat etiopianului câteva texte esenţiale din Vechiul Testament despre moartea lui Isus. De ce este necesar ca Isus, moartea şi învierea Sa, să constituie punctul central al mesajului pe care vrem să-l transmitem lumii? Care este mesajul nostru despre El?

Filip ca evanghelist, tată şi gazdă

8‘Ce acţiune a lui Filip amintită aici ne ajută să înţelegem motivul pentru care i s-a dat numele de „evanghelist”?

Faptele apostolilor 8:39,40. ”Când au ieşit din apă, Duhul* Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul îşi vedea de drum, plin de bucurie,

⁴⁰ Filip se afla la Azot, de unde s-a dus până la Cezareea. Şi propovăduia Evanghelia în toate cetăţile prin care trecea.

Filip a fost uns de Domnul pentru lucrarea Sa. Comentatorii nu au ajuns încă la un consens asupra semnificaţiei afirmaţiei „Duhul Domnului a răpit pe Filip” (Faptele apostolilor 8:39), dacă aceasta înseamnă că i s-a spus pur şi simplu să meargă la Azot (Versetul 40) sau că a fost transportat acolo în mod supranatural. Ce contează cel mai mult însă este supunerea lui Filip faţă de Duhul Sfânt şi lucrarea mare împlinită de Dumnezeu prin el.

9. Ce descoperim despre Filip în Faptele apostolilor 21:7-9′‘ ⁷După ce ne-am isprăvit călătoria pe mare, din Tir am plecat la Ptolemaida, unde am urat de bine fraţilor şi am stat la ei o zi.

⁸A doua zi, am plecat şi am ajuns la Cezareea. Am intrat în casa lui Filip evanghelistul*, care** era unul din cei şapte, şi am găzduit la el.* Efes 4:11 2 Tim 4:5 ** Fapte 6:5 Fapte 8:26 Fapte 8:40

⁹El avea patru fete fecioare, care* proroceau.* Ioel 2:28 Fapte 2:17”

În acest punct al relatării, aflăm că Filip era familist şi că avea patru fiice necăsătorite.

Chemarea lui de la diaconie la evanghelizare i-a impus să călătorească mult.

Avem astfel informaţii despre drumul pe care l-a făcut de la Ierusalim la Samaria, apoi la Gaza şi, în final, prin „toate cetăţile” aflate pe linia de coastă dintre Azot şi Cezareea, ceea ce înseamnă o distanţă de vreo optzeci de kilometri.

A făcut probabil şi alte călătorii, neconsemnate aici. Desigur, a cunoscut supărările, inconvenientele, suişurile şi coborâşurile inerente lucrării misionare de pionierat.

În pofida acestor lucruri, a avut atât de mult grijă de familia sa, încât patru fiice ale sale au fost considerate de Duhul Sfânt potrivite pentru a primi darul profeţiei.

Această familie creştină de pionieri misionari a dat o bună mărturie despre creşterea şi educarea copiilor şi despre adevărata evlavie.

Textul ne arată că apostolul Pavel a stat împreună cu Filip „mai multe zile” Versetul 10′.”^{Fapte 9 : 10}În Damasc era un ucenic numit* Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iată-mă, Doamne”, a răspuns el.* Fapte 22:12

Cu douăzeci şi cinci de ani înainte de aceasta, Pavel, la data aceea numit Saul, fusese un persecutor aprig al creştinilor

Faptele 9:1,2” ¹Dar Saul* sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot* Fapte 8:3Gal 1:13 1 Tim 1:13

² şi i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credinţei, atât bărbaţi, cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim.”

Persecuţia pe care a desfăşurat-o în Ierusalim l-a forţat pe Filip să se refugieze în Samaria

Faptele 8:1-5”

Prigonirea creştinilor

¹ Saul* se învoise la uciderea lui Ştefan. În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Şi toţi**, afară de apostoli, s-au împrăştiat prin părţile Iudeii şi ale Samariei.* Fapte 7:58 Fapte 22:20 ** Fapte 11:19

²Nişte oameni temători de Dumnezeu au îngropat pe Ştefan şi l-au* jelit cu mare tânguire.* Gen 23:3 Gen 50:10 2 Sam 3:31

³Saul, de partea lui, făcea prăpăd* în Biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbaţi şi pe femei şi-i arunca în temniţă.* Fapte 7:58 Fapte 9:1 Fapte 9:13 Fapte 9:21 Fapte 22:4 Fapte 26:10 Fapte 26:11 1 Cor 15:9 Gal 1:13 Fil 3:6 1 Tim 1:13

⁴Cei ce se împrăştiaseră* mergeau din loc în loc şi propovăduiau Cuvântul.* Mat 10:23 Fapte 11:19

⁵Filip* s-a coborât în cetatea Samariei şi le-a propovăduit pe Hristos.* Fapte 6:5”

Acum, după atâţia ani, persecutorul şi persecutatul s-au întâlnit în casa lui Filip, gazda lui Pavel. Ce întâlnire interesantă între doi fraţi şi colegi de lucru în Hristos, implicaţi în marea cauză de a-i câştiga pentru Evanghelie pe cei ce nu erau evrei!