Femeia in biserica si societate de-a lungul veacurilor

Rolul unei femei în relație cu căminul, biserica și societatea este de a fi ,,supusă” soțului ei depinde de el/ele.
În unele culturi, acest lucru poate însemna că femeia nu are voie să ia decizii importante fără acordul soțului ei.

În cultura tradițională, această perspectivă este încă foarte răspândită în multe părți ale lumii.
Chiar și în societățile moderne, această mentalitate poate afecta relațiile de cuplu și dinamicile bisericii.

Ea,are propria ei sferă și libertate de a-și exercita darurile spirituale; dar, în cele din urmă este sub conducerea bărbatului, care preia conducerea în casă și în biserică, că darurile ei sunt exprimate.

Cu toate acestea, acest punct de vedere este contestat de mulți și există femei care își asumă roluri de lider în biserică și în familiile lor.

Această poziție a fost criticată de mișcarea feministă, care a luptat să schimbe această mentalitate.
Mișcarea feministă a avut un impact semnificativ în schimbarea acestor perspective tradiționale.

Această viziune se bazează pe înțelegerea ierarhică a relației dintre Dumnezeu și Hristos, bărbat și femeie, care decurge din argumentul lui Pavel din

I Corinteni 11, 11Totuşi*, în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie.
Cu toate acestea, trebuie menționat că interpretarea biblică poate fi subiectivă și poate fi influențată de context și de cultura din care vine cititorul.

Pavel prezintă ceea ce am putea numi un lanț de ierarhie:

1.
Tatăl este cel care conduce și controlează.
Hristos este supus Tatălui

2.
Hristos este autoritatea suprema și reprezintă conexiunea dintre Dumnezeu și oameni.
Omul lui Hristos.
Bărbatul este conducătorul casei și responsabil de luarea deciziilor importante.

3.
Femeia este sub autoritatea bărbatului și trebuie să îi fie supusă.
Această ierarhie poate fi interpretată ca oprită și discriminativă față de femei în contextele moderne.

Cu toate acestea, este important să recunoaștem că această perspectivă nu este singura interpretare biblică și că există și alte opinii teologice…

Viziunea tradițională:
1 Corinteni 11:2-6,
2 Vă laud că în toate privințele vă aduceți aminte de mine și că țineți învățăturile întocmai cum vi le-am dat.

3 Dar vreau să știți că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii și că Dumnezeu este capul lui Hristos.”

=Acest pasaj afirmă superioritatea lui Hristos față de bărbat și a bărbatului față de femeie:

4 Orice bărbat care se roagă sau prorocește cu capul acoperit își necinstește Capul său.

=Această declarație face parte dintr-un pasaj care încearcă să-și explice regulile pentru îmbrăcăminte și comportament în timpul slujbelor:

5 Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau prorocește cu capul dezvelit își necinstește capul ei, pentru că este ca una care ar fi rasă.

– Această regulă poate fi dificil de înțeles în contextul cultural al zilelor noastre, dar pare să fi fost importantă în comunitățile creștine timpurii:

6 Dacă o femeie nu se învelește, să se și tundă! Iar dacă este rușine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învelească.

– În acest pasaj din 1 Corinteni 11:2-6, Pavel roagă femeile să poarte voal în timpul slujbelor:

și

I Corinteni 14:33-35,

”33 căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca în toate bisericile sfinţilor.

– un alt pasaj important se găsește în 1 Corinteni 14:33-35

34 ”Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea.”

Această declarație face parte dintr-o serie de reguli pentru slujbe:

35 ”Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă, căci este ruşine pentru o femeie să vorbească în biserică.”

I Timotei 2:11-15, ”

11 ”Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea.”

-Alte pasaje biblice care se referă la rolul femeilor includ 1 Timotei 2:11-15:

12 Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere.

–Acest pasaj interzice explicit unei femei să învețe sau să decidă asupra adevărului bisericii; acesta poate fi dificil de înțeles pentru culturile moderne care încurajează egalitatea de gen:

13 ”Căci întâi a fost întocmit Adam şi apoi Eva.”

–Aceste declarații trebuie interpretate într-un context mai larg și nu ar trebui folosite pentru a justifica discriminarea:

14 ”Şi nu Adam a fost amăgit, ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii.”

–Este important să ne amintim că Biblia este o colecție de texte istorice care trebuie înțelese în contextul lor cultural și istoric:

15 ”Totuşi ea va fi mântuită prin naşterea de fii, dacă stăruie cu smerenie în credinţă, în dragoste şi în sfinţenie.”

– Aceste pasaje pot fi interpretate și drept îndemnuri la responsabilitate, respect reciproc și bunătate în relațiile dintre soți:

și Efeseni 5:22-33, ”Nevestelor, fiți supuse bărbaților voștri ca Domnului, căci bărbatul este capul nevestei, după cum și Hristos este capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului. Și, după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot așa și nevestele să fie supuse bărbaților lor în toate lucrurile.”

– Este important să fim deschisi la interpretări diferite și să ne asigurăm că nu folosim textele din Biblie pentru a justifica discriminarea sau violența împotriva femeilor:

Și, după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot așa și nevestele să fie supuse bărbaților lor în toate lucrurile.”

– unde Pavel pledează pentru o relație ierarhică în familie (responsabilitatea soțiilor este să se supună soților lor; soții trebuie să-și iubească soțiile așa cum Hristos a iubit biserica.

–În final, trebuie să ne amintim că fiecare individ este egal în fața lui Dumnezeu și că fiecare merită respect și demnitate.

1 Petru 3:1-7, Tot astfel, nevestelor, fiți supuse și voi bărbaților voștri; pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câștigați fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor, când vă vor vedea felul vostru de trai: curat și în temere. Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu. Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu și erau supuse bărbaților lor; ca Sara, care asculta pe Avraam și-l numea „domnul ei”. Fiicele ei v-ați făcut voi, dacă faceți binele fără să vă temeți de ceva. Bărbaților, purtați-vă și voi, la rândul vostru, cu înțelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moșteni împreună cu voi harul vieții, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre.

Biblia ne invata despre rolul bărbaților și femeilor – în societate și în ordinea creată, în poporul lui Dumnezeu din Vechiul Testament și Noul Testament.

Biblia subliniază diferențele de rol ale bărbaților și femeilor, atât în societate, cât și în biserică și acasă.

În biserica și familia creștină, bărbații și femeile sunt chemați să funcționeze ca parteneri și să-și îndeplinească rolurile unii față de alții.
Vezi Genezeza 1, 2 și 3.

Geneza 1:26-28, ” Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ.” Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut.
Dumnezeu i-a dat ambilor, bărbaților și femeilor, aceleași responsabilități de a fi stăpâni peste lumea creată.
Dumnezeu i-a binecuvântat și Dumnezeu le-a zis: „Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pământ.”

Vedem că Dumnezeu l-a făcut pe om ca bărbat și femeie (nu doar bărbat) după chipul lui.

Această interpretare este contrară vederii tradiționale conform căreia doar bărbatul este făcut după chipul lui Dumnezeu.

Nu omul este pur și simplu după chipul lui Dumnezeu – omul ca bărbat – ci omul ca bărbat și femeie.!

Atât bărbatul, cât și femeia au o relație directă cu Dumnezeu și fiecare împărtășește în comun responsabilitatea de a avea copii și de a avea stăpânire asupra ordinii create..

În Geneza 2:18-24, ”Atunci, Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, și omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui și a închis carnea la locul ei.”

Dumnezeu a realizat că Omul nu ar trebui să fie singur și i-a dat o pereche potrivită – o femeie.
Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la om.”

Mesajul central este că amândoi, bărbatul și femeia, sunt egali și partajează același statut de moștenitori ai harului lui Dumnezeu.

-Atât bărbatul cât și femeia sunt de la Dumnezeu și amândoi, ca un singur trup, sunt moștenitori ai harului lui Dumnezeu.

Aceasta subliniază importanța relației dintre bărbat și femeie, care ar trebui să fie una de egalitate și armonie.

Numai rezultatul Căderii (Geneza 3:16 Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferința și însărcinarea ta; cu durere vei naște copii, și dorințele tale se vor ține după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.”

Însă, după Cădere, societatea a interpretat această predicție ca pe o normă și a folosit-o pentru a justifica subordonarea și opresiunea femeilor.

Nu există nici măcar un indiciu în narațiunea Genezei că femeia este în vreun fel subordonată bărbatului înainte de Cădere.

Aceasta contrazice ideea inițială a egalității dintre femei și bărbați prezentată în Geneza 2 și ilustrează modul în care normele sociale și culturale pot distorsiona interpretarea religioasă.

De Menționat: în Geneza 3:16 subordonarea femeii nu este prescrisă, ci prezisă..
” Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferința și însărcinarea ta; cu durere vei naște copii, și dorințele tale se vor ține după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.”

După cum afirmă Biblia, în Hristos există o nouă creație, care inversează rezultatele Căderii.

Pavel face acest lucru foarte clar în Galateni 3:28,
: ‘Nu este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici liber, nici bărbat, nici femeie, căci toți sunteți una în Hristos Isus’.’

Indiferent de pozițiile inferioare pe care le-ar avea oamenii în societate, acestea au fost desființate în Hristos..

În cadrul dreptului roman, exista o distincție radicală între sclav și liber; în sinagogă exista o distincţie radicală între evreu şi neam; iar în societatea generală, sinagogă, dreptul roman și peste tot a existat o distincție radicală între bărbat și femeie.

De exemplu, grecii din sinagogă erau subordonați evreilor; sclavi, oamenilor liberi; iar bărbații aveau autoritatea asupra femeilor aici și aproape peste tot în primul secol.

Dar în Hristos, spune Pavel, aceste lucruri au fost eliminate!

Deci, oricare ar fi normele pentru societatea generală, în >noua creație,>(Pamantul nou)< ei sunt egali în noua creație!<

Isus cand a înviat a fost văzut pentru prima dată de femei.

Potrivit evangheliilor, Maria Magdalena a fost prima persoană care l-a văzut pe Isus după înviere, în grădina Golgotei.

El a avut femei ucenice; rabinii nu aveau ucenici femei.
Isus a rupt această tradiție și a avut femei printre ucenicii săi, inclusiv Maria Magdalena și Marta.

A vorbit cu femei în public; rabinii nu au fost de acord să vorbească femeilor în public.

Printre cele mai cunoscute exemple se numără întâlnirea sa cu Femeia de la fântână (Ioan 4:4-30) și apariția sa publică după înviere întâlnirii cu Maria Magdalena

(Ioan 20:11-18).”Dar Maria ședea afară lângă mormânt și plângea. Pe când plângea, s-a plecat să se uite în mormânt. Și a văzut doi îngeri în alb șezând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap și altul la picioare.”

A atins femeile; rabinii ar condamna asta.
Un alt exemplu notabil este întâmplarea cu femeia care a fost surprinsă în adulter, pe care Isus a refuzat să o condamne.

(Ioan 7:53-”53(Şi s-a întors fiecare acasă.

Ioan 8:11 ”„Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Și Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te și să nu mai păcătuiești.”

Avea prietenii cu multe femei precum Maria,Maria-mama lui Iacov , și Marta, Maria Magdalena , Ioana , Susanna și Salomeea si multe alte femei.
Aceste prietenii nu erau percepute întotdeauna cu ochi buni de societate, dar Isus a ales să le includă și să le respecte.

Femeile au călătorit cu el; unele femei bogate l-au sprijinit pe el și pe ucenicii lui în lucrarea lor și s-au identificat cu el.

Femeile stăteau lângă cruce și femeile au fost, de asemenea, primii martori la învierea lui Isus..
Isus a ales să se arate mai întâi femeilor după înviere, revenind astfel la tema sa de-a lungul vieții de a submina puterea patriarhală și de a aduce mântuirea tuturor, indiferent de sex sau statut social.

Rolul unei femei în relație cu căminul, biserica și societatea

In biserica primară, există multe exemple în care femeile au fost, de fapt, angajate în slujiri semnificative în biserică, chiar și în roluri de conducere.
Există o istorie bogată în care femeile și-au adus contribuția în conducerea bisericii primare, precum Priscila, care și-a deschis casa pentru biserica primitivă și care, împreună cu soțul ei Aquila, l-a învățat pe Apollos despre viața și lucrarea lui Hristos (Fapte 18:26).

De exemplu, este foarte clar din 1 Corinteni 11 ”11Căci, fraţilor, am aflat despre voi, de la ai Cloei, că între voi sunt certuri.”

și din Fapte 21:9”El avea patru fete fecioare, care proroceau.”

Femeile crestine s-au rugat și au profețit în biserica primară.

În plus, femeile au jucat un rol important în căminul primar, fiind responsabile pentru îngrijirea casei și a familiei, dar și în societate, fiind implicate în diferite activități benevole și de caritate.

Este important să recunoaștem și să apreciem contribuțiile semnificative pe care femeile le-au adus bisericii, căminului și societății, dându-le o voce și un rol în comunitatea noastră.

Este foarte clar, deci, că femeile din biserica primară au condus în rugăciune publică și au profețit; altfel, Pavel nu ar fi îngrijorat de faptul că purtau văluri, care era un simbol al autorităţii lor de a face acest lucru (1 Corinteni 11:10).

Pavel în Romani 16:1-2 o menționează pe buna sa prietenă Phoebe, care este numită „diacon”. Traducerile tind să o numească „diaconiță”

Alte texte care vorbesc despre femeile care împărtășesc diaconatul sunt 1 Timotei 3:11, 1 Timotei 5:3-16 și Tit 2:3.)

De exemplu, în Filipeni 4:2,3 sunt menționate o pereche, Euodias și Sintiche, care „au lucrat cot la cot cu mine în Evanghelie”

Duhul Sfânt este dat, în învățătura Noului Testament, atât bărbaților, cât și femeilor, fără deosebire.

Romani 16:7 menționează un cuplu care este „bine cunoscuți printre apostoli” – 

De exemplu, în I Corinteni 11:11-12, Pavel subliniază principiul interdependenței bărbaților și femeilor.

I Corinteni 14, unde Pavel spune că femeile nu trebuie să vorbească, și I Timotei 2, unde Pavel spune că nu permite femeilor să învețe sau să exercite autoritate asupra bărbaților, nu le puteți înțelege ca interdicții absolute.

Trebuie să existe o supunere reciprocă ca una în Hristos, ca mădulare ale trupului lui Hristos, ca sub domnia lui Isus Hristos, fiecare în supunere reciprocă unul față de altul.

Versetele 22 până la 24 dezvoltă acest lucru în legătură cu soția.

Ea trebuie să manifeste această supunere reciprocă în Hristos, fiind supusă soțului ei, în ciuda ispitei pe care ar putea-o avea, din cauza libertății ei nou găsite în Hristos, de a o stăpâni asupra lui sau de a-și afirma independența.

Versetele 25 până la 33 realizează aceeași supunere reciprocă în relația cu soțul ei, care urmează exemplul lui Hristos, care nu era „cap” în sensul de „conducător”, ci în sensul de – slujitor.

Fiul Omului a venit să slujească mai degrabă decât să fie slujit, și așa este și cu soțul care este „capul” soției sale.

Se presupune consistența Scripturii ca întreg.

Nu trebuie să interpretați un anumit text într-o manieră care contrazice un principiu major al Cuvântului lui Dumnezeu.

Cu siguranță, în centrul învățăturii și exemplului lui Isus se află principiul că cei care sunt conducători ar trebui să fie slujitori

Marcu 10:35-45”
Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru și oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să fie robul tuturor. Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața răscumpărare pentru mulți!””

Acesta este modelul pe care l-a învățat Isus.

Oricare ar fi concepția pe care ai putea-o avea despre un soț care este capul soției sale, ca atare el trebuie să fie un slujitor-conducător.